Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 199/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 199/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 199/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 199/C

Ședința publică din 29.04.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B. F. V.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea contestațiilor declarate de inculpații R. A., R. E. și R. C. împotriva încheierii de ședință din data de 18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ *.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii inculpați R. A., R. E. și R. C., aflați în stare de arest preventiv și asistați de apărător ales T. C., cu împuterniciri avocațiale nr._ și_, la filele 9 și 10 din dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Contestatorii, după de li s-a permis să ia legătura cu apărătorul ales, arată că își mențin contestațiile.

Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul contestației.

Apărătorul ales al contestatorilor inculpați arată că s-a formulat o cerere de înlocuire a măsurii preventive în fața instanței de fond, cerere respinsă pe considerentul că de la ultima verificare a arestului preventiv și până la momentul formulării cererii nu au intervenit indici noi care să schimbe situația inculpaților. Astfel, arată că în considerentele încheierii atacate este expusă situația de fapt care justifică menținerea măsurii, rezultată din convorbirile telefonice dintre inculpați și alte persoane. În situația arătată, apreciază că motivul instanței de fond pentru respingerea cererii de înlocuire este neverosimil, în condițiile în care au fost deja audiați 3 martori care contrazic conținutul convorbirilor telefonice, astfel cum a fost interpretat, inclusiv martorul P. I. zis ,,O.’’, care a arătat în mod elocvent că nu a fost niciodată parte vătămată. Cu privire la numitul S. O., martorii au arătat că acesta era o ,,mascotă’’ ce nu îi putea determina pe cei 2 inculpați să îl ajute în săvârșirea infracțiunii. Astfel, arată că infracțiunea de șantaj a fost probată doar pe interceptări ce au fost interpretate într-o situație nereală, afirmațiile inculpaților fiind doar laude și nereflectând adevărul. Concluzionând, arată că inculpații R. A. și R. E. sunt arestați preventiv de un an de zile, doar pe baza unor înregistrări telefonice a căror interpretare este cel puțin îndoielnică. Cu privire la infracțiunea de cămătărie, s-a reținut prin Rechizitoriu că inculpații au avut 50-100 de intrări în cazinourile din București, însă procurorul de caz nu a făcut dovada acestor susțineri cu proba cea mai simplă, respectiv înregistrările video din interiorul cazinourilor, și, mai mult, nu s-a putut reține cămătăria, ca îndeletnicire, astfel cum prevede legea. Mai arată că se susține de către martorul cu identitate protejată faptul că a împrumutat suma de 15.000 euro și că lunar restituia 2500 euro, fapt neverosimil, din moment ce un împrumut de asemenea amploare se acordă unei persoane cunoscute, iar în intervalul de 7 luni cât R. A. a avut telefonul interceptat nu a existat nicio discuție cu acest martor N. A.. Astfel, cu privire la inculpatul R. A., arată că nu există nicio convorbire telefonică sau vreo declarație de martor care să confirme faptele reținute în sarcina acestuia, nefiind dovedită nici participarea sau chiar existența faptei de la Pitești. În forma prezentată de Ministerul Public, faptele de cămătărie sunt împrumuturi de valoare necunoscută acordate unor persoane necunoscute, din dosar nerezultând nici măcar că la împrumuturile acordate s-a perceput camătă. Referitor la inculpatul R. C., arată că acesta este jucător profesionist de poker, sumele de bani câștigate de acesta fiind contabilizate și cu taxe plătite, veniturile fiind licit obținute. Mai arată că acesta are construită o casă, despre care fratele său susținea în convorbirile telefonice că ar valora 1,6 milioane de euro, însă prin raportul de expertiză extrajudiciară s-a dovedit că valorează 400.000 euro, construcție + teren. Cu toate acestea, procurorul de caz a apreciat suficientă proba cu interceptările telefonice în stabilirea valorii imobilului. Învederează instanței faptul că inculpații sunt în arest preventiv de 1 an, perioadă în care au fost audiați în cauză doar 4 martori, pe citativ fiind înscrise 80 de persoane, astfel încât se poate preconiza că întreaga procedură judiciară va dura foarte mult. Astfel, apreciază că nu există elemente din care să rezulte că lăsarea în libertate a celor 3 inculpați ar afecta negativ desfășurarea procedurilor judiciare, cererea de înlocuire a măsurii preventive fiind formulată ca o garanție că cei 3 vor respecta obligațiile impuse de instanță. În concluzie, solicită instanței admiterea contestației, în urma evaluării materialului probator, sens în care depune la dosarul cauzei concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a contestațiilor, apreciind legală soluția instanței de fond, care a constatat faptul că față de probele și indiciile de la dosarul cauzei subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii restului preventiv. Astfel, apreciază că interceptările din cauză, coroborate cu declarațiile martorilor, sunt extrem de elocvente cu privire la activitatea infracțională a celor 3 inculpați, iar faptul că anumite persoane și-au schimbat declarațiile, denotă pericolul extrem de ridicat ce s-ar produce prin punerea în libertate a inculpaților, prin expunerea părților vătămate la atitudinea inculpaților. Mai arată că 2 dintre cei 3 inculpați sunt recidiviști, fapt ce sporește pericolul pentru ordinea publică, dacă ar fi lăsați în libertate.

Contestatorul inculpat R. A., având ultimul cuvânt, arată că nu a dat niciodată bani cu camătă și nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Contestatorul inculpat R. E., având ultimul cuvânt, arată că de 1 an este în arest, fiind acuzat de cămătărie și șantaj. Astfel, arată că infracțiunea de șantaj nu există, persoana vătămată O. arătând acest lucru. Mai mult, arată că nu avea bani să dea cu camătă, astfel încât solicită judecarea sa în libertate.

Contestatorul inculpat R. C., având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 1 an și nu există nicio convorbire telefonică din care să reiasă că ar fi dat bani cu camătă.

CURTEA,

Deliberând asupra contestațiilor penale de față

Prin încheierea de ședință din data de 18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în baza art. 242 alin. 2) C.p.p., s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpatul S. G. zis “B.” (fiul lui V. și V., născut la data de 06.02.1974 în Brănești, jud. I., domiciliat în mun. București, ., ., ., sector 2, CNP_ arestat în baza MAP nr. 106/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală).

În baza art. 242 alin. 2) C.p.p., s-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura controlului judiciar, formulate de inculpații R. A. zis “A. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 31.05.1976 în București, domiciliat în ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 116/UP/16.05.2013 emis de Tribunalul București Secția I Penală), R. E., zis “E. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 07.08.1980 în București, domiciliat în mun. București, ., ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 109/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală), R. C. zis “C. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1978 în mun. București, domiciliat în mun. București, ., ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr.105/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 4799/P/2012 în data de 06.09.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

-R. C., zis “C. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1978 în mun. București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român,

pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-S. G., zis “B.”, fiul lui V. și V., născut la data de 06.02.1974 în Brănești, jud. I., CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., sector 2, aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,

pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. b) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-D. N., zis “C.”, fiul lui F. și M., născut la data de 01.12.1967 în ., CNP_, domiciliat în mun. București, .. 13, ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român,

pentru săvârșirea, în concurs, a unei infracțiuni de șantaj, faptă prevăzută de art. 194 alin.(1) din C.pen., și a patru infracțiuni de tâlhărie, fapte prevăzute de art. 211 alin.(1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-R. E., zis “E. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 07.08.1980 în București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,

-C. N., zis “A.”, fiul lui P. și Rădița, născut la data de 12.07.1982 în ., CNP_, domiciliat în ., jud. I., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român,

pentru săvârșirea infracțiunii de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie;

-D. D., zis “E.”, fiul lui V. și S., născut la data de 15.02.1986 în mun. B., jud. B., CNP_,domiciliat în mun. București, . nr. 38, sector 2, aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român,

pentru săvârșirea, în concurs, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, a două infracțiuni de șantaj, fapte prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen. și a unei infracțiuni de deținere a unei arme neletale supuse autorizării, fără drept, faptă prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-G. M., zis “M. al lui Rinu”, fiul lui P. și E.-N., născut la data de 19.02.1974 în mun. București, CNP_, domiciliat în mun. București, . nr. 66, sector 2, aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român,

pentru săvârșirea, în concurs, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, și a două infracțiuni de șantaj, fapte prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-R. A., zis “A. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 31.05.1976 în oraș București, CNP_, domiciliat în com. Găneasa, ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,

pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și a unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen..

În fapt, s-au reținut următoarele:

-în cazul inculpatului R. C. s-a reținut că în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.1.i.), în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. E. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.1.ii.), și că, într-o perioadă apropiată săvârșirii infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, a folosit aproximativ 1.600.000 de euro (peste 6.800.000 lei), bani proveniți din săvârșirea acestei infracțiuni, pentru a-și construi o vilă în orașul P., ., pe care o folosește împreună cu familia sa (fapte expuse la secțiunea I.1.iii.);

-în cazul inculpatului S. G. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.2.i.), în cursul lunii octombrie 2012, a investit 150.000 de euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, achiziționând două terenuri împreună cu construcțiile aferente situate în județul I. (fapte expuse la secțiunea I.2.ii.) și că, la data de 24.01.2013, prin încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană un teren), a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății terenului în suprafață de 3.400 m.p., situat în intravilanul comunei Snagov, județul I., la tarlaua 141, .. cadastral 6900, proprietatea soților Al Jahni Nabil, și Al Jahni M., acesta provenind de fapt din săvârșirea infracțiunii de cămătărie (fapte expuse la secțiunea I.2.iii.);

-în cazul inculpatului D. N. s-a reținut că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu inculpații R. E. zis “E. al lui C.” și R. A. zis “A. al lui C.”, s-a deplasat în mun. Pitești și a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I., zis “O.”, pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”, o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (fapte expuse la secțiunea I.4.i.), și că, în data de 13 martie 2013, în jurul orelor 2100, pe fondul relațiilor tensionate generate de pierderea unor sume de bani la jocurile de noroc, a pătruns în camera_ din Rin Grand Hotel, situat în București, .. 7D, sector 3, unde se desfășura un joc de barbut, și, prin agresiuni și amenințare cu un cuțit, le-a deposedat pe persoanele vătămate I. P., zis “I. al lui P.”, N. E. zis „F.”, T. V. zis „S.” și R. Ț.’ de sumele de bani cu care participau la jocul de barbut, sustrăgând în total de la aceștia aproximativ 40.000 de lei (fapte expuse la secțiunea I.1.ii.);

-în cazul inculpatului R. E. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.5.i.), că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. C. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.5.ii), și că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu inculpații D. N. zis “C.” și R. A. zis “A. al lui C.”, s-a deplasat în mun. Pitești și a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I., zis “O.”, pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”, o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (fapte expuse la secțiunea I.5.iii.);

-în cazul inculpatului R. A. zis „A. al lui C.” s-a reținut că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.6.i.), că împreună cu inculpații R. C. și R. E., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inculpatului S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente (fapte expuse la secțiunea I.6.ii.), și că, la data de 27 noiembrie 2012, inculpatul R. A. zis “A. al lui C.” împreună cu inculpații R. E. zis “E. al lui C.” și D. N. zis “C.” s-au deplasat în mun. Pitești și au exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I. zis “O.” pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.” o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (faptă expusă la secțiunea I.6.iii.);

-în cazul inculpatul D. D., zis “E.”, se reține că, în perioada ianuarie 2013 – aprilie 2013, cu titlu de îndeletnicire, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.7.i.), că, la data de 28.01.2013, cu ocazia unei convorbiri telefonice, i-a adresat martorului O. P. M. amenințări cu acte de violență fizică, la o dată anterioară, pe când se aflau în zona Socului din București, i-a aplicat acestuia o lovitură cu palma peste față, iar la data de 25.03.2013, în contextul unei unei întâlniri care a avut loc în trafic, la intersecția .. I., l-a amenințat cu un cuțit, acte săvârșite în scopul de a-l determina pe acesta să-i remită martorului T. M. suma de 1000 euro (faptă expusă la secțiunea I.7.ii.), că, la datele de 22.01.2013 și 19.02.2013, i-a adresat martorului R. T. Ș. amenințări cu acte de violență fizică, în scopul de a îl determina pe acesta să-i remită suma de 2400 euro, respectiv de 550 euro, repezentând o parte din suma pe care inculpatul i-a acordat-o anterior cu titlu de împrumut și din camăta aferentă (fapte expuse la secțiunea I.7.iii.), și că, a deținut la adresa de domiciliu, din mun. București, .. 38, sector 2, o armă neletală supusă autorizării, fără a i se fi eliberat permis de armă (faptă expusă la secțiunea I.7.iv.);

-în cazul inculpatului G. M. s-a reținut că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, cu titlu de îndeletnicire, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (faptă expusă la secțiunea I.8.i.), că, în cursul lunii decembrie 2013, a exercitat amenințări cu acte de violență fizică asupra persoanei vătămate R. V. N. pentru a-l determina pe acesta să-i restituie lui S. A. C., fiul lui S. F., suma de 2600 euro, bani reprezentând o parte dintr-o sumă plătită de S. F. lui R. V. N. pentru a deveni unicul deținător al unei afaceri (terase) pe care persoana vătămată o deținea în zona C. din București (fapte expuse la secțiunea I.8.ii.), și că, la data de 24.01.2013, a exercitat amenințări cu acte de violență fizică asupra persoanei vătămate C. M. pentru a-l determina să-i remită o sumă de acordată cu titlu de împrumut (fapte expuse la secțiunea I.8.iii.);

-în cazul inculpatului C. N. zis „A.”, se reține că, în perioada 2012 – mai 2013, împreună cu învinuita C. E., zisă “V.”, cu titlu de îndeletnicire, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (faptă expusă la secțiunea I.11.i.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală în data de 06.09.2013, sub nr._ 3.

În cazul de față, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați prin încheierea de cameră de consiliu din data de 15-16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele:

Potrivit art. 149¹ alin. 1 C.pr.pen., privind arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148 C.pr.pen., când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 143 alin.1 C.pr.pen., privind condițiile reținerii, măsura reținerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală față de învinuit sau față de inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

În speță, s-a apreciat că la acel moment procesual, prin prisma normelor de procedură penală amintite, erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., respectiv inculpații, care nu și-au rezervat dreptul la tăcere au fost ascultați în prezența apărătorilor și există probe (elementele de fapt cerute de art. 63 alin. 1 C.pr.pen.) din care au rezultat indicii temeinice, conform art art.68¹ C.pr.pen., în sensul că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.

Faptele reținute în sarcina inculpaților s-a apreciat că rezultă din coroborarea întregului material probator administrat până în prezent de organele de anchetă și de tribunal, respectiv: declarațiile inculpaților audiați de către tribunal, precum și declarațiile tuturor învinuiților și inculpaților audiați de organul de urmărire penală; procesele verbale de redare a înregistrărilor audio - video efectuate în mediul ambiental și planșele foto atașate; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpații și învinuiții din cauză; declarațiile martorilor și martorilor cu identitate protejată, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpaților și celelalte înscrisuri administrate în cauză.

În ceea ce privește notele de redare a convorbirilor telefonice, instanța a reținut că la dosarul cauzei există autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice eliberate în condiții de legaliltate procesuală, întrucât în cauză sunt investigate și infracțiuni de șantaj și spălare de bani, infracțiuni grave conform art.911 C.pr.pen. și art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003.

Tribunalul a consideră neîntemeiată susținerea apărătorului inculpaților V. S. și C. N. că toate interceptările telefonice sunt lovite de nulitate absolută, deoarece la momentul săvârșirii faptei de cămătărie de către C. N. aceasta nu era incriminată. Tribunalul a constatat că se face o referire vagă la convorbiri telefonice efectuate înainte de data de 25.11.2011, când a intrat în vigoare a Legea nr. 216/2011, fără a se indica în concret măcar o convorbire înregistrată înainte de această dată. În condițiile în care din verificarea dosarului de urmărire penală nu au fost găsite astfel de înregistrări, tribunalul a înlătura această apărare.

Tribunalul a apreciat astfel că, din coroborarea notele de redare a convorbirilor telefonice cu declarațiile martorilor și ale părților vătămate, cu procesele verbale de investigații, cu actele privind veniturile cu care inculpații figurează în evidențele fiscale oficiale, precum și cu procesele verbale de percheziție, au fost deduse indicii temeinice, din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

Tribunalul a apreciat ca vădit neîntemeiate susținerile inculpaților cercetați pentru infracțiunea de cămătărie că au acordat împrumuturi doar la rude și persoane apropiate și doar fără dobândă. Această susținere a inculpaților s-a reținut că ar contrasta flagrant cu convorbirile telefonice purtate în mediul ambiental, cât și cu declarațiile martorilor, martorilor cu identitate protejată, părților vătămate și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală.

În ceea ce privește infracțiunea de cămătărie reținută în sarcina inculpaților R. C., S. G., S. T., R. E., C. N., R. A., S. O., D. D. și G. M., tribunalul a reținut că datele existente la dosarul cauzei sunt în sensul că aceștia se ocupau cu titlu de îndeletnicire de acordarea de împrumuturi cu dobândă cămătărească.

Astfel, din declarațiile martorului cu identitate protejată N. I. și a martorului B. V. N. a rezultat că inculpații R. C., R. A. și R. E., dar și alte persoane din anturajul acestora sunt cunoscuți că se ocupă cu activitatea de cămătărie de foarte multă vreme.

Martorul B. V. N. a mai arătat că știe că inculpatul R. A. are investită suma de aproximativ 500.000 euro în activitatea de cămătărie.

Instanța a reținut că aceste declarații sunt în totalitate susținute de convorbirile telefonice, redate pe larg în referatul procurorului, de declarația martorei I. C. A., dar și de celelalte probe administrate în cauză, precum și că din procesele-verbale de verificare a intrărilor în cazinouri,a rezultat că în perioada 01 ianuarie 2012 - 01 februarie 2013, inculpatul R. E. a frecventat cazinourile Metropolis și Platinum de 67 și respectiv 242 de ori, iar în perioada 01 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 a frecventat cazinoul Queen de 120 de ori.

În perioada 01.01._13, și inculpatul R. A. a figurat cu 65 de intrări în cazinoul Platinum, 50 de intrări în cazinoul Queen și 13 intrări în cazinoul Metropolis.

Tribunalul a reținut în privința infracțiunilor de cămătărie că veniturile, cu care inculpați figurează în evidențele fiscale, nu sunt de natură a le permite un nivel de trai foarte ridicat și nici să împrumute către diverse persoane sume mari de bani fără dobândă, de multe ori simple cunoștințe.

Dimpotrivă, situația financiară legală a inculpaților este de natură a sublinia acuratețea referatului cu propunerea de arestare preventivă, respectiv că inculpații au ajuns să dețină și să împrumute sume mari de bani obținute din îndeletnicirea de cămătărie.

Tribunalul a reținut ca vădit nesincere și neprobate susținerile inculpaților R. C. și S. G., în sensul că aceștia ar fi câștigat la jocurile de noroc sume mari de bani, de ordinul sutelor de mii de euro. Dimpotrivă, tribunalul a reținut că în privința ambilor inculpați probele administrate în cauză impun presupunerea rezonabilă că sumele mari de bani, la care se face referire, sunt menite a crea impresia falsă că inculpații dețin sume mari de bani, bunuri importante și au un nivel de trai foarte ridicat, în urma unor activități comerciale sau tranzacții imobiliare licite. Or în condițiile în care inculpații au desfășurat activități lucrative sau au derulat tranzacții imobiliare, este surprinzător cum aceștia figurează în evidențele fiscale cu sume derizorii, care nu le-ar permite în niciun fel modul de viață pe care îl au și nici să frecventeze cazinourile sau să împrumute sume mari de bani către diverse persoane, unele cu care nu au nicio legătură de rudenie sau prietenie.

În condițiile în care R. A., manager al clubului, a declarat că are un salariu lunar de 2000 lei, tribunalul a apreciat ca lipsită de consistență declarația inculpatului R. C., care a arătat că ajută familia în activitatea de la clubul Balkan, fără contract de muncă, primind un venit lunar de circa 6-7000 lei.

S-a apreciat ca evident, rezultând din chiar declarațiile inculpaților S. G. și R. C. că aceștia nu au putut susține cu probe concludente afirmațiile, pe care le-au avansat, cum că ei sunt norocoșii câștigători la jocurile de noroc al unor sume imense de bani, spre deosebire de cei împrumutați, care, așa cum a rezultat din convorbirile telefonice, au acumulat datorii foarte mari, tocmai prin creditarea loc pentru a continua jocurilor de noroc.

Prin prisma acestor considerente, tribunalul a apreciat că în privința inculpaților S. G. și R. C. există indicii temeinice că aceștia au folosit sumele mari de bani obținute din activitățile de cămătărie derulate după . Legii nr. 216/2011. Aceste sume au fost folosite fie la cumpărarea unor terenuri – cazul inculpatului S. G. -, fie la construirea unei vile – cazul inculpatului R. C..

Din convorbirea telefonică purtată, în ziua de 27.09.2012, de către R. A. cu o persoană neidentificată s-a apreciat că rezultă în mod cert că investiția făcută de R. C. a fost în valoare de 1.600.000 de euro (aproximativ 75 de miliarde lei vechi), valoare care este mai apropiată de adevăr decât cea propusă de apărătorul celui din urmă inculpat.

Prin urmare, tribunalul a înlăturat ca vădit neîntemeiată apărarea prin care s-a încercat reducerea valorii construcției pentru a nu fi o discordanță așa de mare între veniturile realizate legal de inculpat și valoarea reală a construcției cu toate facilitățile și bunurile ce o deservesc.

În ceea ce privește infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților D. N., R. E., D. V., V. S., D. D., G. M. și R. A. și infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS constituie probe ce singure pot servi la aflarea adevărului, conform art.64 C.pr.pen., și din care s-au dedus indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele de șantaj, respectiv tâlhărie.

Tribunalul nu a putut primi susținerile că nu ar fi fost vorba de amenințări veritabile sau de exercitarea de acte de violență, ci eventual de folosirea unui limbaj ceva mai apăsat caracteristic etniei rrome, notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS redate pe larg și coroborat în referatul procurorului fiind de natură a înlătura cel mai mic dubiu.

Tribunalul a reținut că amenințările exercitate de inculpați au fost în măsură să creeze o temere deosebită persoanelor vătămate, în condițiile în care inculpații, familiile și persoanele din anturajul acestora sunt cunoscute ca fiind deosebit de violente și în vizorul continuu al autoritățile judiciare.

În acest context, neaudierea unora dintre părțile vătămate nu este de natură a lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele administrate până la acest moment procesual, în special din notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicările de tip SMS.

De asemenea, tribunalul a considerat că menținerea de bune relații cu persoane șantajate și după săvârșirea infracțiunii nu constituie un motiv care să ducă la aprecierea că nu există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de șantaj.

Tribunalul a constatat că inculpații și multe din părțile vătămate fac parte din același mediu, frecventează aceleași locuri și au aceleași obiceiuri. Potrivit susținerilor inculpaților și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală între inculpați și unele din părțile vătămate există relații de rudenie mai apropiate sau mai îndepărtate, directe sau prin alianță.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că ar fi pe deplin justificată concluzia că și după comiterea infracțiunilor de șantaj inculpații continuau să aibă relații cu părțile vătămate date fiind relațiile familiale ce îi leagă sau interesul inculpaților ori al părților vătămate de a da, respectiv lua împrumuturi cu dobândă în caz de nevoie.

Tribunalul a mai constatat că în cauză există și unul din cazurile stipulate de art. 148 C.pr.pen., și anume cel de la alin. 1 lit. f, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 216/2011 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit.b, c din Legea nr.656/2002 se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21 lit.b C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 ani), și, în plus, reținându-se și că există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Tribunalul a reținut că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de „pericol concret pentru ordinea publică”, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte - care constituie, totodată, criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C.pr.pen., printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, rezonanța socială a faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului, etc.

La aprecierea acestei ultime condiții, tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări care rezultă din probele aflate la dosar: amploarea activității infracționale a inculpaților, care sunt cercetați împreună cu alți învinuiți și inculpați; curajul și dezinvoltura cu care aceștia au acționat în vederea obținerii unor venituri importante, cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari; caracterul acțiunilor inculpaților, ce se prefigurează a fi conjugate; recurgerea la amenințări și acte de violență de natură a determina pe părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse acestora; continuarea de către inculpați a activității de cămătărie chiar și după incriminarea ca infracțiune a acestei fapte; înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecințe deosebite asupra încrederii în capacitatea instituțiilor statului de a eradica faptele de cămătărie, șantaj, spălare de bani și tâlhărie; răsunetul deosebit de negativ al faptelor de acest gen în rândul cetățenilor, care în fiecare zi iau cunoștință de efectele de multe ori tragice ale luării de bani cu dobândă cămătărească de la clanurile interlope; scopul profund imoral urmărit de inculpați de a se îmbogății prin exploatarea nevoilor, slăbiciunilor sau disperării diverselor persoane. Toate aceste aspecte impun cu necesitate intensificarea eforturilor de combatere a acestui gen de infracțiuni, nu doar pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de încredere în instituțiile statului, ci și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte, mai ales în contextul actual, când situația financiară a multor persoane le poate îndemna să ia împrumuturi cu dobânzi uriașe cu consecința imposibilității de achitare și a deposedării victimelor de bunurile personale sau cu consecința vătămării fizice și psihice a acestora în încercarea inculpaților de a le forța să își onoreze datoriile.

Tribunalul a mai reținut ca indiciile temeinice că inculpații au acționat împreună și cu alte ocazii, în vederea obținerii de venituri ilicite însemnate, cu consecința prejudicierii grave a patrimoniului părților vătămate, deprinderea inculpaților cu activități interzise de lege, tocmai din cauza consecințelor grave constatate în timp, toate acestea au justificat presupunerea rezonabilă că lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales la acest moment procesual, când ancheta penală este în plină desfășurare, părțile vătămate ezită să dea declarații ori susțin, în contra probelor obiective administrate în cauză, că inculpații nu au dat bani cu dobândă și că aceștia nu le-au amenințat pentru a-i determina să onoreze datoriile, în care sunt incluse și dobânzile.

Tribunalul a considerat că, deși aparent pentru marea majoritate a inculpaților ar fi vorba de infracțiuni mai puțin grave – șantaj și cămătărie, pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani -, tribunalul a reținut că prin nodul cum au fost acestea comise, prin sentimentul profund de temere și insecuritate indus persoanelor vătămate și chiar opiniei publice, este vorba de infracțiuni grave ce afectează patrimoniul persoanei, libertatea fizică și psihică a acesteia.

Prin urmare, spre deosebire de situația unei persoane care cu titlu de îndeletnicire acordă împrumuturi cu o dobândă apropiată de cea legală, care nu ar fi de natură a justifica arestarea preventivă, s-a reținut că situația inculpaților este cu totul deosebită și alarmantă, întrucât aceștia și-au făcut un mod de viață din exploatarea persoanelor aflate în nevoie sau a jucătorilor împătimiți din cazinouri, cărora, fără nicio jenă, le împrumută și chiar îi urmăresc pentru a le împrumuta sume mari de bani cu dobânzi exorbitante, uneori de peste 100% pe zi, fără ca această activitate a inculpaților să fie declarată autorităților fiscale și impozitată conform legii. În această situație, tribunalul a considerat că reacția societății trebuie să fie pe măsura faptelor reținute în sarcina inculpaților, inclusiv prin extinderea cercetărilor pentru nedeclararea și neplata impozitelor datorate statului pentru veniturile rezultate din activitatea practicată cu titlu de îndeletnicire.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, tribunalul a reținut că însuși legiuitorul o definește ca infracțiune gravă prin art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. Că este vorba de o infracțiune gravă a rezultat din probele cauzei și fapte de largă notorietate, inculpații fiind cunoscuți ca membrii ai unor clanuri periculoase, gata oricând să își facă dreptate și să își atingă scopurile prin folosirea forței și prin intimidări. Sub acest aspect, tribunalul a reținut că în mod just se face referire în referatul parchetului de atitudinea de supușenie și renunțare a multora din părțile vătămate care datorează sau i se impune abuziv plata de datorii pentru pretinse injurii.

În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpați, constând în lipsa antecedentelor penale, în cazul unora dintre inculpați, situația personală și familială, starea de sănătate, existența unui loc de muncă sau a unei ocupații pentru unii dintre inculpați, etc., tribunalul a considerat că, de principiu, ele trebuie avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât, la momentul procesual respectiv, aceste circumstanțe nu sunt de natură a justifica aprecierea rezonabilă în sensul că nu se impune arestarea lor preventivă, fiind destul de probabil ca, în cazul lăsării lor în libertate, aceștia să încerce zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea celorlalți inculpați, a învinuiților, martorilor, părților vătămate, prin alterarea mijloacelor de probă, prin punerea de acord asupra declarațiilor viitoare sau prin alte asemenea activități. Tribunalul a apreciat că arestarea preventivă este impusă și de faptul că probe importante nu au fost încă administrate, activitatea infracțională a inculpaților fiind în unele cazuri mai amplă decât cea redată în referatul parchetului.

De asemenea, arestarea preventivă s-a apreciat că este impusă și de persoana unora dintre inculpați, cunoscuți cu multiple antecedente penale, cu sancțiuni administrative sau condamnări reabilitate, însă neradiate din cazierul judiciar.

Astfel, s-a reținut că din fișele de cazier judiciar a rezultat că: inculpatul R. E. a fost condamnat în 16.04.2011 la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.321 C.pen., fiind cercetat în alte două dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.321 C.pen., art.192, art.181 C.pen. și art.7 din Legea nr.39/2003 ; inculpatul R. C. este cercetat și a fost arestat în mai multe dosare pentru infracțiunile prevăzută de de art.7 din Legea nr.39/2003, art.180 alin.2, art.211, art.192 C.pen. și art.321 C.pen., art.181, art.180 C.pen. (fila 13 vol.13 d.u.p.); inculpatul R. A. a fost condamnat definitiv la 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2011 pentru infracțiunea prevăzută de de art.321 C.pen., fiind cercetat și arestat în alte dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, art.211 C.pen., art.321, art.181, art._ C.pen. și sancționat administrativ pentru art. art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 .

Tribunalul a mai reținut că, deși este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, deși stare de arest reprezinte o situație de excepție, stare de libertate fiind starea obișnuită în care se impune a fi cercetată o persoană, în cauza de față gravitatea și multitudinea faptelor deduse judecății, împrejurările comiterii lor, pluralitatea de făptuitori, prejudiciile însemnate cauzate, dezinvoltura și virulența, de care inculpații au dat dovadă, toate aceste împrejurări impun concluzia că există o situație de excepție ce reclamă o măsură de excepție, cum este cea a arestului preventiv, soluțiile alternative fiind vădit insuficiente.

Tribunalul a avut în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 136 C.pr.pen. nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, care nu ar fi de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, mai ales la acest moment procesual, și nici reala conservare a ordinii publice, fiind contrar acestuia ca inculpații să comită fapte așa de grave, atât de multe și cu toate acestea să fie cercetate în stare de libertate.

Prin urmare, deși nu anticipează pronunțarea unei hotărâri de condamnare, totuși starea de arest este impusă de imperative de natură procesuală și de ordine publică, cercetarea în stare de libertate fiind vădit contrară acestor nevoi.

În ceea ce privește celelalte apărări ale inculpaților neanalizate prin considerentele mai sus expuse, tribunalul a reținut următoarele:

Referitor la lipsa unor înscrisuri ridicate de organele de anchetă cu ocazia percheziției domiciliare și nedepuse la dosar, tribunalul a reținut că apărarea inculpaților este lipsită de consistență nefiind de natură să infirme probele mai sus enunțate, din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Sub acest aspect tribunalul a constatat că apărarea nu a indicat nici măcar un înscris concludent, care să fie de natură a submina temeinicia indiciilor deduse din probele cauzei – tribunalul a avut în vedere și referirea la notificarea din dosarul de executare nr. 1641/2012 făcută de apărătorul inculpatului R. A.. Dimpotrivă, notele de redare a convorbirilor telefonice au permis deducerea de indicii temeinice în sensul că multe dintre contractele sunt încheiate cu eludarea dispozițiilor legale privind cauza unei convenții și frauda la lege.

Tribunalul a apreciat ca vădit neîntemeiată susținerea apărătorului inculpatului R. A. că nedepunerea la dosar a înscrisurilor originale ridicate de organele de urmărire penală atrage, conform dispozițiilor art. 300 C.pr.pen., neregularitatea actului de sesizare a instanței și restituirea dosarului la parchet în vederea atașării tuturor documentelor ce vizează obiectul cauzei, întrucât lipsa unora dintre probele cauzei nu sunt în măsură să atragă asemenea sancțiune, cu atât mai mult cu cât nu există niciun motiv să se aprecieze că respectivele înscrisuri ar lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele și datele existente la dosar.

Sub acest aspect tribunalul a reținut că ar fi fost chiar imposibil ca la dosarul cauzei să se depună toate înscrisurile, mijloacele materiale de probă și corpurile delicte ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

În logica propusă de apărare, o propunere de arestare nu poate fi examinată pe fond decât după redarea rezultatelor unei percheziții informatice, când, de exemplu, la o percheziție domiciliară este ridicat și un mijloc de stocare a datelor informatice, pe care un inculpat susține întemeiat sau nu că se află date relevante ce ar justifica respingerea arestării. O asemenea condiționare nu doar că nu este prevăzută de lege, dar este și contrară principiilor și regulilor fundamentale după care se soluționează o propunere de arestare.

În condițiile în care este evident că nu se poate vorbi de o rea-credință a parchetului în atașarea tuturor documentelor ridicate de la inculpați, tribunalul a considerat că nu se poate pune problema unei nelegale sesizări, cu atât mai mult cu cât atașarea acestor înscrisuri nu constituie o condiție de validitate a propunerii de arestare preventivă.

Tribunalul nu a reținut apărarea inculpatului R. C. că nu a acordat cu titlu de împrumut vreo sumă de bani, în perioada noiembrie 2011 – aprilie 2012, numitului P. D., convorbirile telefonice înregistrate în cauză, inclusiv cea purtată cu postul telefonic_, abonament A.-C. P., infirmând aceste afirmații.

Faptul că partea vătămată a avut rețineri în a declara adevărul se explică prin temerea pe care inculpatul și persoanele din anturajul acestora o induc tuturor celor cu care au legătură, îndeosebi celor cărora le împrumută bani cu dobândă.

Tribunalul nu a reținut apărarea unora dintre inculpați că din convorbirile telefonice nu se pot deduce indicii temeinice decât dacă se coroborează cu alte probe. Sub acest aspect tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice nu trebuie să se coroboreze cu alte probe pentru a servi la aflarea adevărului, implicit la deducerea de indicii temeinice, dispozițiile legale necerând la acest moment să existe probe de aceeași greutate ca cele ce întemeiază o hotărâre de condamnare.

Tribunalul nu a primit nici apărarea că pentru a se formula propunerea de arestare trebuiau audiate toate persoanele șantajate sau cămătărie. S-a reținut că din dosarul cauzei a rezultat că audierea unora dintre aceste persoane nu s-a putut face, iar altele au manifestat maximă reținere, dată fiind faima de care se bucură inculpații în societate. Or tocmai această faimă este de natură a justifica convingerea rezonabilă, fapt confirmat de notele de redare a convorbirilor telefonice, că părțile vătămate șantajate au încercat un sentiment de teamă profundă.

Pentru aceleași considerente care au fundamentat soluția de luare a măsurii arestării preventive, tribunalul a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpați de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, aceste măsuri nefiind în măsură a asigura nici buna desfășurare a procesului penal, nici reala conservare a ordinii publice.

În faza urmăririi penale s-a dispus succesiv prelungirea măsurii arestării preventive, ultima prelungire fiind dispusă pentru 30 de zile ( de la 13.08.2013 la 11.09.2013) în data de 06.08.2013, prin încheierea de cameră de consiliu pronunțată în dosarul Tribunalului București-Secția I Penală nr._/3/2013.

După sesizarea instanței prin rechizitoriu, prin încheierea din data de 10.09.2013, în baza art. 300¹ alin. 1) și 3) C.p.p., Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați, și a menținut această măsură, iar prin încheierile din data de 16.10.2013, 05.12.2013, și 27.01.2014, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. 1) și 3) C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați, și a menținut această măsură.

La termenul din 11.04.2014 inculpații R. A. zis “A. al lui C.”, R. E., zis “E. al lui C.”, R. C. au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura controlului judiciar.

Împotriva acestei sentințe au formulat contestație, în termen legal, inculpații R. A., R. E. și R. C., cauza fiind înregistrată la data de 25.04.2014 la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală sub nr._ 3*(_ ).

Inculpații prin apărător arată că în considerentele încheierii atacate este expusă situația de fapt care justifică menținerea măsurii, rezultată din convorbirile telefonice dintre inculpați și alte persoane. În situația arătată, apreciază că motivul instanței de fond pentru respingerea cererii de înlocuire este neverosimil, în condițiile în care au fost deja audiați 3 martori care contrazic conținutul convorbirilor telefonice, astfel cum a fost interpretat, inclusiv martorul P. I. zis ,,O.’’, care a arătat în mod elocvent că nu a fost niciodată parte vătămată. Cu privire la numitul S. O., martorii au arătat că acesta era o ,,mascotă’’ ce nu îi putea determina pe cei 2 inculpați să îl ajute în săvârșirea infracțiunii. Astfel, arată că infracțiunea de șantaj a fost probată doar pe interceptări ce au fost interpretate într-o situație nereală, afirmațiile inculpaților fiind doar laude și nereflectând adevărul. Concluzionând, arată că inculpații R. A. și R. E. sunt arestați preventiv de un an de zile, doar pe baza unor înregistrări telefonice a căror interpretare este cel puțin îndoielnică. Cu privire la infracțiunea de cămătărie, s-a reținut prin Rechizitoriu că inculpații au avut 50-100 de intrări în cazinourile din București, însă procurorul de caz nu a făcut dovada acestor susțineri cu proba cea mai simplă, respectiv înregistrările video din interiorul cazinourilor, și, mai mult, nu s-a putut reține cămătăria, ca îndeletnicire, astfel cum prevede legea. Mai arată că se susține de către martorul cu identitate protejată faptul că a împrumutat suma de 15.000 euro și că lunar restituia 2500 euro, fapt neverosimil, din moment ce un împrumut de asemenea amploare se acordă unei persoane cunoscute, iar în intervalul de 7 luni cât R. A. a avut telefonul interceptat nu a existat nicio discuție cu acest martor N. A.. Astfel, cu privire la inculpatul R. A., arată că nu există nicio convorbire telefonică sau vreo declarație de martor care să confirme faptele reținute în sarcina acestuia, nefiind dovedită nici participarea sau chiar existența faptei de la Pitești. În forma prezentată de Ministerul Public, faptele de cămătărie sunt împrumuturi de valoare necunoscută acordate unor persoane necunoscute, din dosar nerezultând nici măcar că la împrumuturile acordate s-a perceput camătă. Referitor la inculpatul R. C., arată că acesta este jucător profesionist de poker, sumele de bani câștigate e acesta fiind contabilizate și cu taxe plătite, veniturile fiind licit obținute. Mai arată că acesta are construită o casă, despre care fratele său susținea în convorbirile telefonice că ar valora 1,6 milioane de euro, însă prin raportul de expertiză extrajudiciară s-a dovedit că valorează 400.000 euro, construcție + teren. Cu toate acestea, procurorul de caz a apreciat suficientă proba cu interceptările telefonice în stabilirea valorii imobilului. Învederează instanței faptul că inculpații sunt în arest preventiv de 1 an, perioadă în care au fost audiați în cauză doar 4 martori, pe citativ fiind înscrise 80 de persoane, astfel încât se poate preconiza că întreaga procedură judiciară va dura foarte mult. Astfel, apreciază că nu există elemente din care să rezulte că lăsarea în libertate a celor 3 inculpați ar afecta negativ desfășurarea procedurilor judiciare, cererea de înlocuire a măsurii preventive fiind formulată ca o garanție că cei 3 vor respecta obligațiile impuse de instanță. În concluzie, solicită instanței admiterea contestației, în urma evaluării materialului probator.

Examinând sentința contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea - în baza art. 23 alin.10 din Legea nr.255/2013, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.116/2013, rap. la art. 425 ¹alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. – va respinge ca nefondate contestațiile formulate având în vedere următoarele considerente:

Curtea reține că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 4799/P/2012 în data de 06.09.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, între alții, a inculpaților:

-R. C., zis “C. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1978 în mun. București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român,

-R. E., zis “E. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 07.08.1980 în București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,

În fapt, în esență, s-a reținut în cazul inculpatului R. C. că în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.1.i.), în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. E. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.1.ii.), și că, într-o perioadă apropiată săvârșirii infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, a folosit aproximativ 1.600.000 de euro (peste 6.800.000 lei), bani proveniți din săvârșirea acestei infracțiuni, pentru a-și construi o vilă în orașul P., ., pe care o folosește împreună cu familia sa (fapte expuse la secțiunea I.1.iii.).

În cazul inculpatului R. E. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.5.i.), că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. C. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.5.ii), și că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu inculpații D. N. zis “C.” și R. A. zis “A. al lui C.”, s-a deplasat în mun. Pitești și a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I., zis “O.”, pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”, o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (fapte expuse la secțiunea I.5.iii.).

în cazul inculpatului R. A. zis „A. al lui C.” s-a reținut că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.6.i.), că împreună cu inculpații R. C. și R. E., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inculpatului S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente (fapte expuse la secțiunea I.6.ii.), și că, la data de 27 noiembrie 2012, inculpatul R. A. zis “A. al lui C.” împreună cu inculpații R. E. zis “E. al lui C.” și D. N. zis “C.” s-au deplasat în mun. Pitești și au exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I. zis “O.” pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.” o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (faptă expusă la secțiunea I.6.iii.).

Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați prin încheierea de cameră de consiliu din data de 15-16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013.

S-a apreciat că erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., respectiv că există probe (elementele de fapt cerute de art. 63 alin. 1 C.pr.pen.) din care au rezultat indicii temeinice, conform art.68¹ C.pr.pen., în sensul că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.

Totodată, s-a apreciat că erau incidente în cauză dispozițiile 148 C.pr.pen., și anume cel de la alin. 1 lit. f, în sensul că existau probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpații R. A., R. E. și R. C. au formulat cereri de înlocuire a măsurii preventive a arestului cu măsura controlului judiciar.

În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că nu sunt fondate cererile de înlocuire formulate.

Potrivit art.242 al.2 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Sub un prim aspect, Curtea observă că inculpații au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive ce prezintă un caracter contradictoriu, întrucât niciunul dintre inculpați nu recunoaște săvârșirea faptelor, iar art.202 al.1 Cpp prevede că orice măsură preventivă poate fi luată numai dacă există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune.

Contrar afirmațiilor inculpaților, Curtea reține că în cauză există suficiente indicii temeinice din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunile menționate mai sus, în modalitatea descrisă.

Indiciile temeinice rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent, respectiv declarațiile inculpaților audiați de către tribunal, precum și declarațiile tuturor învinuiților și inculpaților audiați de organul de urmărire penală; procesele verbale de redare a înregistrărilor audio - video efectuate în mediul ambiental și planșele foto atașate; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpații și învinuiții din cauză; declarațiile martorilor și martorilor cu identitate protejată, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpaților și celelalte înscrisuri administrate în cauză.

Astfel, desfășurarea unei activități de cămătărie de către inculpați rezultă din declarațiile din declarațiile martorului cu identitate protejată N. I. și a martorului B. V. N., aceștia arătând că inculpații R. C., R. A. și R. E., dar și alte persoane din anturajul acestora sunt cunoscuți că se ocupă cu activitatea de cămătărie de foarte multă vreme. Aceleași împrejurări sunt relevate și de către procesele verbale de investigații operative precum și celelalte înscrisuri atașate la dosarul de urmărire penală. Împrejurările învederate de către fiecare inculpat, în sensul că nu ar fi acordat astfel de împrumuturi, ci ar fi dat sume de bani doar unor rude ori prieteni sunt nereale, fiind contrazise de împrejurările ce rezultă din mijloacele de probă administrate, inclusiv procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care rezultă că inculpații au acordat sume de bani cu dobânzi extrem de mari unor persoane ce nu au calitatea de rude ori prieteni, pe care uneori nici nu le cunoșteau anterior, cu predilecție unor persoane ce practicau jocuri de noroc în interiorul unor cazinouri și care pierdeau sume mari de bani, împrumutându-se pentru a putea continua să joace.

Aceleași mijloace de probă atestă și comiterea infracțiunii de spălare de bani de către inculpatul R. C., constând în aceea că acesta a folosit aproximativ 1.600.000 de euro (peste 6.800.000 lei), bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de cămătărie, pentru a-și construi o vilă în orașul P., ., pe care o folosește împreună cu familia sa.

În acord cu prima instanță, Curtea apreciază ca nefiind probate la acest moment procesual afirmațiile inculpaților în sensul că au câștigat sume mari de bani din desfășurarea unor activități licite, în condițiile în care veniturile declarate ale fiecărui inculpat sunt extrem de mici raportat la sumele de bani și bunurile pe care aceștia le posedă, iar afirmația că inculpații ar fi câștigat sume foarte mari din practicare unor jocuri de noroc este lipsită de orice suport probator și neveridică.

Totodată, din mijloacele de probă administrate, în primul rând din procesele verbale de radare a convorbirilor telefonice interceptate, rezultă și că inculpații R. A. și R. E. au comis infracțiunea de șantaj.

Curtea constată că în continuare sunt îndeplinite și condițiile art.223 al.2 Cpp, în sensul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune de spălare a banilor (R. C.), șantaj (inculpații R. A. și R. E.), precum și câte o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare (respectiv infracțiunea de cămătărie, incriminată în prezent prin dispozițiile art.351 Cod penal) și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpații provin, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, Curtea constată că privarea fiecărui inculpat de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Curtea are în vedere faptul că inculpații au săvârșit infracțiuni grave, respectiv cămătărie, spălare a banilor, șantaj, dând dovadă de perseverență infracțională, fără a se opri până la intervenția organelor de urmărire penală.

Curtea apreciază că obținerea unor sume foarte mari de bani de către inculpați din săvârșirea infracțiunii de cămătărie devenise un mod de viață pentru aceștia, astfel încât există riscul crescut ca o dată lăsați în libertate aceștia să continue să comită alte infracțiuni similare ori alte infracțiuni pentru a obține venituri, lăsarea fiecărui inculpat în parte în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică sub acest aspect.

Curtea remarcă că modalitatea periculoasă în care au procedat inculpații, aceștia profitând de starea de dependență față de jocuri de noroc a unor persoane, pe care le împrumutau cu sume considerabile de bani, percepând dobânzi uriașe, împrejurări ce relevă și mai mult gravitatea faptelor comise.

Totodată, mijloacele de probă administrate în cauză scot în evidență și faptul că inculpații, alături și de alți inculpați în cauză, acționau adesea în mod violent față de persoanele ce nu erau în măsură să achite dobânzile uriașe percepute, împrejurare ce atestă periculozitatea inculpaților, dar și a anturajului din care aceștia provin.

În același sens, Curtea observă că din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpatul R. E. a fost condamnat în 16.04.2011 la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.321 C.pen., fiind cercetat în alte două dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.321 C.pen., art.192, art.181 C.pen. și art.7 din Legea nr.39/2003 ; inculpatul R. C. este cercetat și a fost arestat în mai multe dosare pentru infracțiunile prevăzută de de art.7 din Legea nr.39/2003, art.180 alin.2, art.211, art.192 C.pen. și art.321 C.pen., art.181, art.180 C.pen. (fila 13 vol.13 d.u.p.); inculpatul R. A. a fost condamnat definitiv la 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2011 pentru infracțiunea prevăzută de de art.321 C.pen., fiind cercetat și arestat în alte dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, art.211 C.pen., art.321, art.181, art._ C.pen. și sancționat administrativ pentru art. art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 .

Prin urmare, fișele de cazier judiciare relevă împrejurarea că inculpații dau dovadă de obișnuință de a încălca normele penale, săvârșind diverse infracțiuni, inclusiv violente, astfel încât privarea acestora de libertate este necesară pentru a înlătura starea de pericol pentru ordinea publică.

Pe lângă necesitatea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni, Curtea constată că măsura arestării preventive este necesară în cauză și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în sensul art.202 al.1 Cpp. Curtea are în vedere faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, inculpații sunt persoane ce acționează adesea în mod violent împotriva altor persoane, în cauza de față mai mulți martori primind identități protejate, existând necesitatea protejării acestora față de inculpați și familiile lor.

Curtea apreciază că măsura arestării preventive este proporțională cu scopurile urmărite, astfel cum au fost menționate anterior, în esență protejarea comunității împotriva unor astfel de fapte și făptuitori, fiind singura măsură preventivă aptă să asigure atingerea acestor deziderate, alte măsuri preventive mai blânde, astfel cum au solicitat inculpații, nefiind suficiente în speță.

Față de cele reținute în baza art.206 C.pr.pen., va respinge ca nefondate contestațiile formulate de către inculpații R. A., R. E. și R. C. împotriva încheierii de ședință din data de 18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ *.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga inculpații la plata sumelor de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.206 C.pr.pen., respinge ca nefondate contestațiile formulate de către inculpații R. A., R. E. și R. C. împotriva încheierii de ședință din data de 18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ *.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obliga inculpații la plata sumelor de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2014.

PREȘEDINTE,

B. F. V. GREFIER,

T. S.

Red,B.F.V.

Dact.BFV/EA-2 ex/

T.B.S.I.P:-jud.A.S.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 498/2014....		Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 549/2014.... →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 199/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 199/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI