Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 23/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 23/2016
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.23/F
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10.02.2016
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. F.
GREFIER -V. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror C. M. L..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la recunoașterea sentinței penale din data de 20.08.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori al Tribunalului Landului Augsburg și punerea în executare a pedepsei aplicate prin această hotărâre persoanei condamnate L. NICUȘOR.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, a răspuns apărătorul din oficiu al persoanei condamnate L. Nicușor, avocat D. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/06.02.2016 emisă de Baroul București (atașată la fila 4 din dosar).
Procedura este legal îndeplinită, cauza fiind judecată fără citarea persoanei condamnate, potrivit art.135 alin.2 din Legea nr.302/2004 (republicată).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că se impune atașarea la dosar de informații legate de perioada în care persoana condamnata L. Nicușor s-a aflat în arest preventiv în Germania, în condițiile în care autoritățile germane au precizat ca acesta are o deducere de 650 de zile, însă pentru a putea opera respectiva deducere trebuie sa se comunice când și în ce a constat aceasta.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate, având cuvântul, apreciază ca este vorba de perioada arestării persoanei condamnate, respectiv 07.02.2014 pana la zi, număr de zile care nu corespunde cu cele 650 de zile precizate de autoritățile germane, însă din cererea formulată de către aceste autorități rezultă ca persoană condamnată beneficiază de o deducere a pedepsei datorita faptului că muncește.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că deducerea de care persoana transferabilă beneficiază în Germania ca urmare a prestării muncii nu poate fi suspusa regulilor din Romania, ci doar în momentul în care se va pune în discuție eventual liberarea condiționată a acestuia se va aprecia dacă se va ține sau nu cont de vreo deducere a pedepsei în raport de munca prestată, totodată reiterând faptul ca cererea formulată se referă strict la perioada care ar trebui dedusă din durata totală a pedepsei de 1764 de zile.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate, având cuvântul, arată că din actele dosarului rezultă că persoana condamnată se afla în arest preventiv din data de 07.02.2014, aspect ce rezultă din conținutul hotărârii de condamnare.
Curtea, față de această împrejurare apreciază că la dosar există suficiente date pentru a fi pusă în discuție sesizarea formulată de către P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate, având cuvântul, apreciază că se impune atașarea la dosar a hotărârii definitive si executorii privind dosarul nr. 330-2/ABE-He-_ ce vizează pierderea dreptului de liberă circulație a persoanei condamnate, având în vedere că se face vorbire de aceasta în cererea de transfer.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, apreciind că la dosarul cauzei există suficiente date pentru punerea în discuție a sesizării formulate de către parchet.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea sesizării formulată de către P. de pe lângă Curtea de Apel București si transferarea persoanei solicitate într-un penitenciar din Romania în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și constituire a unui grup infracțional organizat.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate, având cuvântul, solicită respingerea sesizării formulată de către P. de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere că pierderea dreptului la liberă circulație prevăzut în hotărârea definitivă si executorie nu se regăsește scriptic în niciunul din actele dosarului, în afara acelui certificat transmis autorităților judiciare germane, pe de o parte, iar pe de alta parte, lipsa consimțământului persoanei condamnate asupra transferului, acesta fiind motivul pentru care apreciază cererea parchetului ca fiind inadmisibilă.
De asemenea, arată că în hotărârea emisă de autoritățile germane nu se menționează existența vreunei măsuri cu privire la expulzarea sau depistarea persoanei ce urmează a fi transferată, astfel că, raportat la împrejurarea că nu s-a făcut proba existenței materiale a sentinței pronunțată în dosarul nr. 330-2/ABE-He-_ și la faptul că prin procesul-verbal întocmit la data de 15.02.2015 persoanei condamnate nu i se aduce la cunoștință că poate fi luată măsura expulzării împotriva sa, cererea parchetului nu este admisibila, nefiind incident în cauză art. 155 alin. 1din Legea nr. 302/2004.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este vorba de o hotărâre certificată, că în cererea de transfer se menționează existența unui ordin de expulzare, iar prin Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 se menționează că nu se poate ține cont de refuzul persoanei condamnate la dispunerea transferului câtă vreme există un ordin de expulzare pe numele acesteia, în cuprinsul actelor dosarului făcându-se referire la existența ordinului de expulzare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
La data de 04.02.2015, pe rolul Curții de Apel București - Secția I Penală a fost înregistrată sub nr._, sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art.153, art.154 din Legea nr.302/2004, republicată, prin care s-a solicitat recunoașterea sentinței penale nr.5J KLs 406 Js_/13 jug din data de 20.08.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori al Tribunalului Landului Augsburg, prin care cetățeanul român prin care cetățeanul român L. NICUȘOR a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare .
În fapt, prin referatul procurorului se arată că, la data de 25.01.2016, a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 310/11-5/2016 adresa nr. 3331/2016 din data de 19.01.2016 a Ministerului Justiției - Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei unități de parchet cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Federală Germania prin care se solicită transferarea persoanei condamnate L. NICUȘOR într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de susnumit de către instanța de judecată din statul solicitant, stat care a transpus Decizia - cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Din examinarea certificatului și a documentelor comunicate de statul de condamnare în aplicarea dispozițiilor art. 153 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 6 alin. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, se constată că prin sentința penală nr. 5 J KLs 406 Js_/13 jug din data de 20.08.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori al Tribunalului Landului Augsburg, rămasă definitivă la data de 28.08.2014, numitul L. NICUȘOR a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în grup infracțional organizat în 19 cazuri de pluralitate de infracțiuni, conform art. 244 a alin. 1, art. 242 alin. 1, art. 243 alin. 1 prop.2 nr. 3 cu aplic. art. 25 alin. 2 și art. 53 din Codul penal german, reținându-se că în perioada 14.08._14, susnumitul împreună cu alte trei persoane, au sustras din mai multe spații comerciale diverse bunuri.
Potrivit certificatului și a hotărârii de condamnare transmise de autoritățile judiciare germane, numitul L. NICUȘOR a fost arestat preventiv la data de 07.02.2014, iar executarea pedepsei încetează la data de 05.12.2018, în prezent susnumitul fiind încarcerat în Penitenciarul Kaisheim.
În cauză s-a procedat la examinarea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 154 alin. 3 rap. la art. 155 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 3 pct. 1 lit. b și e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, rezultând că hotărârea de condamnare este definitivă și executorie, iar faptele care au atras condamnarea numitului L. NICUȘOR au corespondent în legislația penală română fiind incriminate în dispozițiile art. 228 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp., art. 77 lit. a Cp. și art. 6 alin. 1 Cp., conform certificatului de legislație aplicabil în cauză.
De asemenea, s-a examinat îndeplinirea condițiilor prevăzute în dispozițiile art. 154 alin. 3 rap. la art. 155 alin. 1 lit. c și d teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 3 lit. c și d din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, obținându-se relații cu privire la cetățenia și domiciliul numitului L. NICUȘOR, conform adreselor nr._/28.01.2016 și nr._/4 din 27.01.2016 emise de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, respectiv Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Potrivit procesului-verbal din data de 22.06.2015 numitul L. NICUȘOR nu a fost de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei, însă consimțământul susnumitului nu este necesar, întrucât în cuprinsul certificatului transmis autorităților judiciare germane au precizat că prin hotărârea definitivă și executorie emisă în dosarul nr. 330-2/ABE-He-_ al Oficiului pentru Străini din Augsburg s-a stabilit pierderea dreptului la liberă circulație a numitului L. NICUȘOR începând cu data de 16.02.2015.
Astfel, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 155 alin. 1 lit. d teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 6 alin. 2 lit. b din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, dispoziții conform cărora „consimțământul persoanei condamnate nu este necesar atunci când hotărârea judecătorească, însoțită de certificat, este transmisă statului membru în care va fi deportată persoana condamnată după ce este exonerată de executarea pedepsei în temeiul unui ordin de expulzare sau de depistare inclus în hotărârea judecătorească", această decizie fiind transpusă de Republica Federală Germania.
Totodată, din verificările realizate în aplicarea dispozițiilor art. 153 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată, a rezultat că numitul L. NICUȘOR nu mai este cercetat penal în prezent de către organele de urmărire penală române pentru săvârșirea altor infracțiuni, conform procesului-verbal întocmit la data de 01.02.2016 și a fișei de cazier judiciar anexate la lucrare.
Ca atare, din examinarea materialului existent a rezultat că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 155 alin. 1 lit. e din Legea nr. 302/2004, republicată, în sensul că nu este incident în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 151 din Legea nr. 302/2004, republicată de nerecunoaștere a hotărârii și neexecutare a pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.5J KLs 406 Js_/13 jug din data de 20.08.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori al Tribunalului Landului Augsburg, cetățeanul român L. NICUȘOR a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în grup organizat prevăzute de art. 244 a alin. 1, art. 242 alin. 1, art. 243 alin. 1 prop.2 nr. 3 cu aplic. art. 25 alin. 2 și art. 53 din Codul penal german, reținându-se că în perioada 14.08._14, susnumitul împreună cu alte trei persoane s-au asociat în vederea sustragerii din mai multe spații comerciale diverse bunuri. Se reține că în perioada 14.08.2013 – 04.12.2013, cetățeanul român L. NICUȘOR, împreună cu celelalte persoane ale grupului, a comis 12 sustrageri de bunuri, în special șampanie și whisky, în valoare de 3731 euro. În perioada 29.01.2014 – 06.02.2014, cetățeanul român L. NICUȘOR, împreună cu doi complici, a comis alte sustrageri de bunuri, în special băuturi alcoolice, țigări și tutun, în valoare de 3267 euro.
Potrivit art.155 din Legea nr.302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.
(2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.
Conform art.151 din aceeași lege o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 155, atunci când:
a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;
b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;
c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;
d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;
e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;
f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;
g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:
(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.
Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.
De la caz la caz, luând în considerare circumstanțele specifice ale cauzei și după consultarea autorității competente a statului emitent, instanța poate refuza recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent, dacă:
a) persoana este cercetată în România pentru aceeași faptă penală pentru care a fost condamnată în străinătate. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;
b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 158 alin. (1).
Examinând dosarul cauzei, Curtea constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art.151 și art.155 din Legea nr.302/2004, republicată.
Astfel, sentința penală nr.5J KLs 406 Js_/13 jug din data de 20.08.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori al Tribunalului Landului Augsburg, prin care cetățeanul român L. NICUȘOR a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea a 19 infracțiuni de furt calificat în grup organizat prevăzute de art. 244 a alin. 1, art. 242 alin. 1, art. 243 alin. 1 prop.2 nr. 3 cu aplic. art. 25 alin. 2 și art. 53 din Codul penal german, este definitivă și executorie.
Totodată, și condiția dublei incriminări este îndeplinită, faptele reținute în sarcina condamnatului având corespondent în legislația penală română, în sensul că întrunesc, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunilor de furt și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzute de art.228 alin.1 și de art. 367 din Codul penal român.
De asemenea, Curtea constată că, deși persoana condamnată nu a consimțit la executarea pedepsei în România, totuși împotriva acestuia există hotărârea definitivă și executorie din data de 16.02.2015 referitoare la pierderea dreptului de liberă circulație pe teritoriul Germaniei, dată în dosarul nr.330-2/ABE-He-_ (fila 17 dosar procuror), fiind astfel incidente dispozițiile art.155 alin.1 lit.d teza a II-a din Legea nr.302/2004, republicată. Curtea reține că nu este necesar ca la dosar să se afle ordinul de expulzare, cum a susținut apărarea, întrucât dispozițiile legale nu impun o asemenea cerință, iar mențiunile din certificatul menționat de art.4 din Decizia – Cadru 2008/909/JAI din 27.11.2008 sunt neechivoce în sensul existenței unei hotărâri de expulzare.
În plus, Curtea constată că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art.151 din Legea nr.302/2004, republicată.
Ca atare, Curtea, constatând că în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr.302/2004, republicată, că felul și durata pedepsei aplicate condamnatului nu sunt incompatibile cu legislația națională, va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe cale de consecință, în baza art.154 și art.155 din Legea nr.302/2004, republicată, va recunoaște sentința penală nr.5J KLs 406 Js_/13 jug din data de 20.08.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori al Tribunalului Landului Augsburg, definitivă la data de 28.08.2014, prin care cetățeanul român L. NICUȘOR a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare și va dispune transferarea condamnatului L. NICUȘOR într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 10 luni închisoare.
Totodată se va deduce din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare, 650 zile de pedeapsă executate până la data de 17.11.2015, precum și în continuare la zi. Curtea constată că numărul de 650 de zile de detenție corespunde perioadei 07.02.2014 (când a fost arestat intimatul L. NICUȘOR - fila 30 din dosarul procurorului) – 17.11.2015 (fila 21 din dosarul procurorului), la care se adaugă reținerea din data de 06.02.2013.
De asemenea, Curtea va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 lei, se va avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art.154 și art.155 din Legea nr.302/2004, republicată, recunoaște sentința penală nr.5J KLs 406 Js_/13 jug din data de 20.08.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori al Tribunalului Landului Augsburg, definitivă la data de 28.08.2014, prin care cetățeanul român L. NICUȘOR a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare .
Dispune transferarea condamnatului L. NICUȘOR într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 10 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare, 650 zile de pedeapsă executate până la data de 17.11.2015, precum și în continuare la zi.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de apel.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
F. P. E. V.
Red. P.F.
Dact.P.F.:28.12.2015
3 ex.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 22/2016. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
