Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 271/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 271/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 271/2016

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:004._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.271/A

Ședința din camera de consiliu de la data de 18 februarie 2016

Curtea constituită din:

Președinte: A.-E. B.

Judecător: I. C.

Grefier: E.-A. N.

**************

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatoarea G. N. împotriva deciziei penale nr.1598 din data de 22 decembrie 2014, a Curții de Apel București-Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013.

La apelul nominal făcut în ședință din camera de consiliu se prezintă contestatoarea G. N., aflată în detenție și asistată de apărător din oficiu-avocat G. M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a prezentei contestații în anulare.

Apărătorul din oficiu al contestatoarei G. N., având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, întrucât condamnata a criticat faptul că instanța de apel ar fi condamnat-o pentru tentativă la înșelăciune, în condițiile în care fapta a fost prescrisă.

Precizează că pentru cealaltă faptă pentru care a fost condamnată nu a intervenit termenul de prescripție.

Apelanta-contestatoare G. N., personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.

Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare.

CURTEA

Asupra prezentei contestații.

La data de 21.01 2016, numita G. N. a formulat contestatie în anulare împotriva împotriva deciziei penale nr.1598 din data de 22 decembrie 2014, a Curții de Apel București-Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013., invocând împrejurarea că instanța a pronunțat condamnarea sa, deși s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II a penală, stabilindu-se termen la data de 18.02. 2016, pe rolul Curții de Apel București, Secția a II penală, termen la care instanța a pus în discuție din oficiu admisibilitatea contestației.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile petentului și de exigențele art. 426 Cod pen.pen., Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1177 din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în baza art. 386 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor care fac obiectul cauzei de față, printer altele, după cum urmează: pentru inculpata G. N., din infracțiunile prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a C.pen. (două infracțiuni, descrise la pct. 4 și 5 din rech. 9324/P/2007), art. 215 al. 1, 2, 3 C.pen. (faptă descrisă la pct. 5 din rech. 9324/P/2007), art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.pen. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 9324/P/2007), art. 215 al. 1, 2, 3 C.pen. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 3540/P/2006), cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., în infracțiunile prev. de art. 228 N.C.P. (două infracțiuni), art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 9324/P/2007), art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007), art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 3540/P/2006), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 5 N.C.P.

S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații D. G., S. M. și de moștenitorul părții vătămate Z. E., numitul N. A. D..

În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul G. Z. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen., art. 291 C.pen. și art. 293 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. E. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. ca urmare a decesului inculpatei.

1. În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. cu ref. la art. 5 N.C.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul G. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006) ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul G. L. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 7 din rech. nr. 9324/P/2007).

În baza art. 66 N.C.P. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14.05.2008 la 18.06.2008.

2. În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. cu ref. la art. 5 N.C.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. Meltiade, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006) ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. c C.proc.pen. a fost achitat inculpatul B. Meltiade, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 7 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. b C.proc.pen. a fost achitat inculpatul B. Meltiade sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 8 din rech. 3540/P/2006).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat în cauză în perioada 2.06.2008 – 24.06.2008.

În baza art. 217 alin. 6 C.proc.pen. s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în cuantum de 27.000 lei consemnată la CEC Bank cu recipisa nr._/1/9.06.2008 (f.14 dos._ al Judecătoriei Sector 5 București, original la Camera de Valori a Judecătoriei Sector 5 București).

3. În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. c C.proc.pen. a fost achitat inculpatul F. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 2 din rech. 9324/P/2007).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pentru 24 de ore la data de 14.05.2008.

4. În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. cu ref. la art. 5 N.C.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. B. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006) ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. b C.proc.pen. a fost achitat inculpatul B. B. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 8 din rech. 3540/P/2006).

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. c C.proc.pen. a fost achitat inculpatul B. B. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 N.C.P. rap. la art. 32 alin. 1 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 9324/P/2007).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pentru 24 de ore la data de 14.05.2008.

5. În baza art. 48 rap. la art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. a fost condamnată inculpata Lider E. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 7 din rech. nr. 9324/P/2007).

În baza art. 66 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17.07.2008 la 4.03.2009.

6. În baza art. 48 N.C.P. rap. la art. 32 alin. 1 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. a fost condamnat inculpatul I. M. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 2 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 66 N.C.P. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 86¹ C.pen. s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția condamnatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei – săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare, nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina sa și neexecutarea cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite în sarcina sa.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pentru 24 de ore la data de 17.07.2008.

7. În baza art. 48 rap. la art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P., a fost condamnat inculpatul T. I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 86¹ C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză de la data de 24.10.2008 la 20.11.2008.

8. În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. c C.proc.pen. a fost achitată inculpata M. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 9 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 244 alin. 1, 2 N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P., a fost condamnată inculpata M. C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 7 din rech. 3540/P/2006).

În baza art. 66 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28.10.2008 la 20.11.2008.

A fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar aplicată inculpatei prin încheierea din 6.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

9. În baza art. 228 alin. 1 N.C.P., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., și art. 5 N.C.P., a fost condamnată inculpata O. C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată (fapte descrise la pct. 1 și 2 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 42 C.pen. rap. la art. 34 lit. b C.pen. a fost sporită pedeapsa aplicată cu 1 an închisoare, inculpata executând o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P., a fost condamnată inculpata O. C. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 9 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 34 lit. b C.pen., art. 35 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 10 luni închisoare, inculpata executând în final o pedeapsă de 4 ani și 10 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14.05.2008 la 8.04.2009, respectiv de la 14.05.2009 la 24.07.2009.

10. În baza art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 5 N.C.P., a fost condamnată inculpata S. M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, în formă continuată (fapte descrise la pct. 1 și 2 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 323 teza I N.C.P. a fost condamnată inculpata S. M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. art. 34 lit. b C.pen., art. 35 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. au fost contopite pedepsele menționate și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 2 ani.

Pe durata termenului de încercare, condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția condamnatei asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei – săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare, nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina sa și neexecutarea cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite în sarcina sa.

S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată în cauză de la data de 14.05.2008 la 16.03.2009.

11. În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. cu ref. la art. 5 N.C.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul M. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006) ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. a fost achitat inculpatul M. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. a fost achitat inculpatul M. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 N.C.P. rap. la art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 5 din rech. 9324/P/2007).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat în cauză de la data de 14.05.2008 (24 de ore), respectiv de la 3.06.2008 la 1.09.2008.

12. În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. a fost achitată inculpata B. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 246 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. a fost condamnată inculpata B. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b teza a II-a C.pen.

În baza art. 65 C.pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b teza a II-a C.pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 86¹ C.pen. și art. 71 alin. 5 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare, condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția condamnatei asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei – săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare și nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina sa.

S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată în cauză la data de 14.05.2008 (24 de ore), respectiv de la 2.06.2008 la 21.08.2008.

13. În baza art. 48 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 5 N.C.P. a fost condamnat inculpatul S. P. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată (fapta descrisă la pct. 4 din rech.9324/P/2007 și fapta descrisă la pct. 5 din rech. 3540/P/2006).

În baza art. 66 N.C.P. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. și art. 5 N.C.P. a fost condamnat inculpatul S. P. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 3540/P/2006).

În baza art. 323 teza I N.C.P. a fost condamnat inculpatul S. P. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals ((faptă descrisă la pct. 4 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 66 N.C.P. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 326 N.C.P. a fost condamnat inculpatul S. P. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 3540/P/2006).

În baza art. 34 lit. b C.pen., art. 35 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, inculpatul executând în final o pedeapsă de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 14.05.2008 și arestarea preventivă de la 27.10.2008 la 17.03.2009.

A fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar aplicată inculpatului prin încheierea din 19.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

14. În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. a fost achitat inculpatul B. T. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. a fost achitat inculpatul B. T. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pentru 24 de ore la data de 14.05.2008.

15. În baza art. 48 rap. la art. 32 rap. la art.244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 5 N.C.P., a fost condamnat inculpatul Kurt Abdulaziz la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, în formă continuată (fapte descrise la punctele 1 și 2 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pentru 24 de ore la data de 17.07.2008.

16. În baza art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P., a fost condamnată inculpata M. O. Manuiela la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt (faptă descrisă la pct. 2 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 65 N.C.P.s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. a fost condamnată inculpata M. O. Manuiela la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 2 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 66 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 34 lit. b C.pen., art. 35 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 22.11.2012 la 15.02.2013.

17. În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. cu ref. la art. 5 N.C.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. și art. 323 teza I N.C.P., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 5 N.C.P. (fapte descrise la pct. 5 din rech. 9324/P/2007), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 20.03.2009 la 21.12.2009.

18. În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen., a fost achitată inculpata G. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prev. de art. 228 N.C.P. (faptă menționată la pct. 4 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. cu ref. la art. 5 N.C.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prev. de art. 228 N.C.P. (faptă menționată la pct. 5 din rech. 9324/P/2007), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. cu ref. la art. 5 N.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu ref. la art. 5 N.C.P., a fost condamnată inculpata G. N. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. cu ref. la art. 5 N.C.P. a fost condamnată inculpata G. N. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 3540/P/2006).

În baza art. 66 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sent.pen. nr. 402/25.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin dec.pen. nr. 669/24.03.2011 a Curții de Apel București, în pedepsele componente, de 3 ani închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen.) și 3 luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 293 C.pen.).

În baza art. 34 lit. b C.pen., art. 35 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. au fost contopite pedepsele stabilite în cauză și pedepsele aplicate prin sent.pen. nr. 402/25.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an și 10 luni închisoare, inculpata executând în final o pedeapsă de 6 ani și 10 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 14.05.2008, arestarea preventivă, de la 2.06.2008 la 8.12.2008 și perioada executată, de la 7.11.2009 la 20.10.2010, respectiv de la 3.11.2011 la 10.10.2012.

19. În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. a fost achitată inculpata T. (fostă C.) S. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 320 C.pen. (faptă descrisă la pct. 6 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. a fost achitată inculpata T. (fostă C.) S. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1, 2 N.C.P.

În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. cu ref. la art. 5 N.C.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata T. (fostă C.) S. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 11 din rechiz. nr. 9324/P/2007).

În baza art. 205 alin. 1 și 2 N.C.P. a fost condamnată inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (faptă descrisă la pct. 3 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

În baza art. 228 N.C.P. rap. la art. 41 alin. 2 C.pen. a fost condamnată inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată (faptă descrisă la pct. 1, 2, 3 și 4 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

În baza art. 42 C.pen. rap. la art. 34 lit. b C.pen. s-a sporit pedeapsa aplicată cu 2 ani închisoare, inculpata executând o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 N.C.P.s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. rap. la art. 41 alin. 2 C.pen. a fost condamnată inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4 din rechiz. nr. 9324/P/2007 și fapta descrisă la pct. 5 din rech. 3540/P/2006).

În baza art. 42 C.pen. rap. la art. 34 lit. b C.pen. a fost sporită pedeapsa aplicată cu 3 ani închisoare, inculpata executând o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 244 alin. 1 N.C.P. a condamnat pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 10 din rechiz. 9324/P/2007).

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 290 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P.a condamnat pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (faptă descrisă la pct. 6 din rech. 9324/P/2007).

În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b teza a II-a C.pen.

În baza art. 326 N.C.P. a condamnat pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (faptă descrisă la pct. 3 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

În baza art. 65 N.C.P.s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. a condamnat pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 6 din rechiz. nr. 9324/P/2007).

În baza art. 65 N.C.P.s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 34 lit. b C.pen., art. 35 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatei prin sent.pen. nr. 221/20.05.2013 a Tribunalului G., definitivă la 23.09.2013 și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu 5 ani închisoare, inculpata executând în final o pedeapsă de 13 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14.05.2008 la 29.12.2008 și perioada executată de la 30.01.2013 la zi.

20. În baza art. 326 N.C.P. a condamnat pe inculpata T. V. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (faptă descrisă la pct. 4 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006).

În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. a condamnat pe inculpata T. V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 4 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006).

În baza art. 34 lit. b C.pen., art. 35 C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P. au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și aplică pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 N.C.P. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 17.07.2008 la 1.09.2008.

21. În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. f C.proc.pen. cu ref. la art. 5 N.C.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul S. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. și art. 323 teza a I N.C.P., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 5 N.C.P. (fapte descrise la pct. 2 din rechiz. nr. 3540/P/2006) ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-au constatat încetate de drept la data de 11.02.2014 măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea/țara luate față de inculpații D. G. (înch. din data de 15.07.2009 a Judecătoriei Sector 5 București), O. C. (înch. din data de 15.07.2009 a Judecătoriei Sector 5 București), Lider E. (înch. din 2.03.2009 a Tribunalului București – Secția I Penală), M. O. Manuiela (înch. din 12.02.2013 a Tribunalului București –Secția I Penală) și G. N. (înch. din 8.12.2008 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală).

În baza art. 241 alin. 1 lit. b C.proc.pen. a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații T. I. (înch. din 6.11.2008 a Judecătoriei Sector 5 București) și S. M. (înch. din data de 19.02.2009 a Jud. Sector 5 București).

În baza art. 112 lit. e N.C.P. s-a confiscat de la inculpata C. S. G. sumele de 33.000 euro (contravaloarea imobilului situat în București, .. 41, . – pct. 3 din rechiz. nr. 9324/P/2007) și 43.000 euro (contravaloarea imobilului situat în București, sector 4, ., . din rechiz. nr. 9324/P/2007).

Latura civilă:

1. S-a constatat că numitul D. I., acceptant al succesiunii părții vătămate P. C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 25 alin. 3 C.proc.pen. s-a dispus, din oficiu, restabilirea situației anterioare săvârșirii faptelor descrise la pct. 1 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

A fost desființată procura autentificată sub nr. 3420/2.11.2007 de BNP U. M. și U. B. M. A. (f.105 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3894/26.11.2007 de BNP E. D. G. privind imobilul din București, ., ., . (f.90-91 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007).

2. S-a constatat că procura autentificată sub nr. 3480/8.11.2007 de BNP U. M. și U. B. M. A. (f.204 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3882/23.11.2007 de BNP E. D. G. (f.201-203 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) privind imobilul din București, ., ., sector 4 (pct. 2 din rechiz. nr. 9324/P/2007) au fost anulate prin sent.civ. nr. 3544/15.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

S-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă A. Ș. (în prezent decedat, moștenitor Arendoiu A.).

3. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A. (moștenitoare a părții vătămate P. I.) prin mandatar T. V. și s-a desființat procura autentificată sub nr. 474/26.07.2007 de BNP V. C. și asociații (f.299-300 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1190/2.08.2007 de BNP F. N. (f.310-311 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) având ca obiect imobilul situat în București, .. 41, . (pct. 3 din rechiz. nr. 9324/P/2007).

S-a dispus rectificarea CF nr._-C1-U15 (nr. CF vechi_) - OCPI București, Biroul de Carte Funciară Sector 5 în sensul înlăturării mențiunilor privind actele desființate.

S-a respins ca nefondată cererea părții civile R. A. de obligare a inculpatei C. S. G. la plata sumei de 20.000 euro.

S-a respins ca inadmisibilă în cadrul procesului penal cererea părții civile R. A. în contradictoriu cu persoanele vătămate B. F., I. V., R. I. M. și NBG Leasing IFN S.A. de restituire a imobilului situat în București, .. 41, ., ..

S-a respins ca lipsită de obiect acțiunea civilă formulată de partea civilă R. I. M. împotriva inculpaților.

4. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă N. A. R. D. (moștenitor al părții vătămate Z. E.) și s-a desființat procura autentificată sub nr. 3925/21.12.2007 de BNP U. M. și U. B. M. A. (f.35 vol. 3 d.u.p. 9324/P/2007) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1795/2.04.2008 de BNP A. Ș. și M. Ș. (f.27-28 vol. 3 d.u.p. 9324/P/2007) având ca obiect imobilul situat în București, Calea Rahovei, nr. 338, ., sector 5 (pct. 4 din rechiz. nr. 9324/P/2007).

S-a dispus rectificarea CF nr._-C1-U72 (nr. CF vechi_) - OCPI București, Biroul de Carte Funciară Sector 5 în sensul înlăturării mențiunilor privind actele desființate și radierea dreptului de proprietate pe numele inculpatului T. I..

A fost obligat inculpatul T. I. să lase în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul menționat părții civile N. A. R. D..

5. S-a constatat că partea civilă P. L. a decedat și în baza art. 25 alin. 3 C.proc.pen. s-a dispus, din oficiu, restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei descrise la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

S-a desființat procura autentificată sub nr. 6002/14.11.2005 de BNP Nemesis (f.89 vol. 3 d.u.p. 9324/P/2007) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6262/28.11.2005 de BNP Nemesis – N. C. R. O. (f.90-91 vol. 3 d.u.p. 9324/P/2007).

S-a dispus rectificarea CF nr._ (nr. CF vechi_) - OCPI București, Biroul de Carte Funciară Sector 5 în sensul înlăturării mențiunilor privind actele desființate și radierea dreptului de proprietate pe numele inculpatei G. N..

6. S-a constatat că partea vătămată T. N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 25 alin. 3 C.proc.pen. s-a dispus, din oficiu, restabilirea situației anterioare săvârșirii faptelor descrise la pct. 6 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București .

S-a desfințat testamentul atestat sub nr. 14/18.03.2007 de avocat G. Burah (f.129 vol. 3 d.u.p. 9324/P/2007).

7. S-a constatat că partea vătămată C. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar situația anterioară săvârșirii faptelor descrise la pct. 7 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a fost restabilită prin sent.pen. nr. 628/14.08.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală.

8. S-a constatat că partea vătămată G. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal (fapta de la pct. 9 al rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București).

9. S-a constatat că partea vătămată S. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal (fapta de la pct. 10 al rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București).

10. În baza art. 25 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen. au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile C. D. și P. Ș. (fapte descrise la punctele 11 și 12 ale rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București).

11. În baza art. 25 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile S. I. F. și Stănia E. (faptă descrisă la pct. al rechizitoriului nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București).

S-a constatat că prin sent.civ. nr. 1446/16.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București au fost anulate procura autentificată sub nr. 1189/7.03.2006 de BNP Nemesis, certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 39/15.03.2006 de către BNP Nemesis și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1676/23.03.2006 de către BNP Nemesis.

12. În baza art. 25 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă F. E. (fapta descrisă la pct. 2 al rechizitoriul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București) împotriva inculpatului S. R..

În baza art. 25 alin. 3 C.proc.pen. a fost desființat, din oficiu, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager atestat sub nr. 7/6.07.2001 de Cabinet Individual de Avocatură F. V. privind imobilul situat în București, .. 25, ., . (f.108-109 vol. 6 d.u.p. 3540/P/2006).

S-a dispus rectificarea CF nr._-C1-U5 (nr. CF vechi_) - OCPI București, Biroul de Carte Funciară Sector 5 în sensul înlăturării mențiunilor privind actul desființat și radierea dreptului de proprietate pe numele inculpatului S. R..

13. S-a constatat că partea vătămată S. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și, în baza art. 25 alin. 3 C.proc.pen., din oficiu, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor descrise la pct. 4 al rechizitoriul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

A fost desființată încheierea finală din data de 13.05.2008 emisă de BNP J. V. C. (f.191-192 vol. 3 d.u.p. 3540/P/2006), certificatul de moștenitor nr. 37/13.05.2008 eliberat de BNP J. V. C. (f.198 vol. 3 d.u.p. 3540/P/2006) și depozițiile martorilor S. P. și T. V. date în fața BNP J. V. C. cu ocazia dezbaterii procedurii succesorale privind pe numita C. V. (f.206, 208 vol. 3 d.u.p. 3540/P/2006).

S-a dispus rectificarea CF nr._ (M.) - O.C.P.I. Ilfov, Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. (nr. cadastral 3690) în sensul înlăturării tuturor mențiunilor privind actul desființat și radierea dreptului de proprietate privind pe numita L. G. asupra terenului în suprafață 8.131 m2.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. G. și, în consecință:

- a fost desființată procura autentificată sub nr. 709/30.05.2008 de BNP A. L. C. (f.261-262 vol. 1 dos._/3/2013 al Tribunalului București) și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 741/9.06.2008 de BNP A. L. C. (f.258-259 vol. 1 dos._/3/2013 al Tribunalului București) privind terenul în suprafață de 8.131 m2 situat în .;

- au fost obligați în solidar inculpații T. V., S. P. și G. N. la plata sumei de 30.000 euro către partea civilă Ș. G..

14. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă N. M. prin curator G. N. (fapta descrisă la pct. 5 al rechizitoriul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București) și, în consecință:

- a fost desființată procura autentificată sub nr. 720/14.02.2008 de BNP A. Ș. și M. Ș. (f.9 vol. 7 d.u.p. 3540/P/2006) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1226/10.03.2008 de BNP A. Ș. și M. Ș. (f.10-13 vol. 7 d.u.p. 3540/P/2006) având ca obiect imobilul situat în Com. 1 Decembrie, .. 6, .;

- s-a dispus rectificarea CF nr. 3258 - O.C.P.I. Ilfov – .. cadastral 46/1;2;8) în sensul înlăturării tuturor mențiunilor privind actul desființat și radierea dreptului de proprietate privind pe numitul G. D.;

- a fost obligat numitul G. D. să lase în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul menționat părții civile N. M..

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. și a fost obligat în solidar pe inculpații S. P. și C. S. G. să achite părții civile suma de 21.000 euro.

15. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Fantu V. (în prezent decedat) și însușită de moștenitorul Fantu G. (fapta descrisă la pct. 7 al rechizitoriul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București) și, în consecință:

- s-a desființat contractul de vânzare-cumpărare atestat sub nr. 3/16.01.2004 de Cabinetul Individual de Avocatură E. P. (f.112-113 vol. 5 d.u.p. 3540/P/2006) având ca obiect imobilul situat în București, ., ., .. 10, sector 6;

- s-a dispus rectificarea CF nr._-C1-U23 - OCPI București, Biroul de Carte Funciară Sector 6 în sensul înlăturării mențiunilor privind actul desființat și radierea dreptului de proprietate pe numele inculpatei B. E..

16. S-a constatat că partea vătămată A. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal (fapta descrisă la pct. 8 din rechiz. nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București).

În baza art. 397 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 25 alin. 5 C.proc.pen. s-a menținut sechestrul asigurator instituit prin încheierea din data de 15.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București (f.468 vol.III dos._ ) asupra următoarelor imobile:

- București, ., sector 5 (inc. G. L.);

- București, ., sector 5 (inc. B. Meltiade);

- București, ., . (inc. M. G.).

S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin aceeași încheiere asupra bunurilor mobile ale inculpaților G. L., B. Meltiade, B. B. I. și M. G..

S-a ridicat sechestrul instituit asupra bunurilor mobile ale inculpatului G. Z. M., în prezent decedat.

În baza art. 274 alin. 2 C.proc.pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare față de stat, după cum urmează:

- 2.200 lei inculpații G. N., T. (fostă C.) S. G., M. C. și S. P.;

- 1.450 lei inculpații Lider E., I. M. A., T. I., O. C., S. M., B. A., Kurt Abdulaziz, M. O. Manuiela, B. B. I. și B. Meltiade

- 1.700 lei inculpații G. L. și T. V..

S-a dispus majorarea onorariile apărătorilor din oficiu care au asigurat asistența juridică a inculpaților B. A., G. N., G. L., Lider E., M. C., O. C., S. P., S. M., D. G., S. R., T. (fostă C.) G., F. L., M. G., T. I. și T. V. la suma de 600 lei pentru fiecare din aceștia.

Onorariile apărătorilor din oficiu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:

A. Prin rechizitoriul din data de 18.08.2008, emis în dosarul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la aceeași dată, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. C. S. G. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 320 C.p., art.189 al. 2 C.p., art.208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a C.p. (4 infracțiuni), 215 al. 1, 2 și 3 C.p. (5 infracțiuni), 215 al. 1, 2 C.p., 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art.290 C.p., art. 292 C.p., art.20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. (2 infracțiuni), cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

2. G. N. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a C.p. (2 infracțiuni), 215 al. 1, 2, 3 C.p., 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

3. O. C. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a C.p. (2 infracțiuni) și 20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

4. S. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și art. 292 C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

5. G. L. - pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

6. MARUȚĂ G. - pentru săv. infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. (2 infracțiuni), cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

7. B. A. - pentru săv. infracțiunilor prev. de art. art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. și art. 246 C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

8. B. MELTIADE - pentru săv. infracțiunii prev de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

9. S. P. – pentru săv. infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. și 292 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

10. F. L. – pentru săv. infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

11. B. T. D. - pentru săv. infr. prev. de 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. și 246 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

12. B. B. I. - pentru săv. ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

13. LIDER E. - pentru săv. infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

14. I. M. A. - pentru săv. infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.

15. KURT ABDULAZIZ - pentru săv. infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. (2 infracțiuni), cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

16. M. O. MANUIELA - pentru săv. infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a C.p., art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

17. R. C. - pentru săv. infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. și art. 292 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

18. D. G. – pentru săv. infracțiunilor prev. de art. 292 C.p. și art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

19. T. I. – pentru săv. infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

20. M. C. – pentru săv. infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.

B. Prin rechizitoriul din data de 02.10.2008, emis în dosarul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București și înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpați:

1. G. N. - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

2. O. A. - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.; fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al. 1, 2 C.p., fals intelecual, prev. de art. 289 al. 1 C.p., și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

3. B. MELTIADE - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 C.p., și complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

4. B. B. - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 C.p., și complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

5. C. S. G. - pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

6. G. Z. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., uz de fals, prev. de art. 291 C.p., și fals privind identitatea, prev. de art. 293 C.p., cu aplic. art. 33 lit a C.p.;

7. S. P. - pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C.p., complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (două infracțiuni), prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

8. T. V. - pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C.p. și complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

9. B. E. - pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. (două infracțiuni), cu aplic. art. 33 lit. a C.p.;

10. M. C. - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

11. M. G. - pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

12. G. L. - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p.;

13. S. R. - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., și uz de fals, prev. de art. 291 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

C. Prin încheierea din data de 13.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .

În cursul judecății s-au constituit părți civile S. I., Stănia E. (f.95-96 dos._ al Judecătoriei Sector 5 București), A. Ș., P. I., N. A. D. R. (moștenitor al părții vătămate Z. E.), P. L. și Fantu V. (f.130-131 vol. 2 dos. Jud. Sector 5).

În cursul judecății, Judecătoria Sectorului 5 București a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților G. N., M. C., T. I., R. C., S. M., O. C., Lider E., G. Z. M., S. petru, Kurt Abdulaziz, C. S. G., B. E., B. Meltiade, B. B. I., B. A., O. A., F. L., B. T. D., D. G., T. V., G. L., M. G. și I. M. A., declarațiile părților vătămate A. Ș., S. I. F., P. L., Stănia E., Fantu V., P. Ș., T. N. și A. M., declarațiile martorilor V. M., P. M., N. veronica, M. Neta, V. E. M., V. M. M., T. V., M. F., radu I. M., B. F., A. E., Doițeanu G., M. Eustinia, P. N., F. A., O. M., Hidec G., S. E., E. C., I. V., R. F., D. S., P. G., I. Catița, L. G., M. C., S. N., I. I., Bereandă I., M. V., G. D., G. T., Carbaziu M. N., C. V., D. N., P. D. M., J. A., M. I., C. M., Fantu G., T. Ș. A., R. C., P. E., M. M., Mârzacu M., Stănia E., M. D., B. I., G. E. D., D. V., B. V., A. M. M., B. T., H. R. V., B. N., Ș. M., O. C. R. și M. F..

S-au atașat la dosarul cauzei relații din partea Camerei Notarilor Publici, extrase CF ale imobilelor obiect al faptelor deduse judecății, relații din partea Primăriei Sectorului 5 București, înscrisuri depuse de inculpați și părțile vătămate.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a depus la dosarul cauzei procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice interceptate într-o cauză penală aflată pe rolul acestei unități de parchet cu relevanță în dosarul de față (f.274-278 vol. 7), proces-verbal de analiză a mai multor documente cu relevanță în cauză (f.279-293, vol. 7), rechizitoriu din data de 17.11.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în cuprinsul căruia se menționează elemente având legătură cu cauza de față (f.295-318 vol. 7), nota nr. 1398/P/2007 cu anexe conținând mijloace de probă administrate în dosarul cu nr. menționat (f.34-173 vol. 8).

Prin încheierea din data de 15.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București (f.468 vol.III dos._ ) s-a dispus, la cererea părților civile S. I. și Stănia E. sechestrul asigurator asupra mai multor bunuri imobile aparținând inculpaților G. L., B. Meltiade, și M. G., precum și un sechestru general asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților menționați, precum și inculpaților B. B. I. și G. Z. M. .

D. Prin sentința penală nr. 1387/19.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, după ce s-a declarat finalizată cercetarea judecătorească, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date prin cele două rechizitorii faptelor unor dintre inculpați, după cum urmează:

1. pentru inculpata C. S. G.:

a) pentru faptele de înșelăciune de la pct. nr. 1, 2, 3, 4 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de înșelăciune în formă continuată și 2 infracțiuni de înșelăciune, fapte prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., respectiv art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. (2 infracțiuni), într-o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;

b) pentru faptele de furt calificat de la pct. nr. 1, 2, 3, 4 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, din 4 infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a C.p., într-o infracțiune de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;

c) pentru fapta de la pct. nr. 9 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de tentativă de înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., într-o infracțiune de tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p.;

2. pentru inculpata S. M.

- pentru faptele de înșelăciune de la pct. nr. 1 și 2 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., într-o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;

3. pentru inculpata O. C.:

a) pentru faptele de furt calificat de la pct. nr. 1 și 2 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, din 2 infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a C.p., într-o infracțiune de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;

b) pentru fapta de la pct. nr. 9 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de tentativă de înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., într-o infracțiune de tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p.;

4. pentru inculpatul S. P.:

– pentru faptele de la pct. nr. 5 din rechizitoriul emis în dosarul 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, respectiv de la pct. nr. 4 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., respectiv o infracțiune de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., într-o infracțiune de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;

5. pentru inculpatul KURT ABDULAZIZ:

– pentru fapta de la pct. nr. 2 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., într-o infracțiune de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p.;

6. pentru inculpatul I. M. A.:

- pentru fapta de la pct. nr. 2 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., într-o infracțiune de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p.;

7. pentru inculpatul T. I.:

- pentru fapta de la pct. nr. 4 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., într-o infracțiune de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p.;

8. pentru inculpatul F. L.:

9. pentru inculpata M. O.:

10. pentru inculpatul M. G.:

– pentru fapta de la pct. nr. 4 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., într-o infracțiune de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p.;

11. pentru inculpata M. C.:

– pentru fapta de la pct. nr. 9 din rechizitoriul emis în dosarul 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, dintr-o infracțiune de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., într-o infracțiune de complicitate la tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.p.

De asemenea, ca urmare a schimbării încadrării juridice, s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 5 București și a fost declinată competența în favoarea Tribunalului București, unde dosarul a fost înregistrat la data de 6.12.2012 sub numărul_/3/2012.

E. După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului București, la termenul din 30.07.2013, inculpații R. C. și O. A. au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C.proc.pen., iar prin sent.pen. nr. 628/14.08.2013 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare, s-a procedat la condamnarea celor doi inculpați și la disjungerea cauzei cu privire la ceilalți inculpați.

F. După disjungere și repartizarea aleatorie a dosarului ca urmare a admiterii cererii de abținere, Tribunalul a efectuat următoarele acte de procedură:

- s-au atașat extrase CF pentru toate imobilele în litigiu, precum și fișele de cazier judiciar ale inculpaților;

- s-au introdus în cauză, în calitate de persoane vătămate cumpărătorii imobilelor înstrăinate care nu participaseră la procesul penal în această calitate (Ș. G., G. D., B. F., I. V., R. I. M.);

- la cererea părților civile S. I. și Stănia E., s-a încuviințat și efectuat o expertiză tehnică imobiliară pentru a se stabili contravaloarea lipsei de folosință a imobilului din București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 303, ., . (f.34-52 vol. 2);

- s-a procedat la audierea inculpaților M. O. Manuiela (f.263-264 vol. 1) T. V. (f.343 vol. 1) și T. I. (f.146-147 vol.2), a părților vătămate Ș. G. (f.265 vol. 1), C. D. (f.144-145 vol.2), precum și a martorului P. M. (f.342 vol. 1);

- s-a luat act de constituirea ca părți civile a numiților Ș. G. (f.256 vol. 1), G. D. (încheiere din 8.11.2013, f.268 verso), R. I. M. (f.329 vol. 1, f.135 vol. 2);

- s-a constatat calitatea numitului T. V. de mandatar al părții civile R. I. (moștenitor al părții vătămate P. I.), acesta fiind citat în această calitate;

- la termenul din 11.02.2014 s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acel termen (f.170-172 vol.2), schimbarea de încadrare juridică suferind ulterior câteva rectificări minore la ultimul termen de judecată.

Pe parcursul procesului penal, s-a constatat decesul mai multor participanți la proces, anume inculpații G. Z. M. și B. E., respectiv părțile vătămate P. C., A. Ș., P. I., Z. E., P. L. și Fantu V..

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:

Majoritatea inculpaților au fost implicați, pe parcursul anilor 2005-2008, în comiterea unor infracțiuni de înșelăciune în domeniul imobiliar, însoțite de săvârșirea unor fapte conexe de furt, lipsire de libertate și fals, acesta din urmă în variate forme. Infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, furt și fals au fost săvârșite în scopul comiterii faptelor de înșelăciune.

O primă problemă care s-a ridicat în fața instanțelor de judecată implicate în soluționarea cauzei a constat în stabilirea concretă a infracțiunilor de care au fost acuzați inculpații. În concret, cele două rechizitorii care au constituit actele de sesizare a instanțelor, reprezintă niște copii cvasi-fidele ale referatelor de terminare a urmăririi penale întocmite de organe de poliție, iar acest aspect a afectat modul în care situația de fapt și încadrarea juridică a acesteia au fost descrise în cuprinsul acestora. Astfel, deși ambele acte de sesizare au în compunere un capitol intitulat „În drept”, conținutul concret al acestuia a lăsat destul de mult de dorit, deoarece nu cuprindea și o descriere a elementelor de fapt care realizează, în concepția parchetului, conținutul constitutiv al infracțiunilor care fac obiectul sesizării. De asemenea, s-a omis indicarea măcar aproximativă a punctelor din rechizitoriu unde ar putea fi identificată o relatare faptică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Evident, aceste aspecte pot fi stabilite pe baza unui studiu aprofundat al rechizitoriului, însă ar fi fost indicat ca această operațiune să nu fi fost necesară.

După rezolvarea acestei prime probleme, se poate observa că, mai ales în cazul rechizitoriului cu nr. 9324/P/2007, cercetările efectuate în faza de urmărire penală au avut un caracter incomplet, ceea ce a dus în cazul unora dintre inculpați la reținerea în sarcina lor a participării la infracțiuni cu care nu aveau legătură, iar în cazul altora, la nereținerea în sarcină a participării la fapte în care erau indiscutabil implicați.

Dincolo de aceste minusuri relativ scuzabile (prin complexitatea cauzei și numărul mare de fapte și făptuitori) ale actelor de sesizare a instanței, Tribunalul a reținut că infracțiunile de înșelăciune care fac obiectul cauzei, s-au realizat, în cea mai mare parte după următoarea schemă infracțională:

- inculpații identificau persoane de vârstă înaintată, preferabil suferinde de afecțiuni care le afectau parțial discernământul, cu o situație materială precară, de care rudele apropiate fie nu se preocupau, fie din cauza propriei vârste ori a problemelor de sănătate nu reușeau să se ocupe satisfăcător;

- ulterior, unii dintre inculpați, asumându-și de obicei calitățile mincinoase de asistenți sociali, angajați ai primăriei ori rolul de persoane binevoitoare, reușeau să pătrundă în locuințele victimelor și apoi, fie le determinau pe acestea să semneze procuri (uneori direct, alteori sub pretextul semnării altor acte, de exemplu cereri de ajutor către primărie) prin care împuterniceau pe unul dintre inculpați să înstrăineze imobilul în care locuiau, fie sustrăgeau pur și simplu actele de proprietate ale imobilului și cele de identitate ale victimelor și, ulterior, prin procedeul substituirii de persoane, reușeau să obțină de la diverse notariate publice procuri false prin care victimele mandatau pe unul din inculpați să le vândă imobilele locuință personală;

- după obținerea procurilor în felul arătat, inculpații fie înstrăinau imobilele unor cumpărători de bună sau rea credință, fie prin îndepărtarea victimelor din locuință, se comportau ca niște adevărați proprietari, cu intenția de a le înstrăina ulterior.

Evident, în afară de schema prezentată, inculpații cărora li s-a reținut vinovăția au dovedit o deosebită inventivitate, folosind și alte modalități de inducere în eroare a unor persoane (de exemplu procurarea de droguri numitului G. C. și simularea unei relații sentimentale cu acesta pentru a-l determina să își înstrăineze locuința, identificarea unor succesiuni nedezbătute și apoi simularea calității de moștenitor pentru a obține drepturi asupra bunurilor imobile rămase de la defunct, falsificarea unor testamente etc.).

Uneori, activitățile infracționale ale acestora au căpătat forme absolut revoltătoare, precum în cazul victimei Fantu V., în vârstă de 73 de ani, scos pur și simplu din propria locuință din mun. București și abandonat într-o stare jalnică, pe un câmp din zona orașului Costești, jud. Argeș.

Nici unul dintre participanții la infracțiunile de înșelăciune nu a dovedit vreo vagă urmă de compasiune față de situația oricum foarte dificilă a părților vătămate, ci, dimpotrivă, procedând într-un mod care nu poate fi caracterizat decât ca abject, le-au deposedat pe acestea de singurele bunuri de valoare pe care le mai posedau.

Totodată, împrejurările expuse impuneau cercetări mai ample ale organelor de urmărire penală, cercetări care să lămurească și modul în care activitățile ilicite din cauza de față au fost facilitate de diverse persoane deținând calitatea de avocat sau notar public, în contextul în care există indicii în sensul că cei responsabili de săvârșirea faptelor menționate în paragrafele anterioare au beneficiat și de ajutorul sau neglijența gravă a unor persoane deținând aceste funcții.

Înainte de a intra în expunerea detaliată a situației de fapt, Tribunalul a menționat că în cuprinsul hotărârii se vor folosi prescurtările „N.C.P.” pentru noul Cod penal, respectiv „C.pen.” pentru Codul penal din 1969, iar numerotarea faptelor analizate va respecta numerotarea dată de parchet prin rechizitoriu.

A. Rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București:

1. Imobilul din București, ., ., sector 5; parte vătămată P. C., 76 de ani, în prezent decedat, acceptant al succesiunii numitul D. I..

2. Imobilul din București, ., .; parte vătămată A. Ș., 89 de ani, în prezent decedat, moștenitor Arendoiu A..

Tribunalul a tratat împreună cele două infracțiuni (de fapt, un complex de fapte penale în ambele cazuri), datorită legăturii extrem de strânse dintre ele și a modului de operare aproape identic al inculpaților.

Astfel, în cazul ambelor imobile s-a folosit schema infracțională deja prezentată anterior, după cum urmează:

- în luna noiembrie 2007, inculpatele T. (fostă C.) G. și O. C. (în cazul părții vătămate A., și cu participarea inculpatei M. O. Manuiela) au sustras părților vătămate actele de proprietate ale imobilelor;

- ulterior, prin procuri notariale falsificate (în sensul că semnătura de pe acestea nu aparține părților vătămate), inculpata S. M. a fost “împuternicită” de părțile vătămate să le vândă locuințele;

- inculpata S. M. a încheiat cu cumpărătorii de rea-credință Kurt Abdulaziz (în cazul primului apartament) și I. M. A. (al doilea apartament, cu mențiunea că inculpatul I. a acționat la indicațiile lui Kurt Abdulaziz, care este de fapt adevăratul cumpărător) la datele de 26.11.2007 și 23.11.2007 un antecontract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din . contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din . și I. plătind niște sume de bani al căror cuantum nu poate fi însă stabilit.

Pentru a reține această situație de fapt, Tribunalul a avut în vedere mai întâi declarațiile și recunoașterile de pe planșe foto ale celor două părți vătămate (f.13-14, 25-26, 30-31 vol. 2 d.u.p. P. C.; f.157-161, 165-172 vol. 2 d.u.p. A. Ș.), care ambele, le-au recunoscut pe inculpatele T. (fostă C.) și O. ca fiind persoanele care, fie pretinzând că ar fi asistente sociale (în cazul lui P. C.), fie prin obținerea încrederii părții vătămate, profitând de faptul că fiica sa nu o mai vizitase de 11 ani (în cazul lui A. Ș.), au pătruns în apartamentele lor, pentru ca ulterior să se constate că actele de proprietate ale locuințelor dispăruseră.

Referitor la declarația dată în fața instanței de partea vătămată A. Ș. (f.90-91 vol.2 dos. J.S.5), Tribunalul a constatat că acesta este vădit confuză și contradictorie, probabil datorită vârstei și stării de sănătate a părții vătămate, însă acesta a afirmat în continuare că apartamentul i-a fost vândut de numita „G.”, pe care a văzut-o la un moment dat în boxa inculpaților.

De asemenea, Tribunalul a reținut declarațiile și recunoașterile de pe planșe foto ale martorei V. M. (vecină a părții vătămate P., f.34-40 vol. 2 d.u.p.), care la data de 9.11.2007 le-a surprins pe cele două inculpate în locuința părții vătămate și, la momentul când le-a solicitat să o însoțească la secția de poliție, acestea au fugit, fiind însă oprite de un echipaj de poliție aflat în zonă.

Audiate la acel moment, cele două inculpate au susținut niște variante complet neplauzibile și neconcordante între ele a evenimentelor din acea zi (inculpata C. afirmând că actele părții vătămate i-ar fi fost încredințate de aceasta ca să le păstreze până la decesul său, iar inculpata O. că partea vătămată ar fi fost unchiul inculpatei C., căruia cealaltă inculpată i-a înapoiat niște acte lăsate în păstrare, f.145-147 vol. 2 d.u.p.). O simplă analiză a declarațiilor date de cele două inculpate la momentul respectiv a fost de natură să ducă la constatarea unor diferențe vădite cu privire la aspectele relatate. Oricum, partea vătămată formulase deja plângere la poliție privind furtul actelor de proprietate încă din 2.11.2007.

Cu privire la caracterul fals al procurilor folosite pentru vânzarea apartamentelor, au fost relevante rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză, care au stabilit că procurile menționate nu au fost semnate de părțile vătămate (f.113-117 vol. 2 d.u.p., f.219-227 vol. 2 d.u.p.).

De asemenea, în cauză a fost și declarația și recunoașterea din planșă foto efectuată de martora P. M., angajată la BNP U. M. și U. B. M. A., unde s-au autentificat (la 2.11.2007 și 8.11.2007) cele două procuri false, care a arătat că inculpata C. s-a prezentat în ambele ocazii, de fiecare dată însoțită de câte un bărbat în vârstă, pentru a autentifica procurile menționate (f.120-128 vol. 2 d.u.p.)

Inculpata S. M., audiată cu privire la întreaga activitate infracțională din cauză, a recunoscut că nu a întâlnit niciodată pe cele două părți vătămate, a confirmat faptul că inculpatele C. și O. au săvârșit infracțiuni de înșelăciune imobiliară și a arătat că inculpatele au folosit-o, profitând de boala psihică de care suferă și de starea de dependență față de C. S. G. (mai multe aspecte în acest au fost prezentate la analiza faptei de la pct. 10 din rechizitoriul nr. 9324, în cadrul căreia parte vătămată este chiar inculpata S.), la comiterea acestor fapte, relatând și elementele pe care le cunoștea în legătură cu modul de acțiune al acestora (f.355-360, 363-364 vol. 1 d.u.p.).

De asemenea, numeroase convorbiri telefonice purtate de inculpata C., dar și de inculpata O. au relevat implicarea acestora în săvârșirea faptelor expuse. Discuțiile telefonice purtate de inculpata C. au fost detaliate ulterior, când s-a analizat situația inculpaților M. O. și B. B., însă în ce o privește pe numita O. C., Tribunalul a reținut convorbirea din data de 3.05.2008 dintre acesta și inculpata G. N. (f.207 vol.4 d.u.p.), în cuprinsul căreia inculpata a amintit despre infracțiunea săvârșită în dauna părții vătămate A. și a afirmat că a primit prea puțini bani în urma comiterii acesteia.

În ce privește situația cumpărătorilor de rea-credință, inculpații Kurt Abdulaziz și I. M. A., Tribunalul a reținut mai întâi că, potrivit ultimei variante a declarațiilor inculpatului Kurt Abdulaziz (f.207-208 vol. 2 dos._ J.S. 5), acesta afișase un anunț la magazinul său în sensul că dorea să cumpere imobile și terenuri. Inculpatul a afirmat că a fost contactat de inculpata S., la magazinul său, ca urmare a anunțului respectiv, aceasta oferindu-i spre cumpărare cele două imobile. Inculpatul a mai susținut că a vizitat ambele imobile, unde le-a întâlnit pe părțile vătămate P. și A.. A arătat acesta și că el nu a dorit să cumpere decât apartamentul din . cel de-al doilea apartament a fost interesat finul său, inculpatul I. M. A.. De asemenea, inculpatul a declarat că a achitat suma de 52.000 de euro, trecută în antecontractul încheiat de el ca preț al vânzării și, de asemenea, a plătit și suma de 37.000 de euro, în contul prețului apartamentului din . finul său, I. M. A., deoarece acesta din urmă nu avea toți banii necesari.

Potrivit ultimei declarații a inculpatului I. (f.528-529 vol. 3 inst. J.S.5), acesta a achiziționat apartamentul părții vătămate A. fără să-l vizioneze vreodată, deoarece inculpatul Kurt, în care avea încredere, îi garantase că totul era în regulă, că i-a înmânat personal inculpatei S. suma de 85.000 euro, din care 50.000 euro erau banii săi, iar 35.000 euro un împrumut de la inculpatul Kurt și că ulterior acesta din urmă i-a restituit suma de 50.000 euro.

Raportat însă la întregul material probator administrat în cauză, situația de fapt pe care au încercat să o construiască cei doi inculpați este vădit neplauzibilă. Astfel, în primul rând inculpata S. M. este o persoană suferindă de encefalopatie, cu handicap neuromotor, această afecțiune manifestându-se în mod vădit chiar și în cazul declarațiilor date de aceasta în fața organelor judiciare (de ex., f.97 vol. 2 dos. J.S.5). În aceste condiții, nu se vede cum ar fi putut acesta să determine pe inculpații Kurt și I., ambii în deplinătatea facultăților mintale și deținând sume importante de bani, să creadă că ambele părți vătămate o împuterniciseră să le vândă locuințele. La fel, a fost neclar cum ar fi putut aceștia să considere că părțile vătămate ar fi mandatat o persoană cu problemele medicale ale inculpatei să înstrăineze cele două imobile.

Totodată, inculpatul Kurt a învederat în faza de urmărire penală (f.495 vol. 1 verso) că la momentul când a vizitat apartamentul părții vătămate A., despre care inculpata S. a afirmat că îi este unchi, a discutat cu acesta despre apartament, însă partea vătămată nu a confirmat vreo vizită din partea inculpatei S. sau din partea inculpatului Kurt. De asemenea, inculpatul a mai învederat în faza de urmărire penală că inițial a încheiat pe numele său și al numitului U. R. contractul de vânzare-cumpărare privind apartamentul părții vătămate A., achitând suma de 80.000 euro inculpatei S., însă în seara aceleiași zile, s-a întâlnit cu inculpatul I., care i-a spus că ar avea nevoie de o locuință. D. urmare, el și U. R. i-au oferit lui I. M. A. apartamentul abia cumpărat la prețul de 87.000 euro, iar acesta a fost de acord să achite suma menționată. D. urmare, a doua zi au mers cu toții la același notariat, unde au solicitat „anularea” contractului încheiat cu o zi înainte și întocmirea unui nou contract, însă de această dată valoarea fiind stabilită la 87.000 euro, iar cumpărător fiind I. M. A..

Practic, situația expusă de inculpat a fost necredibilă. Nu se vede de ce inculpata S., care tocmai primise 80.000 de euro, conform celor spuse de inculpat, ar fi fost de acord să se prezinte din nou la notariat și să încheie un nou contract, pe o sumă mai mare, cu I. M. A., privind același apartament. Apoi, a fost neclar de ce aceasta ar mai fi și primit, tot potrivit declarației inculpatului, suma de 87.000 euro, în condițiile în care aceasta primise deja prețul vânzării cu o zi înainte. La fel, dacă situația expusă ar fi reală, a fost neclar de ce inculpatul I. i-ar fi dat inculpatei S. suma de 50.000 euro, când, de fapt, acesta ar fi trebuit să achite 87.000 euro lui Kurt Abdulaziz.

Oricum, audiat în cauză de organele de urmărire penală, inculpatul I. a prezentat o situație de fapt diferită (f.503 vol. 1 d.u.p.). Acesta a arătat că, de fapt, inculpatul Kurt i-a oferit spre vânzare ambele apartamente – atât cel din . cel din . refuzat achiziționarea primului apartament, deoarece „era mizerie și mirosea urât”, însă a decis să cumpere pe cel de-al doilea fără a-l mai viziona (neclar de ce inculpatul ar fi acceptat cumpărarea acestuia, fără să-l vadă, deoarece, teoretic, și acolo putea fi mizerie și să miroasă urât). Mai mult, inculpatul a afirmat că i-a plătit întreaga sumă a vânzării inculpatei S., fără a mai aminti ceva despre vreun împrumut de la inculpatul Kurt, sau să menționeze că, de fapt, apartamentul respectiv ar fi fost deja cumpărat de Kurt Abdulaziz. Aceeași declarație a fost reiterată de inculpat la aproximativ o lună după declarația deja amintită (la 17.07.2008, f.505-506 vol. 1 d.u.p.). Reaudiat în aceeași zi, inculpatul a dat însă o nouă declarație în care a afirmat că, de fapt, suma de 85.000 euro plătită inculpatei S. era compusă din 65.000 euro împrumut de la inculpatul Kurt și 20.000 euro banii săi (f.508 vol. 1 d.u.p.).

Practic, inculpații Kurt și I. au fost capabili să își pună la punct o variantă relativ concordantă a declarațiilor abia în faza de judecată, până atunci cei doi contrazicându-se între ei și contrazicându-și chiar propriile declarații.

Dincolo de aceste aspecte, inculpatul Kurt a sesizat la data de 18.01.2008 organele de poliție cu privire la faptul că a fost indus în eroare de inculpata S. M. cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul părții vătămate P. C.. Acesta a arătat că, deși a achitat suma de 52.000 de euro trecută în antecontract, la data de 16.01.2008, când a vrut să încheie contractul de vânzare-cumpărare propriu-zis, a aflat că apartamentul are instituită interdicție de vânzare. D. urmare, inculpatul a arătat că se consideră înșelat (f.67-68 vol. 2 d.u.p.).

Primul amănunt ce a fost observat de instanța de fond a fost că inculpatul a afirmat la acel moment că a găsit un anunț în ziar privind vânzarea apartamentului respectiv și, apelând numărul de contact, a cunoscut-o pe S. M.. Ulterior, în cursul procesului penal, inculpatul și-a modificat declarația cu privire la circumstanțele întâlnirii cu inculpata S., afirmând că, de fapt, aceasta ar fi venit la magazinul său ca urmare a anunțului pe care îl postase chiar el.

De asemenea, inculpatul a mai arătat că, înainte de încheierea antecontractului discutase inclusiv cu proprietarul apartamentului (așadar cu partea vătămată P.), care îi spusese să inculpata S. este nepoata lui, că i-a făcut acesteia procură pentru vânzarea apartamentului, dar că dorește să mai rămână în locuință și după vânzare, „până afară va fi cald”. Este neclar cum s-a corelat această afirmație cu susținerile inculpatului din faza de judecată, când a învederat că nu a discutat deloc cu P. C., care „nu putea să vorbească”, iar inculpata S. „l-a ajutat să bea apă” (f.208 vol. 2 dos. J.S.5).

Oricum, dincolo de aceste aspecte, esențial a fost faptul că, deși inculpatul Kurt Abdulaziz fusese implicat în tranzacționarea a două apartamente cu privire la care inculpata S. a deținut calitatea de mandatar, la momentul sesizării organelor de poliție, acesta pare să uite complet de cel de-al doilea apartament (cel din . inculpatul I., teoretic cu o sumă mare de bani împrumutată de la Kurt Abdulaziz), deși fusese cumpărat în circumstanțe absolut identice. Și în cazul apartamentului aparținând lui A. Ș., tot inculpata S. fusese mandatar, și această parte vătămată era un pretins „unchi” al inculpatei, astfel că orice persoană obișnuită ar fi trebuit să solicite organelor de poliție să facă investigații și cu privire la cea de-a doua tranzacție.

D. urmare, în contextul în care ambele părțile vătămate au arătat că nu l-au întâlnit niciodată pe inculpatul Kurt Abdulaziz, inculpata S. M. a declarat că nu l-a întâlnit pe Kurt Abdulaziz decât la notariat, că nu a vizitat niciodată vreun apartament împreună cu acesta (f.358-359 vol. 1 d.u.p.) și nu știe cine este I. M. A., reținând de asemenea afecțiunile medicale ale inculpatei S., precum și contradicțiile grave dintre declarațiile inculpaților I. și Kurt (inclusiv variantele diferite ale situației de fapt oferite de aceștia) la care s-au adăugat aspectele menționate de inculpatul Kurt Abdulaziz în „sesizarea” adresată organelor de poliție, Tribunalul a concluzionat că cei doi inculpați erau cumpărători de rea-credință, perfect conștienți la data încheierii contractelor că nu cumpără de la adevărații proprietari. Totodată, s-a reținut că nici una dintre cele două plăți pe care le-ar fi efectuat inculpații nu a fost realizată prin transfer bancar sau în altă modalitate care să lase o dovadă certă a realității acestora.

Astfel, este evident că inculpata S. M. nu avea capacitatea intelectuală de a reuși să joace rolul „nepoatei” celor două părți vătămate, așadar, după toate probabilitățile, negocierile privind tranzacționarea celor două apartamente s-au purtat între un alt membru al grupării (cel mai probabil inculpata T., fostă C.) și inculpatul Kurt Abdulaziz. A rezultat de asemenea că cei doi inculpați nu au vizitat vreunul din apartamente atunci când părțile vătămate se aflau la domiciliu (cel mai probabil, aceștia nu le-au vizitat deloc), iar numitul I. M. A. a fost doar folosit de inculpatul Kurt pentru încheierea unuia din cele două contracte, probabil acesta din urmă dorind să evite cumpărarea pe numele său a ambelor apartamente. Cu privire la sumele achitate efectiv, Tribunalul a apreciat că acestea sunt mult mai mici decât prețurile menționate în contracte, nefiind posibil ca inculpatul Kurt Abdulaziz să accepte să achite prețul pieței, deși știa că actele care stau la baza tranzacțiilor sunt false.

Practic, inculpatul Kurt Abdulaziz intenționa fie să aștepte decesul părților vătămate (ambele având o vârstă înaintată și o stare de sănătate extrem de precară) pentru a intra în posesia imobilelor, fie să le înstrăineze unor cumpărători de bună-credință, evident, la prețul real al acestora. Faptul că acest inculpat s-a adresat organelor de poliție la 18.01.2008 cu o așa-zisă „sesizare” privind inducerea sa în eroare de inculpata S. s-a datorat împrejurării că acesta aflase despre interdicția de vânzare pe care o rudă a părții vătămate, numitul D. I. V. o instituise în calitate de mandatar al acestuia asupra imobilului încă din 11.01.2008, ceea ce însemna că activitatea infracțională a inculpaților fusese descoperită.

În acest fel, inculpatul a încercat să evite orice suspiciuni în ceea ce îl privește, însă, în mod convenabil, a omis să anunțe organele de poliție despre achiziția celui de-al doilea imobil din . spera ca acest ultim imobil să îi rămână lui, mai ales că partea vătămată A. Ș. a sesizat organele de poliție cu privire la furtul actelor abia la 26.02.2008.

D. urmare, la 18.01.2008, Kurt Abdulaziz avea temeiuri să creadă că cea de-a doua infracțiune comisă nu va fi descoperită, astfel că acesta a fost motivul pentru care în plângerea adresată poliției nu a menționat nimic referitor la a doua tranzacție încheiată cu S. M., deși aceasta avusese loc în aceleași circumstanțe ca și prima ca și prima.

În ce o privește pe inculpata M. O. Manuiela, probele administrate au condus la concluzia că aceasta a participat la infracțiunea de furt având ca obiect actele de proprietate ale imobilului părții vătămate A. și, implicit, la fapta subsecventă de înșelăciune. Astfel, convorbirile telefonice interceptate în cauză au demonstrat cu claritate că inculpata M. era la curent cu activitățile infracționale ale inculpatelor T. (fostă C.) și G. N. (aceasta din urmă nu a participat la faptele de la pct. 1 și 2 ale rechizitoriului 9324/P/2007, însă a comis alte infracțiuni, care vor fi expuse ulterior în cuprinsul hotărârii). În acest sens, Tribunalul a avut în vedere în mod special discuția din data de 15.03.2008 dintre inculpatele M. și C. (f.137-139 vol. 4 d.u.p.), dar și pe cele din 12.03.2008 (f.144-147 vol. 4 d.u.p.), 13.03.2008 (f.140-141 vol. 4 d.u.p.), 24.03.2008 (f.130-131 vol. 4 d.u.p.), 31.03.2008 (f.127-129 vol. 4 d.u.p.) și 30.04.2008 (f.125-126 vol. 4 d.u.p.).

În cuprinsul convorbirii telefonice din data de 15.03.2008, inculpata M. și inculpata C. au discutat despre infracțiunea de furt comisă în dauna părții vătămate A., M. O. Manuiela afirmând că „N.” i-ar reproșa faptul că a povestit unei alte persoane despre „Arăndoiu”. Inculpata C. i-a răspus că persoana respectivă i-a vorbit despre momentul în care ea împreună cu „O.” era „acolo” ca „să fure actele”. Auzind acest lucru, inculpata M. a afirmat inițial că „este minciună asta!”, adăugând „Păi de unde știa el (n.n. persoana care auzise despre fapta comisă în dauna părții vătămate A.) că noi eram acolo?”, „Nu știi că noi am fugit de el?”, „…ne-am urcat în mașină și am fugit de el”. Din cuprinsul întregii discuții a reieșit faptul că inculpata a participat la faptele comise în dauna părții vătămare A. Ș., problema celor două inculpate constând în a stabili cine a spus altor membri ai grupului despre această infracțiune. Imediat după această conversație, inculpata C. a luat legătura cu G. N. căreia i-a povestit ceea ce a discutat cu M. O. Manuiela, cele două inculpate afirmând că inculpata M. era nemulțumită de o sumă de bani obținută în urma săvârșirii infracțiunii (f.62-63 vol. 4 d.u.p.). De asemenea, inculpata C. a afirmat că i-a spus inculpatei M. „judecă-te, du-te la Arăndoiu”, iar apoi „Du-te și să vedem ce faci. Te bagi la pușcărie.”.

Oricum, și celelalte convorbiri interceptate au confirmat implicarea generală a inculpatei M. în activitatea infracțională a grupului. De exemplu, la 31.03.2008, inculpatele C. și M. au discutat despre diverse sume de bani, dar și despre „o babă” în legătură cu care speră să facă „ceva”.

Totodată, la 12.03.2008, inculpatele M. și C. au discutat despre suma plătită de M. O. pentru un cadastru, despre împărțirea unor sume de bani cu G. N. și despre „șpăgi” date altor participanți la diverse activități nenominalizate, dar având, după toate probabilitățile, caracter infracțional. De asemenea, la 24.03.2008, inculpatele au vorbit despre „șpaga” pe care a luat-o inculpata M..

După ce s-a sustras o perioadă îndelungată cercetărilor, inculpata M. a putut fi audiată abia la termenul din 8.11.2013 (f.263-264 vol. 1 dos._/3/2013), când aceasta a arătat în esență că nu a avut relații apropiate cu inculpata C., că pe G. N. a cunoscut-o abia cu ocazia judecării prezentei cauze, neavând vreo „afacere sau combinație cu ea” și că nu a auzit niciodată de A. Ș..

În mod evident, raportat la conținutul convorbirilor telefonice deja menționate, apărările inculpatei nu au putut fi primite. A rezultat cu claritate că acesta știa despre furtul actelor lui A. Ș. și că obținuse chiar sume de bani în urma acestei „afaceri”.

Cu privire la presupusa participare a lui B. B. I. la fapta săvârșită în dauna părții vătămate P. C., Tribunalul a apreciat că probele administrate în cauză nu au demonstrat că acesta ar fi fost implicat în săvârșirea infracțiunii. Astfel, din cuprinsul convorbirii telefonice dintre acest inculpat și inculpata C. din data de 21.03.2008, reprodusă în rechizitoriul nr. 9324/P/2007 la filele 9-10, a rezultat că numitul B. B. tocmai aflase despre fapta săvârșită deja câteva luni înainte de inc. C. și o amenința că va merge la pușcărie. Este evident că inculpatul B. era la curent cu activitățile ilicite ale inculpatei, însă din cuprinsul acestei convorbiri nu a rezultat că acesta a avut vreo implicare concretă în infracțiunea săvârșită împotriva lui P. C..

Mai mult, din cea de-a doua convorbire telefonică reprodusă în rechizitoriul nr. 9324/P/2007 (f.11-12), purtată de inculpata C. cu G. N. imediat după discuția cu inculpatul B., a rezultat că B. B. aflase despre această faptă („cu „moșu”, „cu apartamentul din Alexandriei”, „cu dosarul din Alexandriei”) abia după comiterea ei. Inculpatele au discutat însă despre faptul că și ele cunosc înșelăciuni imobiliare săvârșite de inculpatul B., astfel că, dacă acesta din urmă le-ar denunța, atunci „ne ducem toți”. Oricum, ambele convorbiri telefonice conțineau referiri la participarea inculpatei M. la activități infracționale, precum și la infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna „Magdalenei” (cel mai probabil, inculpata-parte vătămată S. M.). În aceeași zi, inculpata C. a discutat din nou cu B. B. și nici din această conversație nu a reieșit faptul că acest inculpat ar fi fost implicat în infracțiunea menționată (f.489-491 vol. 4 d.u.p.).

Pe baza acestor convorbiri, dar și a altora, s-a putut reține că inculpatul B. a avut legătură cu activitățile infracționale care fac obiectul cauzei de față, dar nu cu fapta comisă în dauna lui P. C..

O situație asemănătoare cu cea a inculpatului B. a avut-o și inculpatul F. L., la acel moment logodnicul inculpatei C., acuzat de complicitate la fapta săvârșită în dauna lui A. Ș.. Practic, acuzația la adresa sa se bazează în esență pe faptul că partea vătămată A. Ș. l-a recunoscut din planșe foto ca fiind o persoană care a însoțit-o pe inculpata C. într-una din vizitele efectuate la apartamentul din . de aceasta din urmă ca fratele ei.

Însă, chiar din modul de formulare a acuzației aduse, nu a rezultat care ar fi fost contribuția concretă a acestui inculpat la faptele săvârșite în dauna părții vătămate A. Ș.. Pentru a se reține complicitatea la comiterea unei infracțiuni, trebuie ca cel care are calitatea de complice să săvârșească, în concret, activități de înlesnire sau ajutor la săvârșirea faptei de către autor, iar activitățile sale trebuie precizate cu claritate. În speță, simpla prezență a inculpatului la locuința lui A. Ș. nu este de natură să reprezinte o activitate de înlesnire sau ajutor la faptele comise de inculpatele C. și O.. Într-adevăr, convorbirile telefonice interceptate și, de altfel, calitatea sa de logodnic al inculpatei C. au dus la concluzia că acesta cunoștea activitățile ilicite în care aceasta era implicată, însă, din nou, nu a rezultat că acest inculpat a ajutat-o în concret pe C. S. G. la comiterea faptei privind apartamentul din .> În fine, o altă persoană acuzată de participare la infracțiunea săvârșită în dauna părții vătămate P. a fost inculpata B. A., angajată la D.I.T.L. Sector 5, care, potrivit celor arătate de parchet, le-a furnizat celorlalți inculpați informații privind imobilele care făceau obiectul activității infracționale a acestora. De asemenea, în rechizitoriu a fost reprodusă o convorbire telefonică purtată între inculpata B. și inculpata G. N. din data de 30.04.2008 (f.13 rechiz. 9324/P/2007). Separat de această convorbire, Tribunalul a reținut și existența altor conversații interceptate care conduc la ideea că inculpata B. a desfășurat activități prin care a facilitat comiterea de infracțiuni de către ceilalți inculpați (f.170-173, 253-254 vol. 4 d.u.p.).

Cu toate acestea, nu a rezultat că inculpata B. i-ar fi ajutat pe coinculpați să comită infracțiunea privind imobilul din . P. C.. Astfel, din relațiile comunicate de BNP E. D. G., unde a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul menționat (f.89 și urm. vol. 2 d.u.p.) nu a reieșit că părțile ar fi folosit la încheierea tranzacției vreun document eliberat de D.I.T.L. Sector 5, iar actele de proprietate ale imobilului fuseseră sustrase chiar din locuința părții vătămate de inculpatele C. și O., nefiind obținute prin intermediul inculpatei B. A.. D. urmare, nu se vede în ce ar fi constat contribuția concretă a acestei inculpate la fapta penală deja expusă.

Tribunalul a constatat că, deși nu există probe în sensul că această inculpată a participat la infracțiunea prezentată la pct. 1 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, există probe în sensul că aceasta a sprijinit pe inculpata G., precum și pe alți inculpați din cauza de față, la săvârșirea altor infracțiuni, însă organele de urmărire penală nu au dispus trimiterea sa în judecată pentru aceste activități ilicite (de ex., faptele descrise la pct. 4 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006 privind un teren din . fi dezvoltate la capitolul respectiv, convorbire telefonică, f.574 vol. 4 d.u.p.).

De asemenea, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a transmis la dosarul cauzei o . probe obținute în cursul investigării unei cauze penale asemănătoare cu cea de față, printre care și interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate în luna mai 2008 de inculpați din cauza de față (f.275-278 vol. 7 dos. J.S. 5). Astfel, în data de 12.05.2008, la ora 9.41, mai multe persoane între care inculpatele G. N. și M. C. au discutat despre inculpata B., despre faptul că ar putea obține de la aceasta anumite documente, iar inculpata M. a afirmat că „I-am dat 2000 de euro în mână, lui A.!”. Imediat după această discuție, inculpata G. a contactat-o pe inculpata B. (la ora 9.44) și a întrebat-o dacă a eliberat un anume istoric de rol fiscal. După discuția cu inculpata B. a urmat o nouă conversație între inculpatele G. și M., în cursul căreia se reiterează faptul că inculpata B. a primit suma de 2000 de euro de la M., dar s-a menționat, în contextul în care inculpatele par a plănui comiterea unei înșelăciuni, și faptul că inculpata B. poate să le pună la dispoziție anumite acte necesare în acest scop.

Totodată, în urma percheziției efectuate la domiciliul acestei inculpate, s-au găsit un număr impresionant de documente (în original sau copie) obținute de aceasta în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu, cum ar fi certificate de atestare fiscală, adeverințe emise de D.I.T.L. Sector 5, contracte de vânzare-cumpărare, chitanțe, copii acte de identitate etc. (f.445-453 vol. 5 d.u.p.). În mod evident, aceste acte, conținând aproape toate date cu caracter personal sau reprezentând dovada unor raporturi/operațiuni juridice foarte importante pentru persoanele menționate în cuprinsul lor, nu aveau nici o legătură cu diverse cunoștințe ale inculpatei (avocați, rude etc.) pe care le-ar fi ajutat benevol în vederea „rezolvării unor cadastre, intabulări și procese la tribunal”, astfel cum a declarat inculpata (f.378 verso vol. 1 d.u.p.).

Rezultatele percheziției, coroborate cu convorbirile telefonice interceptate, care au dus la concluzia că inculpata, prietenă foarte bună cu numita G. N., a sprijinit cu informații și documente activitățile ilicite ale acesteia, permit instanței să concluzioneze că numeroasele documente descoperite la percheziția domiciliară de la locuința inculpatei B. A. au fost obținute din arhivele Primăriei Sectorului 5 București în vederea săvârșirii de infracțiuni, astfel că în sarcina inculpatei poate fi reținută comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C.pen. din 1969.

3. Imobilul din București, .. 41, ., .; parte vătămată P. I., 87 de ani, moștenitor R. A. (mandatar T. V.).

Cu privire la acest imobil, s-a folosit din nou schema infracțională deja prezentată, cu o . modificări, după cum urmează:

- partea vătămată, în vârstă de 87 de ani la data faptei și suferindă de demență Alzheimer, a fost determinată de inculpata T. (fostă C.) S. G., aceasta profitând de starea medicală a victimei, să semneze la data de 26.07.2007 o procură prin care o împuternicea chiar pe inculpată să îi vândă apartamentul menționat mai sus;

- ulterior, la data de 2.08.2007, după ce în prealabil a sustras din locuința victimei actele de proprietate ale apartamentului, inculpata a înstrăinat imobilul către cumpărătorul de bună-credință I. V., în schimbul sumei de 33.000 euro, sumă pe care inculpata a reținut-o pentru sine;

- la finalul lunii iulie 2007, inculpata, profitând de starea în care se afla partea vătămată, a îndepărtat-o din imobil, transportând-o la locuința sa din București, . a fost găsită de organele de poliție.

Audiată în cauză la data de 17.10.2007, după ce numitul T. V., prieten al familiei părții vătămate, sesizase organele de cercetare penală cu privire la dispariția de la domiciliu a părții vătămate, inculpata C. a susținut că a cunoscut-o pe aceasta în cursul anului 2006 și de la acel moment i-a acordat ajutor, fiind impresionată de situația grea a acesteia (singură, bolnavă, părăsită de rude). A mai arătat aceasta că vânzarea garsonierei s-a efectuat cu acordul părții vătămate și a surorii și nepoatei acesteia, numitele D. S. și H. G.. Din banii obținuți, o parte ar fi fost dată celor două persoane sus-menționate, altă parte a fost folosită pentru plata cheltuielilor zilnice aferente întreținerii părții vătămate și o altă parte urma să servească la înmormântarea acesteia. A mai susținut inculpata că la două luni după vânzarea locuinței a luat-o pe partea vătămată în locuința sa pentru a o îngriji, aceasta nefiind sechestrată în nici un fel (f.417-418 vol. 2 d.u.p.).

S-a putut observa că, încă din start, varianta prezentată de inculpată era complet necredibilă. În primul rând, raportat la profilul moral al inculpatei, autoare a unui număr impresionant de infracțiuni de înșelăciune în dauna unor victime de vârstă înaintată, este extrem de improbabil ca aceasta să se fi hotărât să facă acte de caritate față de numita P. I., mai ales în contextul în care inculpata nu a primit nici o remunerație în schimbul presupusului ajutor acordat părții vătămate.

Totodată, martorele D. S. (f.270-271 vol.2 d.u.p., f.130-131 vol. 6 dos. J.S.5) și H. G. (f.281-287 vol. 2 d.u.p., f.49-54 vol. 5 d.u.p.) au arătat că inculpata a pretins că lucrează la primărie, fiind responsabilă de îngrijirea bătrânilor și în acest mod le-a câștigat încrederea. De asemenea, martorele au precizat că nu au primit niciodată vreo sumă de bani de la inculpată în urma vânzării apartamentului părții vătămate și, după înstrăinarea acestuia, inculpata le-a spus că ginerele părții vătămate, pe nume R. A., ar fi vândut locuința, iar ea o va lua pe P. I. la domiciliul ei ca să o îngrijească.

De altfel, afirmațiile celor două martore cu privire la faptul că inculpata și-ar fi atribuit calitatea de funcționar la primărie a fost confirmată și de martorul M. F., administrator al blocului unde locuia partea vătămată (f.329-336 vol. 2 d.u.p.), care a recunoscut-o pe inculpată ca fiind persoana pe care a găsit-o în apartamentul victimei, făcând curat, pretinzând că o ajută pe aceasta și declinându-și calitatea menționată.

De asemenea, Tribunalul a precizat că ambele martore erau persoane în vârstă (numita D. S. avea 84 de ani în anul 2007, iar H. G. 61 de ani), cu o situație materială extrem de precară (constatată chiar de președintele completului de judecată de la Judecătoria Sectorului 5 București în urma audierii martorei D. la domiciliul acesteia; aceasta a apreciat condițiile de trai ale martorelor ca „inumane”, f.173 vol.6 dos. J.S.5), ambele suferinde de diverse afecțiuni (martora H. fiind nevăzătoare) și cu o instrucție precară (numita D. S. neștiind să scrie și să citească, putând doar semna).

Situația celor două martore, singurele persoane apropiate părții vătămate, a facilitat semnificativ comiterea infracțiunii de către inculpată. Practic, partea vătămată nu își putea asigura singură îngrijirea din cauza afecțiunii de care suferea, rudele acesteia din țară nu erau capabile nici ele să o ajute, astfel că pretinsul „sprijin” oferit de inculpată a părut atrăgător acestora din urmă. De asemenea, instrucția precară a celor două martore și situația lor dificilă a permis inculpatei să profite de credulitatea acestora în ce privește înstrăinarea apartamentului.

Separat de aceste aspecte, Tribunalul a constatat și că așa-zișii „bani de înmormântare” ai părții vătămate, pe care inculpata T. (fostă C.) ar fi trebuit, conform propriei declarații, să îi păstreze tocmai pentru momentul ivirii acestui eveniment nefast, nu au fost descoperiți nici în ziua de azi.

În ce privește posibilitatea părții vătămate de a-și exprima în mod valabil voința și de a lua decizii conștiente, actele medicale existente la dosar au arătat cu claritate că aceasta era complet lipsită de discernământ (f.288-297 vol.2 d.u.p.). Aceasta nu era capabilă să precizeze ziua săptămânii, anotimpul sau anul în care se afla, nu putea memora nici măcar trei cuvinte și nici să scrie o propoziție („Mini mental state examination”, f.295-296 vol. 2 d.u.p.).

În aceste condiții, a fost evident că partea vătămată nu își putea exprima în mod valabil consimțământul de a-și vinde locuința sau de a se muta în apartamentul inculpatei. Practic, aceasta se afla într-o stare în care semna orice i se punea în față și, oricum, nu avea posibilitatea de a-și da seama despre semnificația înscrisurilor ce i se prezentau, fiind așadar o victimă perfectă pentru inculpată. D. urmare, inculpata a determinat-o pe partea vătămată să semneze procura menționată, a luat actele de proprietate ale locuinței din posesia acesteia, a vândut apartamentul, reținând banii obținuți, și apoi a îndepărtat-o din locuință pe partea vătămată, așteptând probabil decesul acesteia.

4. Imobilul din București, Calea Rahovei, nr. 338, ., .; parte vătămată Z. E., 91 de ani, în prezent decedată, moștenitor N. A. R. D..

Și în cazul acestui imobil a fost aplicată schema infracțională deja prezentată, după cum urmează:

- partea vătămată, în vârstă de 91 de ani la data săvârșirii faptei, avea o situație materială dificilă, printre altele „apelând la mila publicului stradal, în zona de domiciliu” (decl. N. A. R. D., f.17-18 vol. 3 d.u.p.);

- inculpata C., pretinzând din nou că este angajată a primăriei, a încercat mai întâi să o determine pe partea vătămată să semneze un act pentru a primi suma de 500 lei cu titlu de ajutor de la primărie, însă, nereușind acest lucru, i-a sustras părții vătămate actele de proprietate ale locuinței;

- ulterior, printr-o procură falsificată (semnată de altcineva decât partea vătămată), inculpatul S. P. a fost „împuternicit” să înstrăineze locuința victimei;

- în baza procurii falsificate, inculpatul S. P. a vândut imobilul către cumpărătorul de rea-credință T. I., în schimbul unei sume de bani al cărei cuantum nu poate fi stabilit.

Pentru a reține această situație de fapt, Tribunalul a avut în vedere mai întâi plângerea, declarațiile și recunoașterea efectuată de partea vătămată, care a învederat că inculpata C. era cea care, în cursul anului 2007 (la o dată neprecizată de partea vătămată, dar probabil la finalul anului), pretinzând că lucrează la primărie și dorește să îi acorde un ajutor bănesc, a pătruns în locuința sa, încercând ulterior să o determine să semneze un act privind primirea ajutorului financiar (f.5-13 vol. 3 d.u.p.).

Cu privire la caracterul fals al procurii folosite pentru vânzarea apartamentului, a fost relevant raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, care a stabilit că procura menționată nu au fost semnată de partea vătămată (f.43-47 vol. 3 d.u.p.).

De asemenea, procura a fost autentificată la BNP U. M. și U. B. M. A. în data de 21.12.2007, birou notarial care a fost folosit de inculpata T. (fostă C.) și pentru redactarea procurilor folosite pentru înstrăinarea imobilelor menționate la pct. 1 și 2 ale hotărârii.

Convorbirile telefonice purtate de inculpata C. și interceptate de organele de urmărire penală au confirmat acuzațiile aduse acesteia, Tribunalul având în vedere în acest sens mai întâi discuția din data de 1.04.2008 (f.32-33 rechiz. 9324/P/2007) dintre aceasta și un anume „V.”, în care, cu o zi înainte de efectuarea vânzării (aceasta a avut loc la 2.04.2008), inculpata discuta despre datoriile la întreținere ale apartamentului 36 (cel al părții vătămate), și apoi discuția din data de 2.04.2008, purtată tot cu „V.” (f.31 rechiz. 9324/P/2007), în cuprinsul căreia, discutând despre aceeași vânzare care urma să aibă loc „pe la trei și ceva” (n.n. discuția era purtată la ora 13.23), inculpata afirmă că „va face” ea însăși adeverința privind plata întreținerii.

Acest ultim aspect a fost confirmat și de declarațiile martorelor P. N. și M. Eustinia, președinte, respectiv administrator al asociației de proprietari a blocului unde se afla apartamentul, care au arătat (f.19-23 vol.3 d.u.p.) că nu au eliberat niciodată adeverința folosită la efectuarea vânzării, iar presupușii semnatari ai acestui act (P. I. și S. D.) nu au ocupat niciodată aceste funcții.

În ce privește implicarea inculpatei G. N. în efectuarea vânzării apartamentului, Tribunalul a avut în vedere convorbirile telefonice interceptate în cauză (la data de 2.04.2008, f.33-34 rechiz. nr. 9324/P/2007), în cuprinsul cărora inculpata G. a discutat cu inculpata C. despre vânzarea ce urma să aibă loc, stabilind că se vor întâlni la notariat și discutând despre costurile acesteia („43 de milioane”, adică 4277 lei, impozitul perceput la biroul notarial, f.28 verso vol. 3 d.u.p.).

Audiat în cauză, inculpatul S. P. a arătat că, după ce și-a vândut propria locuință cu ajutorul inculpatei C. (fără a susține că a fost înșelat de aceasta), s-a mutat într-o garsonieră unde locuia și inculpata S. M., iar după o vreme inculpata C. i-a propus să participe și el la comiterea unor infracțiuni de înșelăciune imobiliare în dauna unor persoane în vârstă (f.448-450 vol. 1 d.u.p.). Astfel, inculpatul a relatat faptul că s-a deplasat la un notariat de pe . București (sediul BNP A. Ș., unde a avut loc încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu inculpatul T. I.), unde a semnat în calitate de mandatar al proprietarului un contract privind înstrăinarea unui apartament. Pentru aceste activități, inculpatul a primit suma de 100 de euro de la inculpata G. N..

Nu s-a putut reține însă participarea inculpatei G. N. la comiterea infracțiunii de furt având ca obiect actele de proprietate ale imobilului părții vătămate. Astfel, partea vătămată a arătat că la domiciliul său s-a prezentat o singură persoană care a pretins că este angajată a primăriei, identificând-o în persoana inculpatei C.. De asemenea, nu a rezultat nici din alte probe că G. N. ar fi fost implicată în infracțiunea de furt. Evident, acest aspect nu este de natură să excludă participarea sa la fapta subsecventă de înșelăciune, participare care este dovedită prin mijloacele de probă deja enumerate.

Cu privire la reaua-credință a inculpatului T. I., cumpărător al apartamentului părții vătămate Z., Tribunalul a reținut mai întâi că, potrivit propriei declarații, acesta era în anul 2008 muncitor în construcții (f.165 vol. 1 dos. J.S.5), că l-a cunoscut pe numitul S. P. într-un bar și, după mai multe întâlniri, acesta din urmă i-a propus să cumpere un apartament situat în Calea Rahovei. Inculpatul a firmat că, după ce a văzut niște poze ale acestuia și schița, fără a se deplasa vreodată personal să vizioneze locuința, a decis să o cumpere, plătind suma de 61.000 de euro. Cu privire la proveniența banilor, inculpatul T. a precizat că i-a câștigat din munca sa (muncitor în construcții), iar în ce privește faptul că nu a vizitat apartamentul nici după cumpărarea acestuia, a arătat că a așteptat trecerea celor două luni pe care proprietara le avea la dispoziție pentru a se muta din apartament.

Aceasta a fost poziția pe care inculpatul a susținut-o pe parcursul întregului proces penal (f.165 vol. 1 dos.J.S.5, f.453-454 vol.3 dos.J.S.5, f.422 vol.7 dos.J.S.5, f.146-147 vol. 2 dos._/3/2013 al Trib.B..).

Instanța a apreciat însă apărările acestuia ca vădit nesincere și ca neplauzibilă întreaga situație de fapt expusă de inculpat. Astfel, este imposibil ca o persoană în deplinătatea facultăților mintale, deținând o sumă importantă de bani, să decidă să achiziționeze un apartament pe care urma să achite un preț mai mare decât toate economiile sale (în fața Tribunalului, inculpatul a afirmat că a împrumutat suma de 15.000 de euro pentru a putea achita prețul) în urma unor discuții cu o persoană pe care a întâlnit-o întâmplător, într-o cârciumă.

La fel de incredibil a fost ca aceeași persoană să decidă să achiziționeze apartamentul fără a-l viziona vreodată și fără măcar să se intereseze dacă există datorii la plata utilităților („nu m-a interesat dacă apartamentul figurează sau nu cu datorii”, „nu m-a interesat dacă în respectivul imobil erau maldăre de gunoaie”, f.453 vol. 3 J.S.5). De asemenea, este greu de explicat de ce inculpatul nu a vizitat apartamentul nici după efectuarea tranzacției, măcar pentru a estima costurile unei viitoare renovări.

Nici explicațiile inculpatului privind proveniența sumei de bani cu care a achitat prețul nu sunt mai credibile. Practic, acesta nu are nici o calificare pentru a realiza „finisaje interioare” în construcții astfel cum a afirmat în fața instanței (f.146-147 vol. 2 dos._/3/2013 al Trib.B..), având calificarea de lăcătuș construcții metalice și utilaj tehnologic (f.421 vol. 7 dos. J.S.5). În aceste condiții, chiar și muncind în construcții în perioada de boom economic din anii 2007-2008, inculpatul nu avea cum să câștige suma de 40.000 sau 61.000 de euro.

La aceste aspecte s-a adăugat faptul că inculpatul S. P. a negat constant situația de fapt expusă de inculpatul T. I., inclusiv în cadrul confruntării cu acesta, efectuată la Judecătoria Sectorului 5 București (f.423 vol. 7 dos. J.S.5). Oricum, în contextul în care inculpatul S. P. pare a fi un consumator împătimit de alcool (este suferind de ciroză alcoolică, f.256 vol. 2 dos._/3/2013 al Trib.B..), fapt vizibil din modul în care a susținut că și-a vândut propriul apartament (f. 423 vol. 7 dos. J.S.5) și din declarațiile contradictorii, neclare și fără logică date în fața instanțelor, nu se vede cum ar fi putut să apară în fața inculpatului T. ca o persoană serioasă, credibilă și capabilă să îl convingă să achite 61.000 de euro pe un apartament pe care nu îl văzuse niciodată.

De asemenea, conform declarațiilor inculpatului T., acesta nu a preluat efectiv apartamentul cumpărat după trecerea termenului de două luni stabilit în contract, deoarece îl văzuse pe inculpatul S. P. la televizor ca fiind implicat în activitățile grupării infracționale „mandatarii” (f.454 vol. 3 dos. J.S.5) și s-a speriat. Inculpatul nu a putut însă să explice de ce în această situație nu s-a prezentat de urgență în fața poliției pentru a reclama faptul că a fost victima unei înșelăciuni în urma căreia și-a pierdut economiile de o viață.

Raportat la cele arătate, inculpatul T. I. a apărut ca fiind un cumpărător de rea-credință căruia i s-a propus să cumpere un apartament la un preț foarte redus (în nici un caz cel menționat în contract), fiind probabil informat despre faptul că procura folosită este falsă și, în aceste condiții, a consimțit la achiziționarea acestuia. Tribunalul a reținut această contribuție a inculpatului la comiterea faptelor doar în urma aplicării principiului in dubio pro reo, deoarece probele administrate conturează indicii serioase că acesta a fost, ca și inculpatul S. P., doar o persoană pe a cărui nume a fost trecut imobilul în vederea unei vânzări ulterioare, care urma să fie operată tot de inculpatele C. și G.. Însă, în lipsa unor probe certe în acest sens, instanța a reținut cu privire la acest inculpat doar calitatea de cumpărător de rea-credință. Evident, acest aspect nu a avut efect asupra încadrării juridice a faptelor sale, dar a avut efect la individualizarea pedepsei, în contextul în care instanța nu a reținut că inculpatul este un membru „cu drepturi depline” al grupului C.-G..

Cu privire la inculpatul M. G., acuzat și el de participare la comiterea faptelor expuse mai sus, Tribunalul a apreciat că probele administrate sunt insuficiente pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. Astfel, parchetul a apreciat că acesta a avut calitatea de complice, activitatea sa constând în asigurarea pazei biroului notarial în care a avut loc tranzacția. Încă din start, această acuzație nu pare logică, deoarece, pentru realizarea tranzacției nu era necesară „paza” biroului notarial. Practic, partea vătămată Z. nu cunoștea nimic despre efectuarea vânzării și, chiar dacă ar fi știut, nu avea cum să cunoască la care birou notarial urma să aibă loc aceasta. În plus, dacă partea vătămată ar fi știut ceva despre ceea ce se întâmplă, nu s-ar fi prezentat la BNP A. Ș. pentru a împiedica vânzarea, ci ar fi sesizat organele de poliție.

În ce privește convorbirea telefonică dintre numitul „G.” (posibil inculpatul) și inculpata C. reprodusă la fila 34 din rechizitoriu, aceasta a dus la concluzia că inculpatul știa despre efectuarea vânzării, însă simpla cunoaștere a faptului că se săvârșește o infracțiune nu antrenează, automat, și participarea în calitate de complice la comiterea acesteia, cât timp nu sunt probate activități concrete de înlesnire sau ajutor acordate autorilor.

Oricum, deși există indicii serioase că inculpatul M. G. a avut o implicare importantă în activitățile grupului, cercetările efectuate cu privire la acest inculpat au un caracter incomplet, nivelul său de participare și în special contribuția concretă pe care a avut-o nefiind clar lămurite.

Cu privire la inculpatul B. T. D., referent în cadrul D.I.T.L. Sector 5, Tribunalul a constatat că acesta a fost acuzat de faptul că a oferit în numeroase rânduri informații membrilor grupării cu privire la situația unor imobile și, în același timp, s-a apreciat că acest inculpat le-ar fi pus la dispoziție celorlalți inculpați certificatul fiscal necesar înstrăinării imobilului părții vătămate Z. E..

Tribunalul a reținut însă că probele administrate în cauză nu au confirmat acuzațiile aduse acestui inculpat. Astfel, nu a rezultat că inculpatul B. ar fi fost implicat în tranzacția având ca obiect apartamentul părții vătămate Z. E., nici unul din actele folosite pentru încheierea vânzării nefiind emis de acesta (f.27-38 vol. 3 d.u.p.). totodată, nici cercetările efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București într-o cauză penală aflată în legătură cu aceasta nu au stabilit vreo implicare a acestui inculpat în activitățile ilicite ale unora dintre angajații Primăriei Sectorului 5 București (f.275-278 vol. 7 dos. J.S.5)

În același timp însă, cercetările efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București au dus la identificarea unei alte persoane care, împreună cu inculpata C., a fost implicată în comiterea de înșelăciuni pe linie imobiliară în cursul anilor 2007-2008, anume C. T. V. (f.34-35 vol. 8 dos. J.S.5). Acest aspect are importanță și în cauza de față, deoarece stabilește cine este persoana pe nume „Teo” despre care inculpații au discutat în mai multe rânduri în cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate.

Astfel, după eliminarea convorbirilor care se refereau la numita C. T. V., a rămas o singură convorbire telefonică ce s-ar putea referi la inculpatul B. T. D., anume cea reprodusă la fila 35 a rechizitoriului nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în cuprinsul căreia inculpatele B. A. și G. N. au discutat despre un anume „Teo din K.”. Dincolo de faptul că nu este clar dacă „Teo din K.” este inculpatul B. sau un alt angajat al Primăriei Sector 5 cu acest nume, convorbirea respectivă a fost lipsită de valoare probatorie, neoferind vreun element util soluționării cauzei de față.

În ce privește cantitatea mare de documente în copie având legătură cu atribuțiile sale de serviciu descoperite în locuința sa, inculpatul B. a arătat că le-a păstrat pentru a putea ține o evidență mai bună a istoricelor de rol fiscal emise și, totodată, pentru că nu avea certitudinea că integritatea acestora ar fi fost păstrată așa cum trebuia la serviciu (f.468-469 vol. 1 d.u.p.). Tribunalul a apreciat ca fiind plauzibilă apărarea inculpatului (care, oricum, nu este contrazisă de probele administrate în cauză), deoarece în contextul în care s-a dovedit că un număr destul de mare de angajați ai D..I.T.L. Sector 5 București au fost implicați în diverse infracțiuni având ca obiect imobile, nu era exclus ca inculpatul să aibă unele bănuieli cu privire la integritatea anumitor funcționari ai acestei instituții încă înainte ca organele judiciare să înceapă efectuarea unor investigații oficiale în acest sens. D. urmare, este posibil ca inculpatul, neavând încredere în anumiți colegi ai săi, să fi dorit să păstreze copii ale unor documente folosite în redactarea lucrărilor zilnice.

În aceste condiții, probele administrate nedovedind vreo legătură infracțională a inculpatului B. cu vreuna din persoanele cercetate în cauza de față și nici faptul că acesta ar fi oferit informații membrilor grupării cu privire la situația unor imobile, Tribunalul a apreciat că simpla deținere de către inculpat la domiciliul său a copiilor unor documente folosite la redactarea lucrărilor zilnice nu reprezintă o infracțiune de abuz în serviciu. În acest context, instanța a atras atenția asupra faptului că situația acestui inculpat este diferită de cea a inculpatei B. A., ale cărei legături cu inculpații din cauza de față și a cărei participare la activități infracționale au fost dovedite prin probele administrate.

5. Imobilul din București, ., sector 5; parte vătămată P. L., 75 de ani, în prezent decedată, cu moștenitori neidentificați:

Cu privire la faptele săvârșite în dauna părții vătămate P. L., Tribunalul a constatat că acestea sunt, în cea mai mare parte prescrise, drept urmare situația de fapt a fost expusă doar schematic în cazul acestui imobil.

Astfel, potrivit declarației și recunoașterii din planșe foto efectuată de partea vătămată, aceasta a fost vizitată în cursul lunii aprilie 2004 de două persoane de sex feminin (una din acestea, inculpata G. N.), care s-au recomandat a fi angajate la Primăria Sectorului 5 București și i-au oferit părții vătămate produse alimentare și o sumă mică de bani. Ulterior, în anul 2007, partea vătămată a aflat că imobilul său figurează ca fiind vândut către inculpata G.. Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 28.11.2005 în baza unei procuri autentificate (la 14.11.2005) prin care inculpatul D. G. era „împuternicit” de partea vătămată să efectueze vânzarea. După ce partea vătămată a început să efectueze demersuri pentru a afla în ce condiții imobilul a fost vândut fără ca ea să știe acest lucru, ar fi fost abordată pe stradă de un bărbat de etnie romă, recunoscut ca fiind inculpatul M. G., care i-a spus că face parte din „mafia caselor” și că nu își va recupera niciodată imobilul.

Constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză a stabilit că procura autentificată în baza căreia inculpatul D. G. a înstrăinat imobilul nu a fost semnată de partea vătămată.

Audiat în cauză, inculpatul D. G. (f.456-458 vol. 3 dos. J.S.5) a încercat să acrediteze ideea că a cunoscut-o pe partea vătămată în urma unui anunț într-un ziar (inculpatul nu a putut preciza care a fost acel ziar) conform căreia aceasta ar fi dorit să își vândă imobilul, iar în final (în circumstanțe neclare) a fost mandatat de aceasta să vândă el imobilul menționat. A mai afirmat inculpatul că banii proveniți din vânzare i-ar fi dat părții vătămate.

În mod vădit declarația a avut un caracter neplauzibil (aceasta conține oricum și un număr impresionant de contradicții, asupra căreia instanța nu va mai insista), Tribunalul a reținut doar că inculpatul nu a fost capabil să explice motivul pentru care procura pe care a folosit-o s-a dovedit a fi falsificată, nici motivul pentru care partea vătămată ar fi împuternicit o persoană pe care o vedea prima dată să se ocupe de înstrăinarea unui imobil și nici de ce între el și partea vătămată nu s-a încheiat o chitanță de predare a sumei de bani obținută din vânzare.

În ce o privește pe inculpata G., explicațiile acesteia au fost la fel de neplauzibile ca și cele ale inculpatului D., încercând și ea să acrediteze ideea că tranzacția ar fi fost legală. Evident, inculpata nu a putut explica de ce partea vătămată a recunoscut-o ca fiind una dintre persoanele care în cursul anului 2004, sub pretextul că ar lucra la primărie, a pătruns în apartamentul său.

Oricum, în contextul în care fapta a fost săvârșită la data de 28.11.2005 (data încheierii contractului), a rezultat că termenul de prescripție specială calculat pe baza pedepsei de 5 ani închisoare stabilite de noul Cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune și al art. 124 C.pen. din 1969 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 63/2012 este de 7 ani și 6 luni și s-a împlinit în cursul anului 2013 pentru inculpații D. G. și G. N..

Evident, la modul de calcul al termenului de prescripție, instanța a avut în vedere aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome, conform intenției legiuitorului, exprimată în documentul intitulat „Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a noului cod penal” publicat pe site-ul de internet al Ministerului Justiției și validată ulterior pronunțării hotărârii prin decizia nr. 2/2014 a Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Referiri suplimentare la modul de aplicare a prescripției în relație cu principiul legii penale mai favorabile au mai fost făcute la capitolul „În drept” al hotărârii.

Cu privire la inculpatul M. G., acuzația adusă de parchet a constat în faptul că în anul 2007 acesta a încercat să o intimideze pe partea vătămată, ceea ce ar reprezenta infracțiunea de complicitate la înșelăciune.

Tribunalul a observat mai întâi că această acuzație adusă inculpatului se bazează doar pe declarația părții vătămate, neconfirmată de nici un alt mijloc de probă și, totodată, chiar dacă acuzația ar fi solid probată, nu ar putea reprezenta o complicitate la înșelăciune.

Oricum, având în vedere inconsistența probatoriului administrat cu privire la inculpatul M. (ca și în cazul faptei anterioare), nu s-a putut reține că acesta ar fi exercitat vreo presiune asupra părții vătămate.

6. Imobilul din București, ., ., .; parte vătămată T. N.:

Cu privire la acest imobil nu s-a folosit o schemă infracțională elaborată ci, pur și simplu, la data de 15.04.2007, inculpata T. (fostă C.) S. G. a pătruns în imobilul menționat, a schimbat ușa de acces și nu i-a mai permis părții vătămate accesul în imobil, spunându-i acesteia că ar fi achiziționat apartamentul de la mama lui, T. A., decedată la data de 9.04.2007.

Audiată de organele de poliție la data de 2.07.2007 (f.156 vol. 3 d.u.p.), inculpata a prezentat un testament din data de 18.03.2007, atestat de avocat Burah G., din care a rezultat că defuncta i-a transmis dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (testament, f.143 vol. 3 d.u.p.). Inculpata a mai învederat că a îngrijit-o pe defunctă vreme de un an înainte de decesul acesteia.

Raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a stabilit că semnătura de pe testamentul prezentat a fost efectuată de inculpata C. S. G. (f.138-142 vol. 3 d.u.p.).

Deși convorbirile interceptate în cauză au dovedit implicarea în comiterea infracțiunilor prezentate și a numitului B. B. I. (f.449-450 vol. 4 d.u.p.), organele de urmărire penală nu au considerat necesar să efectueze cercetări față de acest inculpat pentru participarea la faptele inculpatei C..

7. Imobilul din București, ., ., ., sector 5; parte vătămată C. M.:

Cu privire la acest imobil s-a folosit schema infracțională de bază, dar cu o . modificări:

- în luna ianuarie 2008, inculpata Lider E. (în vârstă de 28 de ani la acel moment) l-a determinat prin promisiuni de căsătorie și oferire de băuturi alcoolice pe numitul C. I., în vârstă de 72 de ani și bunic al părții vătămate, care locuia în imobilul menționat, să se mute împreună cu aceasta;

- ulterior, inculpata l-a determinat pe C. I. să încerce să vândă garsoniera care aparține nepotului său și, cu participarea inculpatului G. L. zis „F.”, s-a procedat la obținerea unei procuri falsificate prin care inculpatul R. C. era „împuternicit” de partea vătămată să efectueze tranzacția;

- potențialii cumpărători ai imobilului, inculpatul B. Meltiade (acesta administrând o agenție imobiliară) și numitul M. C. au sesizat însă faptul că vor fi victimele unei infracțiuni de înșelăciune și l-au contactat pe numitul C. M., aducându-i la cunoștință cele întâmplate.

Pentru a reține această situație de fapt, Tribunalul a avut în vedere mai întâi declarațiile inculpatei Lider E., care a confirmat faptul că numitul C. I. s-a mutat împreună cu ea (inclusiv promisiunile de căsătorie), dar a negat faptul că ea l-ar fi determinat să vândă imobilul. Inculpata a precizat însă că ideea de a înstrăina garsoniera a aparținut lui C. I.. Aceasta a mai declarat că, pentru a găsi un cumpărător, l-a contactat pe inculpatul G. L., o rudă îndepărtată, căruia i-a cerut să îl ajute pe C. I. la înstrăinarea imobilului, iar acesta din urmă i-a dat inculpatului G. actele de proprietate ale garsonierei (f.480-482 vol. 1 d.u.p.). Inculpata a confirmat și faptul că toate demersurile în vederea vânzării au fost efectuate de G. L..

De asemenea, raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a stabilit faptul că procura autentificată sub nr. 413/5.03.2008, folosită pentru vânzarea imobilului, nu a fost semnată de către partea vătămată C. M. (f.198-202 vol. 3 d.u.p.).

Numitul C. I. a recunoscut că a luat hotărârea de a vinde garsoniera nepotului său, confirmând în principiu situația de fapt reținută de instanță, dar a arătat că inculpata Lider E. îi oferea tot timpul băuturi alcoolice în care punea un „praf de culoare albă” și din acest motiv a hotărât să înstrăineze un bun care nu îi aparținea (f.167-171 vol. 3 d.u.p.).

Inculpatul R. C. a recunoscut acuzațiile aduse și, de asemenea, a confirmat faptul că a fost atras în activitatea infracțională de inculpatul G. L., care i-a promis suma de 200 de euro pentru ajutorul acordat (f.188 vol. 3 d.u.p., f.105 vol. 2 dos. J.S.5). Ulterior, în fața Tribunalului București, acesta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C.proc.pen. anterior, fiind condamnat prin sent.pen. nr. 628/14.08.2013 a Tribunalului București.

Numitul G. L. a avut inițial o atitudine complet nesinceră, afirmând că nu îi cunoaște pe R. C., C. M. sau C. I. (f.431 vol. 1 d.u.p.), pentru ca în fața instanței să își schimbe semnificativ declarațiile inițiale. Astfel, inculpatul a afirmat că a fost pur și simplu abordat pe stradă de C. I., care, fără a-l cunoaște, a venit la el și l-a întrebat dacă îl poate ajuta să își vândă apartamentul proprietate personală. Evident, inculpatul a negat faptul că ar fi fost implicat în falsificarea procurii, afirmând însă că numitul C. I. i-ar fi cerut copia unei cărți de identitate aparținând unui terț pentru a face o procură în vederea înstrăinării imobilului. D. urmare, inculpatul G. a luat cartea de identitate a numitului R. C. și i-a dat-o lui C. I. pentru a întocmi procura (f.523-525 vol. 3 dos. J.S.5).

În mod evident, susținerile inculpatului au fost lipsite de orice logică și contrazise de toate probele administrate, deja expuse anterior. Acesta nu a fost capabil să explice de ce C. I. l-ar fi abordat tocmai pe el, din senin, pe stradă, cerându-i să-l ajute să vândă o garsonieră. La fel, nu se vede de ce C. I. ar fi vrut să mandateze o persoană necunoscută (cea a cărei act de identitate urma să îl primească de la inc. G.) să vândă imobilul. În aceste condiții, Tribunalul nu a mai insistat în analiza declarației inculpatului G., aceasta fiind încă din start complet neplauzibilă.

Evident, și declarațiile inculpatei Lider E. în sensul că nu a avut nici o contribuție la determinarea lui C. I. la înstrăinarea garsonierei au fost complet nesincere. Nu poate fi credibil faptul că între o tânără de 28 de ani și un bătrân de 72 de ani, consumator de băuturi alcoolice și suferind de un handicap locomotor, care era „tot timpul turmentat” (decl. C. I., f.169 vol. 3 d.u.p.) ar fi existat realmente o idilă și posibilitatea unei căsătorii. De altfel, după eșecul încercării de a vinde garsoniera părții vătămate, inculpata l-a dat afară din locuința sa pe numitul C. I., iar căsătoria dintre părți nu s-a realizat nici la momentul de față.

Probele administrate au dus la concluzia indubitabilă că inculpata Lider E. l-a determinat, prin promisiuni de căsătorie și oferirea de băuturi alcoolice, pe numitul C. I. să își părăsească locuința și să se mute împreună cu ea, planul inculpatei și al numitului G. L. fiind încă de la început acela de a vinde garsoniera unde locuia acesta.

Instanța nu a putut reține însă participarea inculpatului B. Meltiade la încercarea de a înstrăina fraudulos garsoniera menționată. Probele administrate nu au dus la concluzia că acest inculpat ar fi fost implicat în falsificarea procurii sau că ar fi știut ceva despre caracterul nereal al acesteia. Practic, nici una din persoanele implicate în tranzacție nu a afirmat că inculpatul B. Meltiade ar fi avut vreo legătură cu falsificarea procurii. Mai mult, acest inculpat este persoana care a anunțat-o, atunci când și-a dat seama că inculpatul G. se folosea de acte false pentru înstrăinarea imobilului, pe partea vătămată despre infracțiunea a cărei comitere s-a încercat.

Totodată, declarația lui B. Meltiade a atestat faptul că G. L. a fost persoana care s-a prezentat cu procura falsificată la agenția sa imobiliară în scopul de a vinde garsoniera (f.407-408 vol. 1 d.u.p.).

De asemenea, una din convorbirile telefonice interceptate în cauză, purtată la data de 1.04.2008 între inculpatul B. B. I., fiul inculpatului B. Meltiade, și numitul „F.” (inc. F. L.), a dus la concluzia că B. Meltiade nu participase la activitățile infracționale deja expuse. Astfel, B. B. i-a spus lui „F.” că „garsoniera aia care i-a dat-o Umflatu lui tata este cu acte false” și că, atunci când și-a dat seama despre acest lucru „i-am prins pe aștia aseară aici, i-am… Să-i tăvălim pe toți. Am luat mașina de la F.”. În acest context, inculpatul a afirmat că garsoniera aparținea unui ginere al lui N. C. (f.394-395 vol. 4 d.u.p.). În opinia Tribunalului, această discuție a dus la concluzia că inculpatul B. Meltiade nu avea cunoștință despre caracterul fals al procurii, iar când a aflat acest lucru a avut un conflict posibil violent cu cei care au încercat să o înstrăineze prin intermediul agenției sale imobiliare.

8. Pentru fapta de la pct. 8 al rechizitoriului nr. 9324/P/2007 nu s-a dispus trimiterea în judecată a vreunei persoane, menționarea acesteia în cuprinsul prezentei hotărâri fiind efectuată doar pentru a facilita urmărirea legăturii dintre conținutul rechizitoriului și cel al hotărârii instanței.

9. Imobilul din București, ., nr. 51, .; parte vătămată G. C.:

Cu privire la acest imobil, inculpatele T. (fostă C.) S. G. și O. C. au apelat la o modalitate diferită de realizare a infracțiunii de tentativă de înșelăciune. Astfel, începând cu luna ianuarie 2008, cele două inculpate au simulat o relație de prietenie cu partea vătămată G. C., consumator de droguri, și i-au oferit în mod constant heroină injectabilă, deși acesta nu avea bani pentru plata acestei substanțe, cu intenția de a-l determina să își vândă locuința, cele două inculpate urmând să rețină banii obținuți.

În acest sens, Tribunalul a reținut declarația părții vătămate, care a arătat că cele două inculpate îi ofereau constant droguri și încercau să îl determine să își vândă apartamentul în care locuia. De asemenea, partea vătămată a arătat că inculpatele i-au sustras mai multe acte privind imobilul (certificat de moștenitor, rol fiscal, cadastru) și exercitau presiuni asupra sa în scopul de a rupe legăturile cu diverse persoane apropiate (f.315-316 vol. 3 d.u.p.).

În locuința părții vătămate au fost găsite la percheziția efectuată o cantitate de heroină, precum și seringi hipodermice, iar la percheziția efectuată la locuința inculpatei O. a fost identificat un certificat de atestare fiscală privind locuința lui G. C. (f.345-346 vol. 3 d.u.p.).

Martorul G. A. D., locuind în aceeași zonă cu partea vătămată, a arătat că el și vărul său, B. T., doreau de mai multă vreme să cumpere apartamentul părții vătămate, iar în cursul anului 2008, acesta, și-a arătat disponibilitatea de a-l înstrăina. Cu ocazia vizionării apartamentului, martorul le-a cunoscut pe cele două inculpate, iar partea vătămată a prezentat-o pe inculpata C. ca fiind verișoara sa. În cele din urmă, s-a stabilit ca numitul B. T. să cumpere apartamentul cu suma de 120.000 de euro, după ce partea vătămată va obține toate actele necesare vânzării. Însă, în luna mai 2008, partea vătămată, aflată într-o stare psihică deplorabilă, i-a spus martorului că inculpata C. nu este verișoara lui, că îl presează să își vândă locuința și l-a rugat să aibă grijă la încheierea tranzacției, deoarece crede că va fi păcălit de inculpată (f.331-333 vol. 3 d.u.p.).

Martorul B. T., audiat în faza de judecată (f.93 vol. 10 dos. J.S.5), a confirmat cele arătate de vărul său, conformând faptul că inculpata C. pretindea a fi verișoara lui G. C. și că era interesată de vânzarea imobilului.

Audiată în faza de urmărire penală, inculpata O. a precizat că avea cu partea vătămată doar o relație de prietenie, negând faptul că i-ar fi oferit acestuia droguri sau că intenționa să îl determine să își vândă locuința (f.341 verso vol. 1 d.u.p.). Ulterior, în fața instanței (f.99-100 vol. 2 dos. J.S.5), inculpata a afirmat că avea o relație de concubinaj cu partea vătămată, că acesta consuma stupefiante, dar că nu ea i le procura și că nu a încercat să îl convingă să vândă apartamentul. Inculpata a mai afirmat că încerca să îl determine pe numitul G. să nu mai consume droguri și nu îl lăsa pe acesta să își injecteze decât cantități mici de heroină.

Inculpata C. a sprijinit ultima variantă a apărărilor inculpatei O., arătând că aceasta avea o relație de concubinaj cu G. C. și încerca să îl determine pe acesta să se lase de droguri, dar nici una dintre ele nu i-a sugerat vreodată să își vândă locuința (f.215-216 vol. 2 dos. J.S.5).

Apărările inculpatelor au fost însă infirmate de interceptările convorbirilor telefonice purtate de acestea. Astfel, la data de 2.05.2008, inculpata O., discutând cu o persoană căreia i se adresează cu apelativul „mamă”, și-a manifestă nemulțumirea cu privire la partea vătămată, care consumă prea multe droguri – „Ăsta (n.n. G. C.) a terminat două guguloaie în patru zile!” – afirmând totodată că investit o sumă foarte mare în droguri pentru acesta – „Am dat până acum 4.000 de euro pe droguri.” – și că la momentul vânzării apartamentului nu va obține niciun beneficiu - „Când om lua banii dăm direct în datorii”. De asemenea, inculpata era exasperată de comportamentul părții vătămate – „Mamă, tu știi câți bani a cheltuit drogatul ăsta?...O ține numai în drogăneală și face cu noi ce vrea p… lui.” (f.349 vol. 3 d.u.p.).

De asemenea, inculpata C. era și ea preocupată ca partea vătămată să nu ducă lipsă de substanțe cu efect halucinogen, după cum a rezultat din conversația din data de 5.05.2008 purtată chiar cu G. C. (f.354 vol. 3 d.u.p.), în cuprinsul căreia îl îndeamnă pe acesta să ia „pastile din alea”, în fapt Diazepam, și îl sfătuia să se uite în gunoi, să vadă dacă nu cumva fusese aruncată din greșeală o folie conținând pastile.

În data de 10.05.2008, inculpata C. a discutat chiar cu martorul G. A. D. despre vânzarea apartamentului părții vătămate, ambele persoane sperând ca vânzarea să se facă în aproximativ două săptămâni (f.182-183 vol. 4 d.u.p.).

Totodată, la data de 8.04.2008, cele două inculpate au discutat din nou despre partea vătămată (f.355-356 vol. 3 d.u.p.), fiind preocupate ca G. „să nu zică că vrem să-i facem vreo manevră”, iar inculpata O. asigurând-o pe inculpata C. că „…el se uită că îi dau cu porția d-alea. Nu-l interesează pe el. Îi dau drogăreală cu porția, de aia e supărat. Că n-a avut dimineață să-și facă și a dat-o greș, avea câtamai mâna!”. Oricum, inculpatele sunt îngrijorate ca partea vătămată „să nu se sucească taman acum”.

Și la data de 20.03.2008, într-o convorbire telefonică, inculpata C. a făcut referiri la partea vătămată – „sunt și cu P. boschetarul (n.n. probabil inc. S. P.), ca să bea cu el…Ai înțeles? Omul este terminat, rupt. Drogălău (n.n. G. Cătălșin) doarme pe el. Și noi stăm prin casă. Să vadă vecinii, să vadă că stăm acolo.” (f.506 vol. 4 d.u.p.). De asemenea, într-o altă discuție purtată în aceeași zi, inculpata C. îl numește pe G. C. „drogatu”, „drogălăul” și afirmă că acesta „are camere, are casă ca lumea” (f.507 vol. 4 d.u.p.).

De asemenea, a avut relevanță în cauză discuția dintre inculpatele C. și O. din data de 12.04.2008 (f.296-297 vol. 4 d.u.p.), când inculpata O. a afirmat, tot cu referire la partea vătămată, că acesta „vrea să îi facă toate poftele”, că „îi este frică rău să nu plec”, „dă-l dracu că nu poate să stea fără mine”.

În fine, conversația purtată de inculpata O. la 5.04.2008 nu mai lasă niciun dubiu cu privire la intențiile acesteia vizavi de partea vătămată (f.350-351 vol.4 d.u.p.). În afară de faptul că inculpata folosea cu referire la partea vătămată apelativul „drogălăul”, a precizat de asemenea că a găsit client care să dea 130.000 de euro pe apartament (un vecin, probabil martorul G. A. D.), dar partea vătămată „nu vrea să dea apartamentul, al dracu de drogat!”, „nu vrea românul fără 150.000”. Inculpata a afirmat că „e gagica lui” și în ipoteza în care acesta se va adresa poliției după ce va fi înșelat („dacă se întâmplă ceva”) va spune că nu mai este împreună cu el, pentru că a aflat că se droghează. Oricum, inculpata a afirmat expres că o să „îi luăm banii” și „că este bine să o cunoască lumea”.

Convorbirile menționate au demonstrat fără urmă de îndoială că inculpatele erau persoanele care îl aprovizionau cu droguri pe G. C., că inculpata O. nu avea nici o urmă de afecțiune față de acesta, simulând doar o relație sentimentală cu acesta și că inculpatele erau foarte interesate ca partea vătămată să își vândă locuința.

Practic, acestea au profitat de faptul că G. C. era o persoană extrem de vulnerabilă, dependent de heroină injectabilă, fără vreo sursă de venit, astfel că au devenit furnizoarele sale de droguri (partea vătămată nu avea bani pentru a-și achiziționa aceste substanțe) iar inculpata O. a mimat o relație cu acesta, în scopul de a-l determina să își vândă locuința, iar inculpatele să rețină banii obținuți. D. investigațiile organelor de poliție și momentul de luciditate al părții vătămate, care i-a spus martorului G. A. D. că va fi probabil victima unei înșelăciuni, au făcut ca tranzacția imobiliară să nu se realizeze.

Tribunalul nu a putut reține însă și participarea inculpatei M. C. la săvârșirea faptei deja expuse. În concret, acuzația parchetului față de această inculpată a constat în faptul că ar fi căutat clienți pentru vânzarea imobilului părții vătămate. În sprijinul acestei acuzații a fist prezentată o convorbire telefonică între aceasta și inculpata C., din 1.04.2008 (f.47-48 rechizitoriu 9324/P/2007).

Tribunalul a constatat însă că din cuprinsul acelei convorbiri nu se poate desprinde concluzia participării inculpatei M. la încercarea de a vinde imobilul părții vătămate G.. Indiscutabil, conversația dintre cele două inculpate are conotație penală, dar nu s-a putut concluziona că ar viza fapta descrisă mai sus, ci, mai degrabă, activitatea infracțională generală a celor două inculpate. De asemenea, nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată nu a fost administrată vreo probă care să ducă la concluzia implicării inculpatei M. C. în activitatea infracțională îndreptată către partea vătămată G. C..

10-12. Infracțiunile de înșelăciune privind pe părțile vătămate S. M., C. D. și P. Ș..

Tribunalul a tratat global aceste fapte, datorită modului absolut identic în care s-a precupus că ar fi operat inculpata T. (fostă C.) cu privire la aceste părți vătămate.

Astfel, acuzația parchetului a constat în aceea că inculpata C. le-a determinat prin diverse mijloace pe toate cele trei părți vătămate să își înstrăineze imobilele, promițându-le că din banii obținuți le va achiziționa câte o locuință, însă această promisiune nu a fost adusă la îndeplinire, inculpata reținând banii obținuți din vânzări și asigurând cazarea celor trei părți vătămate, timp de mai mulți ani în apartamente închiriate.

Cu privire la partea vătămată S., Tribunalul a reținut că aceasta este o persoană vulnerabilă, suferindă de encefalopatie, afecțiune care îi afectează atât capacitățile locomotorii, cât și cele intelectuale.

La data de 1.02.2007, după decesul mamei părții vătămate, aceasta a vândut apartamentul moștenit, situat în București, ., . cu suma de 146.151,20 lei (echivalentul sumei de 43.000 euro). Inculpata C. a fost implicată în această tranzacție (inclusiv la momentul plății prețului), pretinzând a fi nepoata părții vătămate, după cum a rezultat din declarația martorei B. V., persoana care a cumpărat apartamentul (f.228-229 vol. 3 d.u.p.).

Potrivit declarației părții vătămate (f.97 vol. 2 dos. J.S.5, f.226-228 vol. 3 d.u.p.), confirmată de declarația martorei sus-menționate, inculpata C. a afirmat că îi va cumpăra acesteia o garsonieră din suma obținută prin vânzarea apartamentului.

În fapt, inculpata a închiriat o garsonieră în București, . cazat-o pe partea vătămată S., iar ulterior i-a adus în aceeași locație și pe numiții P. Ș. și C. D. (decl. martor B. F., proprietara garsonierei, f.234-236 vol. 3 d.u.p.).

De asemenea, numitul P. Ș. a arătat în faza de urmărire penală că atât el cât și S. M. au fost înșelați de inculpata C., care le-a promis amândurora că le va achiziționa câte o locuință după ce și-au vândut imobilele (f.299-300 vol. 3 d.u.p.), o declarație asemănătoare dând și partea vătămată C. D. (f.144-145 vol. 2 dos._/3/2013 Trib. B..).

Numitul B. Meltiade, prin a cărui agenție imobiliară s-a efectuat vânzarea apartamentului, a confirmat și el că la sediul agenției sale s-au prezentat S. M. și C. S. G. pentru a vinde apartamentul părții vătămate și că inculpata C. urma să aibă grijă de S. M..

În fine, faptul că S. M. fusese înșelată pare a fi un aspect cunoscut de aproape toate persoanele implicate în activitățile infracționale din cauza de față, în contextul în care într-o discuție telefonică purtată la 21.03.2008 de inculpatele G. și C. s-a menționat expres că acesteia „i s-a luat apartamentul”, „i s-a luat casa lui aia, lui M.” (f.485-486 vol.4 d.u.p.).

Față de cele arătate, Tribunalul a apreciat că inculpata C., profitând de situația dificilă a părții vătămate S. M., a determinat-o pe aceasta să își vândă locuința, iar apoi, sub pretextul că îi va cumpăra o garsonieră, a reținut pentru ea banii obținuți din tranzacție. Ulterior, dovedindu-și totala lipsă de scrupule, exploatând mai departe starea demnă de milă a numitei S. M. (care, după vânzarea locuinței depindea în totalitate de C. S. care îi asigura cazarea și cele necesare traiului), inculpata a implicat-o pe aceasta în activitățile infracționale expuse la pct. 1-2 din prezenta hotărâre.

În ce privește pe părțile vătămate C. D. și P. Ș., Tribunalul a reținut că presupusele infracțiuni de înșelăciune comise în dauna acestora au fost prescrise. Astfel, partea vătămată C. D. a împuternicit-o pe inculpată să îi vândă apartamentul la data de 29.06.2006, iar vânzarea a fost efectuată în luna iulie a aceluiași an. D. urmare, termenul de prescripție specială, calculat pe baza pedepsei de 5 ani închisoare stabilite de noul Cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune și al art. 124 C.pen. din 1969 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 63/2012, este de 7 ani și 6 luni și s-a împlinit la finalul anului 2013 .

Partea vătămată P. Ș. a arătat că vânzarea apartamentului său a avut loc în anul 2004, astfel că și în cazul său termenul de prescripție (calculat în modul deja arătat) era împlinit încă din anul 2012.

Oricum, Tribunalul a reținut că ambele părți vătămate au reclamat faptele săvârșite abia în anul 2008, la momentul în care organele de poliție au descins în imobilul din . erau cazate de inculpata C.. De asemenea, nici una din cele două părți vătămate nu suferă de vreo boală psihică și nici nu se află într-o situație asemănătoare cu cea a părții vătămate S., astfel că întârzierea semnificativă în sesizarea infracțiunilor a căror presupuse victime sunt li se datorează în exclusivitate.

B. Rechizitoriul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București:

1. Imobilul din București, Calea Rahovei, nr. 303, ., ., sector 5; părți vătămate S. I. F. și Stănia E.:

Cu privire la acest imobil, s-a folosit următoarea schemă infracțională:

- inculpatul G. Z. M. (în prezent decedat) și-a atribuit identitatea falsă de „Plăvan M.” fiu al defunctei, în fapt o persoană inexistentă, și a pretins că este singurul moștenitor al defunctei Plăvan G., proprietară a imobilului, dezbătând succesiunea acesteia la data de 15.03.2006;

- ulterior, la 23.03.2006, „Plăvan M.” (în fapt, inculpatul G. Z. M.) a înstrăinat imobilul către numitul M. C., cumpărător de rea-credință și complice la infracțiune;

- în cursul anului 2006, cu participarea inculpaților B. Meltiade, B. B., G. L. și M. G., s-a încercat o revânzare rapidă a apartamentului, datorită faptului că adevărații moștenitori ai defunctei aflaseră despre dezbaterea frauduloasă a succesiunii.

Și cu privire la aceste fapte Tribunalul a constatat intervenția prescripției speciale, calculată în modalitatea deja arătată la punctele 5 și 10-12 ale secțiunii A din prezenta hotărâre. Acțiunile frauduloase ale inculpaților au fost realizate în luna martie 2006, astfel că termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni s-a împlinit în luna septembrie 2013. Inculpații B. Meltiade și B. B. I. au solicitat însă expres continuarea procesului penal cu privire la această faptă, astfel că instanța a analizat existența acesteia.

Astfel, din probele administrate a rezultat că numita Plăvan G. nu a avut niciun fiu pe nume Plăvan M., acesta fiind o persoană inexistentă (adresă INEP, f.72 vol. 4 d.u.p. 3540/P/2006, adresă Primăria Sector 4 București, f.80 vol.4 d.u.p.), ale cărui acte de identitate au fost plăsmuite. În fapt, inculpatul G. Z. M. a fost cel care și-a asumat această identitate, CNP-ul acestuia fiind trecut pe cartea de identitate a lui „Plăvan M.” (f.73, 179 vol.4 d.u.p.) și totodată acesta a fost ulterior „împuternicit” de „Plăvan M.” pentru a înstrăina imobilul obținut în urma dezbaterii frauduloase a succesiunii.

Certificatul de moștenitor pe numele „Plăvan M.” (f.132 vol.4 d.u.p.) a fost emis de notarul public O. C. R., exclusă în prezent din profesie și cercetată pentru autentificarea a mai mult de 80 de acte false (f.278 verso, vol.7 dos. J.S.5).

Raportat la probele enumerate, nu au putut fi primite apărările lui G. Z. M. (f.103 vol. 2 dos. J.S.5), care a încercat să acrediteze ideea că „Plăvan M.” a fost colegul său de serviciu și că acesta din urmă l-a împuternicit să vândă imobilul menționat, fără ca ulterior să îl mai contacteze.

Oricum, separat de probele administrate, declarația inculpatului a fost ilogică și vădit mincinoasă (nu se vede de ce „Plăvan M.” nu ar fi vândut chiar el imobilul și nici de ce nu l-ar mai fi contactat niciodată pe inc. Z. după ce îl împuternicise să efectueze vânzarea).

Având în vedere că la 8 zile după dezbaterea succesiunii, inculpatul G. Z. M. a înstrăinat, prin același birou notarial al numitei O. C. R., imobilul către M. C., a fost evident faptul că acesta din urmă a fost un cumpărător de rea-credință și participant la infracțiunea comisă. S-a putut observa că numitul M. C. nu a putut justifica nici suma de bani pe care, teoretic, ar fi achitat-o pentru achiziționarea imobilului (130.610 lei), afirmațiile sale în sensul că ar fi strâns acești bani din pensia sa de 1.100.lei (f.217 vol. 2 d.u.p.), adunați pe parcursul a aproximativ 3 ani, fiind pur și simplu rizibile (12 lunix1.100 lei=13.200 lei).

Caracterul fraudulos al tranzacției a rezultat și din încercarea de a revinde imobilul la foarte scurtă vreme după cumpărare, noua operațiune juridică fiind împiedicată doar de împrejurarea că S. I. F., aflând despre infracțiunile comise, instituise o interdicție de vânzare asupra imobilului. Afirmațiile lui M. C., în sensul că a vrut să vândă apartamentul deoarece acesta era situat la etajul 7 al blocului și „îi era greu să urce” (f.217 vol. 2 d.u.p.) sunt complet necredibile (apartamentul se afla la etajul 7 și la momentul achiziției).

Tribunalul a apreciat, de asemenea, că nu M. C. a fost persoana care a pus la punct mecanismul infracțional. Acesta era în vârstă de 63 de ani la momentul tranzacției și suferind de . încă din anul 1989, soția sa era în vârstă de 75 de ani și nu realiza nici un venit, iar declarațiile date de acesta nu denotă un nivel intelectual care i-ar fi permis să pună la punct o operațiune infracțională de mare complexitate precum cea care face obiectul cauzei (cu privire la capacitățile intelectuale ale lui M. C., instanța ra reținut doar cu titlu de exemplu că în două declarații date în aceeași zi, acesta a oferit două variante ale cuantumului pensiei pe care o primea– 1.100 lei la fila 217 vol. 2 d.u.p., respectiv 350 lei plus 400 lei ajutor de handicap la fila 218 vol. 2 d.u.p.).

Instanța a reținut însă că fiul lui M. C., inculpatul G. L., cu privire la care s-a reținut deja faptul că a fost implicat într-o faptă asemănătoare pentru care de altfel a fost condamnat (pct. 7 al rechizitoriului nr. 9324/P/2007), avea posibilitatea de a falsifica înscrisuri și, totodată, a participat la comiterea prezentei infracțiuni.

Astfel, după vânzarea frauduloasă a imobilului către M. C., inculpatul G. L. a făcut demersuri în vederea unei vânzări subsecvente a apartamentului, prin folosirea agenției imobiliare a inculpaților B. Meltiade și B. B. I. (acest aspect a rezultat din declarația inculpatului B. Meltiade, f.99-100 vol. 2 d.u.p.). În acest sens, la data de 3.05.2006 a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind apartamentul între M. C. și martorul S. N.. Referitor la martorul menționat, Tribunalul a observat că acesta a mai fost implicat într-o tranzacție frauduloasă care face obiectul cauzei de față, anume fapta nr. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007 (antecontract de vânzare-cumpărare încheiat prin intermediul agenției imobiliare a lui B. Meltiade cu privire la apartamentul părții vătămate P. L.). De fiecare dată, acesta a afirmat că a achitat o sumă de bani ca avans, însă aceștia i-au fost restituiți.

La încercarea de revânzare a apartamentului au participat inculpații B. B. și B. Meltiade, inculpatul G. L. și inculpatul M. G.. Astfel, tranzacția urma să se efectueze prin intermediul agenției imobiliare a inculpaților B., dar, în același timp, cei doi au încercat să găsească un cumpărător și printr-o altă agenție imobiliară, anume S.C. Imobil Art. S.R.L. După cum a rezultat din declarația martorului N. C., angajat la această agenție (f.122-123 vol. 4 d.u.p.), în data de 1.06.2006, inculpatul B. B. s-a prezentat la firmă și a oferit spre vânzare apartamentul părților vătămate la prețul de 47.000 euro, pentru ca în seara aceleiași zile prețul să scadă la 44.000 de euro, iar a doua zi 40.000 de euro.

S-a menționat că la data de 3.05.2006 se încheiase deja promisiunea de vânzare a apartamentului între M. C. și S. N., inculpatul B. Meltiade având calitatea de martor (f.205 vol.4 d.u.p.), iar inculpații B. cunoșteau încă de la jumătatea lunii mai 2006 că părțile vătămate S. I. F. și Stănia E. revendică imobilul respectiv, întâlnindu-se chiar cu aceștia.

A rezultat așadar că inculpații B. Meltiade și B. B. I. încercau în lunile mai-iunie 2006 să înstrăineze un apartament despre care știau că are probleme grave cu actele de proprietate și erau chiar extrem de grăbiți să facă vânzarea. S-a putut de altfel observa că, deși fusese deja încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului, la 3.05.2006, inculpații se aflau în căutarea unui cumpărător la o lună după acest moment și erau pregătiți să facă reduceri semnificative de preț în scopul realizării unei tranzacții rapide.

De asemenea, martorul I. I., președinte al asociației de proprietari din blocul unde se afla apartamentul părților vătămate, a confirmat că inculpații B. Meltiade și B. B. se comportau ca niște proprietari ai apartamentului, efectuând lucrări de renovare a acestuia și spunându-i martorului că numitul S. I. F. demarase un proces pentru a obține locuința (f.129-130 vol.4 d.u.p., f.17 vol. 7 dos. J.S.5).

S-a observat că cei doi inculpați nu se comportau în nici un caz ca niște simpli agenți imobiliari care doreau să vândă un apartament, ci mai degrabă ca niște proprietari. S-a menționat în acest context că nici un agent imobiliar obișnuit nu ar efectua demersuri în vederea înstrăinării unui apartament ale cărui acte de proprietate sunt contestate și cu privire la care există litigii.

Raportat la aceste aspecte, Tribunalul a constatat că inculpații B. B. I. și B. Meltiade au participat în calitate de complici la infracțiunea de înșelăciune (în fapt, tentativă la această infracțiune, după schimbarea încadrării juridice) având ca obiect imobilul din București, Calea Rahovei, nr. 303, ., .. Cei doi inculpați au încercat să vândă un apartament despre care cunoșteau că are grave probleme juridice în ce privește dreptul de proprietate, în acest fel încercând să asigure numiților G. Z. M., M. C., G. L. și M. G. folosul fraudei realizate cu privire la succesiunea defunctei Plăvan G..

Inculpatul B. Meltiade a negat săvârșirea faptei, arătând că în anul 2006 inculpatul G. L. i-a solicitat să găsească un cumpărător pentru apartamentul tatălui său, că a oprit orice încercare de vânzare după ce asupra apartamentului s-a instituit interdicție de înstrăinare și că, după ce acțiunea civilă formulată de numitul S. I. F. împotriva lui M. C. și a soției sale a fost respinsă, a cumpărat chiar el apartamentul, plătind suma de 45.000 de euro lui G. L. (f.100-101 vol. 2 d.u.p.). Inculpatul a arătat că la data de 23.01.2008 a primit din partea lui M. C. o procură prin care era împuternicit să vândă apartamentul menționat (f.206 vol. 4 d.u.p.) și, de asemenea, s-a încheiat un act prin care M. C. și soția sa confirmau primirea prețului apartamentului.

Tribunalul nu a primit apărările inculpatului. Astfel, actele încheiate în luna ianuarie 2008 între inculpat și soții M. erau în mod evident simulate, numitul B. Meltiade și ceilalți participanți la faptă încercând doar să își preconstituie probe pentru a evita răspunderea penală. La acel moment fuseseră deja demarate cercetările cu privire la alte infracțiuni care implicau pe inculpații din cauza de față, astfel că aceștia au încercat să ascundă comiterea infracțiunii anterior descrise.

Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a constatat că, într-adevăr, S. I. F. introdusese la 31.06.2006 o acțiune civilă împotriva lui „Plăvan M.”, G. Z. M., M. C. și M. M., solicitând anularea actelor de succesiune ale lui Plăvan G. și actele subsecvente de înstrăinare a apartamentului.

Prin sent.civ. nr. 3056/7.05.2007 a Judecătoriei Sector 5 București acțiunea sa a fost admisă în totalitate, reținându-se că „Plăvan M.” nu a existat niciodată, iar actele folosite pentru dezbaterea succesiunii erau false (f.85-87 vol. 4 d.u.p.).

Ulterior, prin dec.civ. nr. 1282/25.10.2007 a Tribunalului București a fost admis apelul lui M. C. și M. M., s-a respins acțiunea lui S. I. F., reținându-se că acesta nu are calitate procesuală activă (f.88-90 vol. 4 d.u.p.).

În aceste condiții, apărările formulate de inculpatul B. Meltiade sunt vădit necredibile. Nu se vede cum o persoană în deplinătatea facultăților mintale poate achiziționa un apartament despre care s-a constatat, într-o hotărâre a unei instanțe judecătorești, că a fost obținut prin folosirea de acte false și dezbaterea frauduloasă a unei succesiuni. Practic, nu avea nici o importanță faptul că părții vătămate S. i se respinsese acțiunea civilă pe motivul lipsei calității procesuale active (s-a reținut că fusese doar încredințat lui Plăvan G. și soțului său, nu adoptat de aceștia), atâta timp cât s-a constatat cu claritate că succesiunea lui Plăvan G. fusese dezbătută în mod fraudulos, prin folosirea unor documente false. De altfel, ulterior anului 2008, acțiunea a fost admisă irevocabil (după admiterea recursului formulat împotriva dec.civ. nr. 1282/25.10.2007 a Tribunalului București) și toate actele de succesiune, respectiv de vânzare a apartamentului, anulate.

La fel, mențiunile din înscrisul intitulat „Declarație” (f.208 vol. 4 d.u.p.) în cuprinsul căruia M. C. și M. M. a afirmat la data de 23.01.2008 că au primit de la B. Meltiade suma de 80.000 euro reprezentând contravaloarea apartamentului erau în mod vădit false. Nu se poate explica de ce ar fi plătit B. Meltiade o sumă imensă (practic, mai mult decât dublul prețului pe care, teoretic, soții M. l-ar fi achitat în anul 2006) pentru un apartament al cărui drept de proprietate era contestat și cu privire la care s-a constatat fraudarea unei succesiuni.

De altfel, s-a putut observa că, datorită procesului civil care privea apartamentul, soții M. și B. Meltiade nu au putut nici măcar să încheie un contract de vânzare-cumpărare autentificat asupra imobilului, apelând la modalitatea încheierii unei procuri autentice dublată de un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată. Totodată, numitul M. C. a afirmat, în fața instanței (f.15 vol. 7 dos. J.S.5) că nu a primit niciun ban de la B. Meltiade.

Instanța a reținut și participarea lui M. G. la faptele expuse, acest inculpat exercitând presiuni asupra părților vătămate pentru a-și retrage plângerea penală, la locuința sa fiind identificate acte privind imobilul menționat (contractul de vânzare-cumpărare și încheierea de intabulare în original), iar numitul M. C. a arătat în prima declarație dată organelor de poliție că și acest inculpat a participat la încercarea de revânzare a imobilului.

Însă, după cum s-a arătat, faptele săvârșite de inculpați au fost prescrise, Tribunalul luând act de această împrejurare.

2. Imobilul din București, .. 25, ., ., sector 5; parte vătămată F. E.:

Referitor la această infracțiune, Tribunalul a reținut că la data de 17.05.2006, partea vătămată F. E. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că persoane necunoscute, prin schimbarea ușii de acces, au pătruns în imobilul proprietatea sa situat în București, .. 25, .. În urma deplasării la fața locului, au fost identificați numiții G. C., G. M. și G. M. care au declarat că au fost aduși în acest apartament de către unchiul lor, învinuitul S. R., pentru a face curățenie.

De asemenea, aceștia au prezentat, pentru a face dovada drepturilor pe care unchiul lor le-ar fi avut asupra apartamentului, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager atestat sub nr. 7/06.07.2001 la Cabinetul individual de avocatură “F. V.”, încheiat între numiții J. S. și J. P., în calitate de vânzători uzufructuari, și învinuitului S. R., în calitate de cumpărător, prețul vânzării fiind de_ lei vechi (f.108-109 vol. 6 d.u.p.).

Audiat în cauză, inculpatul S. R. a arătat că în anul 2001 a încheiat cu soții J. contractul menționat și s-a mutat în apartament în anul 2006, după decesul acestora (J. P. a decedat la 22.02.2006, iar J. S. la 2.06.2005). A mai învederat acesta că J. P. i-a dat o cheie de la locuință în anul 2005 (f.122-123 vol. 6 d.u.p.).

Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză a stabilit că semnăturile de la rubrica ”vânzători-uzufructuari” de pe presupusul contract încheiat între familia J. și inculpatul S. nu aparțin lui J. P. și J. S. (f.86-91 vol.6 d.u.p.).

Din relațiile comunicate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, a rezultat că posibilitatea deloc de neglijat ca actul folosit de inculpatul S. R. pentru a-și justifica pretențiile asupra apartamentului să nu fi fost încheiat la data menționată în cuprinsul său (f.279-293 vol. 7 dos. J.S.5).

Audiați în cauză, moștenitorii lui J. P. și J. S., numiții F. E. și F. Gerard I., au arătat că bunicii lor nu și-au înstrăinat niciodată apartamentul, același aspect fiind susținut și de F. A. (fiul natural al lui J. S.) și de soția sa, F. M..

Raportat la cele arătate, a rezultat cu claritate că soții J. nu au vândut niciodată apartamentul din București, .. 25, ., ., sector 5 lui S. R., iar actul folosit de acesta pentru a-și justifica drepturile asupra imobilului era fals.

Având însă în vedere că tentativa de înșelăciune față de moștenitorii soților J. a avut loc luna mai 2006, a rezultat că termenul de prescripție specială calculat în modalitatea deja arătată la punctele 5 și 10-12 ale secțiunii A din prezenta hotărâre s-a împlinit în luna noiembrie 2013.

Totodată, numita B. E., concubina lui S. R., acuzată de complicitate la tentativa de înșelăciune comisă de acesta, a decedat în cursul procesului penal.

3. Cu privire la faptele descrise la pct. 3 al rechizitoriului nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, comise de inculpata O. A., s-a pronunțat deja sent.pen. nr. 628/14.08.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală, ca urmare a aplicării procedurii simplificate față de inculpată.

4. Imobilul teren extravilan în suprafață de 8.131 m2 situat în ., .; părți vătămate S. M. și Ș. G..

În acest caz, mecanismul infracțional s-a desfășurat în felul următor:

- în cursul lunii aprilie 2008, inculpata G. N., cunoscând faptul că succesiunea numitei C. V., decedată la 19.12.1993, nu fusese dezbătută, a hotărât să efectueze ea demersurile necesare intrării în posesia bunurilor defunctei prin dezbaterea frauduloasă a succesiunii;

- în consecință, inculpata le-a solicitat inculpaților S. P. și T. V. să declare în mod fals în cadrul procedurii succesorale notariale că mama inculpatei G., numita L. G., ar fi nepoată de soră predecedată a defunctei și în acest fel a obținut la data de 13.05.2008 emiterea unui certificat de moștenitor pe numele acesteia;

- ulterior, la 30.05.2008, numita L. G. a încheiat cu partea vătămată Ș. G. un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul extravilan în suprafață de 8.131 m2 situat în ., . (bun succesoral), obținând de la acesta suma de 30.000 euro.

Astfel, Tribunalul a reținut mai întâi că, din declarațiile numiților S. M., P. S. și S. G., strănepoții, respectiv nepoata defunctei C. V., a reieșit că aceasta nu a avut nici o soră, ci doar trei frați: P. Ș., S. I. și S. A.. De asemenea, martorii au arătat că nu au auzit niciodată despre numita L. G. sau despre C. I., presupusa soră a defunctei.

Din relațiile comunicate de Primăria Orașului B. (f.185 vol.6 d.u.p.), a rezultat că defuncta C. (născută P. în anul 1906) V. a fost căsătorită cu numitul C. I. M., în acest mod dobândind numele de „C.”. D. urmare, chiar dacă aceasta ar fi avut o soră, numele acesteia, la naștere, ar fi fost „P.” și în nici un caz „C.”. Totodată, numita C. V. s-a născut în . Agricol Ilfov), la fel ca toți ceilalți frați ai săi, iar C. I. s-a născut în jud. G., . vol. 6 d.u.p.).

De asemenea, audiată atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată (f.196 vol. 2 d.u.p., f.390 vol. 6 dos. J.S.5), numita L. G. a a declarat că, de fapt, C. V. ar fi sora sa, aspect vădit imposibil și contrazis chiar de actele încheiate în cadrul procedurii notariale, unde s-a menționat că, de fapt, L. G. ar fi nepoata lui C. V.. Și acest aspect a fost de natură să confirme caracterul fraudulos al dezbaterii succesiunii, numita L. G. neștiind nici măcar în ce grad de rudenie ar fi trebuit să se afle cu defuncta C. V..

Practic, profitând de faptul că numele anterior al inculpatei L. G., mama inculpatei G. N., fusese „C.”, iar numele mamei lui L. G. fusese C. I., s-a procedat la crearea unui moștenitor fictiv (C. I.) al numitei C. V..

Pentru dovedirea identității, în cadrul procedurii notariale s-au folosit declarațiile inculpaților S. P. (f.206 vol.6 d.u.p.) și T. V. (f.208 vol.6 d.u.p.), care au declarat că numita C. V. nu are alți moștenitori în viață (aspect vădit fals, C. V. având trei frați ai căror copii trăiau la acel moment) și că nu a fost căsătorită (aspect din nou fals, aceasta fiind căsătorită cu I. M. C., după cum s-a arătat deja).

Audiați în cauză, S. P. (f.107 vol. 2 dos. J.S.5) și T. V. (f.151-152 vol. 2 d.u.p.) au arătat că nu au cunoscut-o niciodată pe L. G., iar inculpata T. V. a declarat că inculpata G. i-a solicitat să declare în mod fals la notariat faptul că ar fi cunoscut-o pe C. V..

Relevanță în cauză au și convorbirile telefonice interceptate, Tribunalul având în vedere în acest sens:

- convorbirea din 23.04.2008, între inculpatele G. și B., în cuprinsul căreia inculpata G., referindu-se la terenul din M. a afirmat că a găsit cumpărător și că terenul „este cu din ăștia necunoscuți” (aspect care a dovedit încă o dată caracterul fals al vocației succesorale a numitei L. G. (f.574 vol. 4 d.u.p. nr. 9324/P/2007);

- convorbirea din 13.05.2008, între aceleași inculpate, în cuprinsul căreia, nemulțumită de amplasamentul terenului, inc. G. a arătat că „dacă-l vedeam mai demult eu nu făceam succesiunea pe el”, iar inculpata B. i-a sugerat să îl „bage la bancă” (f.171 vol. 4 d.u.p. nr. 9324/P/2007);

- convorbirile din 14.04.2008, 15.04.2008, 16.04.2008, între inculpatele C. și G., din care a rezultat preocuparea acestora în vederea obținerii și întocmirii actelor necesare dezbaterii succesiunii (f.212-220 vol. 6 d.u.p. 3540).

Din declarațiile părții vătămate Ș. G. (f.265 vol. 1 dos._/3/2013 Trib. B..) și ale martorului P. M. (f.342 vol. 1 dos._/3/2013 Trib. B..) a rezultat că s-a achitat numitei L. G., suma de 30.000 euro anterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare privind terenul din . a rezultat și din cuprinsul antecontractului încheiat la data de 9.06.2008 (f.258-259 vol. 1 dos._/3/2013 Trib. B..) și din actul adițional din 26.08.2008 încheiat cu ocazia restituirii acestei sume către potențialul cumpărător.

Cu privire la încheierea acestui antecontract, Tribunalul a reținut că numita L. G. l-a mandatat pe Ș. G., care se ocupa la acel moment cu tranzacții imobiliare, să vândă terenul din . vol. 1 dos._/3/2013 Trib. B..), acesta a găsit un cumpărător, pe numitul P. M., care a achitat un avans de 30.000 euro, sumă ce a fost înmânată lui L. G., iar ulterior, după ce părțile au fost încunoștințate de problemele privind titlul de proprietate al numitei L., Ș. G. l-a despăgubit pe P. M..

5. Imobilul din com. 1 Decembrie, .. 6, ., jud. Ilfov; parte vătămată N. M. prin curator G. N.:

Cu privire la acest imobil, s-a apelat din nou la schema infracțională „clasică”. Astfel:

- inculpata T. (fostă C.) S. G. a reușit să sustragă părții vătămate, suferindă de schizofrenie (f.19 vol.7 d.u.p.), actele de proprietate ale apartamentului;

- ulterior, la data de 14.02.2008, printr-o procură falsificată, inculpatul S. P. a fost „împuternicit” să înstrăineze imobilul părții vătămate și, la data de 10.03.2008, l-a vândut către cumpărătorul de bună-credință G. D. cu suma de 21.000 euro.

Tribunalul a reținut mai întâi declarațiile părții vătămate (evident, în cazul acesteia sub rezerva afecțiunii de care suferă), care a arătat că în luna februarie 2008 o persoană de sex feminin recunoscută ulterior a fi inculpata C., a ajutat-o să își obțină actele de identitate, după care i-a luat actele de proprietate ale locuinței. Partea vătămată a mai arătat că inculpata era însoțită de două persoane, anume „S. P.” și „N. G.”, precum și că „G.” împreună cu „P.” i-au vândut locuința, fără a-i da vreun ban (f.15 vol. 7 d.u.p.).

Această declarație a fost confirmată de numita G. I., sora părții vătămate, care a declarat că, după ce apartamentul surorii sale a fost vândut, a aflat că de vânzare s-a ocupat o anume „G.” și că partea vătămată nu a primit nici un ban în urma vânzării. Numitul G. D., cumpărătorul apartamentului, a declarat inițial că a achiziționat imobilul de la inculpații C. S. G. și S. P. (f.51-63 vol. 7 d.u.p.), pentru ca în faza de judecată să își modifice susținerile, învederând că nu știe cine este inculpata C., că a cumpărat imobilul de la partea vătămată N. M., care era însoțită de S. P., și că la recunoașterea din planșe foto efectuată la poliție a confundat-o pe numita N. M. cu inculpata C. (f.20 vol. 7 dos. J.S.5).

Dincolo de faptul că declarația dată în fața instanței de numitul G. D. era în esență necredibilă (era imposibil ca acesta să o confunde pe inculpata C., în vârstă de 31 de ani la data recunoașterii, cu partea vătămată N. M., în vârstă de 53 de ani la același moment), după ce împotriva acestuia s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, și-a retras declarația dată în instanță (arătând că a fost amenințat de diverse persoane pentru a face afirmații false), menținându-și declarația dată la 7.07.2008 în fața organelor de poliție (f.173 vol.9 dos. J.S.5).

Separat de aceste aspecte, raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a stabilit că semnăturile care apar pe cererea de autentificare a procurii, respectiv pe procura prin care inculpatul S. P. era împuternicit să înstrăineze imobilul părții vătămate, nu au fost executate de numita N. M. (raport, f.68-72 vol.7 d.u.p.; procură, f.79 vol. 7 d.u.p.).

Audiat în faza de judecată, inculpatul S. P. și-a recunoscut semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu G. D., dar a arătat că nu își aduce aminte nimic despre circumstanțele încheierii sale (f.107 vol. 2 dos. J.S.5), iar inculpata C. a învederat un aspect absolut surprinzător, în sensul că N. M. ar fi fost concubina lui S. P.: aceștia locuiau împreună în zona P. I. împreună cu un anume „F.” (n.n. partea vătămată P. Ș.) și cu „M.” (n.n. S. M.) și, de asemenea, aveau o casă pe care doreau să o vândă (f.71 vol. 2 d.u.p.).

Practic, inculpata a încercat să acrediteze ideea că numita N. M. a locuit, împreună cu S. M., P. Ș., S. P. și C. D. în garsoniera din . s-a făcut mențiune la pct. 10 al hotărârii), unde inculpata caza diverse persoane pe care le folosea uneori în activitățile sale infracționale (cu toții își vânduseră apartamentele și nu aveau unde locui).

Susținerile inculpatei nu au putut fi primite din motive evidente. Astfel, situația medicală a părții vătămate N. M. – suferindă de schizofrenie paranoidă, internată în mod repetat în spitale psihiatrice (f.19-41 vol. 7 d.u.p.), cu un comportament violent, în majoritatea timpului „cerșind la biserică și vagabondând prin . sale (f.16 vol. 7 d.u.p.) – face improbabilă o relație de concubinaj a acesteia cu o persoană sănătoasă mintal (inc. S. P.) și, totodată, nici unul dintre locatarii garsonierei menționate nu a menționat ceva despre prezența numitei N. M. în acea locație.

Oricum, N. M. a fost identificată în anul 2008 ca locuind în ., în casa mamei sale, astfel că nu se vede motivul pentru care, chiar bolnavă psihic, ar fi dorit să se mute într-o garsonieră supraaglomerată.

6. Cu privire la faptele descrise la pct. 6 al rechizitoriului nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, comise de inculpata O. A., s-a pronunțat deja sent.pen. nr. 628/14.08.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală, ca urmare a aplicării procedurii simplificate față de inculpată.

7. Imobilul din București, ., ., .; parte vătămată Fantu V., 73 de ani, în prezent decedat, moștenitor Fantu G.:

Cu privire la acest imobil, inculpații au procedat în felul următor:

- în luna noiembrie 2007, partea vătămată Fantu V. a fost îndepărtat din locuința menționată de persoane necunoscute, transportat în diverse locații, fiind descoperit abandonat pe un câmp din zona orașului Costeșri, jud. Argeș la 21.05.2008;

- prin folosirea unui contract de vânzare-cumpărare atestat de avocatul E. P. cu data de 16.01.2004 (probele administrate ducând însă la presupunerea rezonabilă că aceasta dată este falsă), inculpata B. E. a pretins a fi cumpărătoarea locuinței părții vătămate;

- de asemenea, a rezultat că la săvârșirea faptei a participat și inculpata M. C..

Tribunalul a reținut mai întâi sesizarea formulată de numitul Fantu G., fratele părții vătămate care, observând dispariția de la domiciliu a fratelui său, s-a adresat organelor de poliție, arătând printre altele că partea vătămată are o stare de sănătate precară, cu momente de lipsă de discernământ și o vedere extrem de slabă (f.6-7 vol.5 d.u.p.). Totodată, numitul Fantu G. a semnalat faptul că persoane străine se interesau de prețul locuinței fratelui său și că a aflat faptul că locuința victimei ar apărea ca fiind vândută încă din anul 2004.

De asemenea, din procesul-verbal încheiat la data de 21.05.2008 de Poliția Orașului Costești, jud. Argeș (f.29 vol. 5 d.u.p.) a rezultat că Fantu V. a fost descoperit pe o șosea din zona Costești, iar din procesul-verbal de redare a convorbirii efectuate la Serviciul Apel Unic de Urgență 112 (f.72-73 vol. 8 dos. J.S.5) a reieșit că la momentul identificării sale de către un șofer de camion, partea vătămată se afla într-o stare de confuzie completă, nefiind capabil nici măcar să spună cum îl cheamă. Abia ulterior, acesta a reușit să își decline identitatea și să precizeze că este din București, însă, după cum a rezultat din cuprinsul conversației, persoana care îl găsise a afirmat că „nu realizează ce spune”, iar dacă l-ar fi lăsat acolo unde îl găsise, partea vătămată ar fi murit.

Audiat în faza de urmărire penală (f.25-29 vol. 5 d.u.p.), Fantu V. a arătat că în luna septembrie 2007 a fost vizitat la locuința sa de o tânără care a pretins că lucrează la primărie, i-a oferit un ajutor de 600 lei și i-a prezentat spre semnare niște acte. Ulterior, această persoană l-a mai vizitat la locuința sa, oferindu-i diverse cadouri, iar la 24.11.2007, sub pretextul că îl va duce la restaurant, l-a determinat să își părăsească apartamentul și apoi, lipsindu-l de libertate, l-a transportat și cazat o perioadă lungă de timp în mai multe locații pe care partea vătămată le-a putut preciza doar vag (cartierul Militari, „.”, posibil într-o mănăstire), pentru ca în final să îl abandoneze pe un câmp. Partea vătămată a învederat aceleași aspecte și în declarația dată în fața instanței (f.205 vol. 2 dos. J.S.5).

Victima a precizat că a fost sechestrată în toată această perioadă, a fost obligat să își facă nevoile într-un lighean și i s-a făcut rău în mai multe rânduri. În fine, acesta a arătat cu claritate că niciodată nu a vrut să își vândă apartamentul și că nu a semnat niciodată vreun contract de vânzare-cumpărare cu privire la acesta (inclusiv la momentul în care i s-a prezentat contractul folosit de inculpați pentru a invoca pretenții asupra imobilului).

Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare (f.62-63 vol. 5 d.u.p.), Tribunalul a reținut că acesta apare ca fiind încheiat între inculpata B. E. (în prezent decedată) în calitate de cumpărător și Fantu V. în calitate de vânzător, prețul este fixat la_ lei vechi, iar raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a stabilit că actul a fost semnat de partea vătămată (f. 49-53 vol. 5 d.u.p.).

Totodată, potrivit declarației martorei P. E. (f.87-88 vol. 5 d.u.p.), casieră a asociației de proprietari a blocului părții vătămate, după dispariția părții vătămate din luna noiembrie 2007, la apartamentul victimei s-a prezentat inculpata B. E., pretinzând a fi proprietar, însoțită de inculpata M., acesta din urmă susținând că este nepoata inculpatei B.. Cele două au solicitat eliberarea unei adeverințe privind cotele de întreținere aferente apartamentului, în vederea vânzării acestuia, însă martora, având suspiciuni justificate, a refuzat să dea curs acestei cereri. De asemenea, și președintele asociației de proprietari, martorul Jeno Jaklovsky, a confirmat aceste aspecte, sesizând organele de poliție cu privire la situația părții vătămate (f.101-109 vol. 5 d.u.p.).

Referitor la împrejurarea că, audiată în faza de judecată, martora P. E. nu a mai recunoscut-o pe inculpata M. (f.337, vol. 7 dos. J.S.5), Tribunalul a avut îndoieli cu privire la valoarea de adevăr a acesteia. Astfel, dincolo de perioada lungă de timp trecută de la momentul primei recunoașteri (2.09.2008, realizată în mod legal și atestată de un martor asistent) și cel al declarației date în instanță (8.04.2010), este foarte posibil ca asupra martorei să se fi efectuat presiuni (numeroși martori audiați în cauză și-au schimbat declarațiile fără vreun motiv valabil, în contextul în care foarte multe persoane care au făcut parte din grupul infracțional nu au fost identificate până în prezent).

Referitor la data încheierii contractului, Tribunalul a reținut că, potrivit încheierii de atestare date de avocatul E. P. aceasta ar fi 16.01.2004, însă probatoriul administrat în cauză a dus la concluzia că această dată nu este reală, iar momentul la care partea vătămată a semnat actul este de fapt situat în intervalul septembrie-noiembrie 2007.

Astfel, din cercetările realizate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 1398/P/2007 (f.34-71 vol. 5 d.u.p.), au rezultat următoarele:

- în chitanțierul lunii ianuarie 2004 al av. E. P. nu a apărut numele lui Fantu V.;

- av.E. P. a acordat un număr de registru, deși în anul 2004 nu deținea un registru de atestare la momentul respectiv (a ridicat un astfel de registru abia în anul 2010);

- timbrul sec aplicat pe contractul presupus a fi fost încheiat în ianuarie 2004 este aplicat cu un instrument care a fost achiziționat abia în luna martie 2004;

- copiile actelor de proprietate ale lui Fantu V. presupus a fi fost prezentate avocatului E. în luna ianuarie 2004 sunt copii ale documentelor aflate la Administrația Financiară (poartă ștampila acestei instituții), însă Fantu V. nu a ridicat niciodată vreo copie a actelor de proprietate înregistrate la administrație (logic, deoarece acesta deținea originalul actelor de proprietate);

- în declarația dată de numitul E. P. în fața procurorului s-a menționat că Fantu V. ar fi fost de etnie romă (aspect nereal) și că B. E. ar fi citit contractul și l-a semnat fără obiecții (aceasta era însă analfabetă);

Separat de aceste aspecte, la percheziția efectuată la locuința inculpatei M. C. a fost descoperit un carnet în care erau trecute o . mențiuni cu privire la Fantu V. (f.96-97 vol. 5 d.u.p.), anume adresa locuinței sale, CNP-ul și alte date care denotă o cercetare atentă efectuată de inculpați cu privire la situația victimei. Astfel, era menționată vârsta acestuia (72 de ani, de unde a rezultat că înscrisul a fost întocmit în cursul anului 2007, Fantu V. fiind născut în 1935), situația sa familială (necăsătorit, „copii=0, Frați-1, în București, sector 6, Nepoată – 1, nu ține legătura, nu are iubită”), date privind locurile frecventate de acesta („C., parcuri”), mențiunea că locuința este „proprietate personală” (aspect destul de ciudat în contextul în care inculpatele B. și M. au invocat în sprijinul pretențiilor asupra imobilului un contract teoretic încheiat în 2004), date privind starea sa de sănătate („arterită la picioare, hipertensiv, cataractă”) și socoteli privind pensia și cheltuielile acestuia.

Această ultimă probă a fost de natură să stabilească definitiv faptul că în nici un caz contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat la data de 16.01.2004. Practic, după o supraveghere foarte atentă a victimei Fantu V., în urma căreia s-au strâns un număr impresionant de informații cu privire la acesta, inculpatele B. și M. (sau alte persoane în complicitate cu acestea) l-au determinat prin înșelăciune (pretinzând a fi angajate la primărie și profitând de deficiențele grave de vedere ale părții vătămate – cataractă, afecțiune despre care inculpatele aveau cunoștință) să semneze contractul de vânzare-cumpărare datat 16.01.2004.

Spre această concluzie a dus și împrejurarea că niciuna dintre persoanele apropiate lui Fantu V. (fratele său, vecini) nu au auzit ca acesta să fi dorit să își înstrăineze locuința (cu atât mai puțin că și-ar fi înstrăinat-o încă din 2004) și nici nu au observat ca acesta să dețină o sumă importantă de bani (725 milioane de lei vechi).

De asemenea, este de neînțeles motivul pentru care, dacă vânzarea ar fi fost reală, părțile nu ar fi încheiat-o în fața unui notar public (susținerea av. E., f.117 vol. 5 d.u.p., în sensul că acestea „nu aveau bani pentru notar” este necredibilă, în contextul în care presupusa cumpărătoare tocmai achitase o sumă importantă ca preț al vânzării), cum la fel de neclar a fost motivul pentru care, deși achitase prețul vânzării, inculpata B. E. a încercat să intre în posesia apartamentului abia la 3 ani după acest moment, exact atunci când partea vătămată a dispărut de la domiciliu.

Susținerile acestei inculpate (f.63-64 vol. 2 d.u.p.), în sensul că ar fi existat o convenție verbală cu partea vătămată, în sensul că aceasta va rămâne în apartament pe un termen nelimitat, până când inculpata îi va cere să îl părăsească sunt vădit necredibile raportat la materialul probator administrat.

La fel de necredibile au fost și susținerile ambelor inculpate, în sensul că nu s-ar cunoaște una pe cealaltă, având în vedere înscrisul descoperit la locuința lui M. C. și declarația martorei P. E.. Cu privire la inculpata M., are relevanță în cauză și convorbirea interceptată dintre aceasta și inculpata C., purtată la data de 1.04.2008 (f.155-160 vol. 4 d.u.p. 9324/P/2007), în cuprinsul căreia cele două inculpate au discutat pe larg despre infracțiunile comise, denumite „combinații”, despre vânzările frauduloase operate de inculpata C. („trei procuri am avut pe numele meu, trei am dat”), despre faptul că aceasta a „furat-o din spital” pe una din părțile vătămate, precum și despre „munca grea” pe care o prestează C. G., care este obligată „să stea cu boschetarii”, din cauza cărora „a dat în hepatită” (n.n. „boschetarii” sunt, evident, S. M., S. P., P. Ș. și C. D., cu care inculpata C. locuia).

8. Fapta reclamată de partea vătămată A. M.:

Potrivit rechizitoriului (și a ordonanțelor de punere în mișcare a acțiunii penale, f.117-118 vol. 1 d.u.p.), la data de 13.06.2008, partea vătămată s-a adresat cu o plângere organelor de urmărire penală (f.115-120 vol. 7 d.u.p.), reclamând în esență faptul că, după achiziționarea în anul 2004 a imobilului din ., sector 5, București prin mijlocirea agenției imobiliare a inculpaților B. B. I. și B. Meltiade, a fost indusă în eroare de B. Meltiade, căruia i-a dat suma de 4.000 lei pentru întocmirea în formă autentică a contractului (partea vătămată achiziționase imobilul încheind doar un act sub semnătură privată), obligație care nu a fost onorată.

De asemenea, partea vătămată ar fi reclamat faptul că, ulterior vânzării, în anul 2006, inculpatul B. B. I. și-ar fi însușit chitanța de mână cu care partea vătămată a achiziționat imobilul și apoi ar fi adus de-a lungul timpului alte persoane la adresa respectivă, cărora le-ar fi spus că imobilul este de vânzare.

Audiată în faza de judecată (f.167 vol. 3 dos. J.S.5), partea vătămată a învederat că, de fapt, nu i-a înmânat lui B. Meltiade suma de 4.000 lei, ci doar l-a întrebat cât ar costa autentificarea actelor de vânzare, acesta i-a indicat suma menționată, pe care însă partea vătămată nu o deținea, astfel că au stabilit ca, după ce numita A. M. va strânge această sumă să îl contacteze pe B. Meltiade pentru a o ajuta să obțină actele în formă autentică (f.167 vol. 3 dos. J.S.5).

Partea vătămată a arătat că originalul înscrisului sub semnătură privată pe care l-a încheiat s-a pierdut „în perioada inundațiilor”, astfel că i-a dat lui B. B., în anul 2006, doar o copie a acelui înscris (f.169 vol. 3 dos. J.S.5).

Aceasta a mai declarat că, de fapt, fostul proprietar al imobilului din . imobilul respectiv de două ori, mai întâi „domnului V.”, persoană de la care a cumpărat ea imobilul prin chitanța de mână menționată, iar a doua oară vânzarea a privit doar 68 m² din terenul aferent imobilului către numita G. M. și din acest motiv a formulat plângere penală împotriva „domnului V.” și a celor doi inculpați.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut că, printr-un act sub semnătură privată, datat 1.03.2004 (f.121 vol. 7 d.u.p.), numita I. M. a vândut către I. E. imobilul menționat cu suma de 11.000 dolari (9.000 de dolari plătiți la 1.03.2004, iar 2.000 USD urmau a fi plătiți după ce actele se vor finaliza în formă autentică (I. M. urma să declanșeze un proces pentru constatarea uzucapiunii).

Ulterior, într-un alt act, datat 3.04.2005 (f.122 vol. 7 d.u.p.), numita I. E. a vândut acest imobil către partea vătămată contra sumei de 15.000 USD, menționându-se că, după ce fostul proprietar, I. M., va obține hotărârea judecătorească prin care va fi recunoscută ca proprietar al terenului, actele se vor perfecta și în formă autentică. S-a menționat că actul de vânzare a fost modificat, inițial fiind trecut în cuprinsul său, în calitate de vânzător, G. I., care fusese martor la încheierea primului contract, dintre I. M. și I. E.. De altfel, numele de G. I. apare menționat și la finalul contractului, la momentul asumării obligației de prezentare la notariat în vederea încheierii actelor în formă autentică.

Separat de aceste acte, la percheziția efectuată la domiciliul lui M. G., a fost descoperit un înscris intitulat „chitanță de vânzare-cumpărare” (f.123 vol. 7 d.u.p.), de unde a rezultat că la 25.05.2006, A. M. ar fi vândut lui M. G. imobilul în cauză cu suma de 20.000 euro. Atât M. G. cât și A. M. au negat faptul că ar fi încheiat un astfel de înscris, cu mențiunea că M. G. nu a putut preciza motivul pentru care înscrisul a fost descoperit la domiciliul său.

Tot la locuința acestui inculpat au mai fost identificate un antecontract în formă autentică (autentificat însă de notarul public C. R. O., despre care s-a reținut anterior că este cercetată pentru autentificarea a numeroase acte false) datat 6.09.2006, prin care un anume I. L. G. se obliga să vândă imobilul din . M. contra sumei de 15.000 euro (f.134-135 vol. 7 d.u.p.), precum și un certificat de moștenitor eliberat de același notar public pe numele I. L. G., care includea în masa succesorală și imobilul menționat (f.136 vol. 7 d.u.p.).

Raportat la aceste aspecte, Tribunalul a constatat mai întâi că acuzația adusă inculpatului B. Meltiade în sensul că ar fi primit de la A. M. suma de 4.000 lei pentru a obține autentificarea actului de vânzare-cumpărare încheiat nu s-a confirmat. Astfel, dincolo de declarațiile părții vătămate, care a arătat că nu i-a dat vreodată o astfel de sumă inculpatului, însăși din cuprinsul actelor încheiate a rezultat cu claritate că B. Meltiade nu-și asumase nici o obligație în sensul autentificării acestora. Singura persoană care se obligase la astfel de diligențe fusese vânzătorul original, I. M., care urma să declanșeze un proces pentru a obține prin constatarea uzucapiunii proprietatea asupra imobilului, ulterior urmând a încheia actele în formă autentică.

Practic, singura sumă pe care A. M. ar fi putut-o plăti lui B. Meltiade era comisionul aferent agenției imobiliare, aspect recunoscut și de inculpat, însă achitarea unei astfel de sume nu poate reprezenta o infracțiune de înșelăciune.

În ce privește încercările ulterioare anului 2005 de vânzare a imobilului, Tribunalul a constatat că nici unul din inculpații B. nu s-a făcut vinovat de efectuarea acestora. Astfel, toate actele privind imobilul din . descoperite la locuința inculpatului M. G., care nu a oferit vreo explicație cu privire la modul în care a intrat în posesia acestora. În aceste condiții, o eventuală infracțiune de înșelăciune în dauna lui A. M. nu putea fi comisă decât de acesta, sau de vânzătorul imobilului, I. E. (ori G. I.). Totodată, a trebuit menționat și faptul că de la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare (anul 2005) și până la momentul audierii la Judecătoria Sectorului 5 București (2.04.2009), partea vătămată a locuit în imobil, nepierzând vreodată posesia acestuia. De asemenea, nu a rezultat că B. Meltiade sau B. B. ar fi fost implicați în vreun fel în obținerea certificatului de moștenitor de către numitul I. L. G..

În mod evident însă, cercetările efectuate de organele de urmărire penală cu privire la fapta reclamată de A. M. au fost incomplete, nefăcându-se absolut nici un efort pentru a lămuri, de exemplu, împrejurările în care numitul I. L. G. a obținut în luna august 2006 un certificat de moștenitor pentru o persoană decedată în anul 1991.

În drept:

Tribunalul a menționat mai întâi că, la momentul pronunțării hotărârii s-a avut în vedere aplicarea legii penale mai favorabile inculpaților pe instituții autonome, conform intenției legiuitorului, exprimată în documentul intitulat „Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a noului cod penal” publicat pe site-ul de internet al Ministerului Justiției și validată ulterior pronunțării hotărârii prin decizia nr. 2/2014 a Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Însă, ulterior acelui moment, a intervenit decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, care a stabilit că dispozițiile art. 5 N.C.P. nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În aceste condiții, a rezultat că încadrarea în drept a faptelor inculpaților, efectuată deja de instanță prin combinarea dispozițiilor vechiului și noului Cod penal nu este corectă, astfel că nu a mai insistat asupra acesteia.

Tribunalul a subliniat însă aspectele care țin de încadrarea juridică a faptelor independent de aplicarea noii sau vechii legislații penale.

În acest sens, Tribunalul a reținut că tipul de infracțiuni de înșelăciune comise de inculpați au, în majoritatea cazurilor, următoarea structură:

1. - inițial, după obținerea în mod fraudulos a actelor de proprietate ale unui imobil, aceștia procedează la falsificarea unei procuri prin care adevăratul proprietar „împuternicește” pe unul din inculpați să înstrăineze imobilul;

2. - ulterior, inculpatul „împuternicit” vinde imobilul unui cumpărător de bună sau de rea-credință.

Acest tip de infracțiune duce, în ipoteza în care este consumată, la vătămarea a două persoane, atât a adevăratului proprietar, al cărui imobil este înstrăinat fără ca el să cunoască acest lucru, cât și a cumpărătorului de bună-credință, care cumpără un imobil de la o persoană care nu este adevăratul proprietar.

Practic, în urma săvârșirii faptelor, singura persoană indusă în eroare în sensul art. 215 C.pen. sau 244 N.C.P. este cumpărătorul de bună-credință.

Adevăratul proprietar nu este indus în eroare în nici un mod ci, dimpotrivă, acesta nu cunoaște nimic în legătură cu manoperele inculpaților, iar vătămarea sa se produce abia după ce imobilul iese din patrimoniul său prin vânzarea către un cumpărător de bună-credință.

Nu se poate aprecia că inducerea în eroare a proprietarilor imobilelor cu ocazia sustragerii actelor de proprietate (prin asumarea de către inculpați a calității de angajați ai primăriei) ar reprezenta o infracțiune de înșelăciune.

Asumarea de calități false a fost folosită de inculpați doar pentru a reuși să pătrundă în locuințele victimelor și a săvârși infracțiunile de furt având ca obiect actele de proprietate sau de identitate ale acestora, neputând fi calificate ca infracțiuni de înșelăciune.

D. urmare, în situațiile în care inculpații nu au apucat să vândă imobilul către un cumpărător de bună-credință, inducându-l în eroare pe acesta din urmă, infracțiunea de înșelăciune nu este consumată, deoarece nu s-a finalizat elementul său material – inducerea în eroare a unei persoane. Evident, în cazul în care înstrăinarea imobilului s-a făcut către un cumpărător de rea-credință, nu se pune problema inducerii în eroare a acestuia din urmă, care cunoștea perfect faptul că imobilul achiziționat nu este înstrăinat în mod legal.

Totodată, cumpărătorul de rea-credință are fie intenția de a vinde imobilul mai departe, către un cumpărător de bună-credință, inducându-l în eroare pe acesta, fie intenția de a aștepta decesul adevăratului proprietar, iar după acest moment să inducă în eroare pe moștenitorii săi, prezentând acestora actele de achiziționare ale imobilelor, toate aceste modalități de comitere a faptelor regăsindu-se în cauza de față.

În același timp, actele de pregătire a înstrăinării frauduloase a imobilelor (falsificarea procurilor, căutarea de cumpărători etc.) reprezintă în mod evident acte de executare a infracțiunilor de înșelăciune.

Aplicând acest raționament faptelor care fac obiectul cauzei, au rezultat următoarele:

Rechizitoriul nr. 9324/P/2007:

- Faptele descrise la pct. 1-2 reprezintă tentative de înșelăciune, imobilele fiind înstrăinate către cumpărători de rea-credință, care nu au fost induși în eroare de inculpați; nici unul dintre cumpărătorii de rea-credință nu a apucat să efectueze vreo vânzare subsecventă a imobilelor.

- Fapta descrisă la pct. 3 reprezintă o infracțiune de înșelăciune consumată, partea vătămată P. I. fiind determinată să semneze o procură prin care o împuternicea pe inculpata T. (fostă C.) să îi vândă locuința fără a realiza, datorită bolii de care suferea, ceea ce a semnat și fiind, oricum, incapabilă să exprime un consimțământ valabil; de asemenea, a fost indusă în eroare și cumpărătoarea de bună-credință I. V., aceasta neștiind că inculpata C. nu avea în fapt dreptul de a vinde imobilul.

- Fapta descrisă la pct. 4 reprezintă o tentativă de înșelăciune, imobilul fiind înstrăinat către un cumpărător de rea-credință, care nu a fost indus în eroare de inculpați; acesta nu a apucat să efectueze vreo operațiune juridică privind imobilul.

- Fapta descrisă la pct. 5 reprezintă o tentativă de înșelăciune, în acest caz inculpata G., care a devenit așa-zis proprietar al imobilului părții vătămate P. L. în urma cumpărării de la inculpatul D. G., acesta din urmă folosind o procură falsificată, neînstrăinând ulterior apartamentul către un terț; probabil, inculpata aștepta decesul părții vătămate, pentru a opune actul fraudulos eventualilor moștenitori sau a lua pur și simplu în stăpânire locuința.

- Fapta descrisă la pct. 6 a fost calificată corect ca tentativă de înșelăciune de către Ministerul Public, inculpata T. (fostă C.) încercând, fără a reuși, să îl inducă în eroare pe numitul T. N. în sensul că este proprietara imobilului acestuia, prin folosirea unui testament falsificat.

- Fapta descrisă la pct. 7 a fost calificată corect ca tentativă de înșelăciune de către Ministerul Public, deoarece inculpații au încercat, fără a reuși, să vândă garsoniera părții vătămate C. M..

- Fapta descrisă la pct. 9 a fost calificată corect ca tentativă de înșelăciune de către Ministerul Public, inculpatele T. (fostă C.) și O. încercând să îl determine pe numitul G. C. să își înstrăineze locuința, iar ulterior ele să își însușească prețul vânzării, însă acțiunile frauduloase nu au fost finalizate datorită intervenției organelor de urmărire penală.

- Faptele descrise la pct. 10-12 reprezintă (în ipoteza în care pentru faptele de la punctele 11-12 nu s-ar fi constatat prescripția) infracțiuni de înșelăciune în formă consumată, inculpata T. (fostă C.) fiind acuzată că le-a determinat pe cele trei părți vătămate să își vândă locuințele, iar ulterior și-a însușit, prin inducerea acestora în eroare, prețul obținut.

Rechizitoriul nr. 3540/P/2006:

- Fapta descrisă la pct. 1 reprezintă o tentativă de înșelăciune, imobilul fiind înstrăinat către un cumpărător de rea-credință, numitul M. C., care nu a plătit nici o sumă de bani pentru acesta și, implicit, nu a fost indus în eroare în nici un fel; M. C. nu a efectuat acte de dispoziție asupra imobilului.

- Fapta descrisă la pct. 2 reprezintă o tentativă de înșelăciune, inculpatul S. R., încercând fără a reuși, să îl inducă în eroare pe numitul F. E. prin folosirea unui contract de vânzare-cumpărare falsificat presupus a fi fost încheiat cu foștii proprietari ai imobilului.

- Fapta descrisă la pct. 4 reprezintă o infracțiune de înșelăciune consumată, numita L. G., ajutată de inculpații G. N., S. P. și T. V., înstrăinând în mod ilicit, prin folosirea unui certificat de moștenitor obținut fraudulos, un teren cu suprafața de 8.131 m2 numitului Ș. G..

- Fapta descrisă la pct. 5 reprezintă o infracțiune de înșelăciune consumată, partea vătămată N. M. fiind determinată să semneze o procură prin care îl împuternicea pe inculpatul S. P. să îi vândă locuința fără a realiza ceea ce a semnat; de asemenea, a fost indus în eroare și cumpărătorul de bună-credință G. D., aceasta neștiind că inculpatul S. nu avea în fapt dreptul de a vinde imobilul.

- Fapta descrisă la pct. 7 reprezintă o infracțiune de înșelăciune consumată, inculpatele B. și M. determinându-l prin mijloace dolosive pe numitul Fantu V. să semneze un contract de vânzare-cumpărare antedatat având ca obiect propria locuință.

D. urmare, în cazul infracțiunilor de înșelăciune descrise la pct. 1, 2, 4 și 5 ale rechizitoriului nr. 9324/P/2007, precum și în cazul infracțiunilor de înșelăciune descrise la pct. 1 și 2 ale rechizitoriului nr. 3540/P/2006, Tribunalul a schimbat încadrarea juridică a acestora, pentru toți participanții la comiterea lor (mai puțin în ce îi privește pe inculpații C. S. G. și S. P., deoarece în cazul acestora participarea la o parte din faptele menționate se circumscrie unor infracțiuni de înșelăciune în formă continuată consumate), din infracțiunea de înșelăciune în formă consumată în infracțiunea de tentativă de înșelăciune.

Separat de aceste aspecte, infracțiunile de înșelăciune și tentativă de înșelăciune reținute în sarcina inculpatei T. (fostă C.) la punctele 1, 2, 3, 4 din rechiz. nr. 9324/P/2007, respectiv la pct. 5 din rechiz. nr. 3540/P/2006 reprezintă, toate, o infracțiune de înșelăciune în formă continuată (conform art. 41 alin. 2 C.pen. ca lege penală mai favorabilă; potrivit noului Cod penal, acestea alcătuiesc elementele unui concurs real de infracțiuni). În mod evident, inculpata a avut o rezoluție infracțională unică, reflectată în modul cvasi-identic de operare și în intervalul relativ scurt de timp în care au fost comise actele materiale.

De asemenea, faptele săvârșite de inculpata S. M. și Kurt Abdulaziz, descrise la pct. 1-2 ale rechizitoriului nr. 9324/P/2007 reprezintă acte materiale ale unei infracțiuni de tentativă de înșelăciune în formă continuată (în cazul inculpatului Kurt complicitate la această infracțiune), datorită modului identic de comitere a acestora și intervalului de doar trei zile dintre actele materiale. Din nou, forma continuată a fost reținută în baza art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome, potrivit noului Cod penal acestea reprezentând un concurs de infracțiuni.

Și faptele inculpatului S. P., descrise la pct. 4 din rechiz. nr. 9324/P/2007 și pct. 5 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006, reprezintă acte materiale ale unei infracțiuni continuate de complicitate la înșelăciune, datorită modului aproape identic de săvârșire și a intervalului scurt dintre acestea.

În ce o privește pe inculpata G. N., Tribunalul a reținut că activitatea sa ilicită descrisă la pct. 4 (rechizitoriu nr. 3540/P/2006) al prezentei hotărâri, astfel cum a fost stabilită de instanță pe baza probelor administrate, nu este specifică autoratului, ci complicității. Practic, nu inculpata G. l-a indus în eroare pe numitul Ș. G., cumpărător de bună-credință a terenului de 8.131 m²din . măcar nu a întâlnit-o pe inculpată), ci mama sa, numita L. G., care a pretins că ar fi adevăratul proprietar al terenului menționat. Inculpata G. a fost însă implicată în calitate de complice în comiterea acestei fapte, cooptându-i la săvârșirea acesteia pe inculpații S. P. și T. V. și efectuând demersuri în vederea obținerii actelor necesare dezbaterii succesiunii.

Cu referire la infracțiunile de fals în declarații pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S. M. (descrisă la pct. 1 al rechiz. nr. 9324/P/2007), T. (fostă C.) S. G. (pct. 3 al rechiz. nr. 9324/P/2007), D. G. (descrisă la pct. 5 din rechiz. nr. 9324/P/2007) și S. P. (descrisă la pct. 4 din rechiz. nr. 9324/P/2007), Tribunalul a reținut că aceasta ar consta, potrivit parchetului, în faptele celor trei inculpați de a declara în mod fals în fața unor notari publici că ar fi fost împuterniciți de părțile vătămate P. C., P. I., P. L. și Z. E. să vândă imobilele aparținând acestora.

S-a putut însă observa că încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de către cei doi inculpați nu s-a efectuat doar pe baza declarațiilor acestora în sensul că ar fi mandatari ai părților vătămate (dovada calității de mandatar neputând fi făcută printr-o simplă declarație a împuternicitului), ci în baza unor procuri falsificate, care fuseseră anterior autentificate de alți notari publici. D. urmare, faptele celor doi inculpați, care au prezentat notarilor publici procuri falsificate pentru a-și dovedi calitatea de mandatari nu reprezintă infracțiuni de fals în declarații, ci infracțiuni de uz de fals, prevăzute de art. 323 teza I-a N.C.P.

În rest, toate celelalte schimbări de încadrare juridică puse în discuție de instanță au vizat strict aplicarea legii penale mai favorabile:

- reținerea infracțiunii de furt prev. de art. 228 N.C.P. în locul infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.pen. în cazul inculpatelor T. (fostă C.), O., M. și G.;

- reținerea infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (sau doar aliniatul 1) în locul infracțiunii prev. de art. 215 C.pen. în cazul tuturor inculpaților trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii acestui tip de faptă;

Referitor la încadrarea juridică a concursului real de infracțiuni, deși instanța a pus în discuție reținerea disp. art. 38 alin. 1 N.C.P., în final nu s-a mai procedat la schimbarea încadrării juridice în acest sens, deoarece dispozițiile legii vechi (art. 33 lit. a – 34 C.pen.) erau mai favorabile inculpaților prin prisma sporului facultativ de pedeapsă.

Instanța a mai făcut câteva considerații cu privire la relația dintre prescripția specială a răspunderii penale și principiul aplicării legii penale mai favorabile astfel cum acest principiu a fost interpretat prin decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale a României.

Astfel, prin decizia menționată s-a stabilit că dispozițiile art. 5 N.C.P. nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Anterior, Î.C.C.J. stabilise, prin decizia nr. 2/14.04.2014 că instituția prescripției este o instituție autonomă față de instituția pedepsei.

D. urmare, în contextul în care la pct. 56 al deciziei CCR s-a menționat expres că decizia nr. 2/2014 a Î.C.C.J. și-a încetat efectele o dată cu publicarea deciziei C.C.R. în Monitorul Oficial, constatarea intervenirii prescripției pentru o parte din faptele care fac obiectul cauzei de față apare ca fiind discutabilă.

Inculpații D. G. și S. M. solicitaseră ca, în ce privește infracțiunea prev. de art. 292 C.pen., schimbarea de încadrare să se facă în sensul reținerii dispozițiilor art. 326 N.C.P. și nu în sensul reținerii disp. art. 323 teza I-a N.C.P. Tribunalul a arătat deja motivele pentru care s-a reținut în sarcina celor doi inculpați săvârșirea infracțiunii de uz de fals și nu săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

Cu privire la cererea formulată de numitul N. A. D., prin apărător, aceasta a vizat reținerea stării de recidivă cu privire la faptele inculpatei G. N.. Însă, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatei (f.208 vol. 1 dos._/3/2013 al Trib. B..) nu a rezultat că aceasta ar mai fi suferit vreo condamnare definitivă anterior comiterii faptelor din cauza de față.

După schimbarea încadrării juridice, faptele inculpaților cu privire la care s-a pronunțat soluții de condamnare, respectiv de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției, au constat în următoarele:

1. Pentru inculpatul G. L.:

Fapta inculpatului, care în perioada 7.03.2006 – mai 2006, împreună cu numiții M. C. și M. G., a încercat să inducă în eroare pe părțile vătămate Stănia E. și S. I. F., prin prezentarea unor acte de proprietate obținute fraudulos cu privire la imobilul din București, Calea Rahova, nr. 303, ., ., sector 5, iar ulterior a încercat să înstrăineze apartamentul respectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006).

Fapta inculpatului, care în perioada 5.03.2008-aprilie 2008 a încercat împreună cu numiții Lider E., R. C. și C. I., să vândă prin folosirea unei procuri falsificate imobilul situat în București, ., ., ., sector 5, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006).

2. Fapta inculpatului B. Meltiade, care în perioda mai-iunie 2006, i-a ajutat pe numiții M. C., G. L. și M. G. să încerce să vândă imobilul situat în București, Calea Rahova, nr. 303, ., sector 5, cunoscând că actele de proprietate ale acestuia sunt false, iar adevărații proprietari ai imobilului se opun vânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P.

3. Fapta inculpatului B. B. I., care în perioda mai-iunie 2006, i-a ajutat, împreună cu tatăl său, B. Meltiade, pe numiții M. C., G. L. și M. G. să încerce să vândă imobilul situat în București, Calea Rahova, nr. 303, ., ., cunoscând că actele de proprietate ale acestuia sunt false, iar adevărații proprietari ai imobilului se opun vânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P.

4. Pentru inculpata Lider E.:

Fapta inculpatei, care în perioada 5.03.2008 - aprilie 2008 i-a ajutat pe numiții G. L., R. C. și C. I., să încerce să vândă prin folosirea unei procuri falsificate imobilul situat în București, ., ., ., sector 5, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006).

5. Pentru inculpatul I. M. A.:

Fapta inculpatului, care la data de 23.11.2007 a achiziționat imobilul situat în București, ., ., aparținând părții vătămate A. Ș., cunoscând faptul că adevăratul proprietar nu intenționează să își înstrăineze acest bun și procura folosită la efectuarea vânzării este falsificată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 2 din rech. 9324/P/2007).

6. Pentru inculpatul T. I.:

Fapta inculpatului, care la data de 2.04.2008 a achiziționat imobilul situat în București, Calea Rahovei, nr. 338, ., aparținând părții vătămate Z. E., cunoscând faptul că adevăratul proprietar nu intenționează să își înstrăineze acest bun și procura folosită la efectuarea vânzării este falsificată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 9324/P/2007).

7. Pentru inculpata M. C.:

Fapta inculpatei, care în perioada 2007-mai 2008, a ajutat (prin strângerea și oferirea de informații cu privire la partea vătămată) persoane neidentificate să inducă în eroare pe partea vătămată Fantu V., determinându-l să semneze un contract de vânzare-cumpărare antedatat având ca obiect înstrăinarea locuinței sale, situate în București, ., ., ., iar ulterior lunii noiembrie 2007 a ajutat-o pe inculpata B. E. să încerce să intre în stăpânirea apartamentului menționat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 7 din rech. 3540/P/2006)

8. Pentru inculpata O. C.:

Faptele inculpatei, care în cursul anului 2007 a sustras, împreună cu inculpata T. (fostă C.) S. G., actele de proprietate ale imobilelor aparținând părților vătămate P. C. și A. Ș. (în cazul acestei fapte ajutată și de inc. M. O. Manuiela), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1 N.C.P., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (fapte descrise la pct. 1 și 2 din rech. 9324/P/2007).

Fapta inculpatei, care în perioada ianuarie-mai 2008, împreună cu inculpata T. (fostă C.) S. G., a încercat (prin oferirea în mod constant de substanțe halucinogene și simularea unei relații sentimentale) să îl determine pe partea vătămată G. C. să își vândă locuința situată în București, ., nr. 51, ., sector 5, cu intenția de a-și însuși suma de bani rezultată în urma vânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 9 din rech. 9324/P/2007).

9. Pentru inculpata S. M.:

Faptele inculpatei, care la datele de 23.11.2007 și 26.11.2007, prin folosirea de procuri falsificate, a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind locuința părții vătămate P. C., respectiv un contract de vânzare-cumpărare privind locuința părții vătămate A. Ș. cu cumpărătorii de rea-credință Kurt Abdulaziz și I. M. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (fapte descrise la pct. 1 și 2 din rech. 9324/P/2007).

Fapta inculpatei, care la data de 26.11.2007, a folosit la BNP E. D. G. o procură autentificată falsă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 teza I N.C.P.

10. Fapta inculpatului M. G., care i-a ajutat pe numiții M. C., G. L., B. Meltiade și B. B. I. să încerce să vândă imobilul situat în București, Calea Rahova, nr. 303, ., ., cunoscând că actele de proprietate ale acestuia sunt false, iar adevărații proprietari ai imobilului se opuneau vânzării și, totodată, a încercat să determine pe părțile vătămate să renunțe la procesul civil demarat pentru anularea actelor falsificate folosite la înstrăinarea imobilului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006).

11. Fapta inculpatei B. A., funcționar public în cadrul D.I.T.L. Sectorului 5 București, care, în perioada 2007-2008, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a oferit inculpatei G. N. și altor persoane informații în legătură cu situația juridică a unor imobile care au făcut ulterior obiectul unor infracțiuni de înșelăciune și, de asemenea, a deținut în același scop înscrisuri obținute în cadrul atribuțiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 9324/P/2007).

12. Faptele inculpatului S. P., care la datele de 2.04.2008 și 10.03.2008, prin folosirea de procuri falsificate, a încheiat în calitate de mandatar al vânzătorului două contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele aparținând părților vătămate Z. E. și N. M., ajutând astfel pe inculpata T. (fostă C.) S. G. să obțină foloase materiale ilicite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (fapta descrisă la pct. 4 din rech.9324/P/2007 și fapta descrisă la pct. 5 din rech. 3540/P/2006)

Fapta inculpatului, care în cursul lunii aprilie 2008, a făcut declarații false în fața notarului public J. V. C., afirmând că a cunoscut-o pe defuncta C. V. și că unicul moștenitor al acesteia este numita L. G., în acest fel ajutând-o pe aceasta din urmă să obțină un certificat de moștenitor fals, folosit ulterior la înstrăinarea unui bun succesoral, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 326 N.C.P., și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. nr. 3540/P/2006).

Fapta inculpatului, care la data de 2.04.2008 a folosit la BNP A. Ș. și M. Ș. o procură autentificată falsă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 teza I N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rech.9324/P/2007).

13. Fapta inculpatului Kurt Abdulaziz, care la data de 26.11.2007 a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul părții vătămate P. C., cunoscând faptul că adevăratul proprietar nu intenționează să își înstrăineze acest bun și procura folosită la efectuarea vânzării este falsificată, iar la data de 23.11.2007 i-a oferit inculpatului I. M. A. o sumă de bani necesară achiziționării imobilului aparținând părții vătămate A. Ș., cunoscând de asemenea faptul că adevăratul proprietar nu intenționa să își înstrăineze acest bun și procura folosită la efectuarea vânzării este falsificată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (faptă descrisă la pct. 1 și 2 din rech. 9324/P/2007).

14. Faptele inculpatei M. O. Manuiela, care le-a ajutat pe inculpatele T. (fostă C.) S. G. și O. C. să sustragă actele de proprietate ale imobilului părții vătămate A. Ș., cunoscând că acestea vor fi folosite ulterior la înstrăinarea frauduloasă a acestui bun, și ulterior a primit o sumă de bani ca răsplată pentru contribuția sa la comiterea faptelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la furt, prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 N.C.P., și complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (fapte descrise la pct. 2 din rech. 9324/P/2007).

15. Faptele inculpatului D. G., care la data de 28.11.2005, prin folosirea unei procuri falsificate, a înstrăinat, în calitate de mandatar al vânzătorului, printr-un act autentic imobilul aparținând părții vătămate P. L., către cumpărătorul de rea-credință G. N., ambii inculpați cunoscând caracterul fals al procurii, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., și uz de fals, prev. de art. 323 teza I N.C.P. (fapte descrise la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

16. Pentru inculpata G. N.:

Faptele inculpatei, care în cursul anului 2004 a sustras actele de proprietate ale imobilului aparținând părții vătămate P. L., iar la data de 14.11.2005 a cumpărat acest imobil de la mandatarul D. G., folosind o procură falsificată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt, prev. de art. 228 N.C.P., și tentativă de înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (fapte descrise la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

Fapta inculpatei, care în luna aprilie 2008 i-a ajutat pe numiții T. (fostă C.) S. G. și S. P. să înstrăineze apartamentul părții vătămate Z. E. către cumpărătorul de rea-credință T. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

Fapta inculpatei, care în cursul lunilor aprilie-mai 2008 a ajutat-o pe numita L. G. să obțină în mod fraudulos un certificat de moștenitor al defunctei C. V. și apoi să înstrăineze un bun succesoral către cumpărătorul de bună-credință Ș. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rechizitoriul nr. nr. 3540/P/2006).

17. Pentru inculpata T. (fostă C.) S. G.:

Faptele inculpatei, care în anul 2004, respectiv în luna iulie 2006, și-a însușit sumele de bani obținute de părțile vătămate P. Ș. și C. D. în urma vânzării de către aceștia a locuințelor proprietate personală, deși le promisese că din banii respectivi le va cumpăra alte imobile, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. (fapte descrise la pct. 11-12 ale rechiz. nr. 9324/P/2007).

Fapta inculpatei, care în luna iulie 2007, după ce a vândut locuința părții vătămate P. I., a îndepărtat-o pe partea vătămată, aflată în imposibilitate de a-și exprima voința datorită afecțiunii de care suferea (.), din imobil, iar ulterior a ținut-o pe aceasta într-un apartament din București, . începutul anului 2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (faptă descrisă la pct. 3 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

Faptele inculpatei, care în perioada iulie 2007-martie 2008, singură sau împreună cu alte persoane, a sustras actele de proprietate ale imobilelor aparținând părților vătămate P. C., A. Ș., P. I. și Z. E., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată, prev. de art. 228 N.C.P. rap. la art. 41 alin. 2 C.pen. (faptă descrisă la pct. 1, 2, 3 și 4 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

Faptele inculpatei, care în perioada iulie 2007-aprilie 2008, a pus la dispoziția inculpaților S. P. și S. M. actele necesare vânzării frauduloase (către cumpărători de bună sau rea-credință) a imobilelor aparținând părților vătămate P. C., A. Ș., Z. E. și N. M., respectiv a determinat-o pe partea vătămată P. I. (incapabilă de a-și exprima voința) să o împuternicească să înstrăineze imobilul care îi aparținea, ulterior efectuând vânzarea imobilului respectiv, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4 din rechiz. nr. 9324/P/2007 și fapta descrisă la pct. 5 din rech. 3540/P/2006).

Fapta inculpatei, care în luna februarie 2007 a determinat-o pe partea vătămată S. M. să își vândă locuința, promițându-i că din banii obținuți îi va cumpăra acesteia alt imobil, în fapt inculpata însușindu-și suma obținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 10 din rechiz. nr. 9324/P/2007).

Faptele inculpatei, care în luna aprilie 2007, a falsificat prin plăsmuire un testament aparținând numitei T. A., încercând ulterior prin folosirea acestui act să îl inducă în eroare pe moștenitorul defunctei, numitul T. N., obținând proprietatea unui imobil care făcea parte din masa succesorală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.pen., și tentativă de înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 6 din rechiz. nr. 9324/P/2007).

Fapta inculpatei, care la data de 2.08.2007, a declarat în mod fals în fața unui notar public că partea vătămată P. I. o împuternicise să înstrăineze imobilul situat în București, .. 41, ., ., deși cunoștea că aceasta din urmă era incapabilă să își exprime voința în mod valabil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 3 din rechiz. nr. 9324/P/2007).

Fapta inculpatei, care în perioada ianuarie-mai 2008, împreună cu inculpata O. C., a încercat (prin oferirea în mod constant de substanțe halucinogene) să îl determine pe partea vătămată G. C. să își vândă locuința situată în București, ., nr. 51, ., sector 5, cu intenția de a-și însuși suma de bani rezultată în urma vânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 9 din rech. 9324/P/2007).

18. Faptele inculpatei T. V., care în cursul lunii aprilie 2008, a făcut declarații false în fața notarului public J. V. C., afirmând că a cunoscut-o pe defuncta C. V. și că unicul moștenitor al acesteia este numita L. G., în acest fel ajutând-o pe aceasta din urmă să obțină un certificat de moștenitor fals, folosit ulterior la înstrăinarea unui bun succesoral (însoțind-o de asemenea pe L. G. la momentul încheierii antecontractului și primirii banilor), întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 326 N.C.P., și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. nr. 3540/P/2006).

19. Fapta inculpatului S. R., care, în luna mai 2006, a încercat să îl inducă în eroare pe numitul F. E., moștenitor al defuncților J. P. și J. S., pretinzând a fi proprietarul apartamentului defuncților în baza unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică falsificat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals, prev. de art. 323 teza I-a N.C.P., și tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 2 al rechizitoriului nr. 3540/P/2006).

Individualizarea pedepselor:

Tribunalul a constatat că faptele reținute în sarcina inculpaților au fost de o gravitate extremă, cauza de față fiind o dovadă clară a faptului că scăderea semnificativă a pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune pare a constitui o eroare gravă a legiuitorului. Astfel, inculpații a căror vinovăție a fost reținută în cauză au constituit un grup infracțional condus de inculpatele G. N. și T. (fostă C.) S. G., grup specializat în comiterea de infracțiuni de înșelăciune pe linie imobiliară. După cum s-a arătat deja, inculpații identificau persoane în vârstă, vulnerabile, părăsite de rude și, după sustragerea în diverse moduri a actelor de proprietate ale locuințelor acestora, prin procuri falsificate înstrăinau imobilele respective. Alteori, profitând de starea de sănătate a victimelor, inculpații reușeau să le determine să semneze procuri prin care erau împuterniciți să înstrăineze locuințele menționate.

De asemenea, inculpații identificau succesiuni nedezbătute și, tot prin folosirea de acte false, încercau să îi deposedeze pe adevărații moștenitori de bunurile imobile rămase de la defuncți. După cum s-a arătat în preambulul hotărârii, acest tip de infracțiuni denotă starea de totală descompunere morală a inculpaților, care și-au ales ca victime persoane aflate în situații extrem de dificile, profitând practic de inexistența unui sistem real de asistență socială în România.

Totodată, anterior comiterii faptelor, inculpații efectuau o supraveghere extrem de atentă a victimelor, aflând foarte multe amănunte despre situația acestora, cum ar fi afecțiunile de care suferă, cuantumul pensiei, relațiile cu rudele apropiate. Acest aspect a rezultat cu claritate din probatoriul administrat în cazul faptei având ca obiect imobilul aparținând părții vătămate Fantu V., când organele de cercetare penală au reușit să intre în posesia informațiilor recoltate de inculpați cu privire la situația părții vătămate.

După cum a rezultat din convorbirile interceptate, părțile vătămate erau numite de inculpați „babe”, „moși”, „români” (n.n. „fraier” în argou), „drogălău”, aspecte care au dovedit o dată în plus pericolul deosebit pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.

În afară de inculpatele C. și G., un rol important în activitatea infracțională l-au avut numitele O. C. și M. C., care, după cum a rezultat din probatoriul administrat, erau la curent cu ansamblul activităților infracționale comise de inculpați, au participat la o parte din faptele comise și, de asemenea, plănuiau săvârșirea de noi infracțiuni.

Inculpata M. O. Manuiela a fost și ea un membru relativ important al grupării, însă, în cursul lunilor martie-aprilie 2008, s-a distanțat de activitățile celorlalți inculpați, în urma unor neînțelegeri cu inculpatele T. (fostă C.) și G.. Totodată, inculpații s-au folosit în activitatea infracțională și de mai multe persoane care aveau rolul de „săgeți”, anume inculpații S. M. și S. P.. Astfel, S. M. era, după cum s-a arătat deja, o persoană vulnerabilă, suferind de un handicap fizic și psihic, aflată din punct de vedere financiar la cheremul inculpatei T. (fostă C.) S. G., care a implicat-o fără nici un scrupul în activitățile ilicite care fac obiectul cauzei de față. În ceea ce îl privește pe inculpatul S. P., acesta era o persoană dependentă de alcool, cu mijloace financiare modeste, care, după ce și-a înstrăinat propriul apartament și a risipit banii obținuți, era dispus să se implice în orice activitate ilicită îi cereau inculpatele C. sau G. în schimbul unor sume modice.

În ce o privește pe inculpata T. V., probele administrate nu au dus la concluzia că ar fi deținut un rol important în cadrul ansamblului activităților infracționale, însă aceasta a participat activ la una dintre faptele de înșelăciune comise în cauză, dovedind la rândul său o disponibilitate deplină în sensul implicării în săvârșirea de infracțiuni de mare gravitate concretă.

Inculpatele C. și G. au beneficiat și de ajutorul numitei B. A., angajată a D.I.T.L. Sector 5, care a oferit acestora informații (și posibil documente) esențiale pentru desfășurarea activității infracționale, însă, în cazul acestei inculpate, cercetările efectuate în faza de urmărire penală au avut un caracter sumar, nefiind de natură să lămurească în totalitate rolul și contribuția acesteia la comiterea faptelor care fac obiectul cauzei de față.

La comiterea infracțiunilor descrise mai sus au participat și o . persoane care, fără a avea cunoștință despre ansamblul activităților ilicite ale inculpaților, au fost atrase de posibilitatea de a achiziționa bunuri imobile la prețuri mult scăzute față de cel al pieței. Aceasta era situația cumpărătorilor de rea-credință Kurt Abdulaziz, T. I. sau I. M. A..

Acțiunile grupării s-au intersectat și cu alte activități ilicite de același gen comise de inculpații G. L. și Lider E., care „activau” la rândul lor în domeniul înșelăciunilor imobiliare, fără însă ca faptele acestora să se ridice la nivelul celor comise de ceilalți inculpați.

S-a putut de asemenea observa că majoritatea inculpaților nu aveau o modalitate legală de a obține venituri (cu excepția cumpărătorilor de rea-credință și a inculpatei B.), câștigându-și aproape în totalitate cele necesare traiului din comiterea de înșelăciuni imobiliare.

Raportat la cele arătate, Tribunalul s-a orientat în cazul majorității inculpaților către pedepse îndreptate spre maximul special (astfel cum acesta a fost stabilit în urma aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome), cu executare efectivă.

Cum în cazul majorității infracțiunilor s-a ales ca lege penală mai favorabilă noul Cod penal, pedepsele accesorii și complementare vor fi aplicate conform acestui act normativ. Tuturor inculpaților care au fost condamnați li s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. ca pedeapsă complementară și accesorie (respectiv art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., doar ca pedeapsă accesorie, în cazul inculpaților pentru care s-a reținut ca legea penală mai favorabilă vechiul Cod penal) din considerente evidente, nici o persoană care a comis fapte penale de genul celor care fac obiectul acestei cauze neavând profilul moral necesar pentru a ocupa o funcție publică.

În ce privește soluțiile de achitare sau încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției, Tribunalul a arătat deja, cu ocazia prezentării situației de fapt motivele care au dus la adoptarea acestor soluții.

În continuare, Tribunalul a prezentat soluțiile pentru fiecare inculpat în parte, în cazul unora dintre aceștia fiind făcute și considerații suplimentare cu privire la individualizarea pedepselor, și anume:

Cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului I. M. A., Tribunalul a avut în vedere că inculpatul I. a avut un rol secundar în cazul unei singure fapte care face obiectul cauzei de față, fiind atras în activitatea infracțională de inculpatul Kurt Abdulaziz, care i-a pus de asemenea la dispoziție suma de bani achitată pentru unul din apartamentele înstrăinate fraudulos.

În cazul inculpatului T. I., instanța a reținut de asemenea rolul său secundar în activitatea infracțională, rezumat la achiziționarea, ca și cumpărător de rea-credință, a unui imobil, inculpatul fiind probabil tentat de prețul redus al acestuia. La aceste aspecte s-a adăugat lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și faptul că, după începerea cercetărilor în cauza de față, acesta a avut o atitudine corectă față de normele de conviețuire socială, nemaisăvârșind fapte penale.

Cu privire la măsura suspendării executării pedepsei aplicate inculpatei S. M., Tribunalul a avut în vedere aspectele deja subliniate în mai multe rânduri în cuprinsul hotărârii cu privire la inculpată, anume afecțiunea de care suferă aceasta și faptul că a fost efectiv folosită de inculpata T. (fostă C.) la săvârșirea de fapte penale, acesta din urmă profitând de starea de sănătate a inculpatei S. și de lipsa mijloacelor materiale ale acesteia.

În ce o privește pe inculpata B. A., deși s-a reținut că a avut o contribuție semnificativă la comiterea unora din faptele care fac obiectul cauzei de față, după cum s-a arătat deja, probatoriul administrat în faza de urmărire penală nu a lămurit decât sumar nivelul de implicare al inculpatei în activitatea infracțională, astfel că instanța nu a putut reține în sarcina sa decât comiterea unei infracțiuni de abuz în serviciu. D. urmare, reținând lipsa antecedentelor penale ale inculpatei și comportamentul său corect după începerea cercetărilor în cauză, s-a impus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acesteia.

În ce o privește pe inculpata M. C., instanța a reținut gravitatea faptei comise de inculpată, faptul că acesta a avut un rol important în activitățile infracționale care fac obiectul cauzei, fiind la curent cu ansamblul acțiunilor ilicite ale inculpatelor C. și G., aspecte care, după aplicarea unei condamnări în primă instanță, impun o supraveghere atentă a comportamentului său.

Cu privire la sporul aplicat inculpatei O. C., acesta se impune cu necesitate în raport de gravitatea concretă a faptelor de furt comise (în dauna unor persoane în vârstă, prin asumarea unor calități oficiale, având ca obiect acte de proprietate ale unor imobile, în scopul de a comite ulterior alte infracțiuni mai grave) și perseverența infracțională deosebită a inculpatei. Fapta de tentativă la înșelăciune a presupus punerea la dispoziție de substanțe halucinogene unei persoane dependente de droguri.

Tribunalul a avut în vedere amploarea deosebită a activității infracționale a inculpatei T. (fostă C.) S. G., lipsa completă a oricărei restricții de ordin moral din partea acesteia, perseverența infracțională incredibilă de care a dat dovadă, numărul imens de fapte reținute în sarcina sa, prejudiciile importante cauzate, precum și atragerea altor persoane în activitățile ilicite deja expuse. Au fost avute de asemenea în vedere aspectele deja expuse cu ocazia analizei fiecărei infracțiuni reținute în sarcina sa, precum și cele înfățișate în preambulul capitolului dedicat individualizării pedepselor. Toate aceste împrejurări denotă faptul că inculpata prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, fiind determinată să își câștige existența exclusiv prin comiterea de fapte penale grave și nearătând nici o urmă de regret față de consecințele acțiunilor sale. Practic, dacă Tribunalul nu ar fi avut în vedere aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome și ar fi pronunțat soluția sub imperiul vechiului Cod penal, inculpata ar fi trebuit să primească o pedeapsă orientată către vechiul maxim special prevăzut pentru infracțiunea de înșelăciune, de 20 de ani închisoare.

În cazul inculpatului S. P., deși instanța a arătat că acesta a avut un rol secundar în activitatea infracțională, situația sa este doar asemănătoare cu cea a inculpatei S. M., dar nu identică. Astfel, acest inculpat nu suferea de nici o afecțiune care să îi afecteze capacitățile psihice și era perfect conștient de caracterul ilicit al faptelor în care s-a implicat. Practic, acesta este o persoană dispusă oricând să comită infracțiuni în schimbul unor sume de bani relativ reduse, dovedind perseverență infracțională și o totală nepăsare față de consecințele faptelor sale.

În cazul inculpatului Kurt Abdulaziz, Tribunalul a avut în vedere faptul că acesta a achiziționat două apartamente despre care cunoștea faptul că nu sunt vândute de adevărații proprietari, implicându-l în activitatea infracțională și pe numitul I. M. A. și având o atitudine nesinceră pe tot parcursul desfășurării prezentului proces penal.

În cazul inculpatei M. O. Manuiela, Tribunalul a reținut deja că aceasta a avut până la nivelul lunii martie 2008 un rol important în activitatea infracțională, convorbirile telefonice interceptate ducând la concluzia că inculpata era la curent cu ansamblul activităților ilicite ale inculpatelor C. și G.. De asemenea, inculpata s-a sustras multă vreme de la urmărire și judecată, deși cunoștea faptul că era cercetată și a avut o atitudine nesinceră în fața instanței de judecată.

În cazul inculpatei G. N., instanța a reținut deja contribuția sa semnificativă la desfășurarea activității infracționale din cauza de față, această inculpată, împreună cu numita C. S. G. având rolurile principale în conceperea și punerea în executare a faptelor. S-a putut observa că săvârșirea de fapte penale a fost o ocupație obișnuită a inculpatei în perioada 2006-2008, aceste aspecte justificând pe deplin sporul aplicat.

În cazul inculpatei T. V., s-a avut în vedere faptul că a participat la comiterea unei singure infracțiuni de înșelăciune, precum și lipsa antecedentelor penale, aceste aspecte fiind însă insuficiente în raport de gravitatea faptelor pentru a permite suspendarea executării pedepsei.

Cu privire la măsurile preventive ale obligării de a nu părăsi localitatea/țara luate față de inculpați sub imperiul Codului de procedură penală anterior, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013, în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea ori cea a obligării de a nu părăsi țara, aflată în curs de executare, s-a menținut până la termenul de judecată acordat în cauză, când instanța poate lua împotriva inculpatului oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă.

La primul termen de judecată ulterior datei de 1.02.2014 (11.02.2014), Tribunalul a apreciat că nu se mai impunea luarea unor noi măsuri preventive față de inculpați, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la termenul respectiv, astfel că acestea au încetat de drept la data menționată.

D. urmare, au fost constatate încetate de drept la data de 11.02.2014 măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea/țara luate față de inculpații D. G. (înch. din data de 15.07.2009 a Judecătoriei Sector 5 București), O. C. (înch. din data de 15.07.2009 a Judecătoriei Sector 5 București), Lider E. (înch. din 2.03.2009 a Tribunalului București – Secția I Penală), M. O. Manuiela (înch. din 12.02.2013 a Tribunalului București –Secția I Penală) și G. N. (înch. din 8.12.2008 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală).

În baza art. 241 alin. 1 lit. b C.proc.pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații T. I. (înch. din 6.11.2008 a Judecătoriei Sector 5 București) și S. M. (înch. din data de 19.02.2009 a Jud. Sector 5 București).

Cu privire la măsura preventivă a controlului judiciar, Tribunalul a reținut că, față de inculpații menționați se luase conform Codului de procedură penală anterior măsura liberării provizorii sub control judiciar. Deoarece în normele tranzitorii privind punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală nu este reglementată în nici un fel situația persoanelor aflate sub imperiul acestei instituții, reținând că nu rezultă în nici un mod că intenția legiuitorului ar fi fost ca aceasta să înceteze de drept începând cu data de 1.02.2014 și totodată că noul Cod de procedură penală reglementează ca măsură preventivă o instituție aproape identică (anume cea a controlului judiciar), Tribunalul a apreciat că, începând cu momentul intrării în vigoare a noului Cod de proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar s-a transformat în măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 112 lit. e N.C.P. s-a confiscat de la inculpata C. S. G. sumele de 33.000 euro (contravaloarea imobilului situat în București, .. 41, ., . – pct. 3 din rechiz. nr. 9324/P/2007) și 43.000 euro (contravaloarea imobilului situat în București, sector 4, ., ., . din rechiz. nr. 9324/P/2007).

Latura civilă:

Pe latură civilă, Tribunalul a constatat că în cazul fiecărei infracțiuni de înșelăciune sau tentativă la înșelăciune anterior menționate se impune anularea actelor falsificate și, în măsura posibilului, repunerea în situația anterioară. În situația infracțiunilor cu privire la care s-a constatat intervenirea prescripției, instanța reține că, potrivit art. 25 alin. 5 C.proc.pen., în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

În același timp, conform art. 25 alin. 3 C.proc.pen., instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Din interpretarea coroborată a celor două texte, a rezultat că, în cazul intervenirii prescripției, chiar dacă lasă nesoluționată acțiunea civilă, instanța se poate pronunța (evident, dacă situația de fapt este clar stabilită) asupra desființării unor înscrisuri sau asupra repunerii în situația anterioară. Această concluzie se impune în raport de faptul că aceste măsuri pot fi luate de instanță chiar dacă în cauză nu există nicio constituire de parte civilă. De asemenea, soluția este logică, deoarece în cazul în care instanța nu ar proceda în acest fel și, din diverse motive (cum ar fi în speța de față situația părții vătămate P. L., decedată fără moștenitori cunoscuți), persoanele interesate nu ar putea introduce la instanța civilă o acțiune având ca obiect desființarea unor înscrisuri sau repunerea în situația anterioară, după terminarea procesului penal ar continua să subziste efectele unor acte ilegale și contrare ordinii de drept, cum ar fi în cauza de față înscrisurile falsificate privind apartamentul părții vătămate P. L. (faptele descrise la pct. 5 al rechizitoriului nr. 9324/P/2007).

Totodată, Tribunalul a dispus desființarea actelor încheiate de inculpați cu privire la imobilele obiect al infracțiunilor comise, independent de buna sau reaua-credință a cumpărătorilor, având în vedere că titlurile pe care se bazează drepturile acestora sunt lovite, toate, de nulitate absolută, bazându-se pe fraudări grave ale legii.

În continuare, instanța a soluționat latura civilă cu privire la fiecare faptă anterior expusă, fiind făcute considerații suplimentare atunci când va fi necesar.

1. S-a constatat că numitul D. I., acceptant al succesiunii părții vătămate P. C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-au desființat procura autentificată sub nr. 3420/2.11.2007 de BNP U. M. și U. B. M. A. (f.105 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3894/26.11.2007 de BNP E. D. G. privind imobilul din București, ., ., . (f.90-91 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007).

2. S-a constatat că procura autentificată sub nr. 3480/8.11.2007 de BNP U. M. și U. B. M. A. (f.204 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3882/23.11.2007 de BNP E. D. G. (f.201-203 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) privind imobilul din București, ., ., . (pct. 2 din rechiz. nr. 9324/P/2007) au fost anulate prin sent.civ. nr. 3544/15.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

S-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă A. Ș. (în prezent decedat, moștenitor Arendoiu A.).

În acest sens, Tribunalul a reținut că, anterior decesului, numitul A. Ș. s-a constituit parte civilă, solicitând daune materiale și morale (f.130 vol. 2 dos. J.S.5). Cu privire la daunele materiale, partea civilă nu a solicitat administrarea nici unei probe cu privire la cuantumul acestora, neprecizând foarte clar nici în ce ar consta acestea. Cu referire la daunele morale, o dată cu decesul părții civile, acestea nu mai pot fi acordate, dat fiind caracterul lor strict personal.

3. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A. (moștenitoare a părții vătămate P. I.) prin mandatar T. V. și s-a desfințat procura autentificată sub nr. 474/26.07.2007 de BNP V. C. și asociații (f.299-300 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1190/2.08.2007 de BNP F. N. (f.310-311 vol. 2 d.u.p. 9324/P/2007) având ca obiect imobilul situat în București, .. 41, ., . (pct. 3 din rechiz. nr. 9324/P/2007).

S-a dispus rectificarea CF nr._-C1-U15 (nr. CF vechi_) - OCPI București, Biroul de Carte Funciară Sector 5 în sensul înlăturării mențiunilor privind actele desființate.

S-a respins ca nefondată cererea părții civile R. A. de obligare a inculpatei C. S. G. la plata sumei de 20.000 euro.

După cum a rezultat din constituirea de parte civilă (f.249-251, 255 vol. 2 d.u.p. nr. 9324/P/2007), această sumă reprezintă daune materiale constând în contravaloarea mobilierului și a altor obiecte care au dispărut din apartamentul părții vătămate P. I. după înstrăinarea acestuia. Tribunalul a reținut că moștenitoarea părții vătămate nu a dovedit în nici un mod valoarea acestor bunuri și, totodată, în raport de situația materială extrem de dificilă a părții vătămate și de natura bunurilor enumerate la fila 251 vol. 2 d.u.p. (în principal piese de mobilier vechi) este foarte îndoielnic că acestea ar fi putut atinge cuantumul solicitat.

Cu privire la această solicitare, Tribunalul a reținut că, din punct de vedere procedural, nu poate reprezenta decât o cerere de repunere în situația anterioară. În concret însă, cererea părții civile reprezintă o veritabilă acțiune în revendicare, al cărei temei juridic de drept civil nu este precizat.

În acest sens, Tribunalul a constatat că apartamentul părții vătămate a fost vândut în mod fraudulos de către inculpata C. către numita I. V.. Din probele administrate a rezultat însă că adevăratul cumpărător a fost de fapt numita B. F.. Aceasta, datorită unor probleme personale nu s-a putut prezenta la notariat pentru a încheia contractul, astfel că a rugat-o pe sora sa să achiziționeze imobilul. Totodată, probele administrate nu au dus la concluzia că B. F. sau I. V. ar fi fost cumpărători de rea-credință.

Însă, după începerea cercetărilor în cauză, când numita B. F. a aflat despre problemele juridice ale imobilului și a hotărât să îl înstrăineze, acționând ca un vânzător de rea-credință (după cum a rezultat din propria declarație, f.342-343, 346 verso vol. 2 d.u.p. nr. 9324/P/2007). Ulterior, imobilul a ajuns în proprietatea S.C. Eurial Leasing IFN S.A. (în prezent NBG Leasing IFN S.A.), care a încheiat la data de 30.08.2007 un contract de leasing financiar având ca obiect imobilul menționat cu numita R. I. M. (f.364-367 vol. 2 d.u.p. nr. 9324/P/2007).

În aceste condiții, situația acestui imobil nu poate fi rezolvată pe calea unei repuneri în situația anterioară. Conform art. 256 C.proc.pen., restabilirea situației anterioare se poate dispune atunci când schimbarea acestei situații a rezultat din comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibilă. Se poate însă observa că, în urma comiterii infracțiunii de înșelăciune, imobilul a fost înstrăinat către numita I. V., schimbările ulterioare a situației juridice a imobilului nemaiavând legătură cu acțiuni ilicite ale inculpaților.

D. urmare, dacă ar dispune restabilirea situației anterioare, Tribunalul ar trebui ca, într-un proces penal, să desființeze toate actele juridice încheiate cu privire la acest imobil, inclusiv să rezolve problema sumelor achitate de terții dobânditori în urma tranzacțiilor încheiate între ei. Evident, aceste aspecte exced cu mult noțiunea de restabilire a situației anterioare, astfel cum este reglementată această instituție în Codul de procedură penală. Situația devine și mai complicată în contextul în care există indicii în sensul comiterii unei fapte subsecvente de înșelăciune de către numita B. F. la momentul înstrăinării apartamentului, din actele dosarului nerezultând că aceasta ar fi comunicat S.C. Eurial Leasing IFN S.A. ceva despre problemele juridice ale acestuia.

Mai mult, din relațiile puse la dispoziție de Camera Notarilor Publici a rezultat că numita R. A. nu a dezbătut încă succesiunea defunctei P. I.. Astfel, chiar dacă formularea de pretenții în cauza de față reprezintă un act de acceptare tacită a succesiunii, acest aspect nu echivalează cu dezbaterea succesiunii și cu posibilitatea de a cere anularea unor contracte sau revendicarea unor bunuri imobile.

Raportat la aceste aspecte, Tribunalul nu a putut despune decât anularea actelor încheiate strict ca urmare a acțiunilor frauduloase ale inculpatei C., anume procura autentificată sub nr. 474/26.07.2007 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1190/2.08.2007.

S-a respins ca lipsită de obiect acțiunea civilă formulată de partea civilă R. I. M. împotriva inculpaților.

Cu privire la pretențiile acestei părți civile, Tribunalul a reținut că acestea au doar un caracter subsidiar, fiind justificate doar în măsura în care, după soluționarea laturii civile a cauzei, partea civilă ar fi pierdut bunul achiziționat în leasing financiar. În speță, instanța a arătat deja motivele pentru care bunul nu poate fi restituit moștenitoarei părții vătămate în cadrul procesului penal, astfel că, implicit, acțiunea numitei R. I. M. este lipsită de obiect la momentul de față.

4. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă N. A. R. D. (moștenitor al părții vătămate Z. E.) și au fost desdființate procura autentificată sub nr. 3925/21.12.2007 de BNP U. M. și U. B. M. A. (f.35 vol. 3 d.u.p. 9324/P/2007) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1795/2.04.2008 de BNP A. Ș. și M. Ș. (f.27-28 vol. 3 d.u.p. 9324/P/2007) având ca obiect imobilul situat în București, Calea Rahovei, nr. 338, ., . (pct. 4 din rechiz. nr. 9324/P/2007).

S-a dispus obligarea inculpatului T. I. să lase în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul menționat părții civile N. A. R. D..

5. S-a constatat că partea civilă P. L. a decedat și în baza art. 25 alin. 3 C.proc.pen., s-.a dispus, din oficiu, restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei descrise la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

6. S-a constatat că partea vătămată T. N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a desființat testamentul atestat sub nr. 14/18.03.2007 de avocat G. Burah (f.129 vol. 3 d.u.p. 9324/P/2007).

10. În baza art. 25 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen. s-a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile C. D. și P. Ș. (fapte descrise la punctele 11 și 12 ale rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București).

11. În baza art. 25 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen. s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile S. I. F. și Stănia E. (faptă descrisă la pct. al rechizitoriului nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București).

12. În baza art. 25 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen. s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă F. E. (fapta descrisă la pct. 2 al rechizitoriul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București) împotriva inculpatului S. R..

În baza art. 25 alin. 3 C.proc.pen. au fost desființate, din oficiu, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager atestat sub nr. 7/6.07.2001 de Cabinet Individual de Avocatură F. V. privind imobilul situat în București, .. 25, ., ., sector 5 (f.108-109 vol. 6 d.u.p. 3540/P/2006).

Au fost desființate, de asemenea, încheierea finală din data de 13.05.2008 emisă de BNP J. V. C. (f.191-192 vol. 3 d.u.p. 3540/P/2006), certificatul de moștenitor nr. 37/13.05.2008 eliberat de BNP J. V. C. (f.198 vol. 3 d.u.p. 3540/P/2006) și depozițiile martorilor S. P. și T. V. date în fața BNP J. V. C. cu ocazia dezbaterii procedurii succesorale privind pe numita C. V. (f.206, 208 vol. 3 d.u.p. 3540/P/2006).

S-a dispus rectificarea CF nr._ (M.) - O.C.P.I. Ilfov, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. (nr. cadastral 3690) în sensul înlăturării tuturor mențiunilor privind actul desființat și radierea dreptului de proprietate privind pe numita L. G. asupra terenului în suprafață 8.131 m2.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. G. și, în consecință:

- s-au desființat procura autentificată sub nr. 709/30.05.2008 de BNP A. L. C. (f.261-262 vol. 1 dos._/3/2013 al Tribunalului București) și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 741/9.06.2008 de BNP A. L. C. (f.258-259 vol. 1 dos._/3/2013 al Tribunalului București) privind terenul în suprafață de 8.131 m2 situat în .;

- s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților T. V., S. P. și G. N. la plata sumei de 30.000 euro către partea civilă Ș. G..

În mod evident, acțiunea părții civile a fost întemeiată, acesta fiind prejudiciat cu suma de 30.000 euro în urma faptelor ilicite ale inculpaților menționați, după cum s-a arătat deja cu ocazia expunerii situației de fapt.

14. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă N. M. prin curator G. N. (fapta descrisă la pct. 5 al rechizitoriul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București) și, în consecință:

- s-au desființat procura autentificată sub nr. 720/14.02.2008 de BNP A. Ș. și M. Ș. (f.9 vol. 7 d.u.p. 3540/P/2006) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1226/10.03.2008 de BNP A. Ș. și M. Ș. (f.10-13 vol. 7 d.u.p. 3540/P/2006) având ca obiect imobilul situat în Com. 1 Decembrie, .. 6, ., jud. Ilfov;

- a fost obligat numitul G. D. să lase în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul menționat părții civile N. M..

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. și au fost obligați în solidar inculpații S. P. și C. S. G. să achite părții civile suma de 21.000 euro.

În acest caz, problema care se ridică este cea a preferinței între drepturile unui cumpărător de bună-credință a unui bun și cele ale adevăratului proprietar, al cărui bun a fost înstrăinat fără voia sa. Tribunalul a apreciat că, într-o astfel de situație trebuie să aibă prioritate drepturile adevăratului proprietar, deposedat fără voia sa de un bun care îi aparținea și al cărui titlu de proprietate este valabil. Evident, cumpărătorul bunului, chiar de bună credință fiind, nu poate rămâne în posesia unui bun înstrăinat fraudulos, urmând să fie despăgubit de inculpații autori ai infracțiunii de înșelăciune săvârșite în dauna sa.

15. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Fantu V. (în prezent decedat) și însușită de moștenitorul Fantu G. (fapta descrisă la pct. 7 al rechizitoriul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București) și, în consecință:

- au fost desființate contractul de vânzare-cumpărare atestat sub nr. 3/16.01.2004 de Cabinetul Individual de Avocatură E. P. (f.112-113 vol. 5 d.u.p. 3540/P/2006) având ca obiect imobilul situat în București, ., ., . 6;

În ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă (f.131 vol. 2 dos. J.S.5), Tribunalul a constatat că pe parcursul procesului nu s-a solicitat administrarea nici unei probe cu privire la cuantumul acestora (în special în ce privește contravaloarea lipsei de folosință), iar dreptul la daune morale, fiind strict personal, nu poate fi transmis pe cale succesorală.

- București, ., sector 5 (inc. G. L.);

- București, ., sector 5 (inc. B. Meltiade);

- București, ., ., sector 5 (inc. M. G.).

S-a menținut de asemenea și sechestrul asigurator instituit prin aceeași încheiere asupra bunurilor mobile ale inculpaților G. L., B. Meltiade, B. B. I. și M. G..

S-a ridicat sechestrul instituit asupra bunurilor mobile ale inculpatului G. Z. M., în prezent decedat.

În baza art. 274 alin. 2 C.proc.pen. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare față de stat, după cum urmează:

- 2.200 lei inculpații G. N., T. (fostă C.) S. G., M. C. și S. P.;

- 1.450 lei inculpații Lider E., I. M. A., T. I., O. C., S. M., B. A., Kurt Abdulaziz, M. O. Manuiela, B. B. I. și B. Meltiade

- 1.700 lei inculpații G. L. și T. V..

Această măsură s-a impus în raport de complexitatea vădită a cauzei și durata relativ lungă a procedurilor desfășurate la Tribunalul București.

Onorariile apărătorilor din oficiu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul București, inculpații T. S. G., Kurt Abdulaziz, Lider E., I. M. A., M. O. Manuiela, T. I., M. C., G. N., O. C., S. M., G. L., B. A., B. Meltiade, B. B. I., S. P. și T. V., ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . părțile civile R. I. M., S. I. F. și Stania E.,

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 21.08.2014, sub nr._/3/2013 (3067/2014).

Ministerul Public a criticat hotărârea apelată, în esență, pentru:

I. Greșita achitare a inculpaților B. MELTIADE, B. B.-I., F. L., G. N., M. G., T. (C.) S.-G..

1. Inculpatul B. MELTIADE:

1.1. Achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 7 din rech. 9324/P/2007) în baza dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen.:

Concluzia la care a ajuns Tribunalul, aceea că inculpatul B. Meltiade nu avea cunoștință despre caracterul fals al procurii, este una greșită, pentru următoarele motive.

În primul rând, din declarația numitului C. I. (fila 168 vol. III, dup 9324/P/2007) a reieșit că deplasarea la agenția imobiliară a inculpatului B. Meltiade s-a efectuat la solicitarea inculpatului G. L., întrucât acest inculpat "era în relații cu patronul" agenției. Despre ce fel de "relații" era vorba rezultă din lecturarea faptei de la pct.l a rechizitoriului nr.3540/P/2006 (conexat) ce vizează intermedierea la un moment anterior, în cursul anului 2006. de către inculpatul B. Meltiade, la solicitarea inc. G. L., a unei alte tranzacții imobiliare privind imobilul din București, Calea Rahovei nr. 303, ., ., sector 5. În această situație, inc. B. Meltiade a fost încunoștiințat de către partea vătămată S. I. F. despre falsitatea unei procuri în baza căreia imobilul a fost vândut către tatăl inc. G. L., însă inc. B. Meltiade nu a sesizat organele de poliție cu privire la cele constatate. Mai mult, a desfășurat activități de dobândire a acestui imobil pentru sine, tot prin intermediul unei cunoștințe.

În al doilea rând, tot din aceeași declarație a numitului C. I. a rezultat câ acesta a afirmat inclusiv de față cu inculpatul B. Meltiade, în timp ce se afla la sediul agenției imobiliare, că nepotul său, C. M., proprietarul garsonierei, nu va fi de acord să îi dea o procură pentru vânzarea imobilului. La acel moment a intervenit inculpatul G. L. (zis ”F.”) care a spus că se va ocupa personal de obținerea procurii. Or, din acel moment devenea clar pentru inculpatul B. Meltiade, ce modalitate va fi folosită pentru obținerea procurii.

În al treilea rând, atitudinea inculpatului B. Meltiade de a-l contacta pe proprietarul garsonierei și de a-l atenționa cu privire la încercarea de vânzare nu se datorează nicidecum bunei-sale credințe (din actele dosarului rezultă că a fost implicat, împreună cu fiul său, inculpatul B. B. și în alte numeroase vânzări de imobile de către membrii grupării "Mandatarii", edificatoare fiind convorbirile telefonice interceptate redate la filele 10-12 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007), ci dorinței de a se exonera de răspundere, în condițiile în care aflase, așa cum a reținut și Tribunalul de altfel, că numitul C. M. ar fi ginerele interlopului N. C. (f.394-395 voi. IV d.u.p.)

1.2. Achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 8 din rech. 3540/P/2006), în baza dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen.:

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 13.06.2008, a fost înregistrată la Serviciul de Investigații Criminale - sector 5 plângerea penală formulată de partea vătămată A. M., de 40 ani, domiciliată în București, . nr. 7, . și f.f.l. în București, ., sector 5, care sesiza faptul că a fost indusă în eroare de către inculpații B. MELTIADE și B. B. cu ocazia cumpărării imobilului din ., sector 5.

Situația de fapt reținută de către Tribunal este una greșită, concluzie la care se poate ajunge cu ușurință din lecturarea în principal a filelor 114-149 din vol. VII, dup. 3540/P/2006, dar și ale celorlalte înscrisuri ale dosarului de urmărire penală referitoare la faptele inculpaților B. Meltiade, B. B., M. G., G. L. (fiul lui M. G.).

Împrejurarea că inculpatul B. Meltiade a primit suma de 4000 lei de la partea vătămată A. M. este pe deplin dovedită prin declarațiile date în faza de urmărire penală de către partea vătămată, susținute de declarațiile martorilor T. Ș.-A. și R. C.. Faptul că în fața instanței unele dintre aceste declarații s-au schimbat ”se datorează” unei împrejurări pe care chiar și Tribunalul a reținut-o în motivarea sentinței atacate (”numeroși martori audiați în cauză și-au schimbat declarațiile fără vreun motiv valabil, în contextul în care foarte multe persoane care au făcut parte din grupul infracțional nu au fost identificate până în prezent”). Obligația inculpatului B. Meltiade de a contribui la încheierea ulterioară a contractului în formă autentică nu a fost asumată, este drept, în scris, dar a fost asumată verbal, iar plata efectuată de partea vătămată nu avea nicio justificare legală sau contractuală atâta timp cât nu se încheiase un contract conform cerințelor legale, deci nu se datora plata unui comision. Rezultă din probele administrate că inculpații B. Meltiade și B. B. au o implicare în obținerea certificatului de moștenitor de către numitul I. L. G., certificat găsit cu ocazia percheziției la domiciliul lui M. G.. M. G. împreună cu fiul său, inculpatul G. L. și cu inculpatele G. N. și C. S. G. constituiau un nucleu important al grupării infracționale cercetate în cadrul acestui dosar, care valorifica imobilele obținute ilegal în principal prin agenția imobiliară a inculpaților B., aceștia fiind implicați și în identificarea de persoane vulnerabile. De asemenea din transcrierea de la fila 490 rezultă că inculpata C. S.-Grabiela "făcea afaceri" cu inculpatul B. Meltiade, cei doi cunoscându-se în casă la inculpata G. N.. Astfel cum rezultă din probele administrate la urmărirea penală M. G. si A. M. nu se cunoșteau. Pe de altă parte, inculpatul B. Meltiade știa că situația juridică a imobilului din . nu era una clară din punct de vedere juridic, că se vindea succesiv un imobil prin înscrisuri sub semnătură privată pornind de la o persoană (I. M.) care pretindea că a uzucapat, fără a deține însă vreo hotărâre judecătorească în acest sens. Singura explicație a faptului că în ceea ce privește acest imobil apare ulterior un certificat de moștenitor întocmit de un notar condamnat ulterior pentru complicitate la înșelăciune, este aceea că inculpatul M. G. a aflat de la inculpații B. Meltiade și B. B. datele cu privire la imobil, dar și cu privire la A. M., încercând ulterior ca pe diferite căi (chitanță de mână falsificată prin care cumpăra de la A. M., ticluire cu concursul notarului a unui certificat de moștenitor pe numele unei persoane interpuse) să vândă către alte persoane acest imobil care nu îi aparținea. Deosebit de important este faptul că pe chitanța falsificată ce atestă dobândirea imobilului din . de către M. G. de la A. M. apare ca martor o cunoștință nu a lui M. G., ci a lui B. B., și anume numitul C. A.. Pe baza acestor elemente se poate ajunge la concluzia că chitanța originală pe care inculpatul B. B. a luat-o prin inducere în eroare din posesia părții vătămate A. M. urma a fi folosită, alături de chitanța falsă în care M. G. apărea ca și cumpărător, pentru obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Ulterior însă a fost identificată o cale mai rapidă și mai facilă, respectiv obținerea certificatului de moștenitor pe numele unei persoane interpuse. Între timp, B. B. continua să aducă la imobilul deținut de către partea vătămată A. M. diferiți clienți, pentru vizionare, în condițiile în care deținătoarea nu avea nicio intenție să vândă. Avea în schimb această intenție M. G..

Față de cele de mai sus este foarte clar că inculpatul B. Meltiade a indus-o în eroare pe partea vătămată A. M. cu privire la situația juridică reală a imobilului din ., cu privire la posibilitatea încheierii unor acte autentice, legale, care să consfințească dreptul acesteia de proprietate asupra terenului pentru care plătise suma de 15.000 USD, precum și cu privire la "ajutorul" pe care i l-a acordat sau urma să i-l acorde. În consecință se impunea a se reține măcar prejudiciul de 4000 lei, dacă nu s-a reținut prejudiciul de 15.000 USD.

2.Inculpatul B. B. I.:

2.1. Achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. art. 244 alin. 1 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 8 din rech. 3540/P/2006), în baza art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen.

În ceea ce privește situația de fapt reținută prin actul de sesizare, alte aspecte rezultă din probele administrate, motivele pentru care soluția de achitare este greșită, fiind valabile cele prezentate anterior la pct. 1.2 referitor la inculpatul B. Meltiade.

Față de aceste aspecte consideră că se impune condamnarea inculpatului B. B., ulterior schimbării încadrării juridice, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune. Astfel, acesta a indus în eroare partea vătămată A. M. obținând astfel înscrisul sub semnătură privată original ce urma a fi folosit pentru înstrăinarea ilegală ulterioară a imobilului pe care partea vătămată îl deținea paguba neproducându-se însă dim motive independente de voința inculpatului.

3. Inculpatul F. L. (zis „F."):

Achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 2 din rech. 9324/P/2007) în baza art. 16 alin.1 lit. c C.proc.pen.

În primul rând, din probele administrate rezultă că inculpatul F. L. avea cunoștință de activitățile cu caracter infracțional pe care le desfășura concubina/logodnica sa, inculpata C. S.-G., împreună cu alți inculpați din dosarul de față. Din transcrierile convorbirilor telefonice (vol. IV dup 9324/P/2007) reiese că unii dintre bătrânii ce urmau a fi deposedați de apartamente erau aduși la locuința comună a celor doi inculpați. De asemenea, în alte cazuri inculpatul F. L. chiar se implica activ pentru reușita tranzacțiilor frauduloase cu imobile; participarea sa a fost una limitată cantitativ, dar importantă pentru obținerea beneficiilor.

Apoi, este adevărat că nu a putut fi probată o contribuție materială a inculpatului F. cazul infracțiunii de înșelăciune săvârșite în dauna părții vătămate A. Ș., însă este dovedită contribuția sa morală. Astfel, cunoscând planul ce urma să conducă la prejudicierea părții vătămate, a însoțit-o pe inculpata C. la cel puțin una dintre vizitele pe care aceasta le-a făcut a domiciliul lui A. Ș.. Deși din transcrierea convorbirii telefonice aflată la fila 137-138 vol. IV dup 9324/P/2007 ar părea la prima vedere că inculpatele C. și M. (O.) nu doreau să îl implice și pe F. (inculpatul F. L.), concluzia clară este aceea că acesta a fost totuși implicat. Trebuie avut în vedere că în cadrul grupului infracțional implicat în săvârșirea acestei fapte constituit din inculpații G. N., C. S.-G., M. O.-Manuiela, B. B., exista un nivel ridicat de neloialitate și de neîncredere, fiecare încercând să își maximizeze contribuția și implicit veniturile prin marginalizarea celorlalți. Astfel, inculpatele C. și M. ascundeau anumite lucruri de inculpata G. N. ("noi am făcut pe lângă ea niște treburi"), pe de altă parte inculpatele C. și G. s-au certat cu inculpata M. O. legat tot de banii/contribuția la această faptă comisă în dauna părții vătămate A. (a se vedea transcrierea aflată la filele 529-530 voi. IV dup 9324/P/2007). Deci este posibil ca inculpata C. să îl fi implicat pe inculpatul F., fără știrea celorlalte două inculpate, având nevoie de un sprijin totuși, din dorința de a evita să se ducă singură în casa părții vătămate. Ceea ce este cert este că au fost împreună acolo. Rezultă că inculpatul F. a acordat cu intenție directă calificată prin scop sprijin moral inculpatei C. S.-G., într-un moment component al activității de inducere în eroare a părții vătămate. Ulterior, pentru că inculpatul F. sesizase o oportunitate de a obține o parte din banii rezultați din vânzarea apartamentului părții vătămate, le-a însoțit, fie din proprie inițiativă, fie cu acordul doar al concubinei sale, pe inculpatele C. și M. la momentul când acestea au sustras actele, invocând apoi și contribuția sa, împrejurare ce a atras furia inculpatei G. N., ce nu era dispusă "să facă parte" și altor persoane decât cele stabilite inițial ca participante la această faptă. Din transcrierile înregistrărilor efectuate rezultă că inculpatul F. A. a mai avut certuri cu concubina sa, inculpata C., în legătură cu participări, contribuții neplanificate inițial, pentru care pretindea că merită să primească un "comision", situații ce o determinau pe inculpată să intervină pe lângă ceilalți membrii ai grupării în vederea acordării folosului material.

4.Inculpata G. N.:

Achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prev. de art. 228 N.C.P. (faptă menționată la pct. 4 din rech. 9324/P/2007) în baza dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen.

Soluția de achitare este greșită, fiind evident că inculpata G. N. are legătură inclusiv cu infracțiunea de furt săvârșită de către inculpata C. S.-G.. Aceasta rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, procese-verbale transcriere interceptări și declarații de martori.

Astfel, din transcrierea interceptărilor rezultă foarte clar că inculpații G. N. și M. G. erau „șefii", capii rețelei infracționale din care făceau parte C. S.-G., O. C., dar și alte persoane, acestea din urmă având rolul de executanți. Astfel, inculpata C., după caz, fie se folosea de calitățile sale fizice pentru a captiva voința unora dintre părțile vătămate, fie sustrăgea acte din locuința altora, fie le lua la domiciliul său, unde le oferea alcool și altfel de substanțe ce le afectau și mai mult discernământul, deja diminuat de vârsta înaintată.

De asemenea, racola și alți participanți de conjunctură la activitatea infracțională. Apoi, la indicațiile inculpaților G. și M., lua legătura cu funcționari, notari publici, obținea acte necesare vânzării imobilelor, accepta întocmirea unor procuri false pe numele său. Banii obținuți erau luați în cea mai mare parte de către inculpații G. și M., aceștia distribuind și sumele cuvenite celorlalți participanți. Totuși, rezultă că inculpata C. avea o relație mult mai strânsă cu inculpata G., cu care comunica frecvent facil, discuțiile cu inculpatul M. fiind mult mai rare și restrânse ca și conținut

Chiar Tribunalul a reținut că fiind audiat în cauză, inculpatul S. P. arătat că, după ce și-a vândut propria locuință cu ajutorul inculpatei C. (fără a susține că a fost înșelat de aceasta), s-a mutat într-o garsonieră unde locuia inculpata S. M., iar după o vreme inculpata C. i-a propus să participe și el la comiterea unor infracțiuni de înșelăciune imobiliare, în dauna unor persoane în vârstă (f.448-450 vol. 1 d.u.p.). Astfel, inculpatul a relatat faptul că s-a deplasat la un notariat de pe . București (sediul BNP A. Ș., unde a avut loc încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu inculpatul T. I.), unde a semnat în calitate de mandatar al proprietarul, un contract privind înstrăinarea unui apartament. Pentru aceste activități, inculpat, a primit suma de 100 de euro de la inculpata G. N..

În această situație este evident că inculpata G. N. a avut cel puțin calitatea de complice moral, dacă nu cea de instigator, la sustragerea actelor din locuința părții vătămate Z. E., impunându-se condamnarea pentru contribuția sa și în raport de această faptă, pentru care acțiunea penală a fost pusă în mișcare distinct, prin rechizitoriu, evident, după schimbarea încadrării juridice inițiale.

5.Inculpatul M. G.:

Achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 4 din rech. 9324/P/2007) în baza dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen.

Așa cum s-a arătat anterior (referitor la situația inculpatei G. N.) din transcrierea interceptărilor rezultă foarte clar că inculpații G. N. și M. G. erau „șefii", capii rețelei infracționale din care făceau parte C. S.-G., O. C., dar și alte persoane, acestea din urmă având rolul de executanți. Astfel, inculpata C., după caz, fie se folosea de calitățile sale fizice pentru a captiva voința unora dintre părțile vătămate, fie sustrăgea acte din locuința altora, fie le lua la domiciliul său unde le oferea alcool și alt fel de substanțe ce le afectau și mai mult discernământul, deja diminuat de vârsta înaintată. De asemenea, racola și alți participanți de conjunctură la activitatea infracțională. Apoi, la indicațiile inculpaților G. și M., lua legătura cu funcționari, notari publici, obținea acte necesare vânzării imobilelor, accepta întocmirea unor procuri false pe numele său. Banii obținuți erau luați în cea mai mare parte de către inculpații G. și M., aceștia distribuind și sumele cuvenite celorlalți participanți. Totuși, rezultă că inculpata C. avea o relație mult mai strânsă cu inculpata G., cu care comunica frecvent și facil, discuțiile cu inculpatul M. fiind mult mai rare și restrânse ca și conținut.

6.Inculpata T. (C.) S. G.:

Achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare a folosinței locuinței prev. de art. 320 C.pen. (faptă descrisă la pct. 6 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007) în baza disp. art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen.

Chiar dacă infracțiunea de tulburare a folosinței locuinței a fost dezincriminată, Tribunalul trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpata C. S.-G. în instigare la infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 47 rap. la art. 224 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 52 al. 3 NCP, și să dispună condamnarea pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Aceasta întrucât prin rechizitoriu instanța a fost sesizată cu privire la faptă, iar fapta reținută în cuprinsul rechizitoriului 9324/P/2007, pct. 6 (fila 38) constă în aceea că inculpata nu a mai permis accesul părții vătămate în locuința de domiciliu prin schimbarea ușii de acces.

Conform prevederilor art. 3 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, dispozițiile art 4 NCP nu se aplică dacă fapta este incriminată de legea nouă, sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

6.2. Achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1, 2 N.C.P., în baza art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen.

Într-adevăr, nu există concordanță între numărul faptelor de înșelăciune descrise în cele două acte de sesizare ale instanței și numărul infracțiunilor de înșelăciune, în diferite forme, pentru care procurorul a dispus trimiterea în judecată. Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata C. S.-G., sunt 9 fapte de înșelăciune descrise în cele două rechizitorii (faptele menționate la pct. 1-4, 9-12 ale rechizitoriului nr 9324/P/2007 precum și la pct. 5 din rechizitoriul nr.3540/P/2006) și sunt 10 infracțiuni de înșelăciune, în diferite forme, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (în rechizitoriul nr. 9324/P/2007: 5 infracțiuni prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. + 1 infracțiune prev. de art. 215 alin. 1, 2 C.p. + 1 infracțiune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. + 2 infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p., iar în rechizitoriul nr.3540/P/2006: 1 infracțiune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p.).

Rezultă că neconcordanța apare în rechizitoriul nr. 9324/P/2007. Această neconcordanță ar fi trebuit sesizată la momentul verificării de către Judecătoria sectorului 5 a regularității actului de sesizare a instanței, însă modul defectuos, lipsit de claritate, în care a fost redactat rechizitoriul de către procurorul de caz explică în mare parte de ce aceasta nu s-a întâmplat. Nu mai puțin adevărat însă este că dacă Tribunalul a sesizat această neconcordanță se impunea punerea în discuție a acesteia (prin repunerea cauzei pe rol) și nu pronunțarea, direct unei soluții de achitare.

II. Nelegalitatea pedepselor principale stabilite pentru inculpați, din perspectiva aplicării neunitare a legii penale mai favorabile. Din analiza sentinței penale atacate, în absența oricărei precizări a Parchetului sub acest aspect, acest motiv de apel nu le poate privi decât pe inculpatele G. N., T. (C.) S.-G., ceilalți inculpați cu privire la care P. a formulat apel fiind fie achitați de prima instanță, fie condamnați cu respectarea criteriului aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

S-a arătat că în cadrul sentinței penale atacate Tribunalul a făcut aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome. Astfel, se constată că s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpați în conformitate cu noile incriminări ale Codului penal, însă totodată, ca exemplu, au fost aplicate dispozițiile art. 34 lit. b C.pen., art. 35, art. 41 al. 2, art. 42 din Codul penal din 1969.

Între timp, ulterior redactării minutei dar anterior motivării hotărârii, în M.Of. nr. 372 din 20.05.2014 a fost publicată Decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal. Prin această decizie Curtea a constatat că dispozițiile art. 5 Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravin dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 1 alin. 4 privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și de art. 61 alin. 1 privind rolul Parlamentului de unic autoritate legiuitoare a țării și că numai interpretarea în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate. Potrivit art. 147 alin 4 din Constituție, de la data publicării deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii.

Se impune ca instanța de control judiciar, soluționând apelul, să facă o aplicare unitară a legii penale mai favorabilă în ceea ce privește pedepsele principale aplicate inculpaților.

III. Nelegalitatea soluțiilor de încetare a procesului penal cu privire la inculpați. Soluțiile de încetare a procesului penal avute în vedere sunt cele redate la paginile 8-9 din motive. Prin urmare, este vorba de soluțiile de încetare a procesului penal pronunțate cu privire la inculpații B. MELTIADE (fapta descrisă la pct. 1 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006), B. B.-I. (fapta descrisă la pct. 1 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006), G. N. (fapta de tentativă la înșelăciune descrisă la pct. 5 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007), M. G. (fapta descrisă la pct. 1 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006), T. (C.) S.-G. (fapta de înșelăciune descrisă la pct. 11 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007).

Astfel, pentru a dispune aceste soluții, după ce a schimbat încadrarea juridică a faptelor conform încadrărilor din noul Cod penal, a aplicat reglementării referitoare la prescripția răspunderii penale - prescripția specială - cuprinse în Codul penal din 1969, respectiv art. 124 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 63/2012. A fost avută deci în vedere depășirea termenului de prescpție cu încă jumătate pentru intervenirea prescripției speciale.

Conform prevederilor noului Cod penal (art. 155 alin. 4), prescripția specială intervine dacă termenul de prescripție este depășit încă odată.

Or, se impunea respectarea principiului stabilit de Decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale cu privire la interpretarea art. 5 Cod penal, în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică unitar, nefiind posibilă combinarea dispozițiilor din legea veche cu cele din legea nouă fară încălcarea cadrului constituțional.

Este adevărat că trebuie avută în vedere și Decizia nr. 1092/18.12.2012 a Curții Constituționale (mai ales motivarea acesteia) prin care s-a stabilit că prevederile art. 124 C.p. (1968), astfel cum au fost modificate de Legea nr.63/2012 (dispoziții reluate identic de cele art. 155 alin.4 NCP) sunt constituționale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi. Dar, această aplicare trebuie să se facă, așa cum s-a arătat, în mod unitar. Adică trebuie apreciat care situație este mai favorabilă inculpaților: stabilirea încadrărilor juridice conform Codului penal din 1969 și aprecierea intervenirii prescripției speciale în condițiile depășirii cu încă jumătate a termenului de prescripție a răspunderii penale, sau stabilirea încadrărilor juridice conform Codului penal actual și aprecierea intervenirii prescripției speciale în condițiile depășirii cu încă odată a termenului de prescripție a răspunderii penale.

Potrivit regulii de mai sus, aplicarea unitară a legii noi conduce la stabilirea unui termen de prescripție specială a răspunderii penale de 10 ani. Conform legii vechi, aplicată unitar, termenul de prescripție specială a răspunderii penale ar fi fost de 15 ani.

Astfel fiind, se constată că sunt legale soluțiile de încetare a procesului penal:

- față de inculpata G. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prev. de art. 228 N.C.P. (faptă menționată la pct. 5 din rech. 9324/P/2007);

- față de inculpata T. (fostă C.) S. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 12 din rechiz. nr. 9324/P/2007),

însă nu sunt legale soluțiile de încetare a procesului penal:

- față de inculpatul B. Meltiade, sub aspectul săvârșirii infracțiuni; complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006);

- față de inculpatul B. B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art.32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006);

- față de inculpatul M. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006);

- față de inculpata G. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 5 din rech.9324/P/2007)

- față de inculpata T. (fostă C.) S. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 11 din rech. 9324/P/2007).

IV. Cu ocazia dezbaterii apelului reprezentanta Ministerului Public a precizat că înțelege să nu mai susțină pct. I.6.1. din motivele de apel formulate în scris, privitoare la inculpata T. S. G., întrucât apreciază că în mod corect s-a constatat, în temeiul art.4 NCP, că fapta de tulburare a folosinței locuinței a fost dezincriminată.

De asemenea, a arătat că în mod corect s-a dispus achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune care nu a fost descrisă faptic în rechizitoriu și pentru care nu s-au administrat probe. (motivul de apel de la pct. I.6.2.).

A mai solicitat schimbarea încadrării juridice, astfel:

- pentru inculpații B. MELTIADE și B. B.-I., în sensul înlăturării dispozițiilor art.32 NCP (privind tentativa) pentru fapta de la pct. 1 din rechizitoriul nr.3540/2006 și reținerea dispozițiilor art.39 NCP (concursul de infracțiuni), în locul celor prevăzute de art.33 lit.a CP (1968);

- pentru inculpatul F. L., în sensul înlăturării dispozițiilor art.32 NCP (privind tentativa) pentru fapta de la pct. 2 din rechizitoriul nr.9324/2007;

- pentru inculpata G. N., în sensul înlăturării dispozițiilor art.32 NCP (privind tentativa) și reținerii dispozițiilor privind complicitatea pentru fapta de furt săvârșită în dauna părții vătămate Z. E. (fapta de la pct. 4 din rechizitoriul nr.9324/2007), precum și reținerea dispozițiilor art.39 NCP (concursul de infracțiuni), în locul celor prevăzute de art.33 lit.a CP (1968);

- pentru inculpata M. C., în sensul aplicării dispozițiilor art.39 NCP (concursul de infracțiuni), în locul celor prevăzute de art.33 lit.a CP (1968);

- pentru inculpatul M. G., în sensul înlăturării dispozițiilor privind tentativa și aplicarea dispozițiilor art.39 NCP (concursul de infracțiuni), în locul celor prevăzute de art.33 lit.a CP (1968);

- pentru inculpatul B. T. D., din infracțiunile prevăzute de art.48 raportat la art.32 raportat la art.244 alin.1 și 2 NCP și art.246 CP (1968), cu aplicarea art.33 lit. CP (1968), în infracțiunile prevăzute de art.48 raportat la art.244 alin.1 și 2 NCP și art.297 alin.1 NCP, cu aplicarea art.39 NCP;

- pentru inculpata B. A., în sensul revenirii la încadrarea juridică din rechizitoriu, respectiv cea prevăzută de art.26 raportat la art.20 raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 și art.246 CP 1968, cu aplicarea art.33 lit.a CP 1968.

Referitor la inculpata T. (C.) S.-G., dispozițiile mai favorabile sunt cele din legea veche.

Inculpații au solicitat, în esență:

Inculpata T. (C.) S.-G.:

În principal, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, întrucât prima instanță a omis să pună în discuție inculpatei și reprezentantului Ministerului Public soluționarea cauzei în procedura simplificată, reținând dispozițiile art. 320/1 CPP 1968.

În subsidiar, aplicarea legii noi, în integralitate, ca lege penală mai favorabilă, și:

în baza art. 16 alin. 1 lit.f) C.p.p. coroborat cu art. 155 alin.4 NCP, încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale (de maxim 6 ani, pentru infracțiunile a căror limită maximă a pedepsei este de 3 ani), pentru infracțiunile de fals în declarații, prevăzută de art. 326 NCP, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 NCP, furt, prevăzută de art. 228 alin.1 NCP, și înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin.1 NCP., respectiv:

- 4 infracțiuni prevăzute de art. 228 alin.1 NCP rap. la art. 41 alin.2 C.p. (pct.1, 2, 3 și 4 din rechizitoriul nr.9324/P/2007);

- 3 infracțiuni prevăzute de art. 244 alin.1 NCP (pct.10, 11, 12 din rechizitoriul nr.9324/P/2007);

- infracțiunea prevăzută de art. 290 C.p./ art. 322 NCP (pct.6 din rechizitoriul nr.9324/P/2007);

- infracțiunea prevăzută de art. 326 NCP (pct.3 din rechizitoriul nr.9324/P/2007);

- infracțiunea prevăzută de art. 320 C.p. (pct.6 din rechizitoriul nr.9324/P/2007) - tulburarea folosinței locuinței, dezincriminată în Noul Cod penal.

în baza art. 396 alin.5 raportat la art. 16 alin. 1 lit.a) C.p.p., achitarea inculpatei pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 205 alin. 1 și 2 NCP (pct.3 din rechizitoriul nr.9324/P/2007), întrucât partea vătămată P. I. se afla la domiciliul inculpatei pentru a fi îngrijită de aceasta, nefiind lipsită de libertate; de asemenea, partea vătămată și-a dat acordul pentru vânzarea garsonierei în care locuiește, semnând în acest sens o procură specială pentru inculpată, autentificată la BNP V. C. și Asociații.
condamnarea inculpatei pentru 2 infracțiuni de tentativă la înșelăciune, în dauna persoanelor vătămate G. C. și T. N. (pct.6 și 9 din rechizitoriul nr.9324/P/2007), cu reținerea formei simple a infracțiunii de înșelăciune comisă în dauna persoanei vătămate G. C..
condamnarea inculpatei pentru 3 infracțiuni de înșelăciune în formă calificată, prev. de art. 244 alin.1 și 2 NCP rap. la art. 41 alin.2 CP 1968, în dauna persoanelor vătămate P. C., A. Ș. și Zgrabunță E. (pct.1, 2 și 4 din rechizitoriul nr.9324/P/2007), fapte pe care inculpata le-a recunoscut încă de la 19.02.2009, în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București.
aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, având în vedere situația concretă, modalitatea de săvârșire a faptei, circumstanțele reale și personale ale inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut faptele comise, regretându-le, suferă de boli grave și are un copil minor în întreținere, copil care suferă de hepatita C.
reținerea dispozițiilor art.75 alin.2 lit.a) NCP, în sensul de a fi avute în vedere eforturile depuse de inculpată pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.

La termenul din 3.12.2014 s-au depus la dosarul cauzei patru declarații notariale date de persoanele vătămate S. M., C. D. P. Ș., și S. P. (toate, la Societatea Profesională Notarială - C. și V.), în care acestea arată că s-au împăcat cu inculpata T. S. G. și nu mai au ”nicio pretenție penală, materială sau morală, prezentă sau viitoare” față de aceasta și nu mai doresc tragerea sa la răspundere penală, iar ”toate cheltuielile (...) vor fi suportate de T. S. G.”.

De asemenea, la același termen de judecată părțile civile T. N. și G. C. au declarat că se împacă cu inculpata și nu mai are nicio pretenție de natură penală sau civilă cu privire la aceasta.

Inculpații Kurt Abdulaziz și I. M. A.:

Achitarea, în baza art. 16 alin. 1 lit.a) C.p.p., pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, întrucât aceștia au fost de bună-credință, fiind la rândul lor victime ale activității infracționale a inculpatelor T. S. G., O. C. și S. M.. Astfel, această din urmă inculpată, cumulând și calitate de persoană vătămată în cauză, a avut discernământ la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dovadă că a și fost trimisă în judecată pentru alte fapte, iar persoanele vătămate P. C. șiArindoiu Ș. s-au prezentat la notar și au semnat procurile speciale, care fac deplină dovadă până la declararea ca false și revocarea lor, urmată de înregistrarea în Registrul Național de Evidență a Revocării Procurilor. În speță, inculpatul Kurt Abdulaziz a solicitat notarului verificarea procurii emise pe numele inculpatei S. M., notarul spunându-i că procura este bună. Declarațiile persoanei vătămate A. Ș. sunt oscilante, astfel că nu are relevanță faptul că a negat că ar fi discutat cu inculpatul Kurt Abdulaziz vânzarea apartamentului.

Inculpatul I. M. A., aflând că inculpatul Kurt a achiziționat un apartament l-a rugat să i-l vândă lui, urmând să-i dea un anumit comision, precizând că inculpatul i-a menționat finului său că nu poate intra în apartament timp de 4-6 luni întrucât în acesta locuiește un bătrân. În plus, când inculpatul a dorit să intre în apartament, nu a putut, deoarece inculpata S. M. i-a spus că nu are cheile, iar partea vătămată nu se află în apartament. Inculpatul I. M. A. a acceptat să cumpere un apartament pe care nu îl văzuse pentru că avea încredere în inculpatul Kurt Abdulaziz, nașul său, care văzuse apartamentul. În luna ianuarie 2008, inculpatul I. a fost chemat în judecată în vederea anulării contractului de vânzare-cumpărare.

Ulterior vânzării apartamentului din . M. a mai venit cu o ofertă, respectiv apartamentul deținut de partea vătămată P. C., numai că în acest caz a fost încheiat doar un antecontract de vânzare-cumpărare, și nu un contract de vânzare-cumpărare, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nefiind îndeplinită una din condiții - existența unei pagube, întrucât prin acel antecontract de vânzare-cumpărare nu s-a făcut practic o trecere a proprietății de la P. C. la Kurt Abdulaziz. La momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare i-a fost adus la cunoștință faptul că procura este falsă, astfel că nu s-a mai procedat la încheierea acestui contract.

Inculpata Lider E.:

În principal, achitarea, în baza art.16 alin.1 lit.a, c) C.p.p., întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că a avut o înțelegere cu inculpatul G. L., în sensul de a-l ajuta pe acesta să vândă în mod fraudulos garsoniera părții vătămate C. M.. A acceptat să locuiască o perioadă împreună cu persoana vătămată pentru că aceasta s-a angajat să achite din cheltuieli, dar nu s-a implicat în niciun fel în relația dintre aceasta și inculpatul G. L., acesta din urmă obținând singur procura prin care persoana vătămată îl împuternicește pe R. C. să se ocupe de vânzarea garsonierei. Ea nu putea anticipa nici întocmirea acestei procuri și nici încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare a garsonierei dintre R. C. și M. C..

În subsidiar, reindividualizarea pedepsei, cu aplicarea art.74-75 alin.2, art.76 NCP, precum și suspendarea sub supraveghere a executării.

Inculpata M. O. MANUIELA:

În principal, achitarea, în baza art. 16 alin. 1 lit. c) C.p.p., pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. Nu se face vinovată de comiterea infracțiunii de furt în dauna persoanei vătămate A. Ș., convorbirile telefonice care au stat la baza condamnării sale fiind scoase din context, iar prietenia sa cu inculpatele T. și G. neputând atrage condamnarea sa în orice condiții. Inculpata T. a confirmat faptul că nu inculpata M. O. a ajutat-o să sustragă actele de proprietate.

În subsidiar, reindividualizarea pedepsei, precum și a modalității de executare. În circumstanțiere, a arătat că nu este cunoscută cu antecedente penale, este angajată, iar presupusa sa contribuție a fost una nesemnificativă în producerea rezultatului infracțiunii. S-a reținut participația sa doar în legătură cu imobilul persoanei vătămate A. Ș., astfel că pedeapsa stabilită, spre maximul special, este una exagerat de mare. A mai solicitat să fie avute în vedere dispozițiile art.74, 75 și 76 NCP, respectiv faptul că inculpata este mamă a 4 copii și o persoană implicată în diferite proiecte sociale. În plus, a arătat că se justifica suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul T. I.:

În principal, achitarea, în baza art.16 alin.1 lit.b) C.p.p., întrucât fapta de complicitate la tentativă la înșelăciune nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Tribunalul a reținut în mod greșit că a achiziționat imobilul aparținând părții vătămate Z. E., cunoscând faptul că adevăratul proprietar nu dorește înstrăinarea acestui imobil și, mai mult, cunoscând și faptul că procura în baza căreia dobândește dreptul de proprietate este falsă.

Din nicio probă din dosar nu rezultă faptul că ar fi cunoscut caracterul nereal al procurii autentificate din care rezultă că inculpatul S. era mandatarul părții vătămate Z. E..

În actul de sesizare se reține că este cumpărător de rea-credință, întrucât deși a achitat integral prețul imobilului, totuși nu a încercat să intre în posesia legitimă conferită de calitate de cumpărător. În acest sens, solicită să se constate că în actul translativ de proprietate a fost inserată o clauză conform căreia inculpatul nu avea voie să intre în posesia legitimă a locuinței pe o perioadă de 2 luni de la data transferării dreptului de proprietate.

În ceea ce privește redactarea procurii prin care a fost împuternicit inculpatul S. P. de către partea vătămată Z. E., a declarat în mod constant că verificarea s-a făcut de către Biroul Notarial ales de inculpatul S. P..

Analizând și dând o interpretare corectă probelor administrate în cauză, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.

În subsidiar, a solicitat să se dispună, în raport de dispozițiile art.5 Cod penal, recalificarea faptelor, astfel cum au fost puse în discuție de Tribunalul București, menținându-se dispozițiile art.32 NCP și, în raport de noile limite de pedeapsă, aplicarea dispozițiilor art.80 - renunțarea la aplicarea unei pedepse - sau 83 NCP - amânarea aplicării pedepsei -, în raport de contribuția modică la săvârșirea faptei, noile limite sancționatorii, precum și în raport de persoana sa, de conduita avută anterioară săvârșirii faptei, având în vedere că este la primul conflict cu lege penală și a depus eforturi pentru înlăturarea consecințelor faptei sale.

Inculpata M. C.:

În principal, achitarea, în baza art.16 alin.1 lit.c) C.p.p., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.244 alin.1 și 2 NCP, față de probele administrate în cauză, din care rezultă că nu a înșelat-o pe partea vătămată Fântu, acesta semnând actul de vânzare-cumpărare.

În subsidiar, încetarea procesului penal, în baza art.16 alin. lit.f) C.p.p., ca urmare a prescripției răspunderii penale, având în vedere că fapta a fost săvârșită în anul 2004, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat la data de 16.01.2004.

În subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, cu suspendarea sub supraveghere a executării, luând în considerare lipsa antecedentelor penale, faptul că a avut o bună comportare pe parcursul procesului penal și există posibilitatea ca inculpata să se îndrepte și fără executarea pedepsei aplicate.

Inculpata G. N.:

În principal, achitarea, în baza art.16 alin.1 lit.c) C.p.p. În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate Ș. G. (pct. 4 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006), având în vedere inclusiv declarația acestei părți vătămate, nu avea cum să săvârșească această infracțiune, întrucât, astfel cum a rezultat și din fișa de cazier a acesteia, la momentul respectiv se afla în stare de reținere într-o altă cauză. Referitor la momentul la care s-a întocmit procura pentru vinderea acelui teren, nimeni nu a văzut-o, trebuind să fie avută în vedere și declarația părții vătămate sub acest aspect.

La termenul din 5.11.2014 inculpata a declarat că ar dori să se împace cu persoana vătămată Ș. G. și să îi restituie acesteia suma de 10.000 Euro.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitatea la tentativă la înșelăciune (pct. 4 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007), cu participația inclusiv a inculpatei C. S., declarația sa se coroborează cu mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, având în vedere și convorbirile telefonice purtate la data de 02.04.2008. În mod greșit s-a reținut că, împreună cu M. G., a asigurat paza la notariat, cu atât mai mult cu cât, pentru aceeași participație, aceeași trimitere în judecată, pentru același gen de infracțiuni, inculpatul M. a fost achitat, iar ea - condamnată.

Nu există niciun element care să-i înlăture prezumția de nevinovăție.

În subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate, iar în acest sens să fie avute în vedere circumstanțele sale personale.

Inculpata O. C.:

Achitarea, în baza art. 16 alin. 1 lit.b, c) C.p.p., pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. Astfel, a susținut că de infracțiunea de furt în dauna persoanei vătămate P. C. se face vinovată doar inculpata T. S. (aspect confirmat de aceasta), iar persoana vătămată A. Ș. nu a recunoscut-o pe inculpată ca fiind cea care i-a sustras actele, deși a fost întrebată expres de instanță. În ceea ce privește infracțiunea de tentativă a înșelăciune în dauna persoanei vătămate G. C., inculpata a avut doar o relație de concubinaj cu persoana vătămată, pe care a întrerupt-o, întrucât persoana vătămată era consumatoare de droguri. Persoana vătămată G. C. a vândut apartamentul martorului B. T., fără ca inculpata să participe în vreun fel la această tranzacție, martorul declarând că nu o cunoaște. În circumstanțiere, a arătat că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are un domiciliu stabil și o fetiță de doi ani cu probleme mari de sănătate în îngrijire, pedeapsa aplicată fiind exagerat de mare față de presupusa ei contribuție la săvârșirea faptelor. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Referitor la fapta săvârșită în dauna părții vătămate G. C., a cerut încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părților, în baza art.396 alin.6 raportat la art.16 lit.g C.p.p.

La termenul de judecată din 3.12.2014 partea civilă G. C. a declarat că se împacă cu inculpata și nu mai are nicio pretenție de natură penală sau civilă cu privire la aceasta, inculpata, prezentă, declarând și ea că se împacă cu partea civilă.

Inculpata S. M.:

Aplicarea dispozițiilor art.80 NCP - renunțarea la aplicarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune în formă continuată.

Menținerea hotărârii instanței de fond privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

Inculpatul G. L.:

În principal, achitarea, în baza art.16 alin.1 lit.c) C.p.p., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune pentru care a fost condamnat, conform principiului in dubio pro reo, având în vedere lipsa de probe. Pentru această infracțiune a intervenit, de altfel, prescripția răspunderii penale.

A arătat că doar l-a condus pe un coinculpat, la cererea acestuia, la sediul unei firme imobiliare, fără a intra în relații cu această firmă și fără a încheia acte juridice.

În subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, cu suspendarea sub supraveghere a executării. Arată, în acest sens, că nu este cunoscut cu antecedente penale și s-a prezentat la fiecare termen de judecată. Fapta este din anul 2007 și în tot acest timp nu a mai comis nicio infracțiune, are 7 copii minori în întreținere, fiind singurul întreținător al familiei, soția sa având probleme de sănătate.

Inculpata B. A.:

În principal, achitarea, în baza art.16 alin.1 lit.c) C.p.p., având în vedere lipsa probelor care să dovedească faptul că ea a comis fapta reținută în sarcina sa.

În subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate, mult prea mare, precum și micșorarea termenului de încercare, de 4 ani.

A solicitat să fie avute în vedere circumstanțele sale reale și personale, respectiv faptul că a avut o conduită bună pe tot parcursul procesului penal, precum și că nu este cunoscută cu antecedente penale și s-a prezentat la toate termenele de judecată. Totodată, fapta reținută în rechizitoriu este din 2006-2007, iar până în prezent nu a mai săvârșit nicio faptă de natură penală.

Inculpații B. Meltiade și Bîrea B. I.:

Achitarea, și pentru fapta pentru care Tribunalul a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale reținând însă vinovăția inculpaților, care ceruseră continuarea procesului penal (pct.1 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006).

Contractul a fost încheiat pe baza unor înscrisuri autentice - acte notariale și hotărâri judecătorești -, abia ulterior, ca urmare a cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, stabilindu-se că acestea au avut la bază înscrisuri falsificate, aspect pe care inculpații nu aveau cum să îl cunoască.

Inculpatul B. Meltiade a făcut chiar anumite investiții în apartament, cheltuind anumite sume de bani și a realizat o pagubă, neîncasând de la inculpatul M. nicio sumă de bani.

Inculpatul S. P.:

În principal, achitarea, în baza art.16 alin.1 lit.c C.p.p., având în vedere lipsa probelor care să dovedească vinovăția acestuia.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art.326 NCP, încetarea procesului penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale, în baza art.396 alin.6 raportat la art.16 lit.f C.p.p.

În subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, spre minimul special prevăzut de lege, și înlăturarea sporului aplicat, cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de încercare cât mai mic.

Sub acest aspect, să fie avute în vedere circumstanțele sale reale și personale, faptul că a avut o conduită bună pe tot parcursul procesului penal, precum și că nu este cunoscut cu antecedente penale și nu s-a sustras cercetării judecătorești.

Inculpata T. V.:

În principal, achitarea, în baza art. 16 alin. 1 lit. c) C.p.p., pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune reținută în sarcina sa, ca urmare a aplicării principiului in dubio pro reo, neexistând probe care să dovedească vinovăția sa.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 326 NCP, pe care a recunoscut-o și o regretă, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.

În subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia, cu suspendarea sub supraveghere a executării, dat fiind că inculpata, în vârstă de 57 de ani, nu este cunoscută cu atecedente penale, este pensionată medical, s-a prezentat la fiecare termen stabilit de instanță, iar de la fapta comisă a trecut o perioadă de timp îndelungată în care nu a mai săvârșit nicio infracțiune, având ți grave probleme de sănătate.

La termenul din 5.11.2014 inculpata a declarat că ar dori să se împace cu persoana vătămată, precum și că nu a primit nicio sumă de bani.

Părțile civile:

Părțile civile S. I. F. și Stania E. au solicitat modificarea în parte a sentinței penale atacate și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpaților B. Meltiade, Bîrea B. I., M. G. și G. L. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată (faptele descrise la pct.1 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006), cu obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor astfel cum au fost solicitate și cum au rezultat din probatoriul administrat în cauză: 1000 Euro daune materiale reprezentând contravaloarea lucrurilor personale aflate în apartament și însușite de inculpați, și 20.000 Euro daune morale în favoarea părții civile S. I., și 13.791 Euro daune materiale, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, 6.000 Euro daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile aflate în apartament și însușite de inculpați, 12.133,35 lei daune materiale, reprezentând suma restantă la întreținere, în perioada în care apartamentul s-a aflat în posesia inculpaților, și 20.000 Euro daune morale, în favoarea părții civile Stania E..

Sentința apelată nu respectă decizia Curții Constituționale, în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile, termenul de prescripție a răspunderii penale fiind calculat potrivit legii vechi, deși încadrarea juridică a fost dată faptelor conform legii noi. În ceea ce îi privește pe inculpații M. G. și G. L., întrucât prima instanță nu a procedat la o analiză a vinovăției acestora, se impune desființarea sentinței penale atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Au solicitat să fie avut în vedere, la acordarea daunelor morale, modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, timpul îndelungat în care părțile vătămate au fost lipsite de imobil și suspuse unor procese penale și civile, precum și atitudinea inculpaților, care nu recunosc și nu regretă săvârșirea faptei.

Partea civilă Asociația de Proprietari .> a solicitat obligarea inculpatului S. R. la plata cheltuielilor de întreținere pe care le datorează Asociației, învederând totodată că apartamentul în cauză este devastat. (faptele descrise la pct.2 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006)

Partea civilă R. I. M. nu a motivat apelul declarat în cauză.
Prin decizia penală nr. 1598 din data de 22 decembrie 2014, a Curții de Apel București-Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._/3/201, s-au dispus următoarele:
În baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul București, părțile civile S. I. F. și Stănia E., Asociația de locatari .> din ., sector 5 București și de inculpata O. C., desființează în parte sentința penală nr.1177 din 14.04.2014 (dosar nr._/3/2013) a Tribunalului București – Secția I penală și, rejudecând:
I. 1. În baza art. 32 alin. 1 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. condamnă pe inculpatul G. L. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006).
În baza art. 66 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 32 alin. 1 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. condamnă pe inculpatul G. L. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 7 din rech. nr. 9324/P/2007).
În baza art. 66 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit.b) N.C.P., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 10 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa în total 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit.a) N.C.P., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b N.C.P. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit.a) N.C.P., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b N.C.P.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14.05.2008 la 18.06.2008.
2. În baza art. 48 N.C.P. rap. la art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpatul B. MELTIADE la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006).
În baza art. 66 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2.06.2008 la 24.06.2008.
În baza art. 217 alin. (7) C.proc.pen. dispune plata din cauțiunea în cuantum de 27.000 lei consemnată la CEC Bank cu recipisa nr._/1/9.06.2008 (f.14 dos._ al Judecătoriei Sector 5 București, original la Camera de Valori a Judecătoriei Sector 5 București), în ordinea următoare, a despăgubirilor bănești acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracțiune și a cheltuielilor judiciare.
Respinge cererea de restituire a recipisei de consemnare a cauțiunii, formulată de către inculpat.
3. În baza art. 48 N.C.P. rap. la art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpatul B. B. I. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006).
În baza art. 66 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore de la data de 14.05.2008.
4. Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei O. C..
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit.g) C. proc. pen. încetează procesul penal privind pe inculpata O. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. 1 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. (faptă descrisă la pct. 9 din rech. 9324/P/2007), ca urmare a împăcării cu persoana vătămată G. C..
5. În baza art. 48 N.C.P. rap. la art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpatul M. G. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 1 din rech. 3540/P/2006).
În baza art. 66 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 N.C.P. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14.05.2008 (24 de ore), respectiv de la 3.06.2008 la 1.09.2008.
6. Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei G. N..
În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. 1 și 2 N.C.P. cu aplicarea art. 5 N.C.P. condamnă pe inculpata G. N. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune (faptă descrisă la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).
În baza art. 66 N.C.P. interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 N.C.P. interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit.b) N.C.P., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani și 9 luni închisoare, astfel că inculpata va executa în total 7 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit.a) N.C.P., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b N.C.P. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit.a) N.C.P., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b N.C.P.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 14.05.2008, arestarea preventivă, de la 2.06.2008 la 8.12.2008 și perioada executată, de la 7.11.2009 la 20.10.2010, respectiv de la 3.11.2011 la 10.10.2012.
7. Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei T. (fostă C.) S. G..
Înlătură dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptelor în ceea ce o privește pe aceeași inculpată.
În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a C.proc.pen., achită pe inculpata T. (fostă C.) S. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 C.pen.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (faptă descrisă la pct. 1, 2, 3 și 4 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).
În baza art. 189 al. 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (faptă descrisă la pct. 3 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).
În baza art. 292 C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (faptă descrisă la pct. 3 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007).
În baza art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4 din rechiz. nr. 9324/P/2007 și fapta descrisă la pct. 5 din rech. 3540/P/2006).
În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen., cu aplicarea art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 6 din rechiz. nr. 9324/P/2007).
În baza art. 290 C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (faptă descrisă la pct. 6 din rech. 9324/P/2007).
În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și alin. final C.pen., cu aplicarea art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 9 din rechiz. nr. 9324/P/2007).
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 10 din rechiz. 9324/P/2007).
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.P., condamnă pe inculpata T. (fostă C.) S. G. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă descrisă la pct. 11 din rechiz. 9324/P/2007).
În baza art. 33 lit.a), art. 34 alin.1 lit. b) C.pen. și art. 35 alin.3 C.pen., contopește pedepsele stabilite mai sus cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatei prin sent.pen. nr. 221/20.05.2013 a Tribunalului G., definitivă la 23.09.2013, și aplică pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, inculpata urmând să execute în final o pedeapsă de 17 ani închisoare, și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. pen.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14.05.2008 la 29.12.2008 și perioada executată de la 30.01.2013 la 29.05.2014.
Anulează MEPI nr. 303/2013/3.10.2013 emis în baza sentinței penale 221/20.05.2013 a Tribunalului G. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei.
II. Admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile S. I. F. și Stănia E. (faptă descrisă la pct. 1 al rechizitoriului nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București).
Obligă, în solidar, pe inculpații G. L., B. Meltiade, B. B. I. și M. G. la plata sumei de 5000 Euro daune morale către partea civilă Stănia E. și 5000 Euro daune morale către partea civilă S. I. F..
În baza art. 25 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Asociația de locatari .> din ., sector 5 București (fapta descrisă la pct. 2 al rechizitoriul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București) împotriva inculpatului S. R..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații G. L., B. Meltiade, B. B. I., Lider E., I. M. A., T. I., M. C., S. M., B. A., S. P., Kurt Abdulaziz, M. O. Manuiela, G. N., T. (fostă C.) S. G., T. V..
Ia act de retragerea apelului formulat de partea civilă R. I. M. (la data de 6.10.2014).
În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe inculpații G. L., B. Meltiade, B. B. I., Lider E., I. M. A., T. I., M. C., S. M., B. A., S. P., Kurt Abdulaziz, M. O. Manuiela, G. N., T. (fostă C.) S. G., T. V. la plata sumei de câte 1000 lei, iar pe partea civilă R. I. M. – la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel.
Preliminar, în ceea ce privește criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 (M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014), dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, sentința atacată este nelegală, întrucât a combinat prevederi din vechiul și noul Cod penal în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât:
- a calculat termenul de prescripție a răspunderii penale potrivit reglementării anterioare, raportat însă la pedeapsa prevăzută de legea nouă, în funcție de care a calificat faptele (în cazul inculpaților G. N., G. L., B. Meltiade, B. B. I., M. G., T. S. G., D. G., S. R.);
- a aplicat pedepsele principale (și complementare și accesorii) potrivit legii noi, însă potrivit legii vechi: modalitatea de individualizare a executării - în speță, suspendarea sub supraveghere (în cazul inculpaților T. I., S. M., I. M. A.); dispozițiile privind forma continuată a infracțiunii (în cazul inculpaților T. S. G., O. C., Kurt Abdulaziz, S. P.); regulile de la concursul de infracțiuni (în cazul inculpaților T. S. G., G. N., M. O. Manuiela, S. P., T. V., O. C.).
Nu are relevanță faptul că Decizia Curții Constituționale a fost publicată ulterior soluționării cauzei în primă instanță, nelegalitatea - neimputabilă Tribunalului - urmând a fi îndreptată de instanța de control judiciar. Câtă vreme deciziile Curții Constituționale pot provoca desființarea unor hotărâri judecătorești rămase definitive, pe cale căii de atac - extraordinare - a revizuirii, în condițiile art. 453 C.p.p., cu atât mai mult ele pot determina modificarea hotărârilor nedefinitive care au avut la bază o interpretare a legii diferită de cea dată ulterior de Curtea Constituțională, în calea de atac - ordinară - a apelului.
Curtea va examina în continuare situația fiecăruia dintre inculpați, în limitele prevăzute de art. 417 C.p.p.
1. Inculpata T. (C.) S.-G.:
Curtea va menține soluția de achitare a inculpatei T. S. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare a folosinței locuinței, prev. de art. 320 C.pen. (1968) (descrisă la pct. 6 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007), dat fiind că, într-adevăr, fapta a fost dezincriminată, fiind astfel incidente dispozițiile art. 4 NCP. Contrar susținerilor Parchetului, fapta nu este incriminată de legea nouă, sub o altă denumire. Nu poate fi reținută infracțiunea de instigare la violare de domiciliu, prev. de art. 47 rap. la art. 224 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 52 al. 3 NCP, fiind evident că fapta reținută în sarcina inculpatei - de a nu mai permite accesul părții vătămate în locuința de domiciliu prin schimbarea ușii de acces - nu se circumscrie normei de incriminare menționate. De altfel, în măsura în care procurorul ar fi apreciat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la violare de domiciliu, putea foarte bine să o încadreze astfel și sub imperiul legii vechi, nefiind vorba de o normă de incriminare nouă.
Astfel fiind, nu se impune a mai fi analizat motivul de apel al inculpatei, vizând pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal pentru această infracțiune, ca urmare a prescripției răspunderii penale.
Este, de asemenea, legală și soluția de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1, 2 N.C.P., care nu a fost descrisă în niciunul din actele de sesizare, după cum în mod corect a reținut Tribunalul. Este vorba, probabil, de o eroare materială care însă, nefiind îndreptată de P., a fost sancționată de instanță - rămasă învestită inclusiv cu această infracțiune - cu pronunțarea unei soluții de achitare. Nu era de datoria instanței de judecată să atragă atenția procurorului de ședință cu privire la acest aspect și, prin urmare, nici să repună cauza pe rol pentru a relua dezbaterile în acest sens. Curtea va modifica însă temeiul achitării, întrucât lipsește cu desăvârșire descrierea faptei reținute în sarcina inculpatei, astfel că este incident cazul de la art. 16 alin. 1 lit. a) C.p.p. - fapta nu există, după cum de altfel Tribunalul a menționat în motivarea sentinței.
Infracțiunea de înșelăciune, descrisă la pct. 12 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007, în dauna persoanei vătămate P. Ș., prevăzută de art. 244 alin.1 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), a fost comisă în cursul anului 2004, astfel că termenul de prescripție specială a răspunderii penale, de 10 ani, calculat exclusiv prin raportare la prevederile legii noi (art. 154 alin. 1 lit.d și art. 155 alin.4 NCP), s-a împlinit, soluția de încetare a procesului penal dispusă de Tribunal nefăcând de altfel obiectul apelului Parchetului. Astfel fiind, este lipsit de vreun interes procesual apelul inculpatei vizând încetarea procesului penal pentru infracțiunea menționată, soluție deja dispusă de prima instanță și neapelată de P. sau de vreo altă parte sau subiect procesual.
Nu pot fi reținute nici susținerile inculpatei în sensul că în cauză ar fi intervenit prescripția răspunderii penale și pentru infracțiunile de furt, fals și cele de înșelăciune descrise la pct.10, 11 din rechizitoriul nr.9324/P/2007, chiar dacă am avea în vedere dispozițiile legii noi (mai favorabile, sub acest aspect). Astfel:
- infracțiunea de furt, în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin.1 NCP, cu aplicarea la art. 41 alin.2 C.p. (cele 4 acte materiale descrise la pct.1, 2, 3 și 4 din rechizitoriul nr.9324/P/2007), a fost săvârșită în luna martie 2008, de când începe să și curgă termenul de prescripție specială, de 10 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 155 alin.4 NCP, termen care s-ar fi împlinit în martie 2018;
- Infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin.1 NCP, în dauna persoanei vătămate S. M. (descrisă la pct.10 din rechizitoriul nr.9324/P/2007) a fost săvârșită la data de 1 februarie 2007, de când începe să și curgă termenul de prescripție specială, de 10 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 155 alin.4 NCP, termen care s-ar fi împlinit la 31 ianuarie 2017;
- Infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin.1 NCP în dauna persoanei vătămate C. D. (descrisă la pct. 11 din rechizitoriul nr.9324/P/2007) a fost săvârșită în luna iulie 2006, de când începe să și curgă termenul de prescripție specială, de 10 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 155 alin.4 NCP, termen care s-ar fi împlinit în iulie 2016;
- Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C.p. (descrisă la pct.6 din rechizitoriul nr.9324/P/2007) a fost săvârșită la data de 2 iulie 2007, de când începe să și curgă termenul de prescripție specială, de 7 ani și 6 luni, potrivit dispozițiilor art. 122 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 124 C.p., cu aplicarea art. 5 NCP, termen care s-ar fi împlinit la 1 ianuarie 2015; potrivit legii noi, termenul de prescripție specială ar fi fost de 10 ani, conform art. 154 alin. 1 lit.d și art. 155 alin.4 NCP;
- infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C.p. (descrisă la pct.3 din rechizitoriul nr.9324/P/2007) a fost săvârșită la data de 2 august 2007, de când începe să și curgă termenul de prescripție specială, de 7 ani și 6 luni, potrivit dispozițiilor art. 122 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 124 C.p., cu aplicarea art. 5 NCP, termen care s-ar fi împlinit la 1 februarie 2015; potrivit legii noi, termenul de prescripție specială ar fi fost de 10 ani, conform art. 154 alin. 1 lit.d și art. 155 alin.4 NCP.
Astfel fiind, Curtea va admite apelul Parchetului și o va condamna pe inculpată și pentru infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna persoanei vătămate C. D. (descrisă la pct. 11 din rechizitoriul nr.9324/P/2007), constând în aceea că în luna iulie 2006 și-a însușit sumele de bani obținute de persoana vătămată C. D. în urma vânzării de către aceasta a locuinței proprietate personală, deși îi promisese că din banii respectivi îi va cumpăra alt imobil, întrucât nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Inculpata se face vinovată inclusiv de săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal (descrisă la pct.3 din rechizitoriul nr.9324/P/2007), față de persoana vătămată P. I.. După cum a arătat, de altfel, și Tribunalul, în primul rând, raportat la profilul moral al inculpatei, autoare a unui număr impresionant de infracțiuni de înșelăciune în dauna unor victime de vârstă înaintată, este extrem de improbabil ca aceasta să se fi hotărât să facă acte de caritate față de numita P. I., mai ales în contextul în care inculpata nu a primit nici o remunerație în schimbul presupusului ajutor acordat părții vătămate.
Totodată, martorele D. S. (f.270-271 vol.2 d.u.p., f.130-131 vol. 6 dos. J.S.5) și H. G. (f.281-287 vol. 2 d.u.p., f.49-54 vol. 5 d.u.p.) au arătat că inculpata a pretins că lucrează la primărie, fiind responsabilă de îngrijirea bătrânilor și în acest mod le-a câștigat încrederea. De asemenea, martorele au precizat că nu au primit niciodată vreo sumă de bani de la inculpată în urma vânzării apartamentului părții vătămate și, după înstrăinarea acestuia, inculpata le-a spus că ginerele părții vătămate, pe nume R. A., ar fi vândut locuința, iar ea o va lua pe P. I. la domiciliul ei ca să o îngrijească.
De altfel, afirmațiile celor două martore cu privire la faptul că inculpata și-ar fi atribuit calitatea de funcționar la primărie este conformată și de martorul M. F., administrator al blocului unde locuia partea vătămată (f.329-336 vol. 2 d.u.p.), care a recunoscut-o pe inculpată ca fiind persoana pe care a găsit-o în apartamentul victimei, făcând curat, pretinzând că o ajută pe aceasta și declinându-și calitatea menționată.
De asemenea, ambele martore sunt persoane în vârstă (numita D. S. avea 84 de ani în anul 2007, iar H. G. 61 de ani), cu o situație materială extrem de precară (constatată chiar de președintele completului de judecată de la Judecătoria Sectorului 5 București în urma audierii martorei D. la domiciliul acesteia; aceasta a apreciat condițiile de trai ale martorelor ca „inumane”, f.173 vol.6 dos. J.S.5), ambele suferinde de diverse afecțiuni (martora H. fiind nevăzătoare) și cu o instrucție precară (numita D. S. neștiind să scrie și să citească, putând doar semna).
Situația celor două martore, singurele persoane apropiate părții vătămate, a facilitat semnificativ comiterea infracțiunii de către inculpată. Practic, partea vătămată nu își putea asigura singură îngrijirea din cauza afecțiunii de care suferea, rudele acesteia din țară nu erau capabile nici ele să o ajute, astfel că pretinsul „sprijin” oferit de inculpată a părut atrăgător acestora din urmă. De asemenea, instrucția precară a celor două martore și situația lor dificilă a permis inculpatei să profite de credulitatea acestora în ce privește înstrăinarea apartamentului.
Separat de aceste aspecte, așa-zișii „bani de înmormântare” ai părții vătămate, pe care inculpata T. (fostă C.) ar fi trebuit, conform propriei declarații, să îi păstreze tocmai pentru momentul ivirii acestui eveniment nefast, nu au fost descoperiți nici în ziua de azi.
În ce privește posibilitatea părții vătămate de a-și exprima în mod valabil voința și de a lua decizii conștiente, actele medicale existente la dosar arată cu claritate că aceasta era complet lipsită de discernământ (f.288-297 vol.2 d.u.p.). Aceasta nu era capabilă să precizeze ziua săptămânii, anotimpul sau anul în care se afla, nu putea memora nici măcar trei cuvinte și nici să scrie o propoziție („Mini mental state examination”, f.295-296 vol. 2 d.u.p.).
În aceste condiții, este evident că partea vătămată nu își putea exprima în mod valabil consimțământul de a-și vinde locuința sau de a se muta în apartamentul inculpatei. Practic, aceasta se afla într-o stare în care semna orice i se punea în față și, oricum, nu avea posibilitatea de a-și da seama despre semnificația înscrisurilor ce i se prezentau, fiind așadar o victimă perfectă pentru inculpată. D. urmare, inculpata a determinat-o pe partea vătămată să semneze procura menționată, a luat actele de proprietate ale locuinței din posesia acesteia, a vândut apartamentul, reținând banii obținuți, și apoi a îndepărtat-o din locuință pe partea vătămată, așteptând probabil decesul acesteia.
Este nefondat și motivul de apel al inculpatei vizândreținerea formei simple pentru infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna persoanei vătămate G. C., întrucât inculpata, în perioada ianuarie-mai 2008, împreună cu inculpata O. C., a încercat să o determine pe persoana vătămată G. C. să își vândă locuința - situată în București, ., nr. 51, ., sector 5 -, cu intenția de a-și însuși suma de bani rezultată în urma vânzării, prin oferirea în mod constant de substanțe halucinogene.
În acest sens, după cum a reținut și Tribunalul, persoana vătămată a arătat că cele două inculpate îi ofereau constant droguri și încercau să îl determine să își vândă apartamentul în care locuia. De asemenea, inculpatele i-au sustras mai multe acte privind imobilul (certificat de moștenitor, rol fiscal, cadastru) și exercitau presiuni asupra sa în scopul de a rupe legăturile cu diverse persoane apropiate (f.315-316 vol. 3 d.u.p.).
În locuința persoanei vătămate au fost găsite la percheziția efectuată o cantitate de heroină, precum și seringi hipodermice, iar la percheziția efectuată la locuința inculpatei O. a fost identificat un certificat de atestare fiscală privind locuința lui G. C. (f.345-346 vol. 3 d.u.p.).
Martorul G. A. D., locuind în aceeași zonă cu persoana vătămată, a arătat că el și vărul său, B. T., doreau de mai multă vreme să cumpere apartamentul părții vătămate, iar în cursul anului 2008, acesta, și-a arătat disponibilitatea de a-l înstrăina. Cu ocazia vizionării apartamentului, martorul le-a cunoscut pe cele două inculpate, iar pa persoana rtea vătămată a prezentat-o pe inculpata C. ca fiind verișoara sa. În cele din urmă, s-a stabilit ca numitul B. T. să cumpere apartamentul cu suma de 120.000 de euro, după ce persoana vătămată va obține toate actele necesare vânzării. Însă, în luna mai 2008, persoana vătămată, aflată într-o stare psihică deplorabilă, i-a spus martorului că inculpata C. nu este verișoara lui, că îl presează să își vândă locuința și l-a rugat să aibă grijă la încheierea tranzacției, deoarece crede că va fi păcălit de inculpată (f.331-333 vol. 3 d.u.p.).
Martorul B. T., audiat în faza de judecată (f.93 vol. 10 dos. J.S.5), a confirmat cele arătate de vărul său, conformând faptul că inculpata C. pretindea a fi verișoara lui G. C. și că era interesată de vânzarea imobilului.
Audiată în faza de urmărire penală, inculpata O. a precizat că avea cu persoana vătămată doar o relație de prietenie, negând faptul că i-ar fi oferit acestuia droguri sau că intenționa să îl determine să își vândă locuința (f.341 verso vol. 1 d.u.p.). Ulterior, în fața instanței (f.99-100 vol. 2 dos. J.S.5), inculpata a afirmat că avea o relație de concubinaj cu persoana vătămată, că acesta consuma stupefiante, dar că nu ea i le procura și că nu a încercat să îl convingă să vândă apartamentul. Inculpata a mai afirmat că încerca să îl determine pe numitul G. să nu mai consume droguri și nu îl lăsa pe acesta să își injecteze decât cantități mici de heroină.
Inculpata C. a sprijinit ultima variantă a apărărilor inculpatei O., arătând că aceasta avea o relație de concubinaj cu G. C. și încerca să îl determine pe acesta să se lase de droguri, dar nici una dintre ele nu i-a sugerat vreodată să își vândă locuința (f.215-216 vol. 2 dos. J.S.5).
Apărările inculpatelor sunt însă infirmate de interceptările convorbirilor telefonice purtate de acestea. Astfel, la data de 2.05.2008, inculpata O., discutând cu o persoană căreia i se adresează cu apelativul „mamă”, își manifestă nemulțumirea cu privire la partea vătămată, care consumă prea multe droguri – „Ăsta (n.n. G. C.) a terminat două guguloaie în patru zile!” – afirmând totodată că investit o sumă foarte mare în droguri pentru acesta – „Am dat până acum 4.000 de euro pe droguri.” – și că la momentul vânzării apartamentului nu va obține nici un beneficiu - „Când om lua banii dăm direct în datorii”. De asemenea, inculpata pare exasperată de comportamentul persoanei vătămate – „Mamă, tu știi câți bani a cheltuit drogatul ăsta?...O ține numai în drogăneală și face cu noi ce vrea p… lui.” (f.349 vol. 3 d.u.p.).
De asemenea, inculpata C. este și ea preocupată ca persoana vătămată să nu ducă lipsă de substanțe cu efect halucinogen, după cum rezultă din conversația din data de 5.05.2008 purtată chiar cu G. C. (f.354 vol. 3 d.u.p.), în cuprinsul căreia îl îndeamnă pe acesta să ia „pastile din alea”, în fapt Diazepam, și îl sfătuiește să se uite în gunoi, să vadă dacă nu cumva fusese aruncată din greșeală o folie conținând pastile.
În data de 10.05.2008, inculpata C. discută chiar cu martorul G. A. D. despre vânzarea apartamentului persoane vătămate, ambele persoane sperând ca vânzarea să se facă în aproximativ două săptămâni (f.182-183 vol. 4 d.u.p.).
Totodată, la data de 8.04.2008, cele două inculpate discută din nou despre persoana vătămată (f.355-356 vol. 3 d.u.p.), fiind preocupate ca G. „să nu zică că vrem să-i facem vreo manevră”, iar inculpata O. asigurând-o pe inculpata C. că „…el se uită că îi dau cu porția d-alea. Nu-l interesează pe el. Îi dau drogăreală cu porția, de aia e supărat. Că n-a avut dimineață să-și facă și a dat-o greș, avea câta mai mâna!”. Oricum, inculpatele sunt îngrijorate ca persoana vătămată „să nu se sucească taman acum”.
Și la data de 20.03.2008, într-o convorbire telefonică, inculpata C. face referiri la persoana vătămată – „sunt și cu P. boschetarul (n.n. probabil inc. S. P.), ca să bea cu el…Ai înțeles? Omul este terminat, rupt. Drogălău (n.n. G. Cătălșin) doarme pe el. Și noi stăm prin casă. Să vadă vecinii, să vadă că stăm acolo.” (f.506 vol. 4 d.u.p.). De asemenea, într-o altă discuție purtată în aceeași zi, inculpata C. îl numește pe G. C. „drogatu”, „drogălăul” și afirmă că acesta „are camere, are casă ca lumea” (f.507 vol. 4 d.u.p.).
De asemenea, are relevanță în cauză discuția dintre inculpatele C. și O. din data de 12.04.2008 (f.296-297 vol. 4 d.u.p.), când inculpata O. afirmă, tot cu referire la persoana vătămată, că acesta „vrea să îi facă toate poftele”, că „îi este frică rău să nu plec”, „dă-l dracu că nu poate să stea fără mine”.
În fine, conversația purtată de inculpata O. la 5.04.2008 nu mai lasă nici un dubiu cu privire la intențiile acesteia vizavi de persoana vătămată (f.350-351 vol.4 d.u.p.). În afară de faptul că inculpata folosește cu referire la persoana vătămată apelativul „drogălăul”, precizează de asemenea că a găsit client care să dea 130.000 de euro pe apartament (un vecin, probabil martorul G. A. D.), dar partea vătămată „nu vrea să dea apartamentul, al dracu de drogat!”, „nu vrea românul fără 150.000”. Inculpata afirmă că „e gagica lui” și în ipoteza în care acesta se va adresa poliției după ce va fi înșelat („dacă se întâmplă ceva”) va spune că nu mai este împreună cu el, pentru că a aflat că se droghează. Oricum, inculpata afirmă expres că o să „îi luăm banii” și „că este bine să o cunoască lumea”.
Convorbirile menționate demonstrează fără urmă de îndoială că inculpatele erau persoanele care îl aprovizionau cu droguri pe G. C., că inculpata O. nu avea nici o urmă de afecțiune față de acesta, simulând doar o relație sentimentală cu acesta și că inculpatele erau foarte interesate ca persoana vătămată să își vândă locuința.
Practic, acestea au profitat de faptul că G. C. era o persoană extrem de vulnerabilă, dependent de heroină injectabilă, fără vreo sursă de venit, astfel că au devenit furnizoarele sale de droguri (persoana vătămată nu avea bani pentru a-și achiziționa aceste substanțe) iar inculpata O. a mimat o relație cu acesta, în scopul de a-l determina să își vândă locuința, iar inculpatele să rețină banii obținuți. D. investigațiile organelor de poliție și momentul de luciditate al persoanei vătămate, care i-a spus martorului G. A. D. că va fi probabil victima unei înșelăciuni, au făcut ca tranzacția imobiliară să nu se realizeze.
Legea penală mai favorabilă este, în cazul inculpatei T. S. G., legea veche, având în vedere că în cazul său se reține forma continuată pentru două infracțiuni - de furt și de înșelăciune, precum și 10 infracțiuni în concurs (atât cele care fac obiectul prezentei cauze, cât și cea pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 221/20.05.2013 a Tribunalului G.), sporul de pedeapsă – obligatoriu – pentru concursul de infracțiuni, care s-ar aplica inculpatei conform legii noi, potrivit criteriului aprecierii globale, constituind un tratament sancționator în mod vădit mai dezavantajos decât limitele reduse de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare din Codul penal în vigoare. Astfel fiind, va înlătura dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptelor în ceea ce o privește pe inculpată.
Curtea va aplica inculpatei, pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.
Sub acest aspect, Curtea reține pericolul social al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, forma continuată a infracțiunii de furt calificat și a uneia dintre infracțiunile de înșelăciune, rolul de coordonare al grupului specializat în comiterea de infracțiuni de înșelăciune pe linie imobiliară deținut de inculpată, precum și conduita inculpatei, care nu a recunoscut decât parțial faptele comise, având o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, și care, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, care au dispus liberarea condiționată (la 29.05.2014), profitând de încetarea de drept a măsurii preventive aplicate în cauză s-a sustras ulterior judecății.
După cum a reținut și Tribunalul, inculpații identificau persoane în vârstă, vulnerabile, părăsite de rude și, după sustragerea în diverse moduri a actelor de proprietate ale locuințelor acestora, prin procuri falsificate înstrăinau imobilele respective. Alteori, profitând de starea de sănătate a victimelor, inculpații reușeau să le determine să semneze procuri prin care erau împuterniciți să înstrăineze locuințele menționate. De asemenea, inculpații identificau succesiuni nedezbătute și, tot prin folosirea de acte false, încercau să îi deposedeze pe adevărații moștenitori de bunurile imobile rămase de la defuncți. Totodată, anterior comiterii faptelor, inculpații efectuau o supraveghere extrem de atentă a victimelor, aflând foarte multe amănunte despre situația acestora, cum ar fi afecțiunile de care suferă, cuantumul pensiei, relațiile cu rudele apropiate. Persoanele vătămate erau numite de inculpați „babe”, „moși”, „români” (n.n. „fraier” în argou), „drogălău”, aspecte care dovedesc o dată în plus pericolul deosebit pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.
Nu pot fi reținute nici circumstanțe atenuante, nefiind incidente dispozițiile art.75 C. pen.
Acestea fiind spuse, Curtea apreciază că nu se justifică sub nicio formă scăderea cuantumului pedepselor la care s-a oprit prima instanță pentru infracțiunile comise de inculpată, ci majorarea acestora, ca urmare a reindividualizării, având în vedere și limitele speciale prevăzute de legea veche, aplicată în cauză.
Aplicarea sporului, ca urmare a efectuării concursului de infracțiuni, este imperios necesară având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpata, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, dar și durata pedepselor ce urmează a fi contopite, o orientare către sistemul absorbției creând inculpatei impresia impunității, pentru celelalte infracțiuni de comise.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel fiind, în baza art. 71 CP 1968, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie și, acolo unde legea o prevede, complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și b CP 1968.
Curtea reține, sub acest din urmă aspect, că natura faptelor săvârșite, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece din penitenciar condamnata nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Față de cele menționate, apare ca fiind fără niciun fundament solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunal, întrucât prima instanță ar fi omis să pună în discuție inculpatei și reprezentantului Ministerului Public soluționarea cauzei în procedura simplificată, în condițiile art. 320/1 CPP 1968. Pe lângă faptul că acest motiv nu se încadrează printre cele expres și limitativ prevăzute de lege (la art. 421 pct.2 lit.b C.p.p.) pentru care soluția în apel poate fi aceea de desființare a sentinței primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cauza de față este disjunsă ca urmare a pronunțării unei soluții parțiale cu privire la alți doi inculpați - R. C. și O. A. - care au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 CPP 1968, de care putea beneficia și inculpata, dacă ar fi dorit acest lucru. În plus, Curtea observă că inculpata se plânge că nu i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 320/1 CPP 1968, în condițiile în care neagă o mare parte dintre acuzațiile aduse de organele de urmărire penală, aceasta nefăcând să dovedească, o dată în plus, reaua sa credință.
În ceea ce privește declarațiile notariale date de persoanele vătămate S. M., C. D., P. Ș. și S. P., depuse la dosarul cauzei la termenul din 3.12.2014 (toate, întocmite la Societatea Profesională Notarială - C. și V.), declarații în care persoanele vătămate arată că s-au împăcat cu inculpata T. S. G. și nu mai au ”nicio pretenție penală, materială sau morală, prezentă sau viitoare” față de aceasta și nu mai doresc tragerea sa la răspundere penală, iar ”toate cheltuielile (...) vor fi suportate de T. S. G.”, precum și declarațiile date de părțile civile T. N. și G. C., cum că se împacă cu inculpata și nu mai au nicio pretenție de natură penală sau civilă cu privire la aceasta, acestea nu pot determina o soluție de încetare a procesului penale, ca urmare a împăcării părților. Aceasta, întrucât legea penală mai favorabilă reținută ca fiind aplicabilă în cauză este legea veche, care nu prevede posibilitatea stingerii acțiunii penale prin împăcare, în cazul infracțiunilor de furt și înșelăciune. Aceasta nu ar putea interveni, de altfel, nici în condițiile Codului penal în vigoare, dat fiind că împăcarea este un act personal și bilateral, presupunând prezența ambelor părți în fața instanței, precum și a avocatului ales sau din oficiu, dacă asistența juridică este obligatorie. Relevante în acest sens sunt cele statuate de Î.C.C.J. - Secțiile Unite prin Deciziile nr.26/2007 și nr. 34/2008, în soluționarea unor recursuri în interesul legii, care își mențin valabilitatea și raportat la dispozițiile corespunzătoare din Codul penal și Codul de procedură penală în vigoare:
- ”Încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.” (Î.C.C.J. - Secțiile Unite, Decizia nr. XXVII din 18 septembrie 2006, publicată în M.Of. nr. 190 din 20 martie 2007)
- ”În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată și asistența juridică este obligatorie (...), instanța dispune încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților numai în prezența apărătorului ales sau a apărătorului din oficiu.” (Î.C.C.J. - Secțiile Unite, Decizia nr. 34 din 22 septembrie 2008, publicată în M.Of. nr. 152 din 11 martie 2009)
În plus, Curtea se îndoiește că declarațiile date în fața notarului reflectă reala voință a persoanelor vătămate. După cum notează și Tribunalul în sentința apelată, persoana vătămată S. M. este o persoană vulnerabilă, suferindă de encefalopatie, afecțiune care îi afectează atât capacitățile locomotorii, cât și pe cele intelectuale, care după vânzarea locuinței depindea în totalitate de inculpata C. S., care îi asigura cazarea și cele necesare traiului, fiind implicată în activitățile infracționale expuse la pct. 1-2 din rechizitoriul nr.9324/P/2007. În ceea ce îl privește pe inculpatul S. P., acesta este o persoană dependentă de alcool, cu mijloace financiare modeste, care, după ce și-a înstrăinat propriul apartament și a risipit banii obținuți, era dispus să se implice în orice activitate ilicită îi cereau inculpatele C. sau G. în schimbul unor sume modice. Aceștia, deși aveau și calitatea de apelanți-inculpați în cauză, nu s-au prezentat niciodată (S. M.) sau doar o dată (S. P.) în fața instanței de apel, însă au avut grijă să meargă, cu toții, în aceeași zi, la același notariat (declarațiile având numere consecutive: 2698-2702), pentru a-i îmbunătăți situația procesuală inculpatei T. S., în condițiile în care, la data întocmirii declarațiilor, 21 noiembrie 2014, inculpata se sustrăgea deja judecății.
Oricum, soluția este aceea de încetare a procesului penal pentru infracțiunea comisă în dauna persoanei vătămate P. Ș., ca urmare a prescripției răspunderii penale, după cum am arătat anterior.
Concluzionând, în ceea ce o privește pe inculpata T. S., Curtea va admite doar apelul Parchetului (respingându-l pe cel al inculpatei), urmând a reține legea veche ca lege penală mai favorabilă, în baza căreia o va condamna pe inculpată, inclusiv pentru infracțiunea de înșelăciune de la pct. 11 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007 (pentru care prima instanță a dispus încetarea procesului penal), procedând la o reindividualizare a pedepselor. Va menține soluțiile de achitare date de prima instanță (cu schimbarea însă a temeiului în cazul infracțiunii de înșelăciune), precum și soluția de încetare a procesului penal dispusă cu privire la infracțiunea de înșelăciune de la pct. 12 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007.
2. Inculpata G. N.:
Curtea va menține soluția de achitare a inculpatei G. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prev. de art. 228 NCP (descrisă la pct. 4 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007), având ca obiect actele de proprietate ale imobilului persoanei vătămate Z. E.. Nu se poate reține participarea inculpatei G. N. la comiterea acestei infracțiuni, întrucât persoana vătămată a arătat că la domiciliul său s-a prezentat o singură persoană care a pretins că este angajată a primăriei, identificând-o în persoana inculpatei T. S.. De asemenea, nu rezultă nici din alte probe că G. N. ar fi fost implicată în infracțiunea de furt.
Infracțiunea de furt, descrisă la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007, în dauna persoanei vătămate P. L., prevăzută de art. 228 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), a fost comisă în luna aprilie 2004, astfel că termenul de prescripție specială a răspunderii penale, de 10 ani, calculat exclusiv prin raportare la prevederile legii noi (art. 154 alin. 1 lit.d și art. 155 alin.4 NCP), s-a împlinit, soluția de încetare a procesului penal dispusă de Tribunal nefăcând de altfel obiectul apelului Parchetului.
Curtea reține însă vinovăția inculpatei cu privire la infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 raportat la art.244 alin. 1 și 2 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), descrisă la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007, în dauna persoanei vătămate P. L., constând în aceea că la data de 14.11.2005 a cumpărat imobilul aparținând părții vătămate P. L., de la inculpatul D. G. - mandatar -, folosind o procură falsificată, după ce în prealabil, în cursul anului 2004, a sustras actele de proprietate ale imobilului din locuința persoanei vătămate.
Întrucât infracțiunea de tentativă la înșelăciune în dauna personei vătămate P. L. (descrisă la pct. 5 din rechizitoriul nr.9324/P/2007) a fost săvârșită la data de 14.11.2005, de atunci începe să curgă termenul de prescripție specială, de 10 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 155 alin.4 NCP, termen care s-ar fi împlinit 13.11.2015.
Astfel fiind, Curtea va admite apelul Parchetului sub acest aspect și o va condamna pe inculpată și pentru această infracțiune.
Curtea reține participația inculpatei și la comiterea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune (descrisă la pct. 4 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007), pentru care a fost condamnată de prima instanță. În ce privește implicarea inculpatei G. N. în efectuarea vânzării apartamentului persoanei vătămate Z. E., trebuie avute în vedere convorbirile telefonice interceptate în cauză (la data de 2.04.2008, f.33-34 rechiz. nr. 9324/P/2007), în cuprinsul cărora inculpata G. discută cu inculpata C. despre vânzarea ce urma să aibă loc, stabilind că se vor întâlni la notariat și discutând despre costurile acesteia („43 de milioane”, adică 4277 lei, impozitul perceput la biroul notarial, f.28 verso vol. 3 d.u.p.).
Audiat în cauză, inculpatul S. P. a arătat că, după ce și-a vândut propria locuință cu ajutorul inculpatei C. (fără a susține că a fost înșelat de aceasta), s-a mutat într-o garsonieră unde locuia și inculpata S. M., iar după o vreme inculpata C. i-a propus să participe și el la comiterea unor infracțiuni de înșelăciune imobiliare în dauna unor persoane în vârstă (f.448-450 vol. 1 d.u.p.). Astfel, inculpatul a relatat faptul că s-a deplasat la un notariat de pe . București (sediul BNP A. Ș., unde a avut loc încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu inculpatul T. I.), unde a semnat în calitate de mandatar al proprietarului un contract privind înstrăinarea unui apartament. Pentru aceste activități, inculpatul a primit suma de 100 de euro de la inculpata G. N..
Prin urmare, activitatea inculpatei G. N. nu s-a limitat doar la ”paza” biroului notarial, presupusă activitate pentru care inculpatul M. G. ar fost achitat, după cum a încercat să acrediteze ideea inculpata în motivele de apel, înlesnindu-i în mod concret inculpatei T. S. demersurile în vederea încheierii tranzacției și răsplătindu-l și pe inculpatul S. P. pentru ”ajutorul” dat.
Nu este fondat motivul de apel al Parchetului vizând înlăturarea dispozițiilor privind tentativa, dat fiind că, după cum în mod corect a arătat și Tribunalul, imobilul în cauză a fost vândut către un cumpărător de rea credință (T. I.), care nu a fost indus în eroare, aspecte ce împiedică reținerea infracțiunii în formă consumată.
Referitor la infracțiunea de complicitate la înșelăciune (descrisă la pct. 4 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006), pentru care de asemenea inculpata a fost condamnată de prima instanță, în dauna persoanelor vătămate S. M. și Ș. G., probele au fost analizate detaliat în sentința atacată.
În acest caz, mecanismul infracțional s-a desfășurat în felul următor:
- în cursul lunii aprilie 2008, inculpata G. N., cunoscând faptul că succesiunea numitei C. V., decedată la 19.12.1993, nu fusese dezbătută, a hotărât să efectueze ea demersurile necesare intrării în posesia bunurilor defunctei prin dezbaterea frauduloasă a succesiunii;
- în consecință, inculpata le-a solicitat inculpaților S. P. și T. V. să declare în mod fals în cadrul procedurii succesorale notariale că mama inculpatei G., numita L. G., ar fi nepoată de soră predecedată a defunctei și în acest fel a obținut la data de 13.05.2008 emiterea unui certificat de moștenitor pe numele acesteia;
- ulterior, la 30.05.2008, numita L. G. a încheiat cu partea vătămată Ș. G. un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul extravilan în suprafață de 8.131 m² situat în ., . (bun succesoral), obținând de la acesta suma de 30.000 euro.
Astfel, din declarațiile numiților S. M., P. S. și S. G., strănepoții, respectiv nepoata defunctei C. V., reiese că aceasta nu a avut nici o soră, ci doar trei frați: P. Ș., S. I. și S. A.. De asemenea, martorii au arătat că nu au auzit niciodată despre numita L. G. sau despre C. I., presupusa soră a defunctei.
Din relațiile comunicate de Primăria Orașului B. (f.185 vol.6 d.u.p.), rezultă că defuncta C. (născută P. în anul 1906) V. a fost căsătorită cu numitul C. I. M., în acest mod dobândind numele de „C.”. D. urmare, chiar dacă aceasta ar fi avut o soră, numele acesteia, la naștere, ar fi fost „P.” și în nici un caz „C.”. Totodată, numita C. V. s-a născut în . Agricol Ilfov), la fel ca toți ceilalți frați ai săi, iar C. I. s-a născut în jud. G., . vol. 6 d.u.p.).
De asemenea, audiată atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată (f.196 vol. 2 d.u.p., f.390 vol. 6 dos. J.S.5), numita L. G. a declarat că, de fapt, C. V. ar fi sora sa, aspect vădit imposibil și contrazis chiar de actele încheiate în cadrul procedurii notariale, unde se menționa că, de fapt, L. G. ar fi nepoata lui C. V.. Și acest aspect este de natură să confirme caracterul fraudulos al dezbaterii succesiunii, numita L. G. neștiind nici măcar în ce grad de rudenie ar fi trebuit să se afle cu defuncta C. V..
Practic, profitând de faptul că numele anterior al inculpatei L. G., mama inculpatei G. N., fusese „C.”, iar numele mamei lui L. G. fusese C. I., s-a procedat la crearea unui moștenitor fictiv (C. I.) al numitei C. V..
Pentru dovedirea identității, în cadrul procedurii notariale s-au folosit declarațiile inculpaților S. P. (f.206 vol.6 d.u.p.) și T. V. (f.208 vol.6 d.u.p.), care au declarat că numita C. V. nu are alți moștenitori în viață (aspect vădit fals, C. V. având trei frați ai căror copii trăiau la acel moment) și că nu a fost căsătorită (aspect din nou fals, aceasta fiind căsătorită cu I. M. C., după cum s-a arătat deja).
Audiați în cauză, S. P. (f.107 vol. 2 dos. J.S.5) și T. V. (f.151-152 vol. 2 d.u.p.) au arătat că nu au cunoscut-o niciodată pe L. G., iar inculpata T. V. a declarat că inculpata G. i-a solicitat să declare în mod fals la notariat faptul că ar fi cunoscut-o pe C. V..
Relevanță în cauză au și convorbirile telefonice interceptate, în acest sens:
- convorbirea din 23.04.2008, între inculpatele G. și B., în cuprinsul căreia inculpata G., referindu-se la terenul din M. afirmă că a găsit cumpărător și că terenul „este cu din ăștia necunoscuți” (aspect care dovedește încă o dată caracterul fals al vocației succesorale a numitei L. G. (f.574 vol. 4 d.u.p. nr. 9324/P/2007);
- convorbirea din 13.05.2008, între aceleași inculpate, în cuprinsul căreia, nemulțumită de amplasamentul terenului, inc. G. arată că „dacă-l vedeam mai demult eu nu făceam succesiunea pe el”, iar inculpata B. îi sugerează să îl „bage la bancă” (f.171 vol. 4 d.u.p. nr. 9324/P/2007);
- convorbirile din 14.04.2008, 15.04.2008, 16.04.2008, între inculpatele C. și G., din care rezultă preocuparea acestora în vederea obținerii și întocmirii actelor necesare dezbaterii succesiunii (f.212-220 vol. 6 d.u.p. 3540).
Inculpata a fost reținută pentru 24 de ore la data de 14.05.2008, activitatea reținută în sarcina sa fiind anterioară acestei date. De altfel, la termenul din 5.11.2014 inculpata a declarat că ar dori să se împace cu persoana vătămată Ș. G. și să îi restituie acesteia suma de 10.000 Euro, ceea ce reprezintă o recunoaștere implicită a participației sale. Dorința sa de a se împăca cu persoana vătămată Ș. G., în lipsa unei manifestări de voință în același sens a acesteia din urmă, nu poate duce la încetarea procesului penal.
Legea penală mai favorabilă este, în cazul inculpatei G. N., legea nouă, având în vedere că în cazul său se rețin doar 5 infracțiuni în concurs - atât cele care fac obiectul prezentei cauze (trei), cât și cele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 402/25.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București), limitele reduse de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare din Codul penal în vigoare constituind un tratament sancționator în mod vădit mai avantajos, chiar dacă implică un spor de pedeapsă – obligatoriu – pentru concursul de infracțiuni, potrivit legii noi, aplicabil potrivit criteriului aprecierii globale.
Curtea va aplica inculpatei, pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.
Sub acest aspect, Curtea reține pericolul social al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, rolul de coordonare al grupului specializat în comiterea de infracțiuni de înșelăciune pe linie imobiliară deținut de inculpată, precum și conduita inculpatei, care nu a recunoscut decât parțial faptele comise, având o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
După cum a reținut și Tribunalul, inculpații identificau persoane în vârstă, vulnerabile, părăsite de rude și, după sustragerea în diverse moduri a actelor de proprietate ale locuințelor acestora, prin procuri falsificate înstrăinau imobilele respective. Alteori, profitând de starea de sănătate a victimelor, inculpații reușeau să le determine să semneze procuri prin care erau împuterniciți să înstrăineze locuințele menționate. De asemenea, inculpații identificau succesiuni nedezbătute și, tot prin folosirea de acte false, încercau să îi deposedeze pe adevărații moștenitori de bunurile imobile rămase de la defuncți. Totodată, anterior comiterii faptelor, inculpații efectuau o supraveghere extrem de atentă a victimelor, aflând foarte multe amănunte despre situația acestora, cum ar fi afecțiunile de care suferă, cuantumul pensiei, relațiile cu rudele apropiate. Persoanele vătămate erau numite de inculpați „babe”, „moși”, „români” (n.n. „fraier” în argou), „drogălău”, aspecte care dovedesc o dată în plus pericolul deosebit pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.
Nu pot fi reținute nici circumstanțe atenuante, nefiind incidente dispozițiile art.75 C. pen.
Acestea fiind spuse, Curtea apreciază că nu se justifică sub nicio formă scăderea cuantumului pedepselor la care s-a oprit prima instanță pentru infracțiunile comise de inculpată, pentru care a dispus condamnarea, și se va orienta tot către pedeapsa maximă pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune, în dauna persoanei vătămate P. L. (pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007), pentru care o va condamna ca urmare a admiterii apelului Parchetului.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel fiind, în baza art. 66 și art.65 NCP, va aplica inculpatei pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b NCP.
Curtea reține, sub acest din urmă aspect, că natura faptei săvârșită, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b NCP, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece din penitenciar condamnata nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Va contopi pedepsele (principală, accesorie și complementară) aplicate în apel cu pedepsele aplicate de prima instanță, precum și cu cele aplicate prin sentința penală nr. 402/25.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, potrivit regulilor de la art. 39 alin. (1) lit.b) și art. 45 alin. (3) lit.a) și alin. (5) NCP.
Concluzionând, în ceea ce o privește pe inculpata G. N., Curtea va admite doar apelul Parchetului (respingându-l pe cel al inculpatei), urmând a reține legea nouă ca lege penală mai favorabilă, în baza căreia o va condamna pe inculpată pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune de la pct. 5 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007 (pentru care prima instanță a dispus încetarea procesului penal), contopind-o cu pedepsele aplicate de Tribunal și prin sentința penală nr. 402/25.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, potrivit regulilor de la art. 39 alin. (1) lit.b) și art. 45 alin. (3) lit.a) și alin. (5) NCP. Va menține soluția de achitare dată de prima instanță, precum și soluția de încetare a procesului penal (dispusă cu privire la infracțiunea de furt de la pct. 5 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007).
3. Inculpații B. Meltiade și Bîrea B. I.:
Curtea va menține soluțiile de achitare dispuse cu privire la inculpați.
Astfel, referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin. 1 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), descrisă la pct. 8 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006, în dauna persoanei vătămate A. M., pentru care au fost trimiși în judecată ambii inculpați, acuzația adusă inculpatului B. Meltiade în sensul că ar fi primit de la A. M. suma de 4.000 lei pentru a obține autentificarea actului de vânzare-cumpărare încheiat nu se confirmă. Astfel, dincolo de declarațiile persoanei vătămate, care a arătat că nu i-a dat vreodată o astfel de sumă inculpatului, chiar din cuprinsul actelor încheiate rezultă cu claritate că B. Meltiade nu-și asumase nicio obligație în sensul autentificării acestora. Singura persoană care se obligase la astfel de diligențe fusese vânzătorul original, I. M., care urma să declanșeze un proces pentru a obține prin constatarea uzucapiunii proprietatea asupra imobilului, ulterior urmând a încheia actele în formă autentică.
Practic, singura sumă pe care A. M. ar fi putut-o plăti lui B. Meltiade era comisionul aferent agenției imobiliare, aspect recunoscut și de inculpat, însă achitarea unei astfel de sume nu poate reprezenta o infracțiune de înșelăciune, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
În ce privește încercările ulterioare anului 2005 de vânzare a imobilului, niciunul dintre inculpații B. nu se face vinovat de efectuarea acestora. Astfel, toate actele privind imobilul din . descoperite la locuința inculpatului M. G., care nu a oferit vreo explicație cu privire la modul în care a intrat în posesia acestora. În aceste condiții, o eventuală infracțiune de înșelăciune în dauna lui A. M. nu putea fi comisă decât de acesta, sau de vânzătorul imobilului, I. E. (ori G. I.). Totodată, trebuie menționat și faptul că de la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare (anul 2005) și până la momentul audierii la Judecătoria Sectorului 5 București (2.04.2009), persoana vătămată a locuit în imobil, nepierzând vreodată posesia acestuia. De asemenea, nu rezultă că B. Meltiade sau B. B. ar fi fost implicați în vreun fel în obținerea certificatului de moștenitor de către numitul I. L. G..
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art.244 alin. 1 și 2 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), descrisă la pct. 7 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007, în dauna persoanei vătămate C. M., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. Meltiade, nu poate fi reținută participarea acestuia la încercarea de a înstrăina fraudulos garsoniera în cauză. Probele administrate nu pot duce la concluzia că acest inculpat ar fi fost implicat în falsificarea procurii sau că ar fi știut ceva despre caracterul nereal al acesteia. Practic, niciuna din persoanele implicate în tranzacție nu a afirmat că inculpatul B. Meltiade ar fi avut vreo legătură cu falsificarea procurii. Mai mult, acest inculpat este persoana care a anunțat-o, atunci când și-a dat seama că inculpatul G. se folosea de acte false pentru înstrăinarea imobilului, pe persoana vătămată despre infracțiunea a cărei comitere s-a încercat.
Totodată, declarația inculpatului B. Meltiade atestă faptul că inculpatul G. L. a fost persoana care s-a prezentat cu procura falsificată la agenția sa imobiliară în scopul de a vinde garsoniera (f.407-408 vol. 1 d.u.p.).
De asemenea, una din convorbirile telefonice interceptate în cauză, purtată la data de 1.04.2008 între inculpatul B. B. I., fiul inculpatului B. Meltiade, și numitul „F.” (inc. F. L.), duce la concluzia că inculpatul B. Meltiade nu participase la activitățile infracționale deja expuse. Astfel, inculpatul B. B. îi spune lui „F.” că „garsoniera aia care i-a dat-o Umflatu lui tata este cu acte false” și că, atunci când și-a dat seama despre acest lucru „i-am prins pe ăștia aseară aici, i-am… Să-i tăvălim pe toți. Am luat mașina de la F.”. În acest context, inculpatul afirmă că garsoniera aparținea unui ginere al lui N. C. (f.394-395 vol. 4 d.u.p.). Această discuție duce la concluzia că inculpatul B. Meltiade nu avea cunoștință despre caracterul fals al procurii, iar când a aflat acest lucru a avut un conflict posibil violent cu cei care au încercat să o înstrăineze prin intermediul agenției sale imobiliare.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art.244 alin. 1 și 2 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), descrisă la pct. 7 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007, în dauna persoanei vătămate P. C., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. B. I., probele administrate în cauză nu demonstrează că acesta ar fi fost implicat în săvârșirea infracțiunii. Astfel, din cuprinsul convorbirii telefonice dintre acest inculpat și inculpata C. din data de 21.03.2008, reprodusă în rechizitoriul nr. 9324/P/2007 la filele 9-10, rezultă că numitul B. B. tocmai aflase despre fapta săvârșită deja câteva luni înainte de inc. C. și o amenință că va merge la pușcărie. Este evident că inculpatul B. era la curent cu activitățile ilicite ale inculpatei, însă din cuprinsul acestei convorbiri nu rezultă că acesta a avut vreo implicare concretă în infracțiunea săvârșită împotriva lui P. C..
Mai mult, din cea de-a doua convorbire telefonică reprodusă în rechizitoriul nr. 9324/P/2007 (f.11-12), purtată de inculpata C. cu G. N. imediat după discuția cu inculpatul B., rezultă că B. B. aflase despre această faptă („cu „moșu”, „cu apartamentul din Alexandriei”, „cu dosarul din Alexandriei”) abia după comiterea ei. Inculpatele discută însă despre faptul că și ele cunosc înșelăciuni imobiliare săvârșite de inculpatul B., astfel că, dacă acesta din urmă le-ar denunța, atunci „ne ducem toți”. Oricum, ambele convorbiri telefonice conțin referiri la participarea inculpatei M. la activități infracționale, precum și la infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna „Magdalenei” (cel mai probabil, inculpata-parte vătămată S. M.). În aceeași zi, inculpata C. discută din nou cu B. B. și nici din această conversație nu reiese faptul că acest inculpat ar fi fost implicat în infracțiunea menționată (f.489-491 vol. 4 d.u.p.).
Curtea reține însă vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunea de complicitate latentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art.32 raportat la art.244 alin. 1 și 2 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), descrisă la pct. 1 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006, în dauna persoanelor vătămate S. I. F. și Stănia E., constând în aceea că în perioada mai-iunie 2006, i-au ajutat, pe inculpații G. L. și M. G. și pe numitul M. C. să încerce să vândă imobilul situat în București, Calea Rahova, nr. 303, ., ., cunoscând că actele de proprietate ale acestuia sunt false, iar adevărații proprietari ai imobilului se opun vânzării.
Întrucât infracțiunea a fost săvârșită în perioada mai-iunie 2006, de atunci începe să curgă termenul de prescripție specială, de 10 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 155 alin.4 NCP, termen care s-ar fi împlinit în iunie 2016.
Astfel fiind, Curtea va admite apelurile Parchetului și ale persoanelor vătămate S. I. F. și Stănia E. sub acest aspect și îi va condamna pe inculpați pentru această infracțiune, înlăturându-le apărările.
Astfel, după cum a reținut, de altfel, și Tribunalul, cu privire la imobilul în cauză, din București, Calea Rahova, nr. 303, ., ., sector 5, s-a folosit următoarea schemă infracțională:
- inculpatul G. Z. M. (în prezent decedat) și-a atribuit identitatea falsă de „Plăvan M.” și a pretins că este singurul moștenitor al defunctei Plăvan G. - proprietara imobilului -, ca fiu al acesteia (în fapt o persoană inexistentă), dezbătând succesiunea acesteia la data de 15.03.2006;
- ulterior, la 23.03.2006, „Plăvan M.” (în fapt, inculpatul G. Z. M.) a înstrăinat imobilul către numitul M. C., cumpărător de rea-credință și complice la infracțiune;
- în cursul anului 2006, cu participarea inculpaților B. Meltiade, B. B., G. L. și M. G., s-a încercat o revânzare rapidă a apartamentului, întrucât adevărații moștenitori ai defunctei aflaseră despre dezbaterea frauduloasă a succesiunii.
Astfel, din probele administrate rezultă că numita Plăvan G. nu a avut nici un fiu pe nume Plăvan M., acesta fiind o persoană inexistentă (adresă INEP, f.72 vol. 4 d.u.p. 3540/P/2006, adresă Primăria Sector 4 București, f.80 vol.4 d.u.p.), ale cărui acte de identitate au fost plăsmuite. În fapt, inculpatul G. Z. M. a fost cel care și-a asumat această identitate, CNP-ul acestuia fiind trecut pe cartea de identitate a lui „Plăvan M.” (f.73, 179 vol.4 d.u.p.) și totodată acesta a fost ulterior „împuternicit” de „Plăvan M.” pentru a înstrăina imobilul obținut în urma dezbaterii frauduloase a succesiunii.
Certificatul de moștenitor pe numele „Plăvan M.” (f.132 vol.4 d.u.p.) a fost emis de notarul public O. C. R., exclusă în prezent din profesie și cercetată pentru autentificarea a mai mult de 80 de acte false (f.278 verso, vol.7 dos. J.S.5).
Raportat la probele enumerate, nu pot fi primite apărările lui G. Z. M. (f.103 vol. 2 dos. J.S.5), care a încercat să acrediteze ideea că „Plăvan M.” a fost colegul său de serviciu și că acesta din urmă l-a împuternicit să vândă imobilul menționat, fără ca ulterior să îl mai contacteze. Oricum, separat de probele administrate, declarația inculpatului este ilogică și vădit mincinoasă (nu se vede de ce „Plăvan M.” nu ar fi vândut chiar el imobilul și nici de ce nu l-ar mai fi contactat niciodată pe inc. Z. după ce îl împuternicise să efectueze vânzarea).
Având în vedere că la 8 zile după dezbaterea succesiunii, inculpatul G. Z. M. a înstrăinat, prin același birou notarial al numitei O. C. R., imobilul către M. C., este evident faptul că acesta din urmă este un cumpărător de rea-credință și participant la infracțiunea comisă. Se poate observa că numitul M. C. nu poate justifica nici suma de bani pe care, teoretic, ar fi achitat-o pentru achiziționarea imobilului (130.610 lei), afirmațiile sale în sensul că ar fi strâns acești bani din pensia sa de 1.100.lei (f.217 vol. 2 d.u.p.), adunați pe parcursul a aproximativ 3 ani, fiind pur și simplu rizibile (12 luni x 1.100 lei = 13.200 lei).
Caracterul fraudulos al tranzacției rezultă și din încercarea de a revinde imobilul la foarte scurtă vreme după cumpărare, noua operațiune juridică fiind împiedicată doar de împrejurarea că S. I. F., aflând despre infracțiunile comise, instituise o interdicție de vânzare asupra imobilului. Afirmațiile lui M. C., în sensul că a vrut să vândă apartamentul deoarece acesta era situat la etajul 7 al blocului și „îi era greu să urce” (f.217 vol. 2 d.u.p.) fiind complet necredibile (apartamentul se afla la etajul 7 și la momentul achiziției).
Nu M. C. a fost însă persoana care a pus la punct mecanismul infracțional. Acesta era în vârstă de 63 de ani la momentul tranzacției și suferind de . încă din anul 1989, soția sa era în vârstă de 75 de ani și nu realiza nici un venit, iar declarațiile date de acesta nu denotă un nivel intelectual care i-ar fi permis să pună la punct o operațiune infracțională de mare complexitate precum cea care face obiectul cauzei (cu privire la capacitățile intelectuale ale lui M. C., instanța reține doar cu titlu de exemplu că în două declarații date în aceeași zi, acesta a oferit două variante ale cuantumului pensiei pe care o primește – 1.100 lei la fila 217 vol. 2 d.u.p., respectiv 350 lei plus 400 lei ajutor de handicap la fila 218 vol. 2 d.u.p.).
Fiul lui M. C. însă, inculpatul G. L., implicat într-o faptă asemănătoare pentru care a și fost de altfel condamnat (pct. 7 al rechizitoriului nr. 9324/P/2007), avea posibilitatea de a falsifica înscrisuri și, totodată, a participat la comiterea acestei infracțiuni.
Astfel, după vânzarea frauduloasă a imobilului către M. C., inculpatul G. L. a făcut demersuri în vederea unei vânzări subsecvente a apartamentului, prin folosirea agenției imobiliare a inculpaților B. Meltiade și B. B. I. (acest aspect rezultă din declarația inculpatului B. Meltiade, f.99-100 vol. 2 d.u.p.). În acest sens, la data de 3.05.2006 a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind apartamentul între M. C. și martorul S. N.. Martorul menționa, a mai fost implicat într-o tranzacție frauduloasă care face obiectul cauzei, fapta nr. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007 (antecontract de vânzare-cumpărare încheiat prin intermediul agenției imobiliare a lui B. Meltiade cu privire la apartamentul părții vătămate P. L.). De fiecare dată, acesta a afirmat că a achitat o sumă de bani ca avans, însă aceștia i-au fost restituiți.
La încercarea de revânzare a apartamentului au participat inculpații B. B. și B. Meltiade, inculpatul G. L. și inculpatul M. G.. Astfel, tranzacția urma să se efectueze prin intermediul agenției imobiliare a inculpaților B., dar, în același timp, cei doi au încercat să găsească un cumpărător și printr-o altă agenție imobiliară, anume S.C. Imobil Art. S.R.L. După cum rezultă din declarația martorului N. C., angajat la această agenție (f.122-123 vol. 4 d.u.p.), în data de 1.06.2006, inculpatul B. B. s-a prezentat la firmă și a oferit spre vânzare apartamentul părților vătămate la prețul de 47.000 euro, pentru ca în seara aceleiași zile prețul să scadă la 44.000 de euro, iar a doua zi 40.000 de euro.
La data de 3.05.2006 se încheiase însă deja promisiunea de vânzare a apartamentului între M. C. și S. N., inculpatul B. Meltiade având calitatea de martor (f.205 vol.4 d.u.p.), iar inculpații B. cunoșteau încă de la jumătatea lunii mai 2006 că părțile vătămate S. I. F. și Stănia E. revendică imobilul respectiv, întâlnindu-se chiar cu aceștia.
Rezultă așadar că inculpații B. Meltiade și B. B. I. încercau în lunile mai-iunie 2006 să înstrăineze un apartament despre care știau că are probleme grave cu actele de proprietate și erau chiar extrem de grăbiți să facă vânzarea. Se poate de altfel observa că, deși fusese deja încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului, la 3.05.2006, inculpații se aflau în căutarea unui cumpărător la o lună după acest moment și erau pregătiți să facă reduceri semnificative de preț în scopul realizării unei tranzacții rapide.
De asemenea, martorul I. I., președinte al asociației de proprietari din blocul unde se afla apartamentul părților vătămate, a confirmat că inculpații B. Meltiade și B. B. se comportau ca niște proprietari ai apartamentului, efectuând lucrări de renovare a acestuia și spunându-i martorului că numitul S. I. F. demarase un proces pentru a obține locuința (f.129-130 vol.4 d.u.p., f.17 vol. 7 dos. J.S.5).
Se poate așadar observa că cei doi inculpați nu se comportau în nici un caz ca niște simpli agenți imobiliari care doreau să vândă un apartament, ci mai degrabă ca niște proprietari. Or, niciun agent imobiliar obișnuit nu ar efectua demersuri în vederea înstrăinării unui apartament ale cărui acte de proprietate sunt contestate și cu privire la care există litigii.
Astfel fiind, inculpații B. B. I. și B. Meltiade au participat în calitate de complici la infracțiunea de înșelăciune, rămasă în formă tentată, având ca obiect imobilul din București, Calea Rahova, nr. 303, ., ., sector 5. Cei doi inculpați au încercat să vândă un apartament despre care cunoșteau că are grave probleme juridice în ce privește dreptul de proprietate, în acest fel încercând să asigure numiților G. Z. M., M. C., G. L. și M. G. folosul fraudei realizate cu privire la succesiunea defunctei Plăvan G..
Inculpatul B. Meltiade a negat săvârșirea faptei, arătând că în anul 2006 inculpatul G. L. i-a solicitat să găsească un cumpărător pentru apartamentul tatălui său, că a oprit orice încercare de vânzare după ce asupra apartamentului s-a instituit interdicție de înstrăinare și că, după ce acțiunea civilă formulată de numitul S. I. F. împotriva lui M. C. și a soției sale a fost respinsă, a cumpărat chiar el apartamentul, plătind suma de 45.000 de euro lui G. L. (f.100-101 vol. 2 d.u.p.). Inculpatul a arătat că la data de 23.01.2008 a primit din partea lui M. C. o procură prin care era împuternicit să vândă apartamentul menționat (f.206 vol. 4 d.u.p.) și, de asemenea, s-a încheiat un act prin care M. C. și soția sa confirmau primirea prețului apartamentului.
În acord cu Tribunalul, Curtea nu poate primi apărările inculpatului. Astfel, actele încheiate în luna ianuarie 2008 între inculpat și soții M. sunt în mod evident simulate, numitul B. Meltiade și ceilalți participanți la faptă încercând doar să își preconstituie probe pentru a evita răspunderea penală. La acel moment fuseseră deja demarate cercetările cu privire la alte infracțiuni care implicau pe inculpații din cauza de față, astfel că aceștia au încercat să ascundă comiterea infracțiunii anterior descrise.
Într-adevăr, S. I. F. introdusese la 31.06.2006 o acțiune civilă împotriva lui „Plăvan M.”, G. Z. M., M. C. și M. M., solicitând anularea actelor de succesiune ale lui Plăvan G. și actele subsecvente de înstrăinare a apartamentului. Prin sent.civ. nr. 3056/7.05.2007 a Judecătoriei Sector 5 București acțiunea sa a fost admisă în totalitate, reținându-se că „Plăvan M.” nu a existat niciodată, iar actele folosite pentru dezbaterea succesiunii sunt false (f.85-87 vol. 4 d.u.p.). Ulterior, prin dec.civ. nr. 1282/25.10.2007 a Tribunalului București a fost admis apelul lui M. C. și M. M., s-a respins acțiunea lui S. I. F., reținându-se că acesta nu are calitate procesuală activă (f.88-90 vol. 4 d.u.p.).
În aceste condiții, apărările formulate de inculpatul B. Meltiade sunt vădit necredibile. Nu se vede cum o persoană în deplinătatea facultăților mintale poate achiziționa un apartament despre care se constată negru pe alb, într-o hotărâre a unei instanțe judecătorești, că a fost obținut prin folosirea de acte false și dezbaterea frauduloasă a unei succesiuni. Practic, nu avea nicio importanță faptul că persoanei vătămate S. i se respinsese acțiunea civilă pe motivul lipsei calității procesuale active (s-a reținut că fusese doar încredințat lui Plăvan G. și soțului său, nu adoptat de aceștia), atâta timp cât se constatase cu claritate că succesiunea lui Plăvan G. fusese dezbătută în mod fraudulos, prin folosirea unor documente false. De altfel, ulterior anului 2008, acțiunea a fost admisă irevocabil (după admiterea recursului formulat împotriva dec.civ. nr. 1282/25.10.2007 a Tribunalului București) și toate actele de succesiune, respectiv de vânzare a apartamentului, anulate.
La fel, mențiunile din înscrisul intitulat „Declarație” (f.208 vol. 4 d.u.p.) în cuprinsul căruia M. C. și M. M. afirmă la data de 23.01.2008 că au primit de la B. Meltiade suma de 80.000 euro reprezentând contravaloarea apartamentului sunt în mod vădit false. Nu se poate explica de ce ar fi plătit B. Meltiade o sumă imensă (practic, mai mult decât dublul prețului pe care, teoretic, soții M. l-ar fi achitat în anul 2006) pentru un apartament al cărui drept de proprietate era contestat și cu privire la care se constatase fraudarea unei succesiuni.
De altfel, se poate observa că, datorită procesului civil care privea apartamentul, soții M. și B. Meltiade nu au putut nici măcar să încheie un contract de vânzare-cumpărare autentificat asupra imobilului, apelând la modalitatea încheierii unei procuri autentice dublată de un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată. Totodată, numitul M. C. a afirmat, în fața instanței (f.15 vol. 7 dos. J.S.5) că nu a primit nici un ban de la B. Meltiade.
În ceea ce îl privește pe inculpatul M. G., acesta a participat la faptele expuse, exercitând presiuni asupra persoanelor vătămate pentru a-și retrage plângerea penală, la locuința sa fiind identificate acte privind imobilul menționat (contractul de vânzare-cumpărare și încheierea de intabulare în original), iar numitul M. C. arătând în prima declarație dată organelor de poliție că și acest inculpat a participat la încercarea de revânzare a imobilului.
Legea penală mai favorabilă este, în cazul ambilor inculpați, legea nouă, având în vedere că în sarcina lor se reține doar o singură infracțiune, norma de incriminare din Codul penal în vigoare prevăzând limite de pedeapsă reduse în mod considerabil.
Curtea va aplica fiecăruia dintre inculpați pentru infracțiunea reținută pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.
Sub acest aspect, Curtea reține pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modalitatea de săvârșire a faptei, descrisă anterior, precum și conduita inculpaților, care nu au recunoscut faptele comise și, deci, nu le regretă.
Nu pot fi reținute nici circumstanțe atenuante, nefiind incidente dispozițiile art.75 C. pen.
Acestea fiind spuse, Curtea se va orienta către pedeapsa maximă pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, pentru care îi va condamna ca urmare a admiterii apelurilor Parchetului și ale persoanelor vătămate.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel fiind, în baza art. 66 și art.65 NCP, va aplica inculpaților pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b NCP.
Curtea reține, sub acest din urmă aspect, că natura faptei săvârșită, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b NCP, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece din penitenciar condamnații nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Concluzionând, în ceea ce îi privește pe inculpații B. Meltiade și B. B. I., Curtea va admite doar apelurile Parchetului și pe cele ale persoanelor vătămate S. I. F. și Stănia E. (respingând apelurile inculpaților), urmând a reține legea nouă ca lege penală mai favorabilă, în baza căreia îi va condamna pe inculpați pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune de la pct. 1 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006 (pentru care prima instanță a dispus încetarea procesului penal). Va menține soluțiile de achitare date de prima instanță, astfel încât nu mai poate fi vorba de aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni, potrivit solicitării Parchetului. De asemenea, nu este fondat nici motivul de apel vizând înlăturarea dispozițiilor privind tentativa, dat fiind că, după cum în mod corect a arătat și Tribunalul, imobilul în cauză a fost vândut către un cumpărător de rea credință (M. C.), care nici nu a fost indus în eroare și nici nu a suferit vreo pagubă (neplătind nicio sumă de bani), aspecte ce împiedică reținerea infracțiunii în formă consumată.
4. InculpațiiG. L. și M. G.:
Curtea va menține soluțiile de achitare dispuse cu privire la inculpatul M. G..
Astfel, referitor la infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art.244 alin. 1 și 2 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), descrisă la pct. 4 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007, în dauna persoanei vătămate Z. E., Curtea constată, în acord cu Tribunalul, că probele administrate sunt insuficiente pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. Astfel, parchetul a apreciat că acesta a avut calitatea de complice, activitatea sa constând în asigurarea pazei biroului notarial în care a avut loc tranzacția. Pentru realizarea tranzacției nu era însă necesară „paza” biroului notarial: persoana vătămată Z. nu cunoștea nimic despre efectuarea vânzării și, chiar dacă ar fi știut, nu avea cum să cunoască la care birou notarial urma să aibă loc aceasta. În plus, dacă persoana vătămată ar fi știut ceva despre ceea ce se întâmplă, nu s-ar fi prezentat la BNP A. Ș. pentru a împiedica vânzarea, ci ar fi sesizat organele de poliție.
În ce privește convorbirea telefonică dintre numitul „G.” (posibil inculpatul) și inculpata C. reprodusă la fila 34 din rechizitoriu, aceasta poate duce, cel mult, la concluzia că inculpatul știa despre efectuarea vânzării, însă simpla cunoaștere a faptului că se săvârșește o infracțiune nu antrenează, automat, și participarea în calitate de complice la comiterea acesteia, cât timp nu sunt probate activități concrete de înlesnire sau ajutor acordate autorilor.
Oricum, deși există indicii serioase că inculpatul M. G. a avut o implicare importantă în activitățile grupului, cercetările efectuate cu privire la acest inculpat au un caracter incomplet, nivelul său de participare și în special contribuția concretă pe care a avut-o nefiind clar lămurite.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art.244 alin. 1 și 2 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), descrisă la pct. 5 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007, în dauna persoanei vătămate P. L., după cum a reținut și Tribunalul, acuzația adusă de parchet, constând în faptul că în anul 2007 acesta a încercat să o intimideze pe persoana vătămată, se bazează doar pe declarația persoanei vătămate, neconfirmată de niciun alt mijloc de probă și, totodată, chiar dacă ar fi solid probată, nu ar putea reprezenta o complicitate la înșelăciune. De altfel, din motivele de apel ale Parchetului nu rezultă că ar fi atacat sentința și sub acest aspect.
Curtea reține însă vinovăția inculpaților G. L. și M. G. cu privire la infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art.32 raportat la art.244 alin. 1 și 2 NCP, și, respectiv, complicitate latentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art.32 raportat la art.244 alin. 1 și 2 NCP, (ca urmare a schimbării încadrării juridice), descrisă la pct. 1 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006, în dauna persoanelor vătămate S. I. F. și Stănia E., constând în aceea că:
- inculpatul G. L., în perioada 7.03.2006 – mai 2006, împreună cu numiții M. C. și M. G., a încercat să inducă în eroare pe părțile vătămate Stănia E. și S. I. F., prin prezentarea unor acte de proprietate obținute fraudulos cu privire la imobilul din București, Calea Rahova, nr. 303, ., ., sector 5, iar ulterior a încercat să înstrăineze apartamentul respectiv.
- inculpatul M. G., în aceeași perioadă, i-a ajutat pe numiții M. C., G. L., B. Meltiade și B. B. I. să încerce să vândă imobilul situat în București, Calea Rahova, nr. 303, ., ., cunoscând că actele de proprietate ale acestuia sunt false, iar adevărații proprietari ai imobilului se opun vânzării și, totodată, a încercat să determine pe părțile vătămate să renunțe la procesul civil demarat pentru anularea actelor falsificate folosite la înstrăinarea imobilului.
Față de perioada în care se reține că au fost săvârșite infracțiunile, termenul de prescripție specială, de 10 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 155 alin.4 NCP, nu se putea împlini mai devreme de mai 2016.
Astfel fiind, Curtea va admite apelurile Parchetului și ale persoanelor vătămate S. I. F. și Stănia E. sub acest aspect și îi va condamna pe inculpați pentru această infracțiune, înlăturându-le apărările. Sub acest din urmă aspect, are în vedere probele administrate în cauză, astfel cum au fost analizate anterior (la pct.3).
În ceea ce îl privește pe inculpatul G. L., acesta se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art.32 raportat la art.244 alin. 1 și 2 NCP (ca urmare a schimbării încadrării juridice), descrisă la pct. 7 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007, în dauna persoanei vătămate C. M., pentru care a și fost condamnat în primă instanță.
Astfel, cu privire la imobilul din București, ., ., ., sector 5, s-a folosit următoarea schemă infracțională:
- în luna ianuarie 2008, inculpata Lider E. (în vârstă de 28 de ani la acel moment) l-a determinat prin promisiuni de căsătorie și oferire de băuturi alcoolice pe numitul C. I., în vârstă de 72 de ani și bunic al persoanei vătămate, care locuia în imobilul menționat, să se mute împreună cu aceasta;
- ulterior, inculpata l-a determinat pe C. I. să încerce să vândă garsoniera care aparține nepotului său și, cu participarea inculpatului G. L. zis „F.”, s-a procedat la obținerea unei procuri falsificate prin care inculpatul R. C. era „împuternicit” de partea vătămată să efectueze tranzacția;
- potențialii cumpărători ai imobilului, inculpatul B. Meltiade (acesta administrând o agenție imobiliară) și numitul M. C. au sesizat însă faptul că vor fi victimele unei infracțiuni de înșelăciune și l-au contactat pe numitul C. M., aducându-i la cunoștință cele întâmplate.
Trebuie avute în vedere, în acest sens, mai întâi declarațiile inculpatei Lider E., care a confirmat faptul că numitul C. I. s-a mutat împreună cu ea (inclusiv promisiunile de căsătorie), dar a negat faptul că ea l-ar fi determinat să vândă imobilul. Inculpata a precizat însă că ideea de a înstrăina garsoniera a aparținut lui C. I.. Aceasta a mai declarat că, pentru a găsi un cumpărător, l-a contactat pe inculpatul G. L., o rudă îndepărtată, căruia i-a cerut să îl ajute pe C. I. la înstrăinarea imobilului, iar acesta din urmă i-a dat inculpatului G. actele de proprietate ale garsonierei (f.480-482 vol. 1 d.u.p.). Inculpata a confirmat și faptul că toate demersurile în vederea vânzării au fost efectuate de G. L..
De asemenea, raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a stabilit faptul că procura autentificată sub nr. 413/5.03.2008, folosită pentru vânzarea imobilului, nu a fost semnată de către partea vătămată C. M. (f.198-202 vol. 3 d.u.p.).
Numitul C. I. a recunoscut că a luat hotărârea de a vinde garsoniera nepotului său, confirmând în principiu situația de fapt reținută de instanță, dar a arătat că inculpata Lider E. îi oferea tot timpul băuturi alcoolice în care punea un „praf de culoare albă” și din acest motiv a hotărât să înstrăineze un bun care nu îi aparținea (f.167-171 vol. 3 d.u.p.).
Inculpatul R. C. a recunoscut acuzațiile aduse și, de asemenea, a confirmat faptul că a fost atras în activitatea infracțională de inculpatul G. L., care i-a promis suma de 200 de euro pentru ajutorul acordat (f.188 vol. 3 d.u.p., f.105 vol. 2 dos. J.S.5). Ulterior, în fața Tribunalului București, acesta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C.proc.pen. anterior, fiind condamnat prin sent.pen. nr. 628/14.08.2013 a Tribunalului București.
Numitul G. L. a avut inițial o atitudine complet nesinceră, afirmând că nu îi cunoaște pe R. C., C. M. sau C. I. (f.431 vol. 1 d.u.p.), pentru ca în fața instanței să își schimbe semnificativ declarațiile inițiale. Astfel, inculpatul a afirmat că a fost pur și simplu abordat pe stradă de C. I., care, fără a-l cunoaște, a venit la el și l-a întrebat dacă îl poate ajuta să își vândă apartamentul proprietate personală. Evident, inculpatul a negat faptul că ar fi fost implicat în falsificarea procurii, afirmând însă că numitul C. I. i-ar fi cerut copia unei cărți de identitate aparținând unui terț pentru a face o procură în vederea înstrăinării imobilului. D. urmare, inculpatul G. a luat cartea de identitate a numitului R. C. și i-a dat-o lui C. I. pentru a întocmi procura (f.523-525 vol. 3 dos. J.S.5).
În mod evident, susținerile inculpatului sunt lipsite de orice logică și contrazise de toate probele administrate, deja expuse anterior. Acesta nu a fost capabil să explice de ce C. I. l-ar fi abordat tocmai pe el, din senin, pe stradă, cerându-i să-l ajute să vândă o garsonieră. La fel, nu se vede de ce C. I. ar fi vrut să mandateze o persoană necunoscută (cea a cărei act de identitate urma să îl primească de la inc. G.) să vândă imobilul.
Evident, și declarațiile inculpatei Lider E. în sensul că nu a avut nici o contribuție la determinarea lui C. I. la înstrăinarea garsonierei sunt complet nesincere. Nu poate fi credibil faptul că între o tânără de 28 de ani și un bătrân de 72 de ani, consumator de băuturi alcoolice și suferind de un handicap locomotor, care era „tot timpul turmentat” (decl. C. I., f.169 vol. 3 d.u.p.) ar fi existat realmente o idilă și posibilitatea unei căsătorii. De altfel, după eșecul încercării de a vinde garsoniera părții vătămate, inculpata l-a dat afară din locuința sa pe numitul C. I., iar căsătoria dintre părți nu s-a realizat nici la momentul de față.
Probele administrate duc la concluzia indubitabilă că inculpata Lider E. l-a determinat, prin promisiuni de căsătorie și oferirea de băuturi alcoolice, pe numitul C. I. să își părăsească locuința și să se mute împreună cu ea, planul inculpatei și al numitului G. L. fiind încă de la început acela de a vinde garsoniera unde locuia acesta.
Totodată, declarația lui B. Meltiade atestă faptul că G. L. a fost persoana care s-a prezentat cu procura falsificată la agenția sa imobiliară în scopul de a vinde garsoniera (f.407-408 vol. 1 d.u.p.).
Legea penală mai favorabilă este, în cazul ambilor inculpați, legea nouă, având în vedere că în sarcina lor se rețin o singură infracțiune - pentru inculpatul M. G., și doar două infracțiuni - pentru inculpatul G. L., norma de incriminare din Codul penal în vigoare prevăzând limite de pedeapsă reduse în mod considerabil, care prevalează, în cazul celui de-al doilea inculpat, față de sporul obligatoriu de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni.
Curtea va aplica fiecăruia dintre inculpați, pentru fiecare infracțiune reținută, pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.
Sub acest aspect, Curtea reține pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modalitatea de săvârșire a faptelor, descrisă anterior, precum și conduita inculpaților, care nu au recunoscut faptele comise și, deci, nu le regretă.
Nu pot fi reținute nici circumstanțe atenuante, nefiind incidente dispozițiile art.75 C. pen.
Acestea fiind spuse, Curtea se va orienta către pedeapsa maximă pentru infracțiunile comise, pentru care îi va condamna ca urmare a admiterii apelurilor Parchetului și ale persoanelor vătămate, nejustificându-se, sub nicio formă, nici reducerea pedepsei aplicate de prima instanță inculpatului G. L. pentru una dintre infracțiuni, și nici suspendarea sub supraveghere a executării, față de criteriile anterior menționate.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel fiind, în baza art. 66 și art.65 NCP, va aplica inculpaților pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b NCP.
Curtea reține, sub acest din urmă aspect, că natura faptei săvârșită, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b NCP, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece din penitenciar condamnații nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Concluzionând, în ceea ce îi privește pe inculpații G. L. și M. G., Curtea va admite doar apelurile Parchetului și pe cele ale persoanelor vătămate S. I. F. și Stănia E. (respingând apelul inculpatului G. L.), urmând a reține legea nouă ca lege penală mai favorabilă, în baza căreia îi va condamna pe inculpați pentru infracțiunile pentru care prima instanță a dispus încetarea procesului penal. Va contopi pedepsele aplicate inculpatului G. L. pentru cele două infracțiuni potrivit regulilor de la art. 39 alin. (1) lit.b) și art. 45 alin. (3) lit.a) și alin. (5) NCP. Va menține soluțiile de achitare date de prima instanță pentru inculpatul M. G., motiv pentru care nu se mai impune analiza motivului de apel al Parchetului privind regulile de la concursul de infracțiuni aplicabile.
5. Inculpata Lider E.:
Fapta inculpatei Lider E., care în perioada 5.03.2008-aprilie 2008 i-a ajutat pe inculpații G. L. și R. C. și pe numitul C. I., să încerce să vândă prin folosirea unei procuri falsificate imobilul situat în București, ., ., aparținând persoanei vătămate C. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art. 244 alin. 1, 2 NCP (faptă descrisă la pct. 1 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006).
Vinovăția inculpatei este dovedită de mijloacele de probă administrate în cauză, analizate la pct.4 (în cazul apelului declarat de coinculpatul G. L. - autor al infracțiunii)
Legea penală mai favorabilă este, în cazul inculpatei, legea nouă, sentința primei instanțe fiind legală și sub acest aspect.
Având în vedere pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modalitatea de săvârșire a faptei, descrisă anterior, precum și conduita inculpatei, care nu a recunoscut fapta comisă și, deci, nu o regretă, nu se justifică, sub nicio formă, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Nu pot fi reținute nici circumstanțe atenuante, nefiind incidente dispozițiile art.75 C. pen.
Acestea fiind spuse, Curtea va respinge apelul inculpatei.
6. Inculpații Kurt Abdulaziz, I. M. A., S. M., M. O. Manuiela, O. C., B. A. și F. L.:
Curtea reține vinovăția inculpaților menționați (cu excepția inculpatului F. L. - achitat de prima instanță) în ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina lor:
- Kurt Abdulaziz: complicitate la tentativă la înșelăciune în formă continuată (2 acte materiale, descrise la pct. 1 și 2 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007);
- I. M. A. - complicitate la tentativă la înșelăciune (descrisă la pct. 2 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007);
- S. M. - tentativă la înșelăciune în formă continuată (2 acte materiale, descrise la pct. 1 și 2 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007) și uz de fals;
- M. O. Manuiela - complicitate la furt și la tentativă la înșelăciune (descrise la pct. 2 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007);
- O. C. - furt în formă continuată (2 acte materiale, descrise la pct. 1 și 2 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007);
- B. A. - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (descrisă la pct. 1 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007).
Astfel, infracțiunile în legătură cu imobilul din București, ., ., în dauna persoanei vătămate P. C. de 76 de ani (descrise la pct. 1 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007), și imobilul din București, ., ., ., în dauna persoanei vătămate A. Ș., 89 de ani (descrise la pct. 2 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007), ambele în prezent decedate sunt strâns legate între ele, modul de operare al inculpaților fiind aproape identic, inculpații Kurt Abdulaziz, S. M. și O. C. acționând în legătură cu ambele imobile.
Schema infracțională utilizată a fost următoarea:
- în luna noiembrie 2007, inculpatele T. (fostă C.) G. și O. C. (în cazul persoanei vătămate A., și cu participarea inculpatei M. O. Manuiela) au sustras persoanelor vătămate actele de proprietate ale imobilelor;
- ulterior, prin procuri notariale falsificate (întrucât semnătura de pe acestea nu aparține persoanelor vătămate), inculpata S. M. a fost “împuternicită” de persoanele vătămate să le vândă locuințele;
- inculpata S. M. a încheiat cu cumpărătorii de rea-credință Kurt Abdulaziz (în cazul primului apartament) și I. M. A. (al doilea apartament, inculpatul I. acționând însă tot la indicațiile lui Kurt Abdulaziz, care este de fapt adevăratul cumpărător) la datele de 26.11.2007 și 23.11.2007 un antecontract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din . contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din . și I. plătind niște sume de bani al căror cuantum nu poate fi însă stabilit.
Pentru a reține această situație de fapt, trebuie avute în vedere mai întâi declarațiile și recunoașterile de pe planșe foto ale celor două părți vătămate (f.13-14, 25-26, 30-31 vol. 2 d.u.p. P. C.; f.157-161, 165-172 vol. 2 d.u.p. A. Ș.), care ambele, le-au recunoscut pe inculpatele T. (fostă C.) și O. ca fiind persoanele care, fie pretinzând că ar fi asistente sociale (în cazul lui P. C.), fie prin obținerea încrederii părții vătămate, profitând de faptul că fiica sa nu o mai vizitase de 11 ani (în cazul lui A. Ș.), au pătruns în apartamentele lor, pentru ca ulterior să se constate că actele de proprietate ale locuințelor dispăruseră.
Referitor la declarația dată în fața instanței de persoana vătămată A. Ș. (f.90-91 vol.2 dos. J.S.5) - vădit confuză și contradictorie -, după cum a arătat și Tribunalul, aceasta este din cauza vârstei și stării de sănătate a persoanei vătămate, care însă a afirmat în continuare că apartamentul i-a fost vândut de numita „G.”, pe care a văzut-o la un moment dat în boxa inculpaților.
De asemenea, sunt relevante declarațiile și recunoașterile de pe planșe foto ale martorei V. M. (vecină cu persoana vătămată P., f.34-40 vol. 2 d.u.p.), care la data de 9.11.2007 le-a surprins pe cele două inculpate în locuința persoanei vătămate și, la momentul când le-a solicitat să o însoțească la secția de poliție, acestea au fugit, fiind însă oprite de un echipaj de poliție aflat în zonă.
Audiate la acel moment, cele două inculpate au susținut niște variante complet neplauzibile și neconcordante între ele a evenimentelor din acea zi (inculpata C. afirmând că actele persoanei vătămate i-ar fi fost încredințate de aceasta ca să le păstreze până la decesul său, iar inculpata O. că persoana vătămată ar fi fost unchiul inculpatei C., căruia cealaltă inculpată i-a înapoiat niște acte lăsate în păstrare, f.145-147 vol. 2 d.u.p.). O simplă analiză a declarațiilor date de cele două inculpate la momentul respectiv este de natură să ducă la constatarea unor diferențe vădite cu privire la aspectele relatate. Oricum, persoana vătămată formulase deja plângere la poliție privind furtul actelor de proprietate încă din 2.11.2007.
Cu privire la caracterul fals al procurilor folosite pentru vânzarea apartamentelor, sunt relevante rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză, care au stabilit că procurile menționate nu au fost semnate de persoanele vătămate (f.113-117 vol. 2 d.u.p., f.219-227 vol. 2 d.u.p.).
De asemenea, au importanță în cauză declarația și recunoașterea din planșă foto efectuată de martora P. M., angajată la BNP U. M. și U. B. M. A., unde s-au autentificat (la 2.11.2007 și 8.11.2007) cele două procuri false, care a arătat că inculpata C. s-a prezentat în ambele ocazii, de fiecare dată însoțită de câte un bărbat în vârstă, pentru a autentifica procurile menționate (f.120-128 vol. 2 d.u.p.)
Inculpata S. M., audiată cu privire la întreaga activitate infracțională din cauză, a recunoscut că nu le-a întâlnit niciodată pe cele două persoane vătămate, a confirmat faptul că inculpatele C. și O. au săvârșit infracțiuni de înșelăciune imobiliară și a arătat că inculpatele au folosit-o, profitând de boala psihică de care suferă și de starea de dependență față de C. S. G., la comiterea acestor fapte, relatând și elementele pe care le cunoștea în legătură cu modul de acțiune al acestora (f.355-360, 363-364 vol. 1 d.u.p.).
De asemenea, numeroase convorbiri telefonice purtate de inculpata C., dar și de inculpata O. relevă implicarea acestora în săvârșirea faptelor expuse. În ce o privește pe numita O. C., relevantă este convorbirea din data de 3.05.2008 dintre acesta și inculpata G. N. (f.207 vol.4 d.u.p.), în cuprinsul căreia inculpata amintește despre infracțiunea săvârșită în dauna persoanei vătămate A. și afirmă că a primit prea puțini bani în urma comiterii acesteia.
În ce privește situația cumpărătorilor de rea-credință, inculpații Kurt Abdulaziz și I. M. A., potrivit ultimei variante a declarațiilor inculpatului Kurt Abdulaziz (f.207-208 vol. 2 dos._ J.S. 5), acesta afișase un anunț la magazinul său în sensul că dorește să cumpere imobile și terenuri. Inculpatul a afirmat că a fost contactat de inculpata S., la magazinul său, ca urmare a anunțului respectiv, aceasta oferindu-i spre cumpărare cele două imobile. Inculpatul a mai susținut că a vizitat ambele imobile, unde le-a întâlnit pe părțile vătămate P. și A.. A arătat acesta și că el nu a dorit să cumpere decât apartamentul din . cel de-al doilea apartament a fost interesat finul său, inculpatul I. M. A.. De asemenea, inculpatul a declarat că a achitat suma de 52.000 de euro, trecută în antecontractul încheiat de el ca preț al vânzării și, de asemenea, a plătit și suma de 37.000 de euro, în contul prețului apartamentului din . finul său, I. M. A., deoarece acesta din urmă nu avea toți banii necesari.
Potrivit ultimei declarații a inculpatului I. (f.528-529 vol. 3 inst. J.S.5), acesta a achiziționat apartamentul părții vătămate A. fără să-l vizioneze vreodată, deoarece inculpatul Kurt, în care avea încredere, îi garantase că totul este în regulă, că i-a înmânat personal inculpatei S. suma de 85.000 euro, din care 50.000 euro erau banii săi, iar 35.000 euro un împrumut de la inculpatul Kurt și că ulterior acesta din urmă i-a restituit suma de 50.000 euro.
Raportat însă la întregul material probator administrat în cauză, situația de fapt pe care au încercat să o construiască cei doi inculpați este vădit neplauzibilă. Astfel, în primul rând inculpata S. M. este o persoană suferindă de encefalopatie, cu handicap neuromotor, această afecțiune manifestându-se în mod vădit chiar și în cazul declarațiilor date de aceasta în fața organelor judiciare (de ex., f.97 vol. 2 dos. J.S.5). În aceste condiții, nu se vede cum ar fi putut acesta să determine pe inculpații Kurt și I., ambii în deplinătatea facultăților mintale și deținând sume importante de bani, să creadă că ambele părți vătămate o împuterniciseră să le vândă locuințele. La fel, este neclar cum ar fi putut aceștia să considere că părțile vătămate ar fi mandatat o persoană cu problemele medicale ale inculpatei să înstrăineze cele două imobile.
Totodată, inculpatul Kurt a învederat în faza de urmărire penală (f.495 vol. 1 verso) că la momentul când a vizitat apartamentul părții vătămate A., despre care inculpata S. afirma că îi este unchi, a discutat cu acesta despre apartament, însă partea vătămată nu confirmă vreo vizită din partea inculpatei S. sau din partea inculpatului Kurt. De asemenea, inculpatul a mai învederat în faza de urmărire penală că inițial a încheiat pe numele său și al numitului U. R. contractul de vânzare-cumpărare privind apartamentul părții vătămate A., achitând suma de 80.000 euro inculpatei S., însă în seara aceleiași zile, s-a întâlnit cu inculpatul I., care i-a spus că ar avea nevoie de o locuință. D. urmare, el și U. R. i-au oferit lui I. M. A. apartamentul abia cumpărat la prețul de 87.000 euro, iar acesta a fost de acord să achite suma menționată. D. urmare, a doua zi au mers cu toții la același notariat, unde au solicitat „anularea” contractului încheiat cu o zi înainte și întocmirea unui nou contract, însă de această dată valoarea fiind stabilită la 87.000 euro, iar cumpărător fiind I. M. A..
Practic, situația expusă de inculpat este complet necredibilă. Nu se vede de ce inculpata S., care tocmai primise 80.000 de euro, conform celor spuse de inculpat, ar fi fost de acord să se prezinte din nou la notariat și să încheie un nou contract, pe o sumă mai mare, cu I. M. A., privind același apartament. Apoi, este neclar de ce aceasta ar mai fi și primit, tot potrivit declarației inculpatului, suma de 87.000 euro, în condițiile în care aceasta primise deja prețul vânzării cu o zi înainte. La fel, dacă situația expusă ar fi reală, este neclar de ce inculpatul I. i-ar fi dat inculpatei S. suma de 50.000 euro, când, de fapt, acesta ar fi trebuit să achite 87.000 euro lui Kurt Abdulaziz.
Oricum, audiat în cauză de organele de urmărire penală, inculpatul I. a prezentat o situație de fapt diferită (f.503 vol. 1 d.u.p.). Acesta a arătat că, de fapt, inculpatul Kurt i-a oferit spre vânzare ambele apartamente – atât cel din . cel din . refuzat achiziționarea primului apartament, deoarece „era mizerie și mirosea urât”, însă a decis să cumpere pe cel de-al doilea fără a-l mai viziona (neclar de ce inculpatul ar fi acceptat cumpărarea acestuia, fără să-l vadă, deoarece, teoretic, și acolo putea fi mizerie și să miroasă urât). Mai mult, inculpatul a afirmat că i-a plătit întreaga sumă a vânzării inculpatei S., fără a mai aminti ceva despre vreun împrumut de la inculpatul Kurt, sau să menționeze că, de fapt, apartamentul respectiv ar fi fost deja cumpărat de Kurt Abdulaziz. Aceeași declarație a fost reiterată de inculpat la aproximativ o lună după declarația deja amintită (la 17.07.2008, f.505-506 vol. 1 d.u.p.). Reaudiat în aceeași zi, inculpatul a dat însă o nouă declarație în care afirmă că, de fapt, suma de 85.000 euro plătită inculpatei S. era compusă din 65.000 euro împrumut de la inculpatul Kurt și 20.000 euro banii săi (f.508 vol. 1 d.u.p.).
Practic, inculpații Kurt și I. au fost capabili să își pună la punct o variantă relativ concordantă a declarațiilor abia în faza de judecată, până atunci cei doi contrazicându-se între ei și contrazicându-și chiar propriile declarații.
Dincolo de aceste aspecte, inculpatul Kurt a sesizat la data de 18.01.2008 organele de poliție cu privire la faptul că a fost indus în eroare de inculpata S. M. cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul părții vătămate P. C.. Acesta a arătat că, deși a achitat suma de 52.000 de euro trecută în antecontract, la data de 16.01.2008, când a vrut să încheie contractul de vânzare-cumpărare propriu-zis, a aflat că apartamentul are instituită interdicție de vânzare. D. urmare, inculpatul a arătat că se consideră înșelat (f.67-68 vol. 2 d.u.p.).
Primul amănunt ce trebuie observat este că inculpatul afirma la acel moment că a găsit un anunț în ziar privind vânzarea apartamentului respectiv și, apelând numărul de contact, a cunoscut-o pe S. M.. Se poate observa că ulterior, în cursul procesului penal, inculpatul și-a modificat declarația cu privire la circumstanțele întâlnirii cu inculpata S., afirmând că, de fapt, aceasta ar fi venit la magazinul său ca urmare a anunțului pe care îl postase chiar el.
De asemenea, inculpatul mai arăta că, înainte de încheierea antecontractului discutase inclusiv cu proprietarul apartamentului (așadar cu partea vătămată P.), care îi spusese să inculpata S. este nepoata lui, că i-a făcut acesteia procură pentru vânzarea apartamentului, dar că dorește să mai rămână în locuință și după vânzare, „până afară va fi cald”. Este neclar cum se corelează această afirmație cu susținerile inculpatului din faza de judecată, când a învederat că nu a discutat deloc cu P. C., care „nu putea să vorbească”, iar inculpata S. „l-a ajutat să bea apă” (f.208 vol. 2 dos. J.S.5).
Oricum, dincolo de aceste aspecte, esențial este faptul că, deși inculpatul Kurt Abdulaziz fusese implicat în tranzacționarea a două apartamente cu privire la care inculpata S. a deținut calitatea de mandatar, la momentul sesizării organelor de poliție, acesta pare să uite complet de cel de-al doilea apartament (cel din . inculpatul I., teoretic cu o sumă mare de bani împrumutată de la Kurt Abdulaziz), deși fusese cumpărat în circumstanțe absolut identice. Și în cazul apartamentului aparținând lui A. Ș., tot inculpata S. fusese mandatar, și această parte vătămată era un pretins „unchi” al inculpatei, astfel că orice persoană obișnuită ar fi trebuit să solicite organelor de poliție să facă investigații și cu privire la cea de-a doua tranzacție.
D. urmare, în contextul în care ambele părțile vătămate au arătat că nu l-au întâlnit niciodată pe inculpatul Kurt Abdulaziz, inculpata S. M. a declarat că nu l-a întâlnit pe Kurt Abdulaziz decât la notariat, că nu a vizitat niciodată vreun apartament împreună cu acesta (f.358-359 vol. 1 d.u.p.) și nu știe cine este I. M. A., reținând de asemenea afecțiunile medicale ale inculpatei S., precum și contradicțiile grave dintre declarațiile inculpaților I. și Kurt (inclusiv variantele diferite ale situației de fapt oferite de aceștia) la care se adaugă aspectele menționate de inculpatul Kurt Abdulaziz în „sesizarea” adresată organelor de poliție, este evident că cei doi inculpați sunt cumpărători de rea-credință, perfect conștienți la data încheierii contractelor că nu cumpără de la adevărații proprietari. Totodată, trebuie reținut că nici una dintre cele două plăți pe care le-ar fi efectuat inculpații nu a fost realizată prin transfer bancar sau în altă modalitate care să lase o dovadă certă a realității acestora.
Astfel, este evident că inculpata S. M. nu avea capacitatea intelectuală de a reuși să joace rolul „nepoatei” celor două părți vătămate, așadar, după toate probabilitățile, negocierile privind tranzacționarea celor două apartamente s-au purtat între un alt membru al grupării (cel mai probabil inculpata T., fostă C.) și inculpatul Kurt Abdulaziz. Rezultă de asemenea că cei doi inculpați nu au vizitat vreunul din apartamente atunci când părțile vătămate se aflau la domiciliu (cel mai probabil, aceștia nu le-au vizitat deloc), iar numitul I. M. A. a fost doar folosit de inculpatul Kurt pentru încheierea unuia din cele două contracte, probabil acesta din urmă dorind să evite cumpărarea pe numele său a ambelor apartamente. Cu privire la sumele achitate efectiv, instanța apreciază că acestea sunt mult mai mici decât prețurile menționate în contracte, nefiind posibil ca inculpatul Kurt Abdulaziz să accepte să achite prețul pieței, deși știa că actele care stau la baza tranzacțiilor sunt false.
Practic, inculpatul Kurt Abdulaziz intenționa fie să aștepte decesul părților vătămate (ambele având o vârstă înaintată și o stare de sănătate extrem de precară) pentru a intra în posesia imobilelor, fie să le înstrăineze unor cumpărători de bună-credință, evident, la prețul real al acestora. Faptul că acest inculpat s-a adresat organelor de poliție la 18.01.2008 cu o așa-zisă „sesizare” privind inducerea sa în eroare de inculpata S. s-a datorat împrejurării că acesta aflase despre interdicția de vânzare pe care o rudă a părții vătămate, numitul D. I. V. o instituise în calitate de mandatar al acestuia asupra imobilului încă din 11.01.2008, ceea ce însemna că activitatea infracțională a inculpaților fusese descoperită.
În acest fel, inculpatul a încercat să evite orice suspiciuni în ceea ce îl privește, însă, în mod convenabil, a omis să anunțe organele de poliție despre achiziția celui de-al doilea imobil din . spera ca acest ultim imobil să îi rămână lui, mai ales că partea vătămată A. Ș. a sesizat organele de poliție cu privire la furtul actelor abia la 26.02.2008.
D. urmare, la 18.01.2008, Kurt Abdulaziz avea temeiuri să creadă că cea de-a doua infracțiune comisă nu va fi descoperită, astfel că acesta a fost motivul pentru care în plângerea adresată poliției nu a menționat nimic referitor la a doua tranzacție încheiată cu S. M., deși aceasta avusese loc în aceleași circumstanțe ca și prima ca și prima.
În ce o privește pe inculpata M. O. Manuiela, probele administrate conduc la concluzia că aceasta a participat la infracțiunea de furt având ca obiect actele de proprietate ale imobilului părții vătămate A. și, implicit, la fapta subsecventă de înșelăciune. Astfel, convorbirile telefonice interceptate în cauză demonstrează cu claritate că inculpata M. era la curent cu activitățile infracționale ale inculpatelor T. (fostă C.) și G. N. (aceasta din urmă nu a participat la faptele de la pct. 1 și 2 ale rechizitoriului 9324/P/2007, însă a comis alte infracțiuni, pentru care a și fost condamnată). În acest sens, prezintă relevanță în mod special discuția din data de 15.03.2008 dintre inculpatele M. și C. (f.137-139 vol. 4 d.u.p.), dar și pe cele din 12.03.2008 (f.144-147 vol. 4 d.u.p.), 13.03.2008 (f.140-141 vol. 4 d.u.p.), 24.03.2008 (f.130-131 vol. 4 d.u.p.), 31.03.2008 (f.127-129 vol. 4 d.u.p.) și 30.04.2008 (f.125-126 vol. 4 d.u.p.).
În cuprinsul convorbirii telefonice din data de 15.03.2008, inculpata M. și inculpata C. discută despre infracțiunea de furt comisă în dauna părții vătămate A., M. O. Manuiela afirmând că „N.” i-ar reproșa faptul că a povestit unei alte persoane despre „Arăndoiu”. Inculpata C. îi răspunde că persoana respectivă i-a vorbit despre momentul în care ea împreună cu „O.” era „acolo” ca „să fure actele”. Auzind acest lucru, inculpata M. afirmă inițial că „este minciună asta!”, adăugând „Păi de unde știa el (n.n. persoana care auzise despre fapta comisă în dauna părții vătămate A.) că noi eram acolo?”, „Nu știi că noi am fugit de el?”, „…ne-am urcat în mașină și am fugit de el”. Din cuprinsul întregii discuții reiese faptul că inculpata a participat la faptele comise în dauna părții vătămare A. Ș., problema celor două inculpate constând în a stabili cine a spus altor membri ai grupului despre această infracțiune. Imediat după această conversație, inculpata C. ia legătura cu G. N. căreia îi povestește ceea ce a discutat cu M. O. Manuiela, cele două inculpate afirmând că inculpata M. era nemulțumită de o sumă de bani obținută în urma săvârșirii infracțiunii (f.62-63 vol. 4 d.u.p.). De asemenea, inculpata C. afirmă că i-a spus inculpatei M. „judecă-te, du-te la Arăndoiu”, iar apoi „Du-te și să vedem ce faci. Te bagi la pușcărie.”.
Oricum, și celelalte convorbiri interceptate confirmă implicarea generală a inculpatei M. în activitatea infracțională a grupului. De exemplu, la 31.03.2008, inculpatele C. și M. discută despre diverse sume de bani, dar și despre „o babă” în legătură cu care speră să facă „ceva”.
Totodată, la 12.03.2008, inculpatele M. și C. discută despre suma plătită de M. O. pentru un cadastru, despre împărțirea unor sume de bani cu G. N. și despre „șpăgi” date altor participanți la diverse activități nenominalizate, dar având, după toate probabilitățile, caracter infracțional. De asemenea, la 24.03.2008, inculpatele vorbesc despre „șpaga” pe care a luat-o inculpata M..
După ce s-a sustras o perioadă îndelungată cercetărilor, inculpata M. a putut fi audiată abia la termenul din 8.11.2013 (f.263-264 vol. 1 dos._/3/2013), când aceasta a arătat în esență că nu a avut relații apropiate cu inculpata C., că pe G. N. a cunoscut-o abia cu ocazia judecării prezentei cauze, neavând vreo „afacere sau combinație cu ea” și că nu a auzit niciodată de A. Ș..
În mod evident, raportat la conținutul convorbirilor telefonice deja menționate, apărările inculpatei nu pot fi primite. Rezultă cu claritate că acesta știa despre furtul actelor lui A. Ș. și că obținuse chiar sume de bani în urma acestei „afaceri”.
În ceea ce îl privește pe inculpatul F. L., la acel moment logodnicul inculpatei C., acuzat de complicitate la fapta săvârșită în dauna lui A. Ș., Curtea va menține soluția de achitare pronunțată de Tribunal. Practic, acuzația la adresa sa se bazează în esență pe faptul că persoana vătămată A. Ș. l-a recunoscut din planșe foto ca fiind o persoană care a însoțit-o pe inculpata C. într-una din vizitele efectuate la apartamentul din . de aceasta din urmă ca fratele ei.
Însă, chiar din modul de formulare a acuzației aduse, nu rezultă care ar fi fost contribuția concretă a acestui inculpat la faptele săvârșite în dauna persoanei vătămate A. Ș.. Pentru a se reține complicitatea la comiterea unei infracțiuni, trebuie ca cel care are calitatea de complice să săvârșească, în concret, activități de înlesnire sau ajutor la săvârșirea faptei de către autor, iar activitățile sale trebuie precizate cu claritate. În speță, simpla prezență a inculpatului la locuința lui A. Ș. nu este de natură să reprezinte o activitate de înlesnire sau ajutor la faptele comise de inculpatele C. și O.. Într-adevăr, convorbirile telefonice interceptate și, de altfel, calitatea sa de logodnic al inculpatei C. pot duce la concluzia că acesta cunoștea activitățile ilicite în care aceasta era implicată, însă, din nou, nu rezultă că acest inculpat a ajutat-o în concret pe C. S. G. la comiterea faptei privind apartamentul din .> Astfel fiind, nu se mai impune a fi analizat motivul de apel al Parchetului vizând încadrarea juridică a faptei.
Cu privire la inculpata B. A., acuzată de participare la infracțiunea săvârșită în dauna persoanei vătămate P., aceasta, angajată fiind la D.I.T.L. Sector 5, potrivit celor arătate de parchet, le-a furnizat celorlalți inculpați informații privind imobilele care făceau obiectul activității infracționale a acestora. De asemenea, în rechizitoriu a fost reprodusă o convorbire telefonică purtată între inculpata B. și inculpata G. N. din data de 30.04.2008 (f.13 rechiz. 9324/P/2007). Separat de această convorbire, trebuie reținută existența și a altor conversații interceptate care conduc la ideea că inculpata B. a desfășurat activități prin care a facilitat comiterea de infracțiuni de către ceilalți inculpați (f.170-173, 253-254 vol. 4 d.u.p.).
Cu toate acestea, nu rezultă că inculpata B. i-ar fi ajutat pe coinculpați să comită infracțiunea privind imobilul din . P. C.. Astfel, din relațiile comunicate de BNP E. D. G., unde a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul menționat (f.89 și urm. vol. 2 d.u.p.) nu reiese că părțile ar fi folosit la încheierea tranzacției vreun document eliberat de D.I.T.L. Sector 5, iar actele de proprietate ale imobilului fuseseră sustrase chiar din locuința părții vătămate de inculpatele C. și O., nefiind obținute prin intermediul inculpatei B. A.. D. urmare, nu se vede în ce ar fi constat contribuția concretă a acestei inculpate la fapta penală deja expusă.
Deși nu există probe în sensul că această inculpată a participat la infracțiunea prezentată la pct. 1 din rechizitoriul nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, există însă probe în sensul că aceasta a sprijinit pe inculpata G., precum și pe alți inculpați din cauză, la săvârșirea altor infracțiuni, însă organele de urmărire penală nu au dispus trimiterea sa în judecată pentru aceste activități ilicite (de ex., faptele descrise la pct. 4 din rechizitoriul nr. 3540/P/2006 privind un teren din . fi dezvoltate la capitolul respectiv, convorbire telefonică, f.574 vol. 4 d.u.p.).
De asemenea, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a transmis la dosarul cauzei o . probe obținute în cursul investigării unei cauze penale asemănătoare cu cea de față, printre care și interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate în luna mai 2008 de inculpați din cauză (f.275-278 vol. 7 dos. J.S. 5). Astfel, în data de 12.05.2008, la ora 9.41, mai multe persoane între care inculpatele G. N. și M. C. discută despre inculpata B., despre faptul că ar putea obține de la aceasta anumite documente, iar inculpata M. afirmă că „I-am dat 2000 de euro în mână, lui A.!”. Imediat după această discuție, inculpata G. o contactează pe inculpata B. (la ora 9.44) și o întreabă dacă a eliberat un anume istoric de rol fiscal. După discuția cu inculpata B. urmează o nouă conversație între inculpatele G. și M., în cursul căreia se reiterează faptul că inculpata B. a primit suma de 2000 de euro de la M., dar se menționează, în contextul în care inculpatele par a plănui comiterea unei înșelăciuni, și faptul că inculpata B. poate să le pună la dispoziție anumite acte necesare în acest scop.
Totodată, în urma percheziției efectuate la domiciliul acestei inculpate, s-au găsit un număr impresionant de documente (în original sau copie) obținute de aceasta în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu, cum ar fi certificate de atestare fiscală, adeverințe emise de D.I.T.L. Sector 5, contracte de vânzare-cumpărare, chitanțe, copii acte de identitate etc. (f.445-453 vol. 5 d.u.p.). În mod evident, aceste acte, conținând aproape toate date cu caracter personal sau reprezentând dovada unor raporturi/operațiuni juridice foarte importante pentru persoanele menționate în cuprinsul lor, nu aveau nici o legătură cu diverse cunoștințe ale inculpatei (avocați, rude etc.) pe care le-ar fi ajutat benevol în vederea „rezolvării unor cadastre, intabulări și procese la tribunal”, astfel cum a declarat inculpata (f.378 verso vol. 1 d.u.p.).
Rezultatele percheziției, coroborate cu convorbirile telefonice interceptate, care duc la concluzia că inculpata, prietenă foarte bună cu numita G. N., a sprijinit cu informații și documente activitățile ilicite ale acesteia, permit instanței să concluzioneze că numeroasele documente descoperite la percheziția domiciliară de la locuința inculpatei B. A. au fost obținute din arhivele Primăriei Sectorului 5 București în vederea săvârșirii de infracțiuni, astfel că în sarcina inculpatei poate fi reținută comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C.pen. din 1969.
Astfel fiind. Este nefundat motivul de apel al Parchetului vizând revenirea la încadrarea juridică inițială și condamnarea inculpatei pentru ambele infracțiuni.
Având în vedere pericolul social al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modalitatea de săvârșire a faptelor, descrise anterior, precum și conduita inculpaților, care nu au recunoscut faptele comise și, deci, nu le regretă, nu se justifică, sub nicio formă, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia (aceasta din urmă, în cazul inculpaților Kurt Abdulaziz, M. O., O. C.). Prin urmare, nu poate fi admisă nici cererea inculpatei S. M., de renunțare la aplicarea sau amânarea aplicării pedepsei.
Nu pot fi reținute nici circumstanțe atenuante, nefiind incidente dispozițiile art.75 C. pen.
Legea penală mai favorabilă este, cu excepția situației inculpatei B. A., legea nouă. După cum am mai arătat anterior, sentința este nelegală însă pentru că Tribunalul a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții, în sensul că deși la încadrarea juridică a faptei s-a făcut potrivit dispozițiilor legii noi, s-a reținut forma continuată a infracțiunii (Kurt Abdulaziz, O. C., S. M.) și s-a efectuat contopirea pedepselor pentru infracțiunile în concurs potrivit legii vechi (O. C., S. M., M. O. Manuiela); de asemenea, suspendarea sub supraveghere a executări pedepselor s-a dispus tot în condițiile legii vechi (I. M. A., S. M.). Această nelegalitate nu poate fi însă îndreptată de instanța de control judiciar, în lipsa apelului Parchetului, pentru că s-ar aduce atingere principiului neagravării situației părților în propriul apel (non reformatio in peius), prevăzut la art. 418 C.p.p.
Acestea fiind spuse, Curtea va respinge apelurile inculpaților Kurt Abdulaziz, I. M. A., S. M., M. O. Manuiela, B. A..
În ceea ce o privește pe inculpata O. C. însă, apelul acesteia va fi admis, Curtea urmând să dispună încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților, la termenul din 3.12.2014, pentru una din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată de prima instanță: tentativă de înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P. (ca urmare a schimbării încadrării juridice), în dauna persoanei vătămate G. C. (faptă descrisă la pct. 9 din rech. 9324/P/2007).
Curtea amintește, în această privință, că potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 508 din 7 octombrie 2014 (M.Of. nr. 843 din 19 noiembrie 2014), dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal, „sunt constituționale în măsura în care se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depășit”, statuând că „împăcarea poate interveni până la primul termen de judecată stabilit ulterior datei publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial”.
Astfel fiind, inculpata va rămâne condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare, precum și la pedepsele complementară și accesorie aplicate de Tribunal pentru infracțiunea de furt în formă continuată (faptele descrise la pct. 1 și 2 din rech. 9324/P/2007), analizată mai sus. Nemaiaplicându-se regulile de la concursul de infracțiuni, va fi înlăturată și nelegalitatea izvorând din aplicarea pe instituții autonome a legii penale mai favorabile, în această privință.
7. Inculpații S. P., T. V., T. I. și B. T. D.:
Curtea reține vinovăția inculpaților menționați (cu excepția inculpatului B. T. D. - achitat de prima instanță) în ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina lor:
- S. P.: complicitate la înșelăciune în formă continuată (2 acte materiale, descrise la pct. 4 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007 și pct.5 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006); uz de fals (descrisă la pct. 4 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007); complicitate la înșelăciune și fals în declarații (descrise la pct. 4 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006)
- T. V. - complicitate la înșelăciune și fals în declarații (descrise la pct. 4 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006);
- T. I. - complicitate la tentativă la înșelăciune (descrisă la pct. 4 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007).
Astfel, infracțiunile descrise la pct. 4 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006, inclusiv participația inculpaților S. P. și T. V., astfel cum este susținută de materialul probator, au fost analizate anterior (cu privire la situația inculpatei G. N.), și nu vor mai fi reluate.
Fapta descrisă la pct.5 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță inculpatul S. P., a fost săvârșită în legătură cu imobilul din com. 1 Decembrie, .. 6, ., în dauna persoanei vătămate N. M..
Cu privire la acest imobil, s-a apelat din nou la schema infracțională „clasică”. Astfel:
- inculpata T. (fostă C.) S. G. a reușit să sustragă părții vătămate, suferindă de schizofrenie (f.19 vol.7 d.u.p.), actele de proprietate ale apartamentului;
- ulterior, la data de 14.02.2008, printr-o procură falsificată, inculpatul S. P. a fost „împuternicit” să înstrăineze imobilul părții vătămate și, la data de 10.03.2008, l-a vândut către cumpărătorul de bună-credință G. D. cu suma de 21.000 euro.
Declarațiile persoanei vătămate (evident, în cazul acesteia sub rezerva afecțiunii de care suferă) au fost în sensul că în luna februarie 2008 o persoană de sex feminin recunoscută ulterior a fi inculpata C., a ajutat-o să își obțină actele de identitate, după care i-a luat actele de proprietate ale locuinței. Partea vătămată a mai arătat că inculpata era însoțită de două persoane, anume „S. P.” și „N. G.”, precum și că „G.” împreună cu „P.” i-au vândut locuința, fără a-i da vreun ban (f.15 vol. 7 d.u.p.).
Această declarație a fost confirmată de numita G. I., sora părții vătămate, care a declarat că, după ce apartamentul surorii sale a fost vândut, a aflat că de vânzare s-a ocupat o anume „G.” și că partea vătămată nu a primit nici un ban în urma vânzării. Numitul G. D., cumpărătorul apartamentului, a declarat inițial că a achiziționat imobilul de la inculpații C. S. G. și S. P. (f.51-63 vol. 7 d.u.p.), pentru ca în faza de judecată să își modifice susținerile, învederând că nu știe cine este inculpata C., că a cumpărat imobilul de la partea vătămată N. M., care era însoțită de S. P., și că la recunoașterea din planșe foto efectuată la poliție a confundat-o pe numita N. M. cu inculpata C. (f.20 vol. 7 dos. J.S.5).
Dincolo de faptul că declarația dată în fața instanței de numitul G. D. era în esență necredibilă (era imposibil ca acesta să o confunde pe inculpata C., în vârstă de 31 de ani la data recunoașterii, cu partea vătămată N. M., în vârstă de 53 de ani la același moment), după ce împotriva acestuia s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, și-a retras declarația dată în instanță (arătând că a fost amenințat de diverse persoane pentru a face afirmații false), menținându-și declarația dată la 7.07.2008 în fața organelor de poliție (f.173 vol.9 dos. J.S.5).
Separat de aceste aspecte, raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a stabilit că semnăturile care apar pe cererea de autentificare a procurii, respectiv pe procura prin care inculpatul S. P. era împuternicit să înstrăineze imobilul persoanei vătămate, nu au fost executate de numita N. M. (raport, f.68-72 vol.7 d.u.p.; procură, f.79 vol. 7 d.u.p.).
Audiat în faza de judecată, inculpatul S. P. și-a recunoscut semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu G. D., dar a arătat că nu își aduce aminte nimic despre circumstanțele încheierii sale (f.107 vol. 2 dos. J.S.5), iar inculpata C. a învederat un aspect absolut surprinzător, în sensul că N. M. ar fi fost concubina lui S. P., aceștia locuiau împreună în zona P. I. împreună cu un anume „F.” (partea vătămată P. Ș.) și cu „M.” (S. M.) și, de asemenea, aveau o casă pe care doreau să o vândă (f.71 vol. 2 d.u.p.).
Practic, inculpata a încercat să acrediteze ideea că numita N. M. a locuit, împreună cu S. M., P. Ș., S. P. și C. D. în garsoniera din . caza diverse persoane pe care le folosea uneori în activitățile sale infracționale (cu toții își vânduseră apartamentele și nu aveau unde locui).
Susținerile inculpatei nu pot fi primite din motive evidente. Astfel, situația medicală a părții vătămate N. M. – suferindă de schizofrenie paranoidă, internată în mod repetat în spitale psihiatrice (f.19-41 vol. 7 d.u.p.), cu un comportament violent, în majoritatea timpului „cerșind la biserică și vagabondând prin . sale (f.16 vol. 7 d.u.p.) – face improbabilă o relație de concubinaj a acesteia cu o persoană sănătoasă mintal (inc. S. P.) și, totodată, nici unul dintre locatarii garsonierei menționate nu a menționat ceva despre prezența numitei N. M. în acea locație.
Oricum, N. M. a fost identificată în anul 2008 ca locuind în ., în casa mamei sale, astfel că nu se vede motivul pentru care, chiar bolnavă psihic, ar fi dorit să se mute într-o garsonieră supraaglomerată.
În ceea ce privește faptele descrise la pct. 4 din Rechizitoriul nr. 9324/P/2007, în legătură cu imobilul persoanei vătămate Z. E., și aici a fost aplicată aceeași schemă infracțională:
- partea vătămată, în vârstă de 91 de ani la data săvârșirii faptei, avea o situație materială dificilă, printre altele „apelând la mila publicului stradal, în zona de domiciliu” (decl. N. A. R. D., f.17-18 vol. 3 d.u.p.);
- inculpata C., pretinzând din nou că este angajată a primăriei, a încercat mai întâi să o determine pe partea vătămată să semneze un act pentru a primi suma de 500 lei cu titlu de ajutor de la primărie, însă, nereușind acest lucru, i-a sustras părții vătămate actele de proprietate ale locuinței;
- ulterior, printr-o procură falsificată (semnată de altcineva decât partea vătămată), inculpatul S. P. a fost „împuternicit” să înstrăineze locuința victimei;
- în baza procurii falsificate, inculpatul S. P. a vândut imobilul către cumpărătorul de rea-credință T. I., în schimbul unei sume de bani al cărei cuantum nu poate fi stabilit.
Pentru a reține această situație de fapt, trebuie avute în vedere mai întâi plângerea, declarațiile și recunoașterea efectuată de persoana vătămată, care a învederat că inculpata C. este cea care, în cursul anului 2007 (la o dată neprecizată de partea vătămată, dar probabil la finalul anului), pretinzând că lucrează la primărie și dorește să îi acorde un ajutor bănesc, a pătruns în locuința sa, încercând ulterior să o determine să semneze un act privind primirea ajutorului financiar (f.5-13 vol. 3 d.u.p.).
Cu privire la caracterul fals al procurii folosite pentru vânzarea apartamentului, este relevant raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, care a stabilit că procura menționată nu au fost semnată de partea vătămată (f.43-47 vol. 3 d.u.p.).
De asemenea, procura a fost autentificată la BNP U. M. și U. B. M. A. în data de 21.12.2007, birou notarial care a fost folosit de inculpata T. (fostă C.) și pentru redactarea procurilor folosite pentru înstrăinarea imobilelor menționate la pct. 1 și 2 ale hotărârii.
Convorbirile telefonice purtate de inculpata C. și interceptate de organele de urmărire penală confirmă acuzațiile aduse acesteia, relevantă în acest sens fiind discuția din data de 1.04.2008 (f.32-33 rechiz. 9324/P/2007) dintre aceasta și un anume „V.”, în care, cu o zi înainte de efectuarea vânzării (aceasta a avut loc la 2.04.2008), inculpata discută despre datoriile la întreținere ale apartamentului 36 (cel al părții vătămate), și apoi discuția din data de 2.04.2008, purtată tot cu „V.” (f.31 rechiz. 9324/P/2007), în cuprinsul căreia, discutând despre aceeași vânzare care urma să aibă loc „pe la trei și ceva” (n.n. discuția era purtată la ora 13.23), inculpata afirmă că „va face” ea însăși adeverința privind plata întreținerii.
Acest ultim aspect este confirmat și de declarațiile martorelor P. N. și M. Eustinia, președinte, respectiv administrator al asociației de proprietari a blocului unde se afla apartamentul, care au arătat (f.19-23 vol.3 d.u.p.) că nu au eliberat niciodată adeverința folosită la efectuarea vânzării, iar presupușii semnatari ai acestui act (P. I. și S. D.) nu au ocupat niciodată aceste funcții.
Audiat în cauză, inculpatul S. P. a arătat că, după ce și-a vândut propria locuință cu ajutorul inculpatei C. (fără a susține că a fost înșelat de aceasta), s-a mutat într-o garsonieră unde locuia și inculpata S. M., iar după o vreme inculpata C. i-a propus să participe și el la comiterea unor infracțiuni de înșelăciune imobiliare în dauna unor persoane în vârstă (f.448-450 vol. 1 d.u.p.). Astfel, inculpatul a relatat faptul că s-a deplasat la un notariat de pe . București (sediul BNP A. Ș., unde a avut loc încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu inculpatul T. I.), unde a semnat în calitate de mandatar al proprietarului un contract privind înstrăinarea unui apartament. Pentru aceste activități, inculpatul a primit suma de 100 de euro de la inculpata G. N..
Cu privire la reaua-credință a inculpatului T. I., cumpărător al apartamentului părții vătămate Z., potrivit propriei declarații, acesta era în anul 2008 muncitor în construcții (f.165 vol. 1 dos. J.S.5), că l-a cunoscut pe numitul S. P. într-un bar și, după mai multe întâlniri, acesta din urmă i-a propus să cumpere un apartament situat în Calea Rahovei. Inculpatul afirmă că, după ce a văzut niște poze ale acestuia și schița, fără a se deplasa vreodată personal să vizioneze locuința, a decis să o cumpere, plătind suma de 61.000 de euro. Cu privire la proveniența banilor, inculpatul T. a precizat că i-a câștigat din munca sa (muncitor în construcții), iar în ce privește faptul că nu a vizitat apartamentul nici după cumpărarea acestuia, a arătat că a așteptat trecerea celor două luni pe care proprietara le avea la dispoziție pentru a se muta din apartament.
Aceasta a fost poziția pe care inculpatul a susținut-o pe parcursul întregului proces penal (f.165 vol. 1 dos.J.S.5, f.453-454 vol.3 dos.J.S.5, f.422 vol.7 dos.J.S.5, f.146-147 vol. 2 dos._/3/2013 al Trib.B..).
Apărările inculpatului sunt vădit nesincere, iar întreaga situație de fapt expusă de acesta - neplauzibilă. Astfel, este imposibil ca o persoană în deplinătatea facultăților mintale, deținând o sumă importantă de bani, să decidă să achiziționeze un apartament pe care urma să achite un preț mai mare decât toate economiile sale (în fața Tribunalului, inculpatul a afirmat că a împrumutat suma de 15.000 de euro pentru a putea achita prețul) în urma unor discuții cu o persoană pe care a întâlnit-o întâmplător, într-o cârciumă.
La fel de incredibil este ca aceeași persoană să decidă să achiziționeze apartamentul fără a-l viziona vreodată și fără măcar să se intereseze dacă există datorii la plata utilităților („nu m-a interesat dacă apartamentul figurează sau nu cu datorii”, „nu m-a interesat dacă în respectivul imobil erau maldăre de gunoaie”, f.453 vol. 3 J.S.5). De asemenea, este greu de explicat de ce inculpatul nu a vizitat apartamentul nici după efectuarea tranzacției, măcar pentru a estima costurile unei viitoare renovări.
Nici explicațiile inculpatului privind proveniența sumei de bani cu care a achitat prețul nu sunt mai credibile. Practic, acesta nu are nici o calificare pentru a realiza „finisaje interioare” în construcții astfel cum a afirmat în fața instanței (f.146-147 vol. 2 dos._/3/2013 al Trib.B..), având calificarea de lăcătuș construcții metalice și utilaj tehnologic (f.421 vol. 7 dos. J.S.5). În aceste condiții, chiar și muncind în construcții în perioada de boom economic din anii 2007-2008, inculpatul nu avea cum să câștige suma de 40.000 sau 61.000 de euro.
La aceste aspecte se adaugă faptul că inculpatul S. P. a negat constant situația de fapt expusă de inculpatul T. I., inclusiv în cadrul confruntării cu acesta, efectuată la Judecătoria Sectorului 5 București (f.423 vol. 7 dos. J.S.5). Oricum, în contextul în care inculpatul S. P. pare a fi un consumator împătimit de alcool (este suferind de ciroză alcoolică, f.256 vol. 2 dos._/3/2013 al Trib.B..), fapt vizibil din modul în care susține că și-a vândut propriul apartament (f. 423 vol. 7 dos. J.S.5) și din declarațiile contradictorii, neclare și fără logică date în fața instanțelor, nu se vede cum ar fi putut să apară în fața inculpatului T. ca o persoană serioasă, credibilă și capabilă să îl convingă să achite 61.000 de euro pe un apartament pe care nu îl văzuse niciodată.
De asemenea, conform declarațiilor inculpatului T., acesta nu a preluat efectiv apartamentul cumpărat după trecerea termenului de două luni stabilit în contract, deoarece îl văzuse pe inculpatul S. P. la televizor ca fiind implicat în activitățile grupării infracționale „mandatarii” (f.454 vol. 3 dos. J.S.5) și s-a speriat. Inculpatul nu a putut însă să explice de ce în această situație nu s-a prezentat de urgență în fața poliției pentru a reclama faptul că a fost victima unei înșelăciuni în urma căreia și-a pierdut economiile de o viață.
Raportat la cele arătate, inculpatul T. I. apare ca fiind un cumpărător de rea-credință căruia i s-a propus să cumpere un apartament la un preț foarte redus (în nici un caz cel menționat în contract), fiind probabil informat despre faptul că procura folosită este falsă și, în aceste condiții, a consimțit la achiziționarea acestuia.
În acord cu Tribunalul, Curtea apreciază că nu poate fi reținută însă participația inculpatului B. T. D., referent în cadrul D.I.T.L. Sector 5, acuzat de faptul că a oferit în numeroase rânduri informații membrilor grupării cu privire la situația unor imobile și, în același timp, că le-ar fi pus la dispoziție celorlalți inculpați certificatul fiscal necesar înstrăinării imobilului părții vătămate Z. E..
Probele administrate în cauză nu confirmă însă acuzațiile aduse acestui inculpat. Astfel, nu rezultă că inculpatul B. ar fi fost implicat în tranzacția având ca obiect apartamentul părții vătămate Z. E., niciunul din actele folosite pentru încheierea vânzării nefiind emis de acesta (f.27-38 vol. 3 d.u.p.). totodată, nici cercetările efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București într-o cauză penală aflată în legătură cu aceasta nu au stabilit vreo implicare a acestui inculpat în activitățile ilicite ale unora dintre angajații Primăriei Sectorului 5 București (f.275-278 vol. 7 dos. J.S.5)
În același timp însă, cercetările efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București au dus la identificarea unei alte persoane care, împreună cu inculpata C., a fost implicată în comiterea de înșelăciuni pe linie imobiliară în cursul anilor 2007-2008, anume C. T. V. (f.34-35 vol. 8 dos. J.S.5). Acest aspect are importanță și în cauza de față, deoarece stabilește cine este persoana pe nume „Teo” despre care inculpații discută în mai multe rânduri în cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate.
Astfel, după eliminarea convorbirilor care se referă la numita C. T. V., rămâne o singură convorbire telefonică ce s-ar putea referi la inculpatul B. T. D., anume cea reprodusă la fila 35 a rechizitoriului nr. 9324/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în cuprinsul căreia inculpatele B. A. și G. N. discută despre un anume „Teo din K.”. Dincolo de faptul că nu este clar dacă „Teo din K.” este inculpatul B. sau un alt angajat al Primăriei Sector 5 cu acest nume, convorbirea respectivă este lipsită de valoare probatorie, neoferind vreun element util soluționării cauzei de față.
În ce privește cantitatea mare de documente în copie având legătură cu atribuțiile sale de serviciu descoperite în locuința sa, inculpatul B. a arătat că le-a păstrat pentru a putea ține o evidență mai bună a istoricelor de rol fiscal emise și, totodată, pentru că nu avea certitudinea că integritatea acestora ar fi fost păstrată așa cum trebuia la serviciu (f.468-469 vol. 1 d.u.p.). Apărarea inculpatului este plauzibilă: în contextul în care s-a dovedit că un număr destul de mare de angajați ai D..I.T.L. Sector 5 București au fost implicați în diverse infracțiuni având ca obiect imobile, nu era exclus ca inculpatul să aibă unele bănuieli cu privire la integritatea anumitor funcționari ai acestei instituții încă înainte ca organele judiciare să înceapă efectuarea unor investigații oficiale în acest sens. D. urmare, este posibil ca inculpatul, neavând încredere în anumiți colegi ai săi, să fi dorit să păstreze copii ale unor documente folosite în redactarea lucrărilor zilnice.
În aceste condiții, probele administrate nedovedind vreo legătură infracțională a inculpatului B. cu vreuna din persoanele cercetate în cauza de față și nici faptul că acesta ar fi oferit informații membrilor grupării cu privire la situația unor imobile, simpla deținere de către inculpat la domiciliul său a copiilor unor documente folosite la redactarea lucrărilor zilnice nu reprezintă o infracțiune de abuz în serviciu. Situația acestui inculpat este diferită de cea a inculpatei B. A., ale cărei legături cu inculpații din cauză și a cărei participare la activități infracționale sunt dovedite prin probele administrate.
Acestea fiind spuse, având în vedere pericolul social al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modalitatea de săvârșire a faptelor, descrise anterior, precum și conduita inculpaților, care nu au recunoscut faptele comise și, deci, nu le regretă, nu se justifică, sub nicio formă, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia (aceasta din urmă, în cazul inculpaților S. P., T. V.).
Nu pot fi reținute nici circumstanțe atenuante, nefiind incidente dispozițiile art.75 C. pen.
Legea penală mai favorabilă este legea nouă. Și în cazul acestor inculpați, sentința este nelegală însă pentru că Tribunalul a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții, în sensul că deși la încadrarea juridică a faptei s-a făcut potrivit dispozițiilor legii noi, s-a reținut forma continuată a infracțiunii (pentru S. P.) și s-a efectuat contopirea pedepselor pentru infracțiunile în concurs potrivit legii vechi (pentru S. P. și T. V.); de asemenea, suspendarea sub supraveghere a executări pedepselor s-a dispus tot în condițiile legii vechi (pentru T. I.). Această nelegalitate nu poate fi însă îndreptată de instanța de control judiciar, în lipsa apelului Parchetului, pentru că s-ar aduce atingere principiului neagravării situației părților în propriul apel (non reformatio in peius), prevăzut la art. 418 C.p.p.
La termenul din 5.11.2014 inculpata T. V. a declarat că ar dori să se împace cu persoana vătămată, însă aceasta nu are nicio semnificație juridică în lipsa unei manifestări de voință, în același sens, a persoanei vătămate.
Prin urmare, Curtea va respinge apelurile inculpaților S. P., T. V., T. I..
8. Inculpata M. C.:
Curtea reține participația și a inculpatei M. C. la fapta comisă în legătură cu imobilul din București, ., ., ., în dauna persoanei vătămate Fântu V., 73 de ani, în prezent decedat (descrisă la pct.7 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006)
În acest caz, inculpații au procedat în felul următor:
- în luna noiembrie 2007, partea vătămată Fantu V. a fost îndepărtat din locuința menționată de persoane necunoscute, transportat în diverse locații, fiind descoperit abandonat pe un câmp din zona orașului Costești, jud. Argeș la 21.05.2008;
- prin folosirea unui contract de vânzare-cumpărare atestat de avocatul E. P. cu data de 16.01.2004 (probele administrate ducând însă la presupunerea rezonabilă că aceasta dată este falsă), inculpata B. E. a pretins a fi cumpărătoarea locuinței părții vătămate.
Astfel, numitul Fantu G., fratele persoanei vătămate, observând dispariția de la domiciliu a fratelui său, s-a adresat organelor de poliție, arătând printre altele că persoana vătămată are o stare de sănătate precară, cu momente de lipsă de discernământ și o vedere extrem de slabă (f.6-7 vol.5 d.u.p.). Totodată, numitul Fantu G. a semnalat faptul că persoane străine se interesează de prețul locuinței fratelui său și că a aflat faptul că locuința victimei ar apărea ca fiind vândută încă din anul 2004.
De asemenea, din procesul-verbal încheiat la data de 21.05.2008 de Poliția Orașului Costești, jud. Argeș (f.29 vol. 5 d.u.p.) rezultă că Fantu V. a fost descoperit pe o șosea din zona Costești, iar din procesul-verbal de redare a convorbirii efectuate la Serviciul Apel Unic de Urgență 112 (f.72-73 vol. 8 dos. J.S.5) reiese că la momentul identificării sale de către un șofer de camion, persoana vătămată se afla într-o stare de confuzie completă, nefiind capabil nici măcar să spună cum îl cheamă. Abia ulterior, acesta a reușit să își decline identitatea și să precizeze că este din București, însă, după cum rezultă din cuprinsul conversației, persoana care îl găsise afirma că „nu realizează ce spune”, iar dacă l-ar fi lăsat acolo unde îl găsise, persoana vătămată ar fi murit.
Audiat în faza de urmărire penală (f.25-29 vol. 5 d.u.p.), Fantu V. a arătat că în luna septembrie 2007 a fost vizitat la locuința sa de o tânără care a pretins că lucrează la primărie, i-a oferit un ajutor de 600 lei și i-a prezentat spre semnare niște acte. Ulterior, această persoană l-a mai vizitat la locuința sa, oferindu-i diverse cadouri, iar la 24.11.2007, sub pretextul că îl va duce la restaurant, l-a determinat să își părăsească apartamentul și apoi, lipsindu-l de libertate, l-a transportat și cazat o perioadă lungă de timp în mai multe locații pe care partea vătămată le-a putut preciza doar vag (cartierul Militari, „.”, posibil într-o mănăstire), pentru ca în final să îl abandoneze pe un câmp. Persoana vătămată a învederat aceleași aspecte și în declarația dată în fața instanței (f.205 vol. 2 dos. J.S.5).
Victima a precizat că a fost sechestrată în toată această perioadă, a fost obligat să își facă nevoile într-un lighean și i s-a făcut rău în mai multe rânduri. În fine, acesta a arătat cu claritate că niciodată nu a vrut să își vândă apartamentul și că nu a semnat niciodată vreun contract de vânzare-cumpărare cu privire la acesta (inclusiv la momentul în care i s-a prezentat contractul folosit de inculpați pentru a invoca pretenții asupra imobilului).
Referitor la contractul de vânzare-cumpărare (f.62-63 vol. 5 d.u.p.), acesta apare ca fiind încheiat între inculpata B. E. (în prezent decedată) în calitate de cumpărător și Fantu V. în calitate de vânzător, prețul este fixat la_ lei vechi, iar raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a stabilit că actul a fost semnat de persoana vătămată (f. 49-53 vol. 5 d.u.p.).
Totodată, potrivit declarației martorei P. E. (f.87-88 vol. 5 d.u.p.), casieră a asociației de proprietari a blocului persoanei vătămate, după dispariția persoanei vătămate din luna noiembrie 2007, la apartamentul victimei s-a prezentat inculpata B. E., pretinzând a fi proprietar, însoțită de inculpata M. C., acesta din urmă susținând că este nepoata inculpatei B.. Cele două au solicitat eliberarea unei adeverințe privind cotele de întreținere aferente apartamentului, în vederea vânzării acestuia, însă martora, având suspiciuni justificate, a refuzat să dea curs acestei cereri. De asemenea, și președintele asociației de proprietari, martorul Jeno Jaklovsky, a confirmat aceste aspecte, sesizând organele de poliție cu privire la situația persoanei vătămate (f.101-109 vol. 5 d.u.p.).
Referitor la împrejurarea că, audiată în faza de judecată, martora P. E. nu a mai recunoscut-o pe inculpata M. C.(f.337, vol. 7 dos. J.S.5), instanța are îndoieli cu privire la valoarea de adevăr a acesteia. Astfel, dincolo de perioada lungă de timp trecută de la momentul primei recunoașteri (2.09.2008, realizată în mod legal și atestată de un martor asistent) și cel al declarației date în instanță (8.04.2010), este foarte posibil ca asupra martorei să se fi efectuat presiuni (numeroși martori audiați în cauză și-au schimbat declarațiile fără vreun motiv valabil, în contextul în care foarte multe persoane care au făcut parte din grupul infracțional nu au fost identificate până în prezent).
Referitor la data încheierii contractului, potrivit încheierii de atestare date de avocatul E. P. aceasta ar fi 16.01.2004, însă probatoriul administrat în cauză duce la concluzia că această dată nu este reală, iar momentul la care partea vătămată a semnat actul este de fapt situat în intervalul septembrie-noiembrie 2007.
Astfel, din cercetările realizate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 1398/P/2007 (f.34-71 vol. 5 d.u.p.), rezultă următoarele:
- în chitanțierul lunii ianuarie 2004 al av. E. P. nu apare numele lui Fantu V.;
- av. E. P. a acordat un număr de registru, deși în anul 2004 nu deținea un registru de atestare la momentul respectiv (a ridicat un astfel de registru abia în anul 2010);
- timbrul sec aplicat pe contractul presupus a fi fost încheiat în ianuarie 2004 este aplicat cu un instrument care a fost achiziționat abia în luna martie 2004;
- copiile actelor de proprietate ale lui Fantu V. presupus a fi fost prezentate avocatului E. în luna ianuarie 2004 sunt copii ale documentelor aflate la Administrația Financiară (poartă ștampila acestei instituții), însă Fantu V. nu a ridicat niciodată vreo copie a actelor de proprietate înregistrate la administrație (logic, deoarece acesta deținea originalul actelor de proprietate);
- în declarația dată de numitul E. P. în fața procurorului se menționează că Fantu V. ar fi fost de etnie romă (aspect nereal) și că B. E. ar fi citit contractul și l-a semnat fără obiecții (aceasta era însă analfabetă);
Separat de aceste aspecte, la percheziția efectuată la locuința inculpatei M. C. a fost descoperit un carnet în care erau trecute o . mențiuni cu privire la Fantu V. (f.96-97 vol. 5 d.u.p.), anume adresa locuinței sale, CNP-ul și alte date care denotă o cercetare atentă efectuată de inculpați cu privire la situația victimei. Astfel, este menționată vârsta acestuia (72 de ani, de unde rezultă că înscrisul a fost întocmit în cursul anului 2007, Fantu V. fiind născut în 1935), situația sa familială (necăsătorit, „copii=0, Frați-1, în București, sector 6, Nepoată – 1, nu ține legătura, nu are iubită”), date privind locurile frecventate de acesta („C., parcuri”), mențiunea că locuința este „proprietate personală” (aspect destul de ciudat în contextul în care inculpatele B. și M. au invocat în sprijinul pretențiilor asupra imobilului un contract teoretic încheiat în 2004), date privind starea sa de sănătate („arterită la picioare, hipertensiv, cataractă”) și socoteli privind pensia și cheltuielile acestuia.
Această ultimă probă este de natură să stabilească definitiv faptul că în nici un caz contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat la data de 16.01.2004. Practic, după o supraveghere foarte atentă a victimei Fantu V., în urma căreia s-au strâns un număr impresionant de informații cu privire la acesta, inculpatele B. și M. (sau alte persoane în complicitate cu acestea) l-au determinat prin înșelăciune (pretinzând a fi angajate la primărie și profitând de deficiențele grave de vedere ale părții vătămate – cataractă, afecțiune despre care inculpatele aveau cunoștință) să semneze contractul de vânzare-cumpărare datat 16.01.2004.
Spre această concluzie duce și împrejurarea că nici una dintre persoanele apropiate lui Fantu V. (fratele său, vecini) nu au auzit ca acesta să fi dorit să își înstrăineze locuința (cu atât mai puțin că și-ar fi înstrăinat-o încă din 2004) și nici nu au observat ca acesta să dețină o sumă importantă de bani (725 milioane de lei vechi).
De asemenea, este de neînțeles motivul pentru care, dacă vânzarea ar fi fost reală, părțile nu ar fi încheiat-o în fața unui notar public (susținerea av. E., f.117 vol. 5 d.u.p., în sensul că acestea „nu aveau bani pentru notar” este necredibilă, în contextul în care presupusa cumpărătoare tocmai achitase o sumă importantă ca preț al vânzării), cum la fel de neclar este motivul pentru care, deși achitase prețul vânzării, inculpata B. E. a încercat să intre în posesia apartamentului abia la 3 ani după acest moment, exact atunci când partea vătămată a dispărut de la domiciliu.
Susținerile acestei inculpate (f.63-64 vol. 2 d.u.p.), în sensul că ar fi existat o convenție verbală cu partea vătămată, în sensul că aceasta va rămâne în apartament pe un termen nelimitat, până când inculpata îi va cere să îl părăsească sunt vădit necredibile raportat la materialul probator administrat.
La fel de necredibile sunt și susținerile ambelor inculpate, în sensul că nu s-ar cunoaște una pe cealaltă, având în vedere înscrisul descoperit la locuința lui M. C. și declarația martorei P. E.. Cu privire la inculpata M., are relevanță în cauză și convorbirea interceptată dintre aceasta și inculpata C., purtată la data de 1.04.2008 (f.155-160 vol. 4 d.u.p. 9324/P/2007), în cuprinsul căreia cele două inculpate discută pe larg despre infracțiunile comise, denumite „combinații”, despre vânzările frauduloase operate de inculpata C. („trei procuri am avut pe numele meu, trei am dat”), despre faptul că aceasta a „furat-o din spital” pe una din părțile vătămate, precum și despre „munca grea” pe care o prestează C. G., care este obligată „să stea cu boschetarii”, din cauza cărora „a dat în hepatită” (n.n. „boschetarii” sunt, evident, S. M., S. P., P. Ș. și C. D., cu care inculpata C. locuia).
Prin urmare, materialul probator dovedește cu prisosință săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către inculpata M. C., neputând fi reținută nici apărarea acesteia în sensul împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. Data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu este 16.01.2004, după cum s-a arătat, momentul la care persoana vătămată a semnat actul fiind de fapt situat în intervalul septembrie-noiembrie 2007 - data consumării infracțiunii. Astfel fiind, termenul de prescripție specială, de 10 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 155 alin.4 NCP, s-ar fi împlinit cel mai devreme în septembrie 2017.
Având în vedere pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modalitatea de săvârșire a faptei, descrisă anterior, precum și conduita inculpatei, care nu a recunoscut fapta comisă și, deci, nu o regretă, nu se justifică, sub nicio formă, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Nu pot fi reținute nici circumstanțe atenuante, nefiind incidente dispozițiile art.75 C. pen.
Legea penală mai favorabilă este legea nouă, față de limitele de pedeapsă reduse considerabil.
Prin urmare, Curtea va respinge apelul inculpatei M. C..
În acord cu Tribunalul, nu va reține participația inculpatei M. C. la comiterea faptei descrise la pct. 9 din rechizitoriul nr.9324/P/2007, în dauna persoanei vătămate G. C.. În concret, acuzația parchetului față de această inculpată constă în faptul că ar fi căutat clienți pentru vânzarea imobilului părții vătămate. În sprijinul acestei acuzații este prezentată o convorbire telefonică între aceasta și inculpata C., din 1.04.2008 (f.47-48 rechizitoriu 9324/P/2007).
Din cuprinsul acelei convorbiri nu se poate desprinde însă concluzia participării inculpatei M. la încercarea de a vinde imobilul persoanei vătămate G.. Indiscutabil, conversația dintre cele două inculpate are conotație penală, dar nu se poate concluziona că ar viza fapta descrisă mai sus, ci, mai degrabă, activitatea infracțională generală a celor două inculpate. De asemenea, nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată nu a fost administrată vreo probă care să ducă la concluzia implicării inculpatei M. C. în activitatea infracțională îndreptată împotriva persoanei vătămate G. C..
9. Inculpații S. R. și D. G.:
Soluția de încetare a procesului penal față de inculpații S. R. și D. G., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale este nelegală, față de data comiterii infracțiunilor - mai 2006 (pct. 2 din rechizitoriul nr.3540/P/2006) și, respectiv, 28.11.2005 (pct. 5 din rechizitoriul nr.9324/P/2007), termenul de prescripție - de 10 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 155 alin.4 NCP, nu s-a împlinit.
În lipsa apelului Parchetului cu privire la acești doi inculpați și în condițiile în care partea civilă Asociația de Proprietari . soluția doar cu privire la latura civilă a cauzei (în ceea ce îl privește pe inculpatul S. R.), Curtea nu poate îndrepta soluția atacată în această privință, pentru că s-ar aduce atingere principiului neagravării situației părților în propriul apel (non reformatio in peius), prevăzut la art. 418 C.p.p.
* * *
În ceea ce privește soluțiile de netrimitere în judecată dispuse prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2969/P/2010 din 17.07.2014, printre alții, cu privire la inculpații M. C., G. N., M. G., acestea fie nu privesc imobilele ce au făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză, fie se referă la alte infracțiuni decât cele pentru care au fost inculpații trimiși în judecată. Oricum, soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată ale procurorului nu se bucură de autoritate de lucru judecat, în sensul art. 6 și art. 16 alin. (1) lit.i) C.p.p., pentru ca instanța să fie ținută de ele.
II. Latura civilă:
Părțile civile S. I. F. și Stania E. au solicitat obligarea inculpaților B. Meltiade, Bîrea B. I., M. G. și G. L., în solidar, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, la plata despăgubirilor astfel cum au fost solicitate și cum au rezultat din probatoriul administrat în cauză:
- 1000 Euro daune materiale reprezentând contravaloarea lucrurilor personale aflate în apartament și însușite de inculpați, și 20.000 Euro daune morale în favoarea părții civile S. I., și
- -13.791 Euro daune materiale, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, 6.000 Euro daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile aflate în apartament și însușite de inculpați, 12.133,35 lei daune materiale, reprezentând suma restantă la întreținere, în perioada în care apartamentul s-a aflat în posesia inculpaților, și 20.000 Euro daune morale, în favoarea părții civile Stania E..
Au solicitat să fie avut în vedere, la acordarea daunelor morale, modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, timpul îndelungat în care părțile vătămate au fost lipsite de imobil și suspuse unor procese penale și civile.
Reținând vinovăția inculpaților – condamnați – pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna persoanelor vătămate S. I. F. și Stănia E. (pe latură penală), și apreciind că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, Curtea va admite în parte acțiunea civilă formulată de aceleași părți civile (faptă descrisă la pct. 1 al rechizitoriului nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București) și va obliga, în solidar, pe inculpații G. L., B. Meltiade, B. B. I. și M. G. la plata sumei de 5000 Euro daune morale către partea civilă Stănia E. și 5000 Euro daune morale către partea civilă S. I. F.. Consideră Curtea că sumele de bani acordate – într-un cuantum mai mic decât cel solicitat – sunt de natură a repara prejudiciul moral suferit de părți și, împreună cu soluția de condamnare pronunțată pe latura penală, să ofere acestora o satisfacție echitabilă.
Nu va admite cererea de acordare a despăgubirilor materiale, dat fiind că prejudiciul constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului nu este unul cert, ci eventual, pe de o parte, iar părțile civile nu au făcut dovada contravalorii bunurilor care s-ar fi aflat în apartamentul în cauză, pe de altă parte.
În ceea ce privește plata sumei restante la întreținere, aceasta incumbă potrivit legii proprietarilor locuinței, care independent de ocuparea – abuzivă – de către inculpați (care puteau foarte bine să înstrăineze imobilul și fără să locuiască în el) erau datori să o plătească. Astfel, potrivit art. 46 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”. Or, în cauză, inculpații nu au fost niciodată proprietari – în mod legal – al imobilului în cauză și nici nu s-a dovedit dacă, cel puțin, l-au locuit efectiv.
Partea civilă Asociația de Proprietari .> a solicitat obligarea inculpatului S. R. la plata cheltuielilor de întreținere pe care le datorează Asociației, învederând totodată că apartamentul în cauză este devastat (faptele descrise la pct.2 din Rechizitoriul nr. 3540/P/2006).
Față de împrejurarea că soluția de încetare a procesului penal față de inculpatul S. R.nu a făcut obiectul apelului nici al Parchetului și nici al părții civil, după cum s-a arătat mai sus, soluția pe care o poate pronunța Curtea nu poate fi decât aceea prevăzută de art. 25 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen., texte de lege potrivit cărora va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Asociația de locatari .>
Partea civilă R. I. M. nu a motivat apelul declarat în cauză, iar prin înscrisul înregistrat la dosar la data de 6.10.2014 (f.177 vol. 1 dosar Curte), a arătat că renunță la apelul declarat. Dată fiind data ”renunțării”, respectiv după expirarea termenului de declarare a apelului, cu depășirea termenului prevăzut de lege în acest sens (art. 414 alin. 1 C. proc. pen.), manifestarea de voință a apelantei va fi calificată de Curte ca și ”retragere” a apelului, în condițiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., urmând a se lua act de aceasta prin prezenta decizie.
Cât privește contestația în anulare formulată de către condamnată, se impun a fi făcute următoarele precizări:
Potrivit art.426 Cod procedură penală, se poate face contestație în anulare, împotriva hotărârilor penale definitive, în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Coroborat acest text de lege cu prevederile art. 431 Cod proc pen, se constată că analiza admisibilității contestației în anulare presupune nu numai circumscrierea susținerilor contestatoarei cazurilor expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod procedură, dar depunerea sau invocarea unor dovezi care există la dosar.
Cum petenta și-a argumentat contestația pe dispozițiile art. 426 lit.b Cod proc pen, dar nu s-au depus sau invocat dovezi în acest sens (mai mult, din propriile verificări al instanței a rezultat că susținerile contestatorului nu se confirmă), în baza art.431 Cod procedură penală, Curtea va respinge contestația ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală, precum și ale art. 451 Cod proc.civilă, referitoare la reducerea onorariul avocatului, în raport de complexitatea cauzei și prestația acestuia,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatoarea G. N., împotriva deciziei penale nr.1598 din data de 22 decembrie 2014, a Curții de Apel București-Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 150 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. E. B. I. C.
GREFIER,
A. N.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./22.02.2016
Curtea de Apel București/ jud. G. C. și G. T.

← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1273/2015....		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 271/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 271/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI