Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 491/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 491/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE nr. 491/2014
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - F. D.
Judecător - G. T.
Grefier - E. A. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul N. N. împotriva sentinței penale nr.17 din 11.02.2014, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru azi, 17.04.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele
Prin sentința penală nr.17 din 11.02.2014, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr. _, în temeiul art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 (art.335 alin.1 C.pen.), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.a) CP 1968 și art.3201 CPP 1968, a fost condamnat inculpatul N. N., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art.33 lit. a) CP 1968, a dispus ca inculpatul să execute o singură pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.83 CP 1968, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, de care a beneficiat inculpatul prin sentința penală nr.209/24.09.2010 a Judecătoriei Cornetu, și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin sentință, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 1 (un) an si 8 (opt) luni închisoare.
Potrivit art.71 CP 1968, pe durata executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b CP 1968.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 29 mai 2013 inculpatul N. N. a fost depistat de organele de politie pe DJ 412A conducând mopedul marca Piaggio, cu nr. de înregistrare nr.B-6-_, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Ulterior, la data de 23 iunie 2013, de asemenea, inculpatul a fost depistat conducând același moped pe DJ 412A, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Cu ocazia depistării inculpatului la data de 29 mai 2013, organele de poliție au întocmit un proces verbal (fila 9 din dosar de urmărire penală) pe care inculpatul l-a semnat și în care s-a constatat săvârșirea faptei. De asemenea, la acea dată inculpatul a dat o declarație în care a recunoscut săvârșirea faptei afirmând că a prezentat organelor de politie spre control doar certificatul de înregistrare al mopedului pe care îl cumpărase în urmă cu 7-8 luni, precizând că nu a știut despre necesitatea permisului de conducere.
Cu toate acestea o lună mai târziu, respectiv la 23 iunie 2013 din nou inculpatul a fost depistat conducând același vehicul, ocazie cu care s-a încheiat de către organele de politie un nou proces-verbal și i s-a luat inculpatului o declarație prin care a recunoscut săvârșirea faptei.
În drept, faptele inculpatului N. N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (art.335 alin.1 C. pen.), cu aplicarea art. 37 lit. a CP 1968.
Faptele au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, de care a beneficiat inculpatul prin sentința penală nr.209/24.09.2010 a Judecătoriei Cornetu.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 C.p.p., la termenul din data de 21.01.2014 inculpatul declarând că este de acord cu aplicarea acestor dispoziții.
În consecință, prima instanță a aplicat condamnatului pedepse orientate spre minimul special (redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 C.p.p.).
Constatând că faptele au fost comise în concurs, în temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod de procedură penală prima instanță a contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea.
În baza art. 83 CP 1968, prima instanță a revocat suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, de care a beneficiat inculpatul prin sentința penală nr.209/24.09.2010 a Judecătoriei Cornetu, și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin sentință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N. N., criticând hotărârea sub aspectul legalității și netemeiniciei, fără a detalia motivele de apel și fără a se prezenta la judecarea apelului, deși a fost legal citat.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată nefondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, aceasta constând în aceea că:
La data de 29 mai 2013 inculpatul N. N. a fost depistat de organele de politie pe DJ 412A conducând mopedul marca Piaggio, cu nr. de înregistrare nr.B-6-_, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Ulterior, la data de 23 iunie 2013, inculpatul a fost depistat conducând același moped pe DJ 412A, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Situația de fapt reținută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de constatare a infracțiunilor flagrante, care se coroborează cu declarațiile martorilor I. P. și M. I., verificările la Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului G., în urma cărora s-a stabilit că inculpatul N. N. nu figurează cu permis de conducere, precum și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise.
În drept, fapta inculpatului N. N. care, la data de 29 mai 2013 a condus mopedul marca Piaggio, cu nr. de înregistrare nr.B-6-_, pe DJ 412A, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (art.335 alin. 1 C. pen.).
Fapta inculpatului N. N. care, la data de 23 iunie a condus mopedul marca Piaggio, cu nr. de înregistrare nr.B-6-_, pe DJ 412A, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (art.335 alin. 1 C. pen.).
Norma de incriminare din legea veche – de la art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 – este aceeași cu cea din legea în vigoare – art. 335 alin. (1) C. pen., astfel că în cauză nu poate fi vorba de aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile art. 5 C. pen., pedepsele accesorii urmând a fi aplicate tot potrivit legii vechi, în baza căreia a fost condamnat inculpatul, față de dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Codului penal.
Fiecare infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 alin.1 lit.a CP 1968, respectiv în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.209/24.09.2010 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 5.10.2010.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Codului penal, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Astfel fiind, în mod legal și temeinic prima instanță a revocat beneficiul suspendării condiționate dispuse prin sentința penală menționată și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin sentința pronunțată.
Desigur, mecanismul juridic corect ar fi fost acela al revocării suspendării condiționate pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite și ulterior efectuarea contopirii pedepselor aplicate, conform art. 34 lit.b) CP 1968, starea de recidivă născându-se odată cu săvârșirea fiecăreia dintre fapte. Curtea nu poate însă îndrepta această greșeală a primei instanțe, având în vedere și principiul neagravării situației inculpatului în propria cale de atac (non reformatio in peius).
Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.
Sub acest aspect, Curtea reține pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, starea de recidivă mare postcondamnatorie, precum și conduita inculpatului care a recunoscut faptele comise, în condițiile procedurii prevăzute la art.3201 CPP 1968, dar, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, în ceea ce privește condamnarea anterioară dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, a înțeles să încalce din nou legea penală, înainte de împlinirea termenului de încercare.
Acestea fiind spuse, Curtea apreciază că nu se justifică sub nicio formă scăderea cuantumului pedepsei închisorii sub minimul special la care s-a oprit prima instanță pentru infracțiunile comise de inculpat, prin reținerea eventual și de circumstanțe atenuante, reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.c) Cod penal însemnând valorificarea de două ori a uneia și aceleiași împrejurări.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, Tribunalul reține că natura faptei săvârșite, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care în mod corect exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu se impunea a fi interzis inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și, mai nou, în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza C. împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că nu se impunea interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
D. urmare, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1 lit.b) C. proc. .pen., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. N., menținând hotărârea atacată.
În baza art.275 alin. (2) din Codul de procedură penală, va obliga pe apelantul-inculpat la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat N. N. împotriva sentinței penale nr.17 din 11.02.2014, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr. _ .
Obligă pe apelantul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Președinte,Judecător
F. DUȚĂGEORGIANA T.
Grefier,
E. A. N.
G.T. 16 Mai 2014/ 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 498/2014.... → |
|---|
