Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 15/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 15/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.15/C
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. A.
GREFIER: C.-M. I.
.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de inculpații D. A. și D. D. I. împotriva încheierii din 07.01.2016 pronunțată de Tribunalul București.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns contestatorii-inculpați D. A., personal, aflat în stare de arest preventiv, și D. D.-I., personal, aflat în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales T. C., împuternicire avocațială . nr._/15.01.2016, pe care o depune în ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestațiilor.
Avocatul ales al contestatorilor-inculpați, având cuvântul, susține că prezenta contestație se referă la o încheiere prin care instanța de fond a respins o cerere formulată de contestatorii-inculpați prin care au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Un prim argument se referă la faptul că la termenul de judecată din data de 05 ianuarie a formulat o cerere de amânare avocatul ales al părții civile pentru imposibilitate de prezentare, iar partea vătămată deși citată în calitate de parte vătămată, nu s-a prezentat în vederea ascultării, apărarea propunând ascultarea martorilor la acel termen de judecată, sub rezerva reaudierii la solicitarea părții civile, de altfel instanța de fond a luat în considerare o probabilitate crescută ca reaudierea martorilor să aibă loc. În acest sens, dorește a demonstra că interesul public care ar prevala interesului privat prezintă o gravă ingerință în starea de libertate a inculpaților.
Al doilea argument se referă la faptul că cererile de înlocuire au fost formulate în ideea că martorii au fost audiați, însă instanța de fond le-a respins în mod neîntemeiat, motivând doar sub aspectul necesității măsurii preventive, fără a lua în considerare și motivele pentru care scopul măsurilor preventive s-ar putea atinge și prin măsura controlului judiciar.
În al treilea rând, inculpații și-au exprimat poziția de nevinovăție, prin urmare nu solicită înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu, pentru a se afla în eventualitatea unei deduceri din pedeapsă. Consideră că opinia publică nu este informată în ce anume a constat tentativa de omor, cu atât mai mult cu cât gravitatea faptei dată de încadrarea juridică nu mai justifică menținerea măsurii arestării preventive, motivat și de faptul că inculpații nu au impietat desfășurarea urmăririi penale.
Relativ la probatoriu, învederează faptul că din probele administrate în faza de cercetare judecătorească s-a constatat că declarațiile martorilor date de martori nu sunt întocmai cu cele afirmate în cursul urmăririi penale.
Solicită a se ține seama de prezumția de nevinovăție.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondate a contestațiilor formulate, față de împrejurarea că probatoriul administrat nu a produs modificări semnificative de natură a conduce la concluzia înlocuirii măsurii arestării preventive.
Apreciază măsura arestării preventive ca fiind singura necesară și aptă pentru asigurarea scopului prev. de la art.202 Cod de procedură penală, ținând seama de gravitatea acuzațiilor, ambii inculpați fiind condamnați anterior pentru infracțiuni cu violență, contestatorul-inculpat D. chiar pentru infracțiuni similare.
Contestatorul-inculpat D. A., personal, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea Curții, arătând că este de acord cu susținerile avocatului său.
Contestatorul-inculpat D. D.-I., personal, având ultimul cuvânt, susține că în procesul-verbal de constatare, organele de poliție au găsit persoana vătămată prezentând lovituri în zona claviculei, iar la spital spune că a fost lovit cu o sabie în cap, persoana vătămată fiind condamnat anterior pentru tentativă de omor.
Susține că a dorit să dezarmeze pe persoana vătămată, altfel era tăiat, i-a aplicat o singură lovitură peste mână și că din anul 2013 până în anul 2015 și-a văzut de viața sa.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 07.01.2016 pronunțată în dosarul nr. _ 15, Tribunalul București a respins ca neîntemeiate cererile inculpaților D. A. și D. D. I. de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 17.06.2015 emis de P. de pe lângă Tribunalul București în dosarul 3672/P/2014 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații D. D. I., cercetat sub aspectul săvârșirii, în stare de recidivă și în concurs real, a infracțiunilor de tentativă la omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 alin.(1) C.p. raportat la art.188 alin.(1) C.p., și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută și pedepsită de art.371 C.p., fiecare cu aplicarea art.41 alin.(1) C.p., ambele cu aplicarea art.38 alin.(1) C.p., toate cu aplicarea art.5 C.p. și D. A., cercetat sub aspectul săvârșirii, în concurs real, a infracțiunilor de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.32 alin.(1) C.p. raportat la art.188 alin.(1) – art.189 alin.(1) lit.e) C.p., și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută și pedepsită de art.371 C.p., ambele cu aplicarea art.38 alin(1) C.p., toate cu aplicarea art.5 C.p.
În fapt s-a reținut că, în data de 20.08.2013, în jurul orelor 21:00, în timp ce se afla în părculețul din fața imobilului situat în mun. București, Calea V. nr.215-217, sector 3, inculpatul D. D. I. a atacat-o împreună cu inculpatul D. A. pe persoana vătămată Măcăruș G.-F., cei doi agresori acționând conjugat cu intenția de a-i suprima viața, completându-se unul pe altul, inculpatul D. D. I. aplicându-i victimei mai multe lovituri cu o sabie, de o intensitate deosebită, la nivelul capului, în timp ce inculpatul D. A. a atacat-o folosind o furcă pe care o avea asupra sa, vizând zone vitale, diminuând astfel posibilitățile acesteia de a se apăra, victimei fiindu-i cauzate leziuni traumatice (o plagă parieto-occipital stânga și o echimoză flanc drept) care au necesitat 8-9 (opt-nouă) zile de îngrijiri medicale.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat faptul că în cauză există probe de natură să conducă la suspiciunea rezonabilă în sensul art.223 al.2 C.p.p. și al art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor imputate, acestea decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile date în calitate de suspect/inculpat D. D.-I.; declarațiile date în calitate de suspect/inculpat D. A.; copia certificată a rechizitoriului nr.1486/P/2004 din data de 09.02.2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul București; procesul verbal din data de 25.05.2015; plic inscripționat – Buletin de analiză alcooltest; copia fișei de intervenție din data de 20.08.2013; declarațiile persoanei vătămate Măcăruș G.-F.; raportul de expertiză medico-legală; înscrisuri medicale privind pe persoana vătămată Măcăruș G.-F.; procesul verbal din data de 21.08.2013; declarațiile martorei Măcăruș G.; procesul verbal din data de 13.05.2015; procesul verbal din 02.03.2015; plic ce conține CD, inscripționat „Imagini MĂCĂRUȘ G.”; procesele verbale privind identificarea de persoane din fotografii de către martorul Măcăruș G., însoțite de planșe fotografice; declarația martorului M. C.; declarațiile martorului S. M.; procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșa fotografică; declarațiile martorului S. C.; procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșa fotografică; declarația martorei E. M.-M.; procesele verbale privind identificarea de persoane de pe planșa fotografică de către martorul E. M.-M., însoțite de planșe fotografice; declarația martorului Vârbanciu V.; declarația martorei P. P.-M.; declarația martorului I. R. și proces-verbal din data de 03.12.2014, de redare a convorbirilor efectuate către S.N.U.A.U. 112
În opinia instanței suspiciunea rezonabilă privind comiterea faptelor imputate subzistă și la acest moment procesual, inculpații recunoscând agresarea părții civile.
Pe de altă parte, în cauză există situația prev. de art. 223 al.2 C.p.p., respectiv există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis o tentativă la o infracțiune intenționată contra vieții și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește această ultimă condiție, instanța de fond a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptelor a căror săvârșire li se impută. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii deduse judecății, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, judecătorul de cameră preliminară constată faptul că li se impută inculpaților săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, infracțiune cu un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere că acest gen de infracțiuni, prin amploarea lor deosebită aduc atingere unora dintre cele mai importante valori proteguite de legea penală, respectul datorat vieții persoanei dar și pericolul social concret al faptelor imputate inculpaților, pericol relevat de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei inculpații acționând prin surprindere, cu o violență deosebită, folosind corpuri tăietor-înțepătoare, apte să ucidă, aplicându-i victimei concomitent lovituri în zone letale, acțiunea violentă a acestora fiind întreruptă numai ca urmare a intervenției prompte a martorilor.
În ceea ce privește circumstanțele personale existente în cauză instanța a constatat faptul că potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul D. D. I. a fost condamnat în repetate rânduri la pedepse cu închisoarea pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, inclusiv prin violență, fiind liberat condiționat la data de 15.06.2010, cu un rest rămas de executat de 970 de zile iar inculpatul D. A. a fost condamnat anterior pentru comiterea, în stare de minoritate, a infracțiunii de tentativă la omor calificat.
S-a constatat astfel faptul că inculpații nu se află pentru prima oară implicate într-un raport penal de conflict, ambii dovedind perseverență infracțională.
Totodată, instanța a constatat că arestarea inculpaților corespunde scopului prevăzut de art.202 alin.1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă în cauză inculpații fiind privați de libertate în data 25.05.2015, instanța fiind sesizată cu rechizitoriu la data de 18.06.2015.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații D. A. și D. D. I.,
Examinând încheierea contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 206 Cod pr.penală, Curtea va respinge contestațiile formulate de cei doi inculpati D. V., având în vedere următoarele considerente:
În acord cu judecătorul de la Tribunalul București, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a contestatoarilor. Astfel, conform art.223 Cod pr.penală există în cauză probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatii au comis infracțiunile pentru care au fost trimisi în judecată, respectiv tentativă la omor.
Instanța mai constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, astfel cum acesta a fost reținut de judecătorul care a luat măsura arestării preventive, iar conform art. 202 Cod pr.penală, poate fi dispusă dacă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Având în vedere situația de fapt ce se conturează până în prezent, activitatea infracțională desfășurată, și luând în considerare și faza procesului penal –cercetarea judecătorească, Curtea apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi perturbată în cazul în care inculpatiia ar fi judecati în stare de libertate, apreciindu-se, în acord cu tribunalul, că măsura controlului judiciar ori arestul la domiciliu nu conferă suficiente garanții că buna desfășurare a procesului penal nu ar putea fi perturbată sub acest aspect.
Nu se poate reține afirmația apărării celor doi inculpați, conform cărora s-a menținut starea de arest, deși cauza s-a amânat datoriră lipsei părții civile, dat fiind că, chiar și în acest moment, relațiile sociale ce trebuie protejate exced ca importanță interesului privat al inculpaților de a fi puși în libertate.
Privitor la termenul de când sunt arestati preventiv inculpatii Curtea constată că, dat fiind momentul procesul în care ne aflăm, nu se poate aprecia că acesta a devenit nerezonabil, de altfel, instanța de fond urmând a aprecia asupra acestui aspect de fiecare dată cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului ce se va face în fața instanței în baza art.208 Cod pr.penală.
Curtea mai reține că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, prin modalitatea de comitere a săvârșirii lor, prin reacția publicului, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, pericolul pentru ordinea publică fiind suficient să existe chiar si numai în zona percepției societății asupra manierei în care autoritățile acționează pentru stoparea fenomenului infracțional, în scopul de a descuraja eventuale alte comportamente ilicite similare și în scopul de a restaura încrederea în actul de justiție, iar pe de altă parte, o reacție blândă față de acest gen de inculpați ar crea un sentiment de insecuritate publică.
Analizând posibilitatea luării față de inculpați a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestora, astfel cum s-a solicitat, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor extrem de grave, de natura celor față de care a debutat cercetarea judecătorească și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatilor și cu scopul urmărit, Curtea constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri preventive.
Este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, însă legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea apreciază că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației, raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor cu privire la care sunt indicii și probe că ar fi fost comise de inculpați și la rezonanța socială a unei asemenea activități infracționale.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, a faptului că inculpații nu se afla la primul conflict cu legea penală, aceștia fiind condamnați în trecut pentru comiterea unor infracțiuni cu violență, constată că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și nu se impune la acest moment înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Pentru aceste motive, se va respinge ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii D. A. și D. D. I. împotriva încheierii din 07.01.2016 pronunțată de Tribunalul București.
În baza art.275 al.2 Cod pr.penală va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii D. A. și D. D. I. împotriva încheierii din 07.01.2016 pronunțată de Tribunalul București.
În baza art.275 al.2 C.p.p. obligă pe fiecare contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE,
R.-M. A.
GREFIER,
C. M. I.
Red.A.M.R./Th.red.C.V.M.-ex.2/22.02.2016
T.București – judecător J. C.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 271/2016. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 22/2016. Curtea de... → |
|---|
