Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 135/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 135/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 135/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 135

Ședința publică de la 29 ianuarie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - M. C.

JUDECĂTOR - C. C.

GREFIER - G. A. I.

* * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU, inculpații P. C. A., S. M., M. C. B. și partea civilă P. C. A. împotriva sentinței penale nr. 383 din data de 17.07.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelanții inculpați: P. C. A. – în stare de arest la domiciliu și asistat de apărător ales, avocat C. M. L. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, M. C. B. personal și asistat de apărător ales, avocat T. C. S. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, S. M. – în stare de arest la domiciliu și asistat de apărător ales, avocat Cerneschi I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, apelanta parte civilă P. C. A. – personal și asistată de apărător ales, avocat B. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimații inculpați P. M. - personal și asistat de apărător din oficiu, avocat Slăvuică E. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, A. M. V. - în stare de arest la domiciliu și asistat de apărător din oficiu, avocat Slăvuică E. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și O. S. - personal și asistat de apărător din oficiu, avocat Slăvuică E. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București și intimata parte responsabilă civilmente A. F., lipsind intimata parte civilă S. C. DE URGENȚĂ „SF. P.” BUCUREȘTI și intimatele părți responsabile civilmente O. I., A. F. și O. S..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București a înaintat la dosar referatul de evaluare psihosocială a apelantului inculpat P. C. A..

Apărătorul apelantei părți civile solicită a se încuviința depunerea la dosar a unui raport de evaluare clinică și psihodiagnostică.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu proba solicitată.

Curtea, după eliberare, încuviințează proba solicitată și o administrează, prin depunerea la dosar a înscrisului precizat.

După ce Curtea pune in vedere apelanților inculpați și intimaților inculpați dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-li-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva lor, aceștia arată că își mențin declarațiile date anterior și nu doresc să dea declarație suplimentară în fața Curții.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că apelul parchetului vizează două aspecte: greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea privitoare la viața sexuală într-o infracțiune referitoare la relațiile sociale. Consideră că infracțiunea prev. de art. 201 alin. 4 vechiul Cod penal în nici un caz nu a fost dezincriminată. A fost dezincriminată forma tip a infracțiunii de perversiune sexuală din vechiul Cod penal, dar varianta agravantă - prev. de alin.4 in acea legislație – a rămas in continuare incriminată. Consideră că nu poate fi vorba despre o dezincriminare totală a infracțiunii, ci doar a anumitor forme ale acesteia, forme ce nu se regăsesc in prezenta cauză. Consideră că sunt întrunite in totalitate condițiile acestei infracțiuni, perversiunea sexuală nu a fost comisă in scopul producerii vreunei plăceri, ci in prezenta cauză a fost săvârșită în scopul de a o umili pe partea vătămată. In atare situație, formulează concluzii că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În continuare, susține că in ceea ce-l privește pe inculpatul P., cu privire la disp. art. 219 alin. 4 Noul Cod penal, consideră că nu se aplică alineatul 4 in prezenta cauză întrucât este vorba despre două rezoluții infracționale distincte, nu este vorba despre o agresiune sexuală imediat infracțiunii de viol. Actul de perversiune sexuală a avut un scop diferit – acela de a o umili pe partea vătămată, iar violul a avut scopul clasic prevăzut de lege. Consideră că se impune schimbarea încadrării juridice in ceea ce-i privește pe inculpații minori, cu reținerea disp. art. 219 alin. 1 Cod penal și aplicarea măsurilor educative pentru ambele infracțiuni, iar pentru inculpați majori se impune condamnarea acestora și pentru comiterea infracțiunii de perversiune sexuală, respectiv complicitate la această infracțiune.

Extinde oral motivele de apel ale parchetului cu privire la cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților. Astfel, consideră că pedepsele aplicate sunt mult prea blânde, ținând cont de gravitatea deosebită a faptelor, modul de comitere, scopul urmărit. Inculpații au considerat ca este foarte distractiv să umilească într-un mod extrem de brutal o altă persoană, au profitat de numărul mare in care se aflau, de faptul că – cel mai probabil - persoana vătămată era o persoană liniștită, cu posibilități mai restrânse de apărare. Mai mult, inculpatul P. a dus lucrurile la un alt nivel, săvârșind și infracțiunea de viol. Consideră că scopul pedepsei in prezenta cauză poate fi atins doar cu executare efectivă în ceea ce-i privește pe inculpații majori, iar in ceea ce-i privește pe inculpații minori se impune aplicarea unei măsuri educative privative de libertate.

Concluzionând, solicită admiterea apelului parchetului pentru motivele expuse mai sus.

Apărătorul apelantei părți civile, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței instanței de fond – pe care o consideră nelegală și netemeinică – sub aspectul laturii penale și in temeiul disp. art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, solicită:

In ceea ce-l privește pe apelantul inculpat P. C. A. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 in infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a vechiul Cod penal și condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunilor de viol in formă agravată, tâlhărie și perversiune sexuală.

Pentru inculpații P. M. și M. C. B. solicită condamnarea acestora pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la viol in formă agravată, complicitate la tâlhărie și complicitate la perversiune sexuală.

Pentru inculpatul S. M. solicită condamnarea pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la viol in formă agravată, tâlhărie și complicitate la perversiune sexuală, iar pentru inculpații minori A. M. și O. S. solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 205 alin. 1 Noul Cod penal in infracțiunea prev. de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a Noul Cod penal și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la perversiune sexuală in complicitate la agresiune sexuală conform Noului Cod penal și condamnarea acestora pentru aceste infracțiuni.

In privința inculpaților majori solicită aplicarea unor pedepse îndreptate spre maximul special prevăzut de lege cu executare in regim de detenție. In consecință, solicită înlăturarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere instituit in favoarea inculpaților P. M. și M. C. B. prin sentința penală atacată.

In ceea ce privește primul motiv de apel, achiesează la apelul parchetului.

In ceea ce privește al doilea motiv de apel, consideră nelegală sentința instanței de fond, prin care s-a dispus achitarea inculpaților pentru comiterea infracțiunii de complicitate la viol in formă agravată deoarece din întreg materialul probator reiese faptul că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii, faptă comisă cu intenție indirectă întrucât au prevăzut rezultatul faptei autorului, nu l-u urmărit, dar au acceptat posibilitatea producerii lui. In acest sens, face trimitere la declarațiile martorilor.

In cazul in care se va aprecia ca se impune desființarea sentinței penale sub acest aspect și condamnarea inculpaților pentru complicitate la infracțiunea de viol, consideră necesară schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul P. C. din varianta simplă a infracțiunii de viol prev. de art. 197 Cod penal in art. 197 alin.2 lit. a Cod penal.

De asemenea, consideră nelegală soluția de achitare a inculpaților P. C. și S. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și nelegală soluția de achitare a inculpaților P. M., A. M. V., M. C. B. și O. S. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

Instanța de fond i-a achitat pe inculpați, reținând că nu s-a putut stabili cu exactitate care a fost scopul comiterii infracțiunii. Apărarea solicită a se avea in vedere declarațiile date de inculpații A. M., M. C. B. și ale martorului C. A., ce se coroborează, in sensul că telefonul a fost luat din buzunarul părți vătămate in scopul de a și-l însuși pentru a dispune de acest bun și a cumpăra băuturi alcoolice.

Pentru aceste motive solicită condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, respectiv complicitate la infracțiunea de tâlhărie.

In ceea ce-i privește pe inculpații minori A. M. și O. S., consideră nelegală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lipsire de libertate in mod nelegal in forma agravată din vechiul Cod penal in aceiași infracțiune in forma simplă, respectiv art. 205 alin. 1 Noul Cod penal și, pe cale de consecință, condamnarea acestora pentru această ultimă infracțiune.

Cu privire la apelul parchetului, solicită a fi admis astfel cum a fost susținut.

In ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită menținerea dispozițiilor din sentința apelată, avându-se in vedere si raportul de evaluare depus la dosar la acest termen.

In încheiere, solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate, cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul apelantului inculpat P. C. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului și a se reaprecia atât probele administrate in faza de urmărire penală, cât și cele administrate in faza de cercetare judecătorească.

Apreciază că instanța fondului nu a dat o mare însemnătate probelor administrate in cauză, folosind doar probele care îl incriminau pe inculpatul P..

Solicită achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. 1 si 2 Cod penal conform art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, inculpatul făcându-se vinovat in cel mai rau caz doar de faptul ca a aplicat părții vătămate, in glumă, o palmă, nu a amenințat-o, nu i-a creat sau indus vreo teamă părții vătămate, din contra l-a oferit sa bea împreună cu toti ceilalți si i-a dat si țigări să fumeze. Susține că in cazul de față, la momentul la care se reține de către instanță că s-a săvârșit lipsirea de libertate, partea vătămată avea posibilitatea să părăsească acel grup, aspect ce rezultă atât din declarațiile martorilor, cât și ale inculpaților ce au fost audiați in cauză.

In ceea ce privește infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 2 C penal, solicită achitarea in baza art. 16 lit.a Cod procedură penală - fapta nu există. Solicită a se da o mare eficienta in cauza raportului de expertiză medico-legală efectuat in faza de judecată, din care rezultă că nu a rezultat ADN-ul inculpatului P. pe secrețiile recoltate imediat după comiterea faptei de la partea vătămată. Neexistând acest ADN, nu rezultă cu certitudine că această infracțiune ar fi fost comisă.

In ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, corect a reținut instanța de fond că aceasta faptă nu există și nu a fost comisă de inculpat, raportat la faptul că nici un moment inculpatul P. nu a fost in posesia telefonului mobil – despre care se reține că ar fi fost luat de la partea vătămată fără voința acesteia. Față de aceste aspecte, solicită achitarea inculpatului P. C. A. în temeiul art. 16 lit. a si c Cod procedura penala - fapta nu exista si nu a fost săvârșită de inculpat.

In ceea e privește infracțiunea de perversiuni sexuale solicită achitarea in baza art. l6 lit. a Cod procedură penală - fapta nu există. In acest sens, solicită a se avea in vedere declarațiile date de partea vătămată în faza de urmărire penală și in fața instanței de fond, cât și declarațiile coinculpaților.

Față de cele expuse mai sus, avându-se in vedere și motivele de apel și completarea motivelor de apel, astfel cum au fost dezvoltate in scris si depuse la dosar, solicită achitarea apelantului inculpat P. C. A. pentru toate aspectele învederate.

In ceea ce privește apelul parchetului, solicită respingerea acestuia in raport de motivele invocate in apelul inculpatului.

De asemenea, solicită a fi respins și apelul declarat de partea civilă, pe care îl consideră nefondat.

In încheiere, arată că opinia apărării este in sensul că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal.

Apărătorul apelantului inculpat M. C. B. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și a se dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate conform disp. art. 16 lit. b Cod procedură penală, dat fiind faptul că acesta nu a comis infracțiunea cu vinovăția cerută de lege.

In susținerea apărării, arată că apelantul a fost in prezența părții vătămate in intervalul oral 23,00 – 4,00 și face o scurtă expunere a celor întâmplate in acest interval de timp. Susține că infractiunea de lipsire de libertate a fost sesizată de parchet și motivat în rechizitoriu doar pentru momentul in care partea vătămată a fost urcată în autoutilitară, iar instanța a reținut că lipsirea de libertate este reținută încă din momentul la care inculpatul nu a lăsat-o pe partea vătămată să plece acasă. Cu privire la cel de-al doilea moment - cel la care inculpații au oprit autoutilitara -, arată că martorul S. V. – șoferul autoutilitarei - a dat declarație, ce nu a fost contrazisă in nici un fel de partea vătămată. Declarația acestuia înlătură declarația mamei părții vătămate, S. V. declarând că toți ce au suit in mașină au avut un comportament normal, iar el a oprit mașina de teamă, pentru că grupul era mare, era noapte si nu mai era nimeni pe stradă. Așa fiind, inculpații mi au reprezentat vreo amenințare pentru nici un fel de persoană, iar eventualele violențe fizice sau verbale au fost exagerate în momentul in care au fost date declarațiile. Așa fiind, nici judecătorului fondului nu a considerat vreun moment că lipsirea de libertate a fost exercitată chiar la momentul la care toți se aflau in curtea inculpatului P.. Nu există nici un fel de probă din care să rezulte că apelantul M. C. putea să își dea seama de ceea ce întâmplă chiar si la locuința lui P., iar despre ceea ce s-a întâmplat pe drum, există declarațiile ample ale martorului S..

Cu privire la cea de-a doua chestiune analizată de către judecătorul fondului – respectiv acea presiune morală exercitată asupra părții vătămate care, de frică, nu a mai plecat de la fața locului. In legătură cu acest aspect există la dosar rezultatul testării cu tehnica poligraf a inculpatului M., care nu relevă nici un fel de simulare a comportamentului.

Față de cele expuse mai sus, avându-se in vedere motivele de apel amplu dezvoltate in scris si depuse la dosar, solicită achitarea apelantului in ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate.

Cu privire la apelul parchetului, in ceea ce-l vizează pe apelantul inculpat M. C. cu privire la comiterea si a infracțiunii de perversiune sexuală, susține că partea vătămată a declarat în mod expres că nu a fost obligat să facă acest lucru. In declarațiile date, apelantul a arătat că nu a văzut să fi fost obligată partea vătămată la perversiuni sexuale, i s-a adus la cunoștință de către cei de la poliție si a declarat în acest fel pentru că nu știa ce să facă. In ceea ce privește întrebarea adresată cu ocazia efectuării testării cu tehnica poligraf este in concordanță cu cea adresată de judecătorul fondului și la care inculpatul a răspuns că nu a văzut când inculpatul P. ar fi exercitat violențe asupra părții vătămate în vederea obținerii perversiunii sexuale.

In atare condiții, solicită respingerea apelului parchetului cu privire la acest aspect.

Cu privire la motivul prin care se solicită majorarea pedepsei și executarea acesteia in regim de detenție, dacă se va trece peste motivele proprii de apel, consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect individualizată atât in ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare. La dosar au fost depuse documente din care rezultă că apelantul este angajat de peste 10 ani al societății la care lucrează și la acest moment, iar imediat după ce față de acesta s-a luat măsura preventivă a arestului la domiciliu, apărarea a formulat două cereri pentru a i se putea permite să lucreze măcar două ore pe zi, cu atât mai mult cu cât societatea la care este angajat se află vis-a-vis de locuința sa.

În încheiere, mai susține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar participarea sa la faptă a fost pur tangențială, mai mult ca o persoană care a observat, dar nu a intervenit.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia, ca fiind nefondat, având in vedere că se solicită condamnarea pentru celelalte infracțiuni, pentru care s-a dispus achitarea.

Apărătorul apelantului inculpat S. M. solicită admiterea apelului și arată că achiesează la concluziile formulate de antevorbitorul său cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate.

In susținerea apărării, arată că toți inculpații și partea vătămată s-au strâns la colțul străzii pentru a se distra și niciodată inculpatul S. nu a avut reprezentarea că ar fi lipsit de libertate pe partea vătămată. Mai mult decât atât, cu privire la perioada de timp in care inculpatul P. a plecat în localitatea alăturată pentru a cumpăra băutură, din întreg materialul probator, din declarațiile apelantului S., cât și din cele ale coinculpaților rezultă că acesta i-a spus părții vătămate să plece, lucru pe care aceasta nu l-a făcut. Nu se poate reține nici infracțiunea de lipsire de libertate, raportat la faptul că inculpații – împreună cu partea vătămată – au oprit acea autoutilitară la o oră foarte înaintată, aproape dimineață. Din declarația șoferului S. V. rezultă că nici unul dintre cei prezenți in mașină în dimineața zile de 2/3 septembrie 2013 nu a exercitat presiune și nu s-ar fi văzut că ar fi exercitat presiuni asupra părții vătămate, toți urcând de bunăvoie in acea utilitară.

Cu privire la raportul de evaluare psihologică depus la acest termen de către apărătorul apelantei părți civile precizează că nu se arată în raport cu ce eveniment partea vătămată este depresivă, de ce a suferit șocul traumatic.

In continuare, solicită respingerea apelurilor declarate de parchet și de partea civilă, motivat de faptul că nu se poate reține in sarcina inculpatului infracțiunea de perversiuni sexuale raportat la declarațiile date de partea vătămată atât in faza de urmărire penală, cât și in fața instanței de fond,în sensul că nu a fost supusă la perversiuni sexuale. Ori, existând declarația părții vătămate, ce se coroborează cu celelalte probe din dosar,nu se poate dispune condamnarea inculpatului pentru o faptă ce nu a fost comisă.

Nu se poate reține nici măcar complicitate la infracțiunea de viol, nu a avut nici cea mai mică intenție directă sau indirectă, din declarațiile martorilor audiați in cauză reieșind că nici unul dintre inculpați nu avea idee de ceea ce se întâmplă în casă sau dacă s-a întâmplat ceva.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, arată c ă inculpatul S. i-a luat telefonul părții vătămate pentru a-i nu fi amanetat – aspect ce rezultă din declarațiile clientului său, din cele ale părții vătămate și ale martorilor.

Față de toate cele expuse mai sus, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și a se dispune achitarea apelantului și in ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate.

Apărătorul intimaților inculpați, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor declarate de parchet și de către partea vătămată și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, pe care o apreciază legală și temeinică.

Din materialul probator administrat in cauză rezultă că legea penală mai favorabilă in ceea ce-i privește pe cei trei inculpați este vechiul Cod penal.

In ceea ce-l privește pe intimatul inculpat P. M. – major -, după analizarea tuturor împrejurărilor comiterii faptelor și după analizarea declarațiilor martorilor, instanța de fond în mod corect a stabilit o pedeapsă de 3 ani, cu aplicarea disp. art. 86 Cod penal.

In ceea ce privește apelurile coinculpaților, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.

Intimata parte responsabilă civilmente A. F. arată că nu are nimic de spus.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de partea civilă, referitor la faptul că s-a solicitat și reținerea alineatului 2 pentru infracțiunea de viol, consideră că din materialul probator nu rezultă că și ceilalți inculpați ar fi participat in vreun mod la săvârșirea infracțiunii de viol. De asemenea, aceiași situație este valabilă și pentru complicitate la infracțiunea de viol, in sensul că nu rezultă că ceilalți inculpați au cunoscut ce se întâmpla in locuința inculpatului P. la momentul comiterii infracțiunii de viol. S-a mai criticat soluția instanței de fond pentru greșita achitare in ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie. Cu privire la acest aspect, susține că din materialul probator nu rezultă foarte clar că inculpații au dorit să-și însușească telefonul mobil sau au luat telefonul mobil tocmai pentru a împiedica pe partea vătămată să ceară ajutor, împrejurare in care ar fi vorba doar despre o singura infracțiune de lipsire de libertate. In această situație, dubiul profitând inculpaților, consideră că in mod corect s-a dispus achitarea acestora.

In ceea ce-i privește pe inculpații minori, s-a invocat faptul că trebuia reținut și alineatul 2 întrucât era vorba despre o persoană înarmată, dar conform art. 179 Cod penal, cuțitul nu este definit ca fiind armă și a fost vorba despre o amenințare. Față de această împrejurare, consideră că nu poate fi reținută și agravanta prevăzută de art. 205 alineatul 2 Cod penal .

In ceea ce privește celelalte motive din apelul părții civile, solicită admiterea pentru aceleași motive pentru care a solicitat in apelul parchetului majorarea pedepselor și executarea efectivă.

In ceea ce privește pe inculpatul P. C. A. s-a solicitat achitarea pentru infracțiunea de lipsire de libertate raportat la faptul că partea civilă avea posibilitatea să plece si nu a făcut acest lucru – aspect invocat si de ceilalți doi apelanți inculpați. Partea vătămată – la momentul la care inculpatul P. a plecat să cumpere băutură – nu avea cum să plece pentru că deja fusese lovită și amenințată de către alți inculpați decât P., la cererea acestuia din urmă. Arată că partea vătămată nu își putea imagina că doar inculpatul P. era cel ce avea control asupra situației, din punctul său de vedere fiind mai multe persoane ce acționau in mod conjugat și era firesc sa îi fie teamă de toate aceste persoane sau de grupul in sine, nu doar de inculpatul P..

Cu privire la acest aspect, s-a mai invocat faptul că inculpatul S. M. i-a spus părții civile să plece, dar contează foarte mult și pe ce ton i s-a spus acest lucru. Cel puțin teoretic, este greu de crezut că partea vătămată, după ce fusese umilită și bătută, mai avea vreun interes să stea in acel loc de bunăvoie și, mai mult de teamă, nu a părăsit acel grup.

Tot in ceea ce-l privește pe inculpatul P. C. A. s-a solicitat achitarea în ceea e privește infracțiunea de viol întrucât din raportul IML nu rezultă existența profilului său ADN in secretiile recoltate de la partea vătămată. Consideră că săvârșirea infracțiunii de viol rezultă fără putință de tăgadă, leziunile există, sunt constatate și sunt specifice infracțiunii, există testarea poligraf, declarația părții vătămate, iar faptul că nu a fost găsit profilul ADN al inculpatului nu are nici o relevanță, atâta timp cât din celelalte probe rezultă foarte clar acest lucru.

In ceea ce privește infracțiunea de perversiuni sexuale, s-a invocat faptul că, inclusiv partea vătămată nu a fost foarte clară cu privire la acest aspect, dar este posibil ca partea vătămată, din cauza rușinii, să nu dea foarte multe detalii. Solicită a se observa că aceasta nici un moment nu a dorit să-și retragă plângerea cu privire la această faptă, deși avea această posibilitate.

Toți inculpații au făcut trimitere la declarația șoferului autoutilitarei și consideră că această declarație nu are prea mare relevanță în prezenta cauză in condițiile in care si acesta era foarte speriat la acel moment, când a fost oprit in miezul nopții pentru a lua in mașină un grup de bărbați in stare de ebrietate. Apreciază că această depoziție nu are relevanță cu privire la modul in care se comporta partea vătămată la momentul respectiv, este posibil ca nici măcar să nu o fi remarcat, fiind mai preocupat de propria siguranță decât ceea ce se întâmplă cu acel grup.

In ceea ce-i privește pe apelanții inculpați S. M. și M. C., arată că din probele administrate in cauză rezultă foarte clar că aceștia au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați.

Concluzionând, solicită admiterea apelului declarat de partea civilă și respingerea apelurilor declarate de inculpați.

Apelantul inculpat P. C. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.

Apelantul inculpat M. C. B., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.

Apelantul inculpat S. M., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.

Intimații inculpați P. M., A. M. V. și O. S., având ultimul cuvânt pe rând, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.

Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 383 din data de 17.07.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ s-a dispus:

„În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969 pentru: 1. Inculpatul P. C. A., zis „P.” În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul P. C. A. (…) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. a) Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969 .

În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul P. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 201 alin. 1 și 4 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969 . În baza art. 396 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) Cod penal de la 1969, condamnă inculpatul P. C. A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 396 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 197 alin. 1 Cod penal de la 1969, condamnă inculpatul P. C. A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) Cod penal contopește pedepsele stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, respectiv de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969 și 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, sporită cu 1 (un) an, în final inculpatul P. C. A. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal de la 1969.

În baza art. 71 Cod penal de la 1969 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.

În baza art. 65 Cod penal de la 1969 aplică inculpatului P. C. A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin.1 lit. a), b) și e) C.pen. pentru o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 399 C.pr.pen. menține arestarea la domiciliu a inculpatului P. C. A. dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014.

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 04.09.2013, h. 22,30 la zi.

2. Inculpatul P. M., zis „P.” În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul P. M., zis « P. » (…) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. a) Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969.

În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul P. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin. 1 și 4 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969.

În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul P. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art.197 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969. În baza art. 396 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) Cod penal de la 1969, precum și cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal de la 1969 în referire la art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal de la 1969 condamnă inculpatul P. M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art 861 C.pen de la 1969 dispune suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare sub supraveghere pe o durata de 6 (șase) ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art 862 Cod penal de la 1969.

În baza art. 863 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art 863 alin. 1 lit. a) – d) Cod penal de la 1969: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune I.; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la art. 863 alin. 1 lit. b)-d) Cod penal de la 1969 se comunică Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..

În baza art. 404 Cod procedură penală se vor comunica inculpatului, măsurile de supraveghere la care este supus.

În baza art. 864 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 83 Cod penal de la 1969 de la 1969 atrage atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 399 C.pr.pen. revocă măsura arestului la domiciliu a inculpatului P. M. dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014. Ia act că inculpatul P. M. a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 04.09.2013, h. 22,30 la data pronunțării prezentei hotărâri.

3. Inculpatul M. C. B., zis „B.” În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul M. C. B., zis „B.”(…) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. a) Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969.

În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul M. C. B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin. 1 și 4 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969. În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul M. C. B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969. În baza art. 396 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) Cod penal de la 1969, precum și cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal de la 1969 în referire la art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal de la 1969 condamnă inculpatul M. C. B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 404 Cod procedură penală se vor comunica inculpatului, măsurile de supraveghere la care este supus. În baza art. 864 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 83 Cod penal de la 1969 de la 1969 atrage atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 399 C.pr.pen.

Revocă măsura arestului la domiciliu a inculpatului M. C. B. dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014. Ia act că inculpatul M. C. B. a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 04.09.2013, h. 22,30 la data pronunțării prezentei hotărâri.

4. Inculpatul S. M., zis „G.” În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul S. M., zis „G.” (…) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. a) Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal de la 1969 și art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969.

În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul S. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin. 1 și 4 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal de la 1969 și art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969. În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul S. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art.197 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal de la 1969 și art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969. În baza art. 396 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal de la 1969 și art. 75 alin. 1 lit. c) Cod penal de la 1969, precum și cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal de la 1969 în referire la art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal de la 1969 condamnă inculpatul S. M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal coroborat cu art. 83 Cod penal de la 1969 dispune revocarea beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului S. M. prin sentința penală nr. 59/01.02.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr._, definitivă prin neapelare la data de 23.02.2010 și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal de la 1969. În baza art. 71 Cod penal de la 1969 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.

În baza art. 65 Cod penal de la 1969 aplică inculpatului S. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin.1 lit. a) și b) C.pen. pentru o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 399 C.pr.pen. menține arestarea la domiciliu a inculpatului S. M. dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014. În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 04.09.2013, h. 22,30 la zi.

În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare pentru inculpații minori A. M. V. și O. S..

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. M. V. în actul de sesizare a instanței, după cum urmează: - din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.pen. în aceeași infracțiune prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen; - din infracțiunea de complicitate la viol prev. de art. 26 raportat la art. 197 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în aceeași infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 218 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. - din infracțiunea de complicitate la infracțiunea tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în aceeași infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d) C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. - din infracțiunea de complicitate la perversiuni sexuale prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin.1, 4 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. în infracțiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 48 raportat la art. 375 C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului O. S. în actul de sesizare a instanței, după cum urmează: - din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.pen. în aceeași infracțiune prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen; - din infracțiunea de complicitate la viol prev. art. 26 raportat la art. 197 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în aceeași infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 218 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. - din infracțiunea de complicitate la infracțiunea tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în aceeași infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d) C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. - din infracțiunea de complicitate la perversiuni sexuale prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin.1, 4 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. în infracțiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 48 raportat la art. 375 C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

5. Inculpatul O. S., zis „S.” În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul minor O. S. (…) pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d) C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul O. S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 48 raportat la art. 375 C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul O. S. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol prev. art. 48 raportat la art. 218 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. În baza 114 alin. 1 Cod penal rap. la art. 118 Cod penal aplică inculpatului minor O. S. măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o durată de 6 (șase) luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen; În baza art. 121 alin. (1) lit. a) C. pen, impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională.

În baza art. 121 alin. (1) lit. d) C. pen, impune inculpatului O. S. ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să nu comunice direct sau prin persoane interpuse cu coinculpații P. C. A., S. M., P. M., M. C. B. și A. M. V.. În baza art. 121 alin. 1 lit. e) Cod penal impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să se prezinte la Serviciul de Probațiune I. la datele fixate de acesta.

În baza art. 123 alin. 1 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor de executare a măsurii educative, obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni. Ia act că inculpatul minor O. S. a fost reținut din data de 09.10.2013, h. 12,40.

6. Inculpatul A. M. V., zis „G.” În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul minor A. M. V. (…) pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d) C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul A. M. V. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 48 raportat la art. 375 C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. achită inculpatul A. M. V. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol prev. art. 48 raportat la art. 218 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

În baza 114 alin. 1 Cod penal rap. la art. 125 Cod penal aplică inculpatului minor A. M. V. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 (trei) ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. În baza art. 399 C.pr.pen. menține arestarea la domiciliu a inculpatului A. M. V. dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014 a Judecătoriei Cornetu. În baza art. 88 Cod penal ia act că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 04.09.2013, h. 22,30 la data pronunțării prezentei hotărâri.

În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și urm. cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență „Sf. P.” București și obligă în solidar inculpații P. C. A., P. M., M. C. B., S. M., O. S. în solidar cu părțile responsabile civilmente O. I. și O. S., A. M. V. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. F. și A. F. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.587,63 lei cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda legală de la data externării (06.09.2013) până la data plății efective, reprezentând cheltuieli ocazionate de tratamentul medical acordat victimei P. C. A. în perioada 03.09-06.09.2013 la Clinica de Neurologie.

În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și urm. Cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. A. și obligă în solidar inculpații P. C. A., P. M., M. C. B., S. M., O. S. în solidar cu părțile responsabile civilmente O. I. și O. S., A. M. V. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. F. și A. F. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 380,04 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei cu titlu de daune morale.”

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:

La data de 18.10.2013, pe rolul Judecătoriei Cornetu a fost înregistrat sub nr._ dosarul penal nr. 5036/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

P. C. A. cercetat sub sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1, alin. 2 din C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen, viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen, tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 2¹ lit a) din C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen și perversiune sexuală prev. de art. 201 alin. 1 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit a) C.pen;

P. M. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1, alin. 2 din C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen, complicitate la viol prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen, complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 2¹ lit a) din C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen și complicitate la perversiune sexuală prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 201 alin. 1 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit a) C.pen;

M. C.-B. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1, alin. 2 din C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen, complicitate la viol prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen, complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 2¹ lit a) din C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen și complicitate la perversiune sexuală prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 201 alin. 1 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit a) C.pen;

S. M. cercetat sub aspectul săvârșirii în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 2¹ lit a) din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. precum și cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen, complicitate la viol prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. precum și cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen, complicitate la perversiune sexuală prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 201 alin. 1 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. precum și cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1, alin. 2 din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen;

A. M. –V. cercetat sub aspectul săvârșirii în stare de minorat a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1, alin. 2 din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen, complicitate la viol prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen, complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 2¹ lit a) din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen și complicitate la perversiune sexuală prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 201 alin. 1 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit a) C.pen; precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului

O. S. cercetat sub aspectul săvârșirii în stare de minorat a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1, alin. 2 din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen, complicitate la viol prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen, complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 2¹ lit a) din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen și complicitate la perversiune sexuală prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 201 alin. 1 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit a) C.pen.

În sarcina inculpatului P. C. A. s-a reținut că, în noaptea de 02/03.09.2013, cu complicitatea numiților P. M., A. M. V., M. C., S. M., C. A. F., C. I., a supus la perversiuni sexuale partea vătămată în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, jud. I., pe . imobilului cu numărul 32, ulterior, a lipsit-o pe aceasta de libertate, i-a sustras prin violență telefonul mobil, iar apoi, P. C. A. a întreținut acte sexuale cu partea vătămată, prin constrângerea acestuia.

În sarcina inculpatului P. M. s-a reținut că, în noaptea de 02/03.09.2013, a lipsit de libertate partea vătămată, P. C. A., împreună cu P. C. și cu complicitatea numiților A. M. V., M. C., S. M., C. A. F., C. I., și a înlesnit, cu intenție, supunerea la perversiuni sexuale a părții vătămate, în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, jud. I., pe . imobilului cu numărul 32, deposedarea prin violență de telefonul mobil și întreținerea de acte sexuale, prin constrângerea acestuia.

În sarcina incululpatului M. C.-B. s-a reținut că, în noaptea de 02/03.09.2013, a înlesnit, cu intenție, împreună cu P. M., A. M. V., S. M., C. A. F., C. I. supunerea la perversiuni sexuale a parții vătămate în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, jud. I., pe . imobilului cu numărul 32, de către P. C. A., ulterior, lipsirea de libertate a acestuia de către P. C. A. și P. M., sustragerea prin violență a telefonului mobil de către S. M. și P. C. A., întreținerea de acte sexuale cu partea vătămată, prin constrângerea acestuia, de către P. C. A..

În sarcina inculpatului S. M. s-a reținut că, în noaptea de 02/03.09.2013, a deposedat de telefonul mobil, prin violență, împreună cu P. C., pe partea vătămată și a înlesnit, cu intenție, împreună cu P. M., A. M. V., M. C. B., C. A. F., C. I. supunerea la perversiuni sexuale a parții vătămate în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, jud. I., pe . imobilului cu numărul 32, de către P. C. A., ulterior, lipsirea de libertate a acestuia de către P. C. A. și P. M., întreținerea de acte sexuale cu partea vătămată, prin constrângerea acestuia, de către P. C. A..

În sarcina inculpatului A. M. -V. (minor în vârstă de 16 ani) s-a reținut că, în noaptea de 02/03.09.2013, a înlesnit, cu intenție, împreună cu P. M., M. C., S. M., C. A. F., C. I. supunerea la perversiuni sexuale a parții vătămate în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, jud. I., pe . imobilului cu numărul 32, de către P. C. A., ulterior, lipsirea de libertate a acestuia de către P. C. A. și P. M., sustragerea prin violență a telefonului mobil de către S. M. și P. C. A., întreținerea de acte sexuale cu partea vătămată, prin constrângerea acestuia, de către P. C. A..

În sarcina inculpatului O. S. (minor în vârstă de 17 ani) s-a reținut că, în noaptea de 02/03.09.2013, a lipsit de libertate partea vătămată P. A. C. împreună cu P. M., M. C., S. M., C. A. F., C. I., P. C. A. și A. M. V., a înlesnit supunerea la perversiuni sexuale a parții vătămate în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, jud. I., pe . imobilului cu numărul 32, de către P. C. A. și P. C. A., întreținerea de acte sexuale cu partea vătămată, prin constrângerea acestuia, de către P. C. A..

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: denunțul formulat de P. L., tatăl persoanei vătămate P. C. A. și declarațiile acestuia (f. 81, 82, 86-87 d.u.p.); declarații martor P. M. (f. 83-85, 322-325); declarații persoană vătămată P. C. A. (f. 88-95, 98-100); concluzii provizorii ale medicului legist (f. 103 verso); raport de expertiză medico-legală nr. A1/J/336/2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală I. (f. 104, 105); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică (f. 108-124); declarații și fișele de cazier judiciar ale inculpaților: O. S. (f. 130-143), P. C. A. (f. 149-158), M. C. B. (f. 166-177), A. M. V. (f. 184-197), P. M. (f. 202-214), S. M. (f. 224-232); declarații învinuiți C. I. (f. 236-243); C. A. F. (f. 247-260); procese-verbale de conducere în teren însoțite de planșele fotografice (f. 260-292); declarații martori: O. M. B. (f. 292), N. D. (f. 293, 294); P. D. M. (f. 297-302); P. M. (f. 303-308); G. A. (f. 309-314); C. D. V. (f. 3215-317); S. C. (f. 318-319); O. D. (f. 320, 321); C. G. (f. 317, 318, 330); proces-verbal de investigații (f. 347, 348); proces-verbal de verificare (f. 349, 350); declarație martor N. T. (f. 353); cerere de cosntituire parte civilă a persoanei vătămate P. C. A. și înscrisuri depuse în dovedire (f. 384-388) și procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 392-397).

În cursul cercetării judecătorești:

VOL: I – au fost depuse fișele de cazier judiciar ale inculpaților (f. 91-94, 98, 101, 109, 111);

- a fost atașată sentința penală nr. 59/01.02.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ definitivă prin neapelare la data de 23.02.2010 privind inculpatul S. M. (f. 175-178, 225-226);

- S. C. de Urgență “Sf. P.” București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1587,63 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea persoanei vătămate P. C. A. în perioada 03.09 – 06.09.2013 la Clinica de Neurochirurgie (f. 179-181, 219-221, f. 33-46, 115-127, vol. II, dosar fond);

- persoana vătămată P. A. C. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu sumele de 205,81 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea medicamentelor și 200.000 lei cu titlu de daune morale (f. 182);

-au fost audiați inculpații P. C. A. (f. 183, 184), A. M. V. (f. 185, 186), S. M. (f. 187-189), O. S. (f. 190-192), P. M. (f. 193-195) și M. C. B. (f. 196-198); persoana vătămată P. A. C. (f. 199, 200);

- a fost depusă declarația martorului S. V. Claudiudată la Postul de Poliție C. (f. 204-242);

- s-au efectuat referatele de evaluare pentru minorii A. M. V. (f. 248-253) și O. S. (f. 71-75, vol. II, dosar fond);

- au fost audiați martorii: C. I. (f. 262, 263), C. A. (f. 264-264); P. M. (f. 266);

VOL. II: - s-a depus adresa nr. A8/_/2013 emisă de Institutul Național de Medicină Legală “M. Minovici” București (f. 3);

- au fost audiați martorii P. M. (f. 76, 77); P. D. M. (f. 78); P. L. (f. 79); N. D. (f. 134); M. G. (f. 135); O. M. B. (f. 136); G. A. (f. 137); S. V. C. (f. 139); O. D. (f. 228); S. C. (f. 229);

- s-au depus acte medicale de către partea civilă P. A. C. (f. 249-253) și cerere precizatoare privind pretențiile civile (f. 254-258);

VOL. III: - au fost audiați martorii C. G. (f. 79) și C. D. V. (f. 80);

- s-a depus raportul de expertiză genetică judiciară nr. A15/987/07.05.2014 întocmit de I.N.M.L. “M. Minovici” București (f. 129-132, 162-166);

- s-au efectuat și depus la dosarul cauzei rapoartele de constatare criminalistică nr. 580.763/22.05.2014 asupra comportamentului simulat al inculpatului P. C. A. (f. 185-192) și nr. 579.909/28.04.2014 asupra comportamentului simulat al inculpaților P. M., M. C. B. și S. M. P. C. A. (f. 194-211);

- au fost reaudiați inculpații care au învederat instanței că, în situația în care vor fi găsiți vinovați, sunt de accord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității (f. 225-228);

- au fost depuse acte în circumstanțiere (f. 229-224)

VOL. IV: - a fost reaudiată persoana vătămată P. A. C. care a declarat că înlege să formuleze plângere prealabilă împotriva inc. P. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, precum și împotriva celorlalți inculpați pentru complicitate la viol;

- s-au formulat concluzii scrise (f. 2-31, 34-40, 85-91, 94-104).

Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 02.09.2013, în jurul orelor 23,00, persoana vătămată P. A. C. consuma băuturi alcoolice împreună cu inculpații P. C. A., S. M., zis “G.”, P. M., zis “P.”, M. C. B., A. M. V., zis “G.”, O. S., zis “S.” și martorii C. A. F., zis “A. a lui A.” și C. I. “, zis “B.” în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, ., în dreptul barului “La Cotera”. La un moment dat, într-un exces de zel specific tinerilor, inculpatul P. C. A. le-a cerut celor prezenți ca în semn de prietenie, de atașament față de el să își dea jos tricourile și să îl ovaționeze, ceea ce s-a întâmplat. Se pare că în acest context p. văt. P. A. i-a spus inculpatului S. M. se se îmbrace deoarece era frig, iar ei, toți ceilalți, iși luaseră tricourile pe ei. Deranjat fiind de inițiativa persoanei vătămate, inculpatul P. a lovit-o pe aceasta cu palma peste față, p. văt. plecând spre domiciliu, fără se îndepărta mai mult de câțiva metri deoarece martorii minori C. A. F. și C. I. împreună cu inculpatul A. M. V., trimiși fiind de P. A., au alergat după el, l-au lovit și l-au adus înapoi la locul unde inculpații menționați consumau bere.

Fiind intrigat de faptul că persoana vătămată a intenționat să plece fără a avea acordul lor, inculpatul P. a lovit-o pe aceasta cu palmele în zona feței, în același mod procedând și inculpații S. M., P. M., M. C. B. și A. M. V., S. M. lovind-o atât de puternic încât persoana vătămată a căzut la pământ. Fiind în genunchi, inculpatul P. A. a profitat de starea de frică pe care déjà i-o insuflaseră inculpații atât prin aceea că l-au lovit cu toții, cât și prin numărul lor – șase persoane, din care una, respectiv inculpatul P. M. avea un cuțit asupra sa pe care persoanele prezente l-au văzut și cu care l-a amenințat pe P. A. că în situația în care va spune ceva organelor de poliție, îl va tăia și a pus-o pe victima P. A., în batjocura lor, să pupe picioarele celor prezenți și, mai mult, în dispreț și umilință, să îi pupe inculpatului P. C. A. organul genital.

Continuând să consume băuturi alcoolice, inculpații se amuzau pe seama părții vătămate și îl îndemnau să consume alcool, tocmai pentru ca aceasta, ajungând în stare de ebrietate, să opună o rezistență minimă acțiunilor de lovire exercitate asupra ei, victima, datorită loviturilor primite și temerii că ar fi fost lovită din nou de inculpați, renunțând la orice tentativă de a mai pleca acasă.

La un moment dat, în jurul orei 02,00, prin zonă a trecut o mașină care transporta pâine și pe care inculpații au oprit-o așezându-se în linie dreaptă în fața ei și cerându-i șoferului, martorul S. V. C. să îi transporte în . inculpatului P.. Instanța nu a putut stabili cu certitudine care a fost scopul acestei vizite la ora două dimineața, deoarece inculpații, în încercarea lor “de a se scoate” cum a menționat inculpatul A. M. V., au dat declarații atât de contradictorii atât în cuprinsul acelorași mărturisiri făcute în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, cât și între ei, încât nu se poate stabili cu exactitate ce i-a determinat pe inculpați să meargă la domiciliul inculpatului P.. Se poate stabili cu certitudine însă care a fost intenția lui P. C. A. care s-a adresat prietenilor săi în sensul de a-l lua și pe P. A. și de a-l urca în autoutilitara de pâine, inculpații P. M. și M. C. B. “băgându-l cu forța” în mașina respectivă. Inculpatul P. a urmărit atragerea persoanei vătămate la locuința sa în scopul de a întreține raporturi sexuale anale cu acesta, împotriva voinței lui, ceea ce s-a și întâmplat. Așadar după ce l-au urcat forțat în autospeciala în cauză, partea vătămată neopunând rezistență datorită stării de puternică temere provocată de toți inculpații care l-au bătut, batjocorit și l-au obligat să consume băuturi alcoolice, cele nouă persoane (șase inculpați, persoana vătămată și minorii C. A. și C. I.) au ajuns la locuința lui P. C. A., s-au instalat într-o bucătărie de vară, au lovit-o iarăși pe partea vătămată, inculpatul P. cerându-i să-l însoțească până în casă pentru a aduce niște boxe să asculte muzică și ceva de mâncare. În starea fizică și emoțională în care se afla persoana vătămată nu a opus nici cea mai mică rezistență nici la solicitarea lui P. și nici când inculpatul S. M. i-a băgat mâna în buzunar luându-i telefonul deoarece acesta a început să sune.

Ajungând în camera sa, inc. P. l-a lovit în mod repetat pe P. A. cu palma și pumnii în zona feței, l-a obligat să se dezbrace și a întreținut raport sexual anal cu acesta împotriva voinței sale, după care victima a reușit să fugă, îndreptându-se spre locuința sa. Când era aproape de casă, urmărit fiind de inculpați, dintre care S. M. aproape îl ajunsese, persoana vătămată a început să țipe, moment în care a ieșit la poartă mama sa căreia, pentru a-și justifica prezența în zonă, inculpatul S. M. i-a explicat că a făcut o faptă bună, în sensul că l-a adus pe fiul său P. A. acasă deoarece îl găsise zăcând bătut într-un șanț. Telefonul mobil nu a fost restituit victimei în seara respectivă de către S. M., deși îl ceruse P. A., ci a doua zi, după ce tatăl acestuia din urmă a sesizat organele de poliție în legătură cu cele întâmplate fiului său.

Ajuns acasă, persoana vătămată le-a povestit mamei și fratelui său despre cele indurate (mai puțin că fusese violat de P., deoarece “i-a fost rușine”), după care a leșinat trezindu-se la S. C. de Urgență “Sf. P.” unde a rămas internat trei zile la secția de neurochirurgie.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: denunțul și declarațiile martorului P. L., tatăl persoanei vătămate P. A. C. (f. 81, 82, 86, 87 d.u.p, f. 79, vol. II, dosar fond) care a relatat că în dimineața zilei de 03.09.2013, în jurul orelor 3,00, fiul său P. A. a venit acasă fiind la față “făcut praf de bătaie”. Denunțătorul a precizat că atunci când a ajuns la domiciliu dormea, însă a fost trezit de soția lui, P. M., înainte de a ajunge ambulanța care l-a transportat pe fiul său la S. C. de Urgență “Sf. P.” din București, la spital tânărul spunându-i că în seara respectivă fusese bătut de “Pelicanul, S. M., P., G., A. al lui A. și B.”. Întrucât prin . A. ar fi fost violat, martorul s-a deplasat din nou la spital, în data de 04.09.2013, a vorbit cu un doctor căruia i-a relatat cele auzite, acesta l-a întrebat pe P. A. dacă este adevărat, victima recunoscând că a fost violat de P. C. A., mărturisind că nu a spus acest lucru de la început deoarece i-a fost rușine. Persoana vătămată a fost transportată la I.N.M.L. unde, în urma unei expertizări, s-a stabilit că într-adevăr a fost violat. În legătură cu telefonul mobil, martorul P. L. a arătat că fusese luat de Gimi, inc. S. M., în noaptea respectivă, cu explicația că a procedat astfel ca să nu îl fure ceilalți, restituindu-l a doua zi în prezența organelor de poliție; declarații martor P. M. (f. 83-85, 322-325, d.u.p și f. 76, 77, vol. II, dosar fond) – mama victimei P. A. C.. Aceasta a relatat că în seara zilei de 02.09.2013, fiul său i-a spus că se duce acasă la inc. S. M., zis G. pentru a sărbători onomastica, urmând să revină mai târziu, fapt ce nu a îngrijorat-o pe martoră deoarece știa că cei doi sunt prieteni. După aproximativ 30 minute, aflându-se în fața porții deoarece stătea de vorbă cu o vecină, i-a văzut trecând pe stradă pe inculpații P. M., zis “P.” ce avea asupra sa la spate, într-o teacă, un cuțit și M. C. B., zis “B.”, cei doi consumând fiecare o bere la 0,5 litri și îndreptându-se spre barul “La Cotera” aflat la o distanță de 400-500 metri de locuința martorei. După acest moment a intrat în casă și a adormit, fiind trezită în jurul orei 01,00-01,30 de gălăgia ce se auzea de afară. Ieșind în stradă, martora P. M. a constatat că în fața barului Cotera, în stradă (locul fiind perfect luminat) era un grup de tineri “care țipau și se distrau în același timp”, precum și că “dintr-o parte în alta a șoselei târau o mogâldeață, crezând că eu un câine”, nebănuind că ar fi putut fi fiul său, întrucât îl știa plecat la Gimi.

La un moment dat a văzut o mașină albă de pâine, tip “dubă”, iar persoanele din acel grup s-au aliniat în linie dreaptă în fața mașinii, unul dintre ele ridicând mâna și strigând: “Oprește, mă, că-ți sparg parbrizul!”, după care s-au urcat în spate, martora observând cum două persoane “au aruncat în mașină ceva ca o greutate” și auzind când unul din bărbați a spus: “Hai să-l omorâm pe A. la Glina și ne întoarcem pe la ora 04,00!”.

Speriată fiind de cele constatate, martora P. M. l-a trezit pe celălalt copil al ei, P. D. M. cerându-i să-l apeleze pe A. pe telefonul mobil, ceea ce acesta a făcut însă nu a răspuns nimeni, s-a deplasat la domiciliul inc. S. M. pentru a vedea dacă este cineva acasă, însă a constatat că este “liniște”, motiv pentru care au insistat în apelurile către P. C. A.. La un moment dat la telefonul victimei a răspuns o altă persoană, însă martora nu știe ce vorbit cu fiul său, deoarece a plecat din nou la locuința lui S. M., a ieșit mama acestuia care i-a comunicat că, în jurul orelor 23,00, “A. a plecat cu Gimi și cu un băiat din Glina, la Cotera să mai cumpere băutură”.

În jurul orelor 03,10 – 03,15, “după ce a tot intrat și ieșit din casă de nenumărate ori”, martora a observat lângă gard “două mogâldețe”, iar când s-a apropiat aconstatat că inculpatul S. M. “îl ducea de braț pe fiul său care nu putea să se deplaseze, mergea împleticit”. A observat că fiul său “era tumefiat, nu i semai vedeau ochii, hainele îi miroseau a băutură și, bolborosind i-a spus că a fost bătut de P., Pelicanul, Gimi și G.”, după care a căzut în pat. Ulterior a fost chemată o ambulanță care l-a transportat la spital, iar la câteva zile a aflat de la soțul ei, acesta la rândul lui “din gura lumii” că victima P. A. C. a fost violată, că P. s-a lăudat că l-a violat pe fiul ei, iar acesta din urmă fiind întrebat de tatăl său dacă este adevărat a recunoscut.

Martora P. M. a mai declarat că și după externare persoana vătămată a continuat să fie speriată strigând “Lăsați-mă, lăsați-mă!”, a urmat consiliere psihologică timp de șase luni “întrucât îi era rușine să iasă din casă, deoarece oamenii strigau după el cuvinte urâte”.

În legătură cu telefonul mobil luat de S. M., martora a precizat că după ce l-a lăsat pe A. acasă, inculpatul i-a spus că telefonul este la el acasă și că o să i-l aducă mâine, a doua zi s-a deplasat împreună cu lucrători de poliție din cadrul postului local în prezența cărora inculpatul S. M. a restituit mamei persoanei vătămate telefonul mobil al acesteia din urmă luat în timpul nopții anterioare; declarațiile persoanei vătămate P. A. C. (f. 88-95, 98-100, d.u.p, f. 199, 200, vol. I, dosar fond) – în care a arătat că în seara zilei de 02 septembrie 2013, după ce a consumat băuturi alcoolice, mai exact bere, împreună cu S. M., P. C., M. C. B., P. M., A. M. V., C. I. și C. A. în fața barului “La Cotera” din satul Bălăceanca, jud. I. a intenționat să plece acasă fiind însă oprit din drum de minorii A. M. V., C. I. și C. A. care l-au lovit cu pumnul în zona feței căzând în șanț, după care l-au luat de mâine și de picioare ducându-l la grupul de unde plecase. Când a ajuns inculpatul P. i-a dat o palmă întrebându-l “unde a vrut să plece”, imediat fiind lovit de către toate persoanele prezente, inclusiv de minorii C. I. și C. A..

Inculpatul P. i-a pretins persoanei vătămate să rămână acolo pentru a bea bere cu ei, aceasta refuzând și spunându-i că vrea să plece acasă, a fost din nou lovit de acesta. În continuare, victima a relatat că P. C. A. s-a dezbrăcat de tricou cerându-le celor prezenți să facă același lucru “dacă sunt frați cu el” și, pentru că persoana vătămată a strigat la inc. S. M. că este frig, a fost din nou lovit de inc. P.. Mai mult acesta l-a pus să-și ceară scuze în genunchi și, adunându-se toți în cerc să le pupe picioarele, ceea ce P. A. C. a făcut de frică să nu mai fie lovit. Mai mult, în același timp, inc. P. M. a scos un cuțit “ca un briceag” pe care i l-a pus la gât amenințându-l că îl taie dacă va spune cuiva ce i se întâmpla, iar inc. M. C. B. l-a asigurat pe inc. P. că nu trebuie să își facă probleme deoarece sunt din același . spune ceva îl vor prinde și îl vor bate. Persoana vătămată a declarat în continuare că inc. P. insista să consume bere și, pentru că a refuzat, a aruncat băutura pe el, inculpații amuzându-se și râzând pe seama persoanei vătămate.

La un moment dat în zonă a apărut o mașină de pâine, inculpații s-au așezat în fața acesteia pentru a determina șoferul să oprească, iar inculpații P. M. și M. C. B. l-au “băgat cu forța” pe P. A. C. în autoutilitara în cauză, deplasându-se spre locuința lui P. C. A. din .. Ajungând la adresa indicată de acesta, inc. S. M. și A. M. V. l-au luat în brațe și l-au transportat într-o magazie de vară aflată în curte, acolo victima a mai fost lovită de toate persoanele prezente, după care P. A. i-a cerut să meargă cu el în casă pentru a lua ceva de mâncare. De frică să nu fie lovit iarăși, P. A. C. s-a dus și, în timp ce se pregătea să iasă din baracă îi suna telefonul mobil, situație ce l-a determinat pe S. M. să îi bage mâna în buzunar, să îi ia telefonul și să răspundă la apel, transmițând persoanei vătămate că îl caută fratele ei.

Când a ajuns în casă cu inculpatul P., acesta i-a cerut să se dezbrace și, pentru că P. A. a refuzat, l-a lovit din nou, în mod repetat până când a leșinat. Când și-a revenit “inculpatul P. era peste el, fiind cu fața în jos”, moment în care la ușă a venit mama inculpatului, acesta din urmă a dat drumul la calculator și a deschis ușa mamei sale spunându-i că persoana din pat a găsit-o pe stradă și a adus-o să doarmă. Profitând de timpul scurt cât inculpatul a lipsit, partea vătămată a ieșit în curte și apoi pe șosea îndreptându-se spre casă. Aceasta a arătat că, după ce a mers cam 300 metri i-a auzit pe inculpați venind după el, a continuat să alerge, însă destul de greu “după câtă bătaie luase”, iar când era aproape de casă a fost prins de inculpatul S. M. care i-a cerut să se întoarcă la ei. Deoarece era lângă locuința sa, persoana vătămată a început să țipe, a fost auzit de mama lui care a ieșit afară, context în care S. M. i-a spus că l-a găsit pe câmp fiind bătut de unii din Glina. În finalul declarației victima P. A. a mai precizat că inculpatul P. a întreținut raport sexual anal cu el, nu a fost bătut de mama sau fratele lui când a ajuns acasă, cureaua de la pantaloni i-a fost ruptă de inc. P. la ., în magazia din curtea casei lui P. l-au lovit toți inculpații, iar el nu a spus niciunui inculpat să îl lase în pace pentru că îi era frică.

Potrivit art. 97 alin. 1 C.pr.pen. “ Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevăruilui în procesull penal”, iar aliniatul 2 al aceluiași articol stabilește printre mijloacele de obținere a probelor în procesul penal și declarațiile persoanei vătămate. Conform art. 103 alin. 1 C.pr.pen. “probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”. Analizând declarațiile persoanei vătămate instanța a constatat că acestea se coroborează cu materialul probator existent la dosarul cauzei, împrejurarea că aceasta nu a reținut prezența inculpatului O. S. la săvârșirea faptelor datorându-se, probabil participației mai reduse a acestui inculpat comparativ cu a celorlalți, aspect ce va fi avut în vedere de judecătorul fondului la individualizarea judiciară a pedepsei; concluzii provizorii ale Serviciului de Medicină Legală I. (f. 103, d.u.p.) – potrivit cărora la data examinării – 04.09.2013, p. văt. P. C. A. prezenta leziuni traumatice (echimoze) care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziunile pot data din 02/03.09.2013. De asemenea prezenta leziuni la nivelul mucoasei anale (fisuri) recente ce pot data din 02/03.09.2013 și care ar fi putut fi produse prin extensia forțată a anusului (posibil și prin contact sexual anal la acea dată); raport de expertiză medico-legală ./J/336/2013 (f. 104, 105) – ale cărui concluzii au stabilit că p. văt. P. C. A. prezenta leziuni traumatice (echimoze) care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziunile pot data din 02/03.09.2013 și necesită 7 (șapte) zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viața victimei. De asemenea prezintă leziuni la nivelul mucoasei anale (fisuri) recente ce pot data din 02/03.09.2013 și care ar fi putut fi produse prin extensia forțată a anusului (posibil și prin contact sexual anal la acea dată), fiind recoltate probe biologice pentru examen de laborator; proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică (f. 108-124, d.u.p.) – în cuprinsul căruia persoana vătămată a indicat lucrătorilor de poliție traseul parcurs de la . unde domiciliază inculpatul P. C. A., situată în com. Glina, ., jud. I. și până în dormitorul în care a fost agresat sexual; declarații inculpat O. S. (f. 130-142, d.u.p, f. 190-192, dosar fond) - în care a precizat că într-o seară în jurul orei 21,00, în luna septembrie 2013, fiind cu prietenul său inculpatul A. M. V. s-a întâlnit cu inculpații P. C., P. M., M. B. care erau împreună cu partea vătămată P. C. A. pe . Bălăceanca și consumau băuturi alcoolice, mai précis bere, după puțin timp venind și minorii C. A. și C. I.. La un moment dat P. a țipat la persoana vătămată, “dându-i o palmă”, iar când aceasta a vrut să plece minorii A. M. V., C. A. și C. I. s-au dus după ea și au adus-o înapoi. Inculpatul a precizat că nu a văzut când inc. P. l-a pus pe P. A. C. să-i pupe picioarele, dar a auzit că s-a întâmplat acest lucru de la A. M. V., C. I. și fratele lui S. M.. În continuarea declarației sale a mai relatat momentul când inculpatul P. le-a cerut celor prezenți să dezbrace tricourile în semn de atașament față de el (“dacă sunt frați”), ulterior plecând să amaneteze trei telefoane mobile (două ale lui P. și unul al lui S. M.) pentru a procura bani în vederea cumpărării de băuturi alcoolice, împrejurare în care persoana vătămată i-a încredințat telefonul său mobil inculpatului S. M. “întrucât îi era frică să nu fie amanetat de P. C.”.

În continuare, la inițiativa lui P. cei prezenți au oprit “o mașină de pâine” pentru a merge la Glina “să facă rost de bani să cumpere băutură”. Relevante sunt următoarele fragmente din declarația incuilpatului O. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate: “În dubă nu era o atmosferă de veselie, nu vorbea nimeni și nu știu de ce ne-am mai dus după băutură în aceste condiții. Partea vătămată nu prea a vorbit cu nimeni și nici noi cu ea” sau “În toată seara aceea partea vătămată nu a plecat acasă pentru că îl țineau ăștia. Prietenii mei l-au întrebat ori pleci ori stai cu noi și bei. Probabil a stat de frică; faptul că partea vătămată prezintă leziuni prin lovire cu corp dur îmi explic prin aceea că toți ceilalți care erau prezenți i-au dat palme, i-au dat câte două”, aceasta în condițiile în care apărarea inculpaților este grefată pe împrejurarea că nu au reținut victima împotriva voinței sale, ci aceasta a rămas împreună cu ei din dorința de a consuma băuturi alcoolice. Judecătorul fondului nu a luat în considerare această apărare deoarece persoana vătămată nu a avut posibilitatea de a se manifesta în alt mod care să-i permită scăparea, fiind lovită de toți inculpații prezenți, umilită prin cererea de le pupa picioarele și organul genital al lui P., întoarsă din drumul spre casă atunci când a intenționat să plece prin lovituri, așa încât afirmațiile inculpaților (ce vor fi analizate în continuare în sensul că s-a urcat singură în dubă și mai ales că ei toți i-au spus să plece, însă persoana vătămată a refuzat) sunt contrazise atât de declarațiile victimei cât și de ale coinculpatului O. S. și martorilor audiați în cauză.

Revenind la declarația inculpatului O. S., acesta a precizat că ajunși în . au stat într-o magazie, iar inculpatul P. a lipsit cu partea vătămată cam 10 minute, când au revenit aceasta din urmă fiind “umflată la față”, P. explicând că “a pus-o să doarmă”. Instanța apreciază că inculpatul O. S., spre deosebire de ceilalți (“declarațiile noastre, ale inculpaților sunt diferite întrucât fiecare încearcă să se scoată pe el și niciunul nu vrea să recunoască adevărul” – A. M. V., f. 185 verso, vol. I, dosar fond), s-a străduit să fie cât mai sincer atât pentru că a avut o contribuție redusă la comiterea faptelor, cât și pentru că nu consumase băuturi alcoolice în seara respectivă, menționând că în timp ce inculpatul P. era în casă cu persoana vătămată P. A. C. “unul din minorii de 15 ani (…) a afirmat, crede că în glumă că poate P. îi face ceva părții vătămate, în sensul să o violeze”, precum și că, în același timp, a discutat cu C. A. și C. I. despre faptul că “inculpatul P. îi face ceva victimei”, considerând că este mai bine să plece; declarații inculpat P. C. A. (f. 149-158, d.u.p, f. 183, 184, vol. I, dosar fond) – acesta prezintă diferit situația de fapt cu ocazia audierii de către instanța de judecată față de cea prezentată în cursul urmăririi penale, după cum urmează: din declarațiile persoanei vătămate corroborate cu ale inculpaților și martorilor rezultă fără niciun dubiu că în seara zilei de 02/03 septembrie 2013, P. A. C. împreună cu inculpații P. C. A., M. C. B., P. M., S. M., A. M. V., O. S. și minorii C. I. și C. A. au consumat băuturi alcoolice în fața barului “La Cotera” din satul Bălăceanca, ., situație recunoscută de toate părțile audiate. De asemenea, toți inculpații admit că incidentul a pornit de la împrejurarea că inculpatul P. ar fi fost iritat de tonul răstit, ridicat, agresiv etc. cu care pretinde că victima s-ar fi adresat inc. S. M. care era prietenul apropiat al lui P.. Cu toate că în declarația existentă la fila 154, d.u.p. P. a menționat: “(…) i-a spus ceva lui Gimi, nu mai rețin ce anume lucru care m-a deranjat, iar eu i-am dat câteva palme și l-am pus să îmi pupe picioarele mie și la toți cei prezenți lucru pe care l-a făcut, apoi am continuat să bem”, cu prilejul audierii de către judecătorul fondului, în ședința publică din data de 03.12.2013, a revenit fără nicio justificare asupra celor învederate lucrătorului de poliție, precizând: “Atunci partea vătămată s-a pus în genunchi să își ceară scuze. Nu îmi explic de ce a procedat în acest sens. Și nici nu mi s-a mai întâmplat până acum ca cineva să se așeze în fața mea în genunchi și să-și ceară scuze”.

Referitor la împrejurarea că a plecat împreună cu partea vătămată în casă “pentru a lua mâncare din frigider”, inculpatul P. a declarat în cursul urmăririi penale că “numitul A. s-a împiedicat și a căzut, iar eu peste el, (…), am intrat în camera mea, am pornit calculatorul, apoi a bătut la ușă mama mea deranjată de zgomotul ușii, apoi am plecat spre foișor unde am mai stat 5 minute (…) am plecat cu toții spre casă”, iar în fața instanței inculpatul P. a declarat că a mers împreună cu P. A. în locuință pentru a lua mâncare și boxe, fără a mai preciza nimic de căzăturile repetate ale acestuia din urmă. Foarte important este faptul că declarația acestui inculpat, cercetat în prezenta cauză și pentru comiterea infracțiunii de viol, se coroborează chiar cu declarația persoanei vătămate cu privire la derularea evenimentelor anterior consumării raportului sexual, ceea ce contrubuie alături de celelalte probe, la formarea convingerii instanței, că într-adevăr lucrurile s-au desfășurat întocmai cum a relatat victima, inculpatul P. C. A. întreținând cu aceasta raport sexual împotriva voinței lui P. A. C..

Faptul că au plecat din satul Bălăceanca spre locuința lui P. C. A. la inițiativa acestuia, loviturile aplicate persoanei vătămate de inc. P. și de cedilalți la îndemnul acesteia, punerea victimei în situații umilitoare, stânjenitoare (să le pupe picioarele, să-i pupe organul genital), obligarea acesteia să consume băuturi alcoolice pentru a avea o reacție cât mai slabă în fața agresorilor, împrejurarea că din toate persoanele prezente inculpatul P. l-a ales tocmai pe P. A. să-l însoțească în casă pentru a aduce mâncare (ceea ce nu a fost decât un pretext), cu toate că afirmase despre el că era “atât de beat încât “S. M. l-a stropit cu bere, (…) mergea împleticit de băutură” au format pe deplin convingerea instanței că intenția inculpatului P. C. A. de a întreține raport sexual cu victima P. A. s-a născut în mintea acestuia încă din timpul în care consumau cu toții băuturi alcoolice în satul Bălăceanca, faptele sale fiind direcționate în acest scop, acționând cu premeditare.

Judecătorul fondului, admițând ideea că inculpatul are dreptul să se apere în procesul penal, sens în care relatează alibi-uri, a reținut numai acele relatări care exprimă adevărul și care se coroborează cu alte mijloace de probă, retractarea totală sau parțială ori modificarea unor declarații succesive date de inculpat nu-și poate produce efectul atunci când situația de fapt relatată în cuprinsul ei nu rezultă și din alte probe ale dosarului; declarații inculpat M. C. B. (f. 166-177, d.u.p. și f. 196-198, vol. I, dosar fond) – care are aceeași atitudine procesuală cu a inculpatului P. și, de altfel, cu a tuturor inculpaților care în încercarea lor de a se apăra își schimbă declarațiile succesiv și, mai mult, sunt atât de mincinoase, încât fiecare “născocește o altă poveste”, deși din relatări reiese că au încercat “să se pună de acord”, însă fie au uitat exact ce s-au înțeles să declare, fie în străduința lor de fi exonerați de răspundere penală prezintă fiecare desfășurarea evenimentelor într-o cronologie sau într-un mod care consideră că i-ar ajuta. Inculpații nu fac altceva decât să îngreuneze aflarea adevărului, să obstrucționeze înfăptuirea actului de justiție, aspecte avute în vedere de instanța de judecată la individualizarea judiciară a pedepsei. În același spirit este și declarația inculpatului M. C. B. care își justifică faptele pentru care a fost trimis în judecată prin aceea că i-ar fi fost și lui teamă de inculpatul P. cu toate că, fiind întrebat de judecătorul fondului cu prilejul audierii de ce nu au reacționat împotriva conduitei inculpatului P. în condițiile în care ei erau opt la număr, iar el numai unul, inculpatul M. a răspuns simplu: “nu știu”. Acesta a relatat și el cum au început să consume băuturi alcoolice cu toții în satul Bălăceanca, episodul cu tricoul, precum și faptul că P. l-a lovit pe P. A. cu palma peste față după ce acesta din urmă a strigat la prietenul său Gimi (inc. S. M.). A încercat să dovedească faptul că ar fi fost binevoitor cu persoana vătămată, “făcându-i semn să plece”, menționând că a fost oprit de A. M. V., C. I. și C. A. “la cererea lui P.”, iar când aceștia l-au adus înapoi “l-au lovit cu toții cu palma peste față, lovindu-l și el deoarece îi era frică de P.”. Inculpatul a arătat cum a fost pusă victima să pupe picioarele tuturor persoanelor prezente, dar evident pe ale sale nu (“le-am tras”), precum și organul genital al lui P., ceea ce P. A. a și făcut “temându-se” de acesta din urmă.

În continuarea declarației sale inculpatul M. C. B. a menționat că P. a lipsit cam 10-15 minute perioadă în care a amnetat trei telefoane mobile, iar cu banii astfel obținuți a cumpărat băuturi alcoolice, după care, în jurul orei 02,00 au hotărât cu toții să meargă la domiciliul lui P. C. A. din . “pentru a face un grătar”. De remarcat că scopul deplasării la locuința lui P. este diferit de la inculpat la inculpat: să cumpere băuturi alcoolice pentru a continua să bea (inc. O. S.), să asculte muzica (inc. P. C. A.) sau, să facă un grătar (inculpatul M.). Referitor la momentul urcării în duba de pâine M. C. B. a afirmat că “P. A. era foarte speriat” și nu poate afirma dacă a urcat singur sau forțat.

Ajunși la destinație, partea vătămată a fost împinsă într-o groapă de la . către S. M. (varianta din fața instanței este că ar fi căzut singur “lovindu-se cu fața de pământ”), s-au cazat într-o bucătărie de lemn, iar când P. le-a cerut telefoanele pentru a le amaneta, “partea vătămată a scos telefonul lui din buzunar și a vrut să i-l dea inculpatului P. pentru a-l amaneta”, moment în care “a intervenit inculpatul S. M., a luat telefonul și a spus că îl reține până a doua zi când îl va restitui părții vătămate” (această variantă cu telefonul este unică printre declarațiile coinculpaților). Cu toate că în cursul urmăririi penale inculpatul M. C. a declarat că în acest timp, “P. A. era vizibil speriat și tremura”, în cursul judecății a declarat că între ei era o atmosferă veselă și i s-a părut că și partea vătămată era la fel, cu atât mai mult cu cât îi spusese să plece acasă și nu a vrut.

Cât privește momentul în care P. i-a cerut persoanei vătămate să îl însoțească pentru a lua mâncare, M. C. B. a declarat că aceștia au lipsit cam 20 de minute, iar când s-au întors “P. A. era bătut foarte rău”, pentru ca în fața instanței să arate că “era puțin umflat la față, roșu…”. Concluzionând, declarațiile inculpatului M. C. B. se caracterizează prin aceeași inconsecvență, încercând să convingă instanța de judecată că “partea vătămată era veselă, bea cu ei”, așadar a stat de bunăvoie pentru a fi supusă loviturilor și înjosirilor de către inculpați, care la rândul lor au acționat fiind constrânși de inculpatul P., de care le era frică; declarații inculpat A. M. V. (f. 184-197, d.u.p, f. 185, 186, vol. I, d.u.p.) – care cu ocazia audierii de către instanță de asemenea și-a modificat în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale cu justificarea că “au fost bătuți și obligați să dea acele declarații” de lucrătorii de poliție. Astfel, acesta a declarat că P. i-a dat lui A. două palme peste față după acesta din urmă a strigat la S. M., motiv pentru care persoana vătămată a încercat să fugă spre acasă, însă P. i-a spus lui, lui C. A. și C. I. să-l aducă înapoi, ceea ce au și făcut fiecare lovindu-l cu palma peste față.

După ce au revenit la locul în care se aflau ceilalți coinculpați “P. i-a pus și pe ceilalți să îi dea câte o palmă lui A., S. M. lovindu-l atât de tare, încât A. a căzut în genunchi”. În această împrejurare P. a pus victima să le pupe picioarele celor prezenți precum și organul său genital, dându-și pantalonii jos, iar “Pelicanul (inc. P. M.) avea un briceag asupra sa, de culoare neagră, amenințându-l pe A. că dacă va merge la poliție îl taie”, inculpatul precizând în continuare: “Toți l-am dus pe A. într-o magazie în spatele casei lui P. și l-am așezat pe o canapea”.

A mai arătat că Gimi (inc. S. M.) i-a luat telefonul persoanei vătămate P. A. telefonul din buzunar pentru a-l amaneta, după care “P. i-a spus lui A. să meargă undeva și l-a luat cu forța ieșind din magazie împreună”. Deoarece între timp venise mama inc. P. care i-a întrebat ce e cu ei, inc. A. M. V. împreună cu O. S. au ieșit în curte, ocazie cu care l-au observat pe “A. care se clătina lovindu-se de gard…”, “având fața umflată și buza superioară umflată și puțin crăpată”, moment în care cu toții s-au hotărât să meargă acasă.

Inculpatul a mai precizat că pe drum, întrebat fiind de către P. M. ce i-a făcut, P. a răspuns: “dă-l dracu, că i l-am scăpat pe tot”. La un moment dat, A. a căzut pe asfalt “spunând că îl doare inima”, ulterior fiind condus acasă de către S. M. întâlnindu-se în fața porții cu mama părții vătămate.

În fața judecătorului, inculpatul și-a schimbat declarația afirmând că partea vătămată a rămas cu ei deoarece consumă frecvent băuturi alcoolice și “dorea să bea”, “din cauză că partea vătămată nu a vrut să plece acasă deși ei toți i-au spus, au ajuns unde au ajuns, adică la pușcărie” (fiind arestați preventiv la momentul audierii); a auzit despre partea vătămată că ar avea înclinații spre homosexualism; nu a văzut când P. l-a pus pe P. A. să îi pupe picioarele deoarece era la toaletă, pe partea vătămată nu o băga nimeni în seamă, iar inculpatul P. i-a spus persoanei vătămate “să meargă în casă cu el, la mama lui, pentru a-i da o pastilă și a-l pune la culcare ca să își revină”, fiind condus ulterior acasă de S. M. deoarece mergea mai mult “târâș, când cădea, când se ridica”.

Inculpatul A. M. V., în vârstă de 16 ani și 9 luni la data săvârșirii faptei, spre deosebire de inculpatul O. S., de asemenea minor, a avut un comportament absolut reprobabil pe parcursul cercetării judecătorești, nu numai datorită relatărilor neadevărate (care nu pot fi încadrate în noțiunea de apărare), culminând prin aceea că a afirmat că la un moment dat s-a dus acasă să se îmbrace și, când s-a întors era o autoutilitară de pâine oprită și în ea se urcaseră toți, iar lângă șofer, în cabină stătea P., el venind când toți prietenii săi erau urcați; așadar toate persoanele îl așteptau pe inculpat; a manifestat un total dispreț față valorile sociale pe care a înțeles să le nesocotească, a încălcat solemnitatea ședinței de judecată prin aceea că se amuza împreună cu inculpatul P. în timp ce erau arestați preventiv și, în plus nesocotind obligațiile dispuse de instanță privind luarea măsurii arestului la domiciliu, motiv pentru care organele de poliție au solicitat instanței revocarea măsurii preventive luate, aspecte avute în vedere la individualizarea judiciară a sancțiunii aplicată; declarații inculpat P. M. (f. 202-214, d.u.p. și f. 193-195, dosar fond) – în care acesta, pentru a-și justifica activitatea infracțională a mers până acolo încât a susținut în cursul urmăririi penale că, atunci când a vrut să plece acasă, undeva în jurul orei 00,00 a fost amenințat de P., fiind chiar lovit de acesta și amenințat cu un cuțit de data aceasta, împrejurare neamintită de niciuna din persoanele prezente. A mai relatat că a văzut când P. l-a pus pe A. să îi pupe organul genital și să le pupe lor picioarele, ceea ce victima a și făcut “de frică”, iar după ce au ajuns la domiciliul lui P. acesta din urmă a plecat împreună cu A. “să cumpere mâncare”, pe la orele 02,30-02,40, cu toate că plecaseră cu ideea de a face un grătar.

Instanța a apreciat declarațiile inculpatului ca fiind infantile, o încercare lamentabilă de a ascunde adevărul, necoroborându-se cu niciun mijloc de probă aflat la dosarul cauzei, acesta relatând că în dubă toți erau veseli, vorbeau și cu partea vătămată, consumau bere, iar după ce au coborât “din prietenie, victima a mers la braț cu inculpatul A. M. V. și cu minorul C. A.”. Probabil tot din prietenie l-a luat și inculpatul P. pe P. A. să cumpere mâncare după ce în prealabil se pare că intenționa să-i ia telefonul pentru a-l amaneta, dar a intervenit salvator Gimi și, tot “din prietenie”, la întoarcerea din casă victima “era puțin mai umflată la față și la buze decât atunci când plecase … se vedea că a fost bătut”.

Referitor la telefonul lui P. A. inculpatul a menționat că S. M. a răspuns la acesta constatând că este mama victimei căreia i-a transmis să stea liniștită că fiul său este la el acasă și îl va aduce mai târziu, ceea ce a și făcut, din spusele inculpatului reieșind că “într-adevăr S. M. a ținut-o pe partea vătămată de brațetă de la Glina până în satul Bălăceanca, la el acasă, pentru ca partea vătămată să nu împiedice, dar aceasta nu avea nevoie de sprijin, putea să meargă și singură pe picioare”. În intenția de a convinge instanța de nevinovăția sa, declarația inculpatului dată în fața judecătorului fondului este atât de naivă, încât dacă nu ar fi existat restul materialului probator administrat în cauză, ar lăsa impresia unei seri care s-a desfășurat în cea mai mare prietenie și armonie, eventual presărată cu mici incidente neplăcute (cum ar fi pupatul picioarelor sau organului genital), dar care după cum declară inculpatul P. M. nu l-au deranjat nici pe departe pe P. A. care era vesel, consuma bere și mergea “la brațetă” cu coinculpații; declarații inculpat S. M. (f. 224-232, d.u.p. f. 187-189, vol. I, dosar fond): - acesta cu ocazia primei audieri din data de 04.09.2013 (f. 225, 226, d.u.p) a declarat că inculpatul P. M. le-a făcut semn minorilor C. A., C. I. și A. M. V. să îl aducă înapoi pe A. deoarece acesta plecase spre casă, după care l-au lovit toți cu palmele peste față. Inculpatul a precizat că nu cunoaște faptul ca P. să fi plecat cu A. din cabană, telefonul mobil i l-a luat pentru a nu și-l însuși A. M. V., Pelicanul l-a amenințat pe el cu briceagul pe care îl avea supra lui că dacă spune ceva legat de faptul că ei l-au bătut pe A. îl omoară în bătaie, l-a dus acasă și l-a predat pe P. A. mamei sale spunând că “l-au bătut ăștia”, ulterior mergând la locuința lui împreună cu P. care a rămas la S. M. până a doua zi.

În declarația dată la 05.09.2013, inc. S. M. a prezentat altă situație de fapt, probabil reușind “să se înțeleagă” cu coinculpații și adoptând aceeași poziție procesuală ca acelorlalți în sensul că au fost instigați de P. (cu care se pare că între timp a stricat prietenia). A relatat că cei trei minori au fost trimiși de P. A. să îl aducă înapoi pe A., acesta a fost lovit de P. și drept pedeapsă a trebuit să pupe picioarele tuturor celor prezenți, nu a văzut dacă a fost pus să-i pupe acestuia și organele sexuale, nu au intenționat să-l ia cu ei la locuința lui P., dar dacă victima a vrut nu au avut ce să-i facă, după ce a lipsit împreună cu inculpatul P., partea vătămată nu avea “nimic la față, era umflată de băutură”, întinzându-se pe canapea și, deodată luându-l somnul (!) – aceasta fiind o altă variantă, nouă, de desfășurare a evenimentelor. Uimitor de ridicolă este declarația inculpatului și în descrierea drumului către casă când arată că a parcurs o distanță de 2 km. în o oră și un pic, deoarece au mers încet, după care 300 m. a alergat cu partea vătămată “ca să se trezească”.

În legătură cu cuțitul purtat de P. M. în seara respectivă, inculpatul S. a revenit asupra celor susținute în sensul că ar fi fost amenințat de acesta precizând că “l-a scos din buzunar și l-a arătat” lor; declarații C. I. (236-243, d.u.p, f. 262, 263, vol. I, dosar fond) și C. A. F. (f. 247-260, d.u.p, f. 264, 265, vol. I, dosar fond) – ce au relatat că în seara zilei de 02.09.2013 se aflau împreună cu inculpații și persoana vătămată în fața barului “La Cotera” din localitatea Bălăceanca, consumând băuturi alcoolice, iar la un moment dat inculpatul P. C. A. l-a lovit pe P. A. cu palmele peste față punându-l să pupe picioarele celor prezenți, precum și organul genital, acesta “conformându-se fiindu-i teamă, punându-l să stea cu capul aplecat pentru a-l lovi cu palmele”. La un moment dat persoana vătămată a vrut să fugă, însă P. i-a trimis pe martori împreună cu A. M. V. să-l aducă înapoi. În jurul orei 02,00 au oprit o mașină de pâine mergând la domiciliul lui P. unde inculpatul S. M. i-a băgat mâna în buzunar părții vătămate și i-a luat telefonul în timp ce acesta suna, a răspuns comunicându-i mamei victimei că fiul său este bine și se află la el în Bălăceanca. La un moment dat P. l-a luat pe A. spunându-i că trebuie să meargă după mâncare, revenind după aprox. 10 min. acesta din urmă având fața umflată. În drum spre casă, P. i-a spus inculpatului O. S. că i-a introdus organul genital în gură persoanei vătămate cât timp au fost în casă. Martorii au mai relatat că persoanei vătămate i s-a făcut rău, spunând că nu mai poate merge, inc. S. M. l-a lăsat câteva minute să se odihnească după care l-a dus acasă; procese-verbale de conducere în teren însoțite de planșe fotografice (f.260-292, d.u.p) – cuprinzând traseul parcurs de persoana vătămată și inculpați la locurile comiterii faptelor sesizate; declarații martor O. M. B. (f. 296, d.u.p, f. 136, vol. II, dosar fond) – care nu era acasă în seara incidentului, însă a doua zi a auzit vorbindu-se în . l-ar fi bătut și violat pe A., iar de la prietenul său inculpatul M. C. B. că într-adevăr P. a bătut-o pe persoana vătămată; declarații martor N. D. (f. 293, 294, d.u.p, f. 134, vol. II, dosar fond) – care în noaptea de 02/03.09.2013, în jurul orei 01,00 se afla în locuința sa situată în satul Bălăceanca la intersecția străzii Viilor cu Libertății, la o distanță de aprox. 30 metri de barul “La Cotera”. La un moment dat a auzit gălăgie în stradă și uitându-se în aceea direcție a observat un grup de persoane, toți băieți, dezbrăcați complet până la brâu care formaseră un cerc compact și săreau în sus, fără a-i putea recunoaște după fizionomie; declarații martor P. D. M. (f. 297-302, d.u.p, f. 78, vol. II, d.u.p) – fratele persoanei vătămate care a menționat că în noaptea respectivă, în jurul orei 03,00 a venit mama sa spunându-i că a auzit pe drum voci care spuneau că-l vor duce pe A. la Glina ca să-l omoare. În jurul orei 04,00 inc. S. M., zis G. l-a adus pe A. acasă, l-a pus pe pat și a plecat, despre fratele său martorul afirmând că vorbea foarte greu, bolborosind, i-a spus că l-au bătut Pelicanul, B., B. (martorul C. A.), P. și S., după care a fost transportat la spital. A doua zi fiind la spital a auzit când victima i-a recunoscut tatălui că a fost violat de P., aceasta întrucât “toată lumea vorbea în . M. (f. 303-308, d.u.p, f. 266, vol. I, dosar fond) – mama inculpatului P. ce a relatat că în noaptea de 02/03.09.2013 era acasă, iar în jurul orelor 02,00-03,00 a auzit poarta trântindu-se, observând lumina aprinsă la bucătăria de vară. Mergând să vadă ce se întâmplă a constatat că fiul său era cu 7-8 băieți spunându-i că “beau și ei o bere”. A intrat în casă revenind după 10-15 minute când a observat că inc. P. nu mai era în bucătăria de vară și, intrând în interior a constatat că era în camera lui împreună cu un băiat despre care inculpatul a afirmat că “îi este rău”, martora observând că fiul său “i-a dat mai multe palme ca să se trezească”; declarație martor G. A. (f. 309-314, d.u.p, f. 137, vol. II, dosar fond) – persoana care pretinde că a condus autoturismul marca Matiz, proprietatea lui D. V. la Glina transportându-i pe P. C. și O. D. în . vinde trei telefoane mobile, obținând un preț de 70 lei din care P. a cumpărat șapte sticle de bere la 2 litri, două pachete de țigări și două pungi de covrigei, revenind în satul Bălăceanca. Când au ajuns P. i-a pus să se dezbrace de tricouri, ceea ce băieții au și făcut, martorul relatând că a mai stat la fața locului cam cinci minute după care a predat cheile autoturismului lui D. V. și a plecat; declarații martor C. G. (f. 327-328, d.u.p, f. 79, vol. III, dosar fond) – proprietarul unui magazin din satul Bălăceanca, acesta a relatat că în seara respectivă inculpatul P. M. însoțit de un copil (probabil unul dintre minorii C. sau C.) i-a cerut să-i dea “ceva de băut pe datorie”, intenționând să-i lase garanție un telefon mobil. Martorul a refuzat, declarând că în seara aceleiași zile a observat la o distanță de 50-60 metri de magazinul său un grup de persoane care stăteau de vorbă, fără a putea preciza dacă din acel grup făceau parte și inculpații; declarații martor S. C. (f. 318-319, d.u.p, f. 229, vol. II, dosar fond) – fratele inculpatului S. M. care a asistat la momentul în care persoana vătămată a pupat picioarele celor prezenți, precum și la cel în care P. A. i-ar fi încredințat telefonul mobil lui S. M. ca să “îl țină, deoarece avea încredere în el” și nu voia să fie amanetat de P.. Martorul a mai precizat în fața instanței că a văzut când pe partea vătămată a lovit-o P. C. A., P. M. “care i-a dat o palmă ca să plece acasă” și minorii C. I. și C. A., “partea vătămată nereacționând în niciun fel”. Judecătorul fondului apreciază declarațiile martorului absolut nesincere, acesta fiind fratele inculpatului S. M., zis G., a relatat în fața instanței o împrejurare similară cu cea prezentată de fratele său în încercarea de a-i susține declarația, de a face ca ceea ce a declarat inculpatul să se coroboreze cel puțin cu declarația fratelui său. Aceasta în condițiile în care în cursul urmăririi penale a precizat că nu a văzut ca “vreunul din cei prezenți să-l lovească pe A., să-l agreseze fizic sau să îl amenințe”. De asemenea nu a văzut nici ca acesta să fi fost umilit și pus să pupe picioarele celor prezenți sau organul sexual al lui P., ci doar momentul înmânării telefonului mobil; declarații martor O. D. (f. 320, 321, d.u.p, f. 228, vol. II, dosar fond) – fratele inculpatului O. S. ce i-a însoțit pe G. A. și P. C. A. la Glina unde au amanetat trei telefoane mobile, iar cu banii obținuți au cumpărat țigări și băuturi alcoolice, după care au revenit în satul Bălăceanca unde a mai rămas cât timp a fumat o țigare după care a plecat acasă; declarații martor C. D. V. (f. 317, 318, d.u.p, f. 80, vol. III, dosar fond) - proprietarul autoturismului Matiz. Acesta a relatat că în seara zilei de 02.09.2013, în jurul orelor 18,00-19,00 a plecat din . său marca Matiz cu număr de înmatriculare_ în . său O. A.. Întrucât a consumat o bere l-a chemat pe martorul G. A. pentru a-i încredința cheile autovehicului. O. S. a primit un telefon de la inc. P. și toți trei s-au întâlnit cu acesta din urmă care era cu S. M. și p.văt. P. A. consumând împreună băuturi alcoolice. După puțin timp s-au deplasat spre o altă stradă unde erau inculpații P. M., A. M. V., O. S. și M. C. B. împreună cu care a băut bere până în jurul orei 23,00 când i s-a făcut somn, dormind până în jurul orei 05,00 dimineața într-un șanț. După ce s-a trezit a intrat ăn mașină, la un moment dat venind inculpații O. S., A. M. V. și P. M. care i-au cerut să meargă cu mașina într-un câmp; proces-verbal (f. 329, d.u.p) – întocmit de lucrătorii de poliție cu ocazia sesizării prin dispecerat la data de 03.09.2013, orele 04,30, de către numita P. M. despre faptul că fiul său a fost bătut de mai multe persoane printre care A. M. V., P. M., M. C. B.; raport de expertiză genetică judiciară nr. A15/987/07.05.2014 întocmit de I.N.M.L. “M. Minovici” București (f. 129-132, f. 162-166, vol. III, dosar fond) – ale cărui concluzii au stabilit; “Caracterele genetice din profilul de referință al inculpatului P. C. A. nu se regăsesc în secreția anală a victimei P. C. A.”. Medicii legiști precizează însă că “rezultatul negativ al investigațiilor genetice poate fi consecința intervalului de timp prea mare de la comiterea infracțiunii până la prezentarea victimei pentru examinare la serviciul medico-legal teritorial”; raport de constatare criminalistică nr. 580.763/22.05.2014 (f. 185-192, vol. III, dosar fond) – privind comportamentului simulat al inculpatului P. C. A. la întrebările relevante ale cauzei, respectiv: Tu l-ai lovit pe A. în data de 02/03.09.2013, Răspuns: Da, În data de 02/03.09.2013 ai întreținut cu A. relații sexuale anale? Răspuns: Nu; În data de 02/03.09.2013 l-ai pus pe A. să-ți pupe organele genital? Răspuns: Nu. Interpretarea diagramei poligraf a evidențiat la răspunsurile numitului P. C. A. nu au provocat modificări specific comportamentului simulat la prima întrebare, respectiv au provocat modificări specifice comportamentului simulat la ultimele două întrebări. În finalul examinării expertul a precizat că subiectul a refuzat continuarea examinării poligraf după primul test aplicat, menționând că un asemenea comportament în literatura de specialitate este interpretat ca fiind tentativă de eludare a examinării; raport de constatare criminalistică nr. 579.909/28.04.2014 (f. 194-211, vol. III, dosar fond) – privind comportamentului simulat al inculpaților P. M., S. M. și M. C. B. la întrebările relevante ale cauzei, respectiv: pentru inculpatul M. C. B.: L-ai lovit de mai multe ori pe A. în data de 02/03.09.2013, Răspuns: Nu, Știai că P. l-a luat în casă pe A. pentru a întreține cu acesta relații sexual? Răspuns: Nu; Ai văzut când A. i-a pupat picioarele și organele genitale lui P.? Răspuns: Da. Interpretarea diagramei poligraf a evidențiat următoarele: răspunsurile numitului P. C. A. nu au provocat modificări specific comportamentului simulat la ultimele două întrebări, respectiv au provocat modificări specific comportamentului simulat la prima întrebare; pentru inculpatul P. M.: L-ai amenințat cu un briceag pe P. A. pentru a nu povesti că a fost bătut și obligat să pupe picioarele și organele genitale? Răspuns: Da; Știai că P. l-a luat în casă pe A. pentru a întreține cu acesta relații sexual? Răspuns: Nu; Ai văzut când A. i-a pupat picioarele și organele genitale lui P.? Răspuns: Da. Inculpatul S. M., deși a solicitat instanței, a refuzat testarea poligraf; acte în circumstanțiere (f. 229-234), au fost depuse fișele de cazier judiciar ale inculpaților (f. 91-94, 98, 101, 109, 111, vol. I, dosar fond); declarație martor S. V. C. (f. 139, vol. II, dosar fond) – conducătorul autoutilitarei de pâine care arelatat că în dimineața zilei de 03.09.2013, în jurul orei 03,00 circula la volanul unei autoutilitare de pâine marca IVECO, cu număr de înmatriculare_, din direcția C. spre Glina. La un moment dat, când a ajuns în satul Bălăceanca în fața mașinii s-au așeza 3-4 persoane și au mai venit încă 3-4 prind pentru a nu-i lovi. Aceștia i-au cerut să îi transporte până la Glina, martorul declarând că inițial a refuzat, însă ulterior a acceptat de frică, deoarece erau mulți și era ora 2 noaptea, părându-I că erau toți sub influența băuturilor alcoolice.

Analizând declarațiile inculpaților P. C. A., Popesu M., M. C. B., S. M. și A. M. V. în raport cu întregul material probator administrat la dosarul cauzei, instanța a constatat că sunt nesincere fiind contrazise de probele administrate, astfel cum au fost redate mai sus, fiind totodată caracterizate de inconsecvență și contraziceri cu celelalte susțineri din cursul procesului penal, inculpații invocând anumite aspecte în apărare, în mod progresiv, în funcție de momentul luării la cunoștință a mijloacelor de probă în acuzare, indiferent dacă din mențiunile anterioare rezultă contrariul, încercând să ducă în eroare organele judiciare și să zădărnicească aflarea adevărului, motiv pentru care Judecătoria apreciază că acestea sunt incapabile de a conduce la aflarea adevărului în cauză, urmând astfel a fi parțial înlăturate.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a reținut că s-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul că inculpații P. C. A., P. M., M. C. B., S. M., A. M. V. și O. S. au exercitat violențe fizice (au lovit-o de mai multe ori cu palmele peste față) și psihice (inc. P. a obligat-o să-i pupe picioarele și organele genitale, iar inc. P. M. a amenințat-o cu un briceag pe care îl avea supra sa) asupra părții vătămate P. A. C. lipsind-o de libertate în mod ilegal în noaptea de 02/03.2009 în intervalul 23,00-04,00, în timp ce se aflau la intersecția .. Libertății din localitatea Bălăceanca, jud. I. și ulterior în imobilul inculpatului P. situat în ..

De asemenea instanța a constatat că s-a dovedit mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpatul P. C. A. a întreținut cu persoana vătămată P. A. C. un raport sexual anal în camera sa din locuința părinților săi situată în com. Glina, ., jud. I.. Apărarea inculpatului în sensul că din concluziile raport de expertiză genetică judiciară nr. A15/987/07.05.2014 întocmit de I.N.M.L. “M. Minovici” București ce au stabilit: “Caracterele genetice din profilul de referință al inculpatului P. C. A. nu se regăsesc în secreția anală a victimei P. C. A.” nu se poate stabili că cu certitudine că inculpatul P. ar fi întreținut astfel de relații sexuale cu victima vor fi înlăturate, atâta timp cât medicii legiști au explicat motivul acestor concluzii în sensul că “rezultatul negativ al investigațiilor genetice poate fi consecința intervalului de timp prea mare de la comiterea infracțiunii până la prezentarea victimei pentru examinare la serviciul medico-legal teritorial”. Instanța constată însă că, la prima examinare, în apropierea datei comiterii faptelor concluziile medicului au fost exprimate în raport de expertiză medico-legală ./J/336/2013 în sensul că p. văt. P. C. A. prezenta leziuni traumatice (echimoze) care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziunile pot data din 02/03.09.2013 și necesită 7 (șapte) zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viața victimei. De asemenea prezintă leziuni la nivelul mucoasei anale (fisuri) recente ce pot data din 02/03.09.2013 și care ar fi putut fi produse prin extensia forțată a anusului (posibil și prin contact sexual anal la acea dată). Aceste concluzii se coroborează cu declarațiile victimei, ale coinculpatului O. S., martorilor C. I. și C. A., precum și cu concluziile raportului privind testarea poligraf a inculpatului P. A. de unde reiese că acesta a avut un comportament simulat atunci când a negat această faptă penală.

În schimb, în ceea ce-i privește pe inculpații P. M., M. C. B., S. M., A. M. V. și O. S. în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, instanța a constatat că la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că aceștia ar fi cunoscut, ar fi știu că inculpatul P. întreținea raport sexual anal cu P. A. când au plecat spre locuința primului. Complicele este participantul care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă, ulterior, promisiunea nu este îndeplinită. Are o contribuție indirectă, mediată la săvârșirea infracțiunii. Prin activitatea sa, complicele înlesnește această săvârșire, făcând, prin sprijinul pe care îl dă, ca autorul s-o comită mai ușor, mai repede, mai sigur. Complicele este cel care pregătește realizarea faptei penale, ia măsuri pentru ca ea să poată fi săvârșită, creează condiții propice pentru desfășurarea activității infracționale, acte care atribuie contribuției sale caracterul unei participații accesorii secundare (art.26 C.P.. de la 1969)

Inculpații P. M., M. C. B., S. M., A. M. V. și O. S. au declarat că nu au știut ce se întâmplă în casă, bănuind că “P. îi va face ceva rău, poate să-l bată” (declarații inculpat O. S.) sau o perversiune sexuală (declarații martor C. A.), însă după cum chiar ei au declarat susținând chiar și cu ocazia testării poligraf, răspunsurile dovedindu-se a fi sincere, nu au cunoscut intenția inculpatului P. de a întreține raport sexual anal cu partea vătămată P. A. C., motiv pentru care instanța a dispus achitarea inculpaților P. M., M. C. B., S. M., A. M. V. și O. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă – intenția.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și alin. 2¹lit. a) C.pen. de la 1969 reținută în sarcina inculpaților P. C. A. și S. M., respectiv complicitate la această faptă reținută în sarcina inculpaților P. M., M. C. B., A. M. V. și O. S., instanța a constatat că din materialul probator administrat la dosarul cauzei nu s-a putut stabili cu certitudine scopul luării telefonului mobil de la persoana vătămată de către inculpatul S. M.. Judecătorul fondului nu a reținut apărarea inculpaților în sensul că victima P. A. i-a înmânat de bunăvoie telefonul mobil lui S. M. pentru ca acesta să nu îi fie luat de inculpatul P. pentru a fi amanetat, considerând că întreaga relatare referitoare la plecare inculpatului P. C. A. în . amaneta trei telefoane mobile, iar din banii obținuți să cumpere băuturi alcoolice, este o poveste imaginară pentru a justifica lipsa telefonului mobil al părții vătămate și, eventual împrejurarea că aceasta nu a vrut să plece când P. era plecat.

Instanța a apreciat însă că este plauzibilă susținerea victimei P. A. care a relatat că în timp ce aflau în bucătăria de vară din curtea inculpatului P., i-a sunat telefonul, inculpatul S. M. a băgat mâna în buzunar și i l-a luat răspunzând și comunicându-i fratelui persoanei vătămate că acesta din urmă este bine și se află la el acasă. Așadar, judecătorul fondului a reținut că scopul pentru care inc. S. M. i-a luat telefonul mobil persoanei vătămate a fost acela de nu-i da posibilitatea să anunțe pe cineva din familia sa unde și cu cine este, nicidecum de a și-l însuși. Oricum, în lipsa unor probe certe de vinovăție, este aplicabil principiul in dubio reo astfel încât instanța, constatând că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, a dispus achitarea inculpaților și sub aspectul acestei infracțiuni. Instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, în economia laturii subiective a acestei infracțiuni având relevanță mobilul (motivul) pentru care i-a fost reținut telefonul de către inculpatul S. M., respectiv acela de a o împiedica pe partea vătămată să ia legătura cu familia sa, fără să fi prevăzut și urmărit rezultatul faptei sale, respectiv însușirea telefonului mobil aflat în posesia părții vătămate.

Referitor la infracțiunea de perversiune sexuală prev. de art. 201 alin. 1 și 4 Cod penal de la 1969 și complicitate la această faptă reținută în sarcina inculpaților P. C. A., respectiv P. M., M. C. B., A. M. V. și O. S. și S. M. constând în aceea că partea vătămată a fost obligată să îi pupe organul sexual inculpatului P. în seara respectivă, instanța a constatat că odată cu . Legii nr. 286/2009 privind noul Cod Penal al României infracțiunea de perversiune sexuală în această formă a fost dezincriminată, modalitatea de săvârșire reținută de procuror și dovedită prin probele administrate în cauză neregăsindu-se în forma articolului 219 C.pen. – . sexuală.

* *

La termenul de judecată din data de 06.06.2014 instanța, în temeiul art. 386 alin. 1 C.pr.pen, din oficiu, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, având în vedere . noului Cod penal, după cum urmează:

Pentru inculpatul P. C. A.:

- din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.p. în infracțiunea prev. de art. 205 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p.

- din infracțiunea prev. de art. 197 alin.1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.p. în infracțiunea prev. de art. 218 alin. 1, 2 C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p.

- din infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și alin. 2¹ lit. a C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.p. în infracțiunea prev. de art. 234 alin. 1 lit. d C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p.

- din infracțiunea prev. de art. 201 alin.1, 4 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.p. în infracțiunea prev. de art. 375 C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p. fiecare cu aplicarea art. 5 C.p.

Pentru inculpatul P. M.:

- din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.p. în infracțiunea prev. de art. 205 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p.

- din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 197 alin.1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.p. în infracțiunea prev. de art. 48 raportat la art. 218 alin. 1, 2 C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p.

- din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și alin. 2¹ lit. a C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.p. în infracțiunea prev. de art. 48 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p.

- din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin.1, 4 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.p. în infracțiunea prev. de art. 48 raportat la art. 375 C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p. fiecare cu aplicarea art. 5 C.p.

Pentru inculpatul M. C. B.:

- din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.p. în infracțiunea prev. de art. 205 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p.

Pentru inculpatul S. M.:

- din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.p. în infracțiunea prev. de art. 205 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, d C.p. și art. 41 alin. 1 C.p.

Pentru inculpatul A. M. V.:

- din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în art. 205 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 114 și urm din C.p. și art. 77 alin. 1 lit. a C.p.

- din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 197 alin.1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în infracțiunea prev. de art. 48 raportat la art. 218 alin. 1, 2 C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. din C.p. și art. 77 alin. 1 lit. a C.p.

- din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și alin. 2¹ lit. a C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în infracțiunea prev. de art. 48 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d C.p. cu aplicarea art. 114 și urm din C.p. și art. 77 alin. 1 lit. a C.p.

- din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin.1, 4 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p. în infracțiunea prev. de art. 48 raportat la art. 375 C.p. cu aplicarea art. 114 și urm din C.p. și art. 77 alin. 1 lit. a C.p. fiecare cu aplicarea art. 5 C.p.

Pentru inculpatul O. S.:

- din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în art. 205 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 114 și urm din C.p. și art. 77 alin. 1 lit. a C.p.

Analizând cererea formulată din oficiu, Judecătoria a apreciat că este parțial întemeiată, din următoarele considerente:

Prin Legea nr. 286/2009 legiutorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).

Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, legiuitorul a diminuat sancțiunea principală aplicată făptuitorilor, iar pentru infracțiunea de viol reținută pentru inculpatul P. C. A. pedeapsa a rămas nemodificată. La prima vedere, ținând cont de sancțiunile principale prevăzute de lege pentru aceste fapte ar fi mai favorabil noul Cod penal, însă, luând în considerare starea de recidivă a inculpatului S. M., concursul de infracțiuni reținut în sarcina inculpatului P. C. A. și efectele circumstanțelor atenuante/agravante, instanța văzând și dispozițiile art. 5 alin. 1 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, a considerat că este mai favorabil Codul penal de la 1969 pentru inculpații majori P. C. A., M. C. B., S. M. și P. M..

Vazând dispozițiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014 a procedat la aplicarea globală a legii penale vechi, și nu pe instituții autonome, așa cum a cerut apărătorul inculpatului S. M., această modalitate de aplicare a legii penale favorabile funcționând în perioada 01.02._14, după aprecierea judecătorului cauzei, nefiind o dispoziție legală în sensul art. 5 Cod penal ce ar fi atras obligativitatea aplicării.

Alta este situația inculpaților minori A. M. V. și O. S. pentru care Codul penal în vigoare prevede potrivit art. 114 C.pen. luarea unor măsuri educative neprivative sau privative de libertate și care, în mod evident, este mai favorabil decât vechea reglementare ce permitea aplicarea unei pedepse.

În concluzie, raportat și la principiul activității legii penale, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, Judecătoria a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților minori A. M. V. și O. S. în actul de sesizare a instanței, astfel: pentru inculpatul A. M. V. - din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.pen. în aceeași infracțiune prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen;

- din infracțiunea de complicitate la viol prev. de art. 26 raportat la art. 197 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în aceeași infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 218 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

- din infracțiunea de complicitate la infracțiunea tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și alin. 2¹ lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în aceeași infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d) C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

- din infracțiunea de complicitate la perversiuni sexuale prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin.1, 4 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. în infracțiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 48 raportat la art. 375 C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

Pentru inculpatul O. S. - din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.pen. în aceeași infracțiune prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen;

- din infracțiunea de complicitate la viol prev. art. 26 raportat la art. 197 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în aceeași infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 218 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

* *

Instanța a apreciat că sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului P. C. A. care în noaptea de 02/03.09.2014, între orele 23,00-04,00, împreună cu inculpații P. M., M. C. B., S. M., minorii A. M. V. și O. S. a exercitat violențe fizice și amenințări asupra părții vătămate P. A. C., lipsind-o de libertate în mod ilegal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen.

Sub același aspect fapta inculpatului P. C. A. care în noaptea de 02/03.09.2014, în jurul orelor 03,00 a exercitat violențe fizice și amenințări asupra părții vătămate P. A. C. și întreținut cu aceasta un raport sexual anal, prin constrângerea acesteia, în locuința inculpatului situată în ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului P. M. care în noaptea de 02/03.09.2014, între orele 23,00-04,00, împreună cu inculpații P. C. A., M. C. B., S. M., minorii A. M. V. și O. S. a exercitat violențe fizice și amenințări asupra părții vătămate P. A. C., lipsind-o de libertate în mod ilegal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului M. C. B. care în noaptea de 02/03.09.2014, între orele 23,00-04,00, împreună cu inculpații P. C. A., P. M., S. M., minorii A. M. V. și O. S. a exercitat violențe fizice și amenințări asupra părții vătămate P. A. C., lipsind-o de libertate în mod ilegal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen.

Sub același aspect, fapta inculpatului S. M. care în noaptea de 02/03.09.2014, între orele 23,00-04,00, împreună cu inculpații P. C. A., P. M., M. C. B., minorii A. M. V. și O. S. a exercitat violențe fizice și amenințări asupra părții vătămate P. A. C., lipsind-o de libertate în mod ilegal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod illegal săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) C.pen. și art. 75 alin. 1 lit. c) C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului minor A. M. V. care în noaptea de 02/03.09.2014, între orele 23,00-04,00, împreună cu inculpații P. C. A., P. M., S. M., M. C. B. și O. S. a exercitat violențe fizice și amenințări asupra părții vătămate P. A. C., lipsind-o de libertate în mod ilegal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului minor O. S. care în noaptea de 02/03.09.2014, între orele 23,00-04,00, împreună cu inculpații P. C. A., P. M., S. M., M. C. B. și A. M. V. a exercitat violențe fizice și amenințări asupra părții vătămate P. A. C., lipsind-o de libertate în mod ilegal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au comis infracțiunile deduse judecății cu intenție directă.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților P. C. A., P. M., S. M. și M. C. B., instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 Cod penal, și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – cu premeditare, în timpul nopții, de către mai multe persoane împreună; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și care privește afectarea libertății de mișcare și libertății de a întreține sexuale; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, la un nivel ridicat, inculpații lovind de mai multe ori persoana vătămată cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7 zile de îngrijiri medicale; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – nu au justificat un scop sau o explicație, săvârșind infracțiunile pentru simpla lor distracție și plăcere, fapt care imprimă faptelor o gravitate sporită; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul S. M. este recidivist postcondamnatoriu în raport de dispozițiile sentinței penale nr. 59/01.02.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 23.02.2010 potrivit cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g) și i) C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C.pen. și art. 76 lit. c) C.pen. cu aplicarea art. 81-82 C.pen; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, au negat sau au recunoscut în parte faptele reținute în sarcina lor în scopul evitării răspunderii penale, nu au cooperat cu organele de urmărire penală, au încercat să-și formuleze apărări nereale și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul P. C. A. are vârsta de 21 de ani, studii 4 clase, nu are ocupație sau loc de muncă; inculpatul M. C. B. are vârsta de 26 de ani, studii 8 clase, cuptorist la .; inculpatul P. M. are vârsta de 29 de ani, studii 4 clase, fierar-betonist la S.C. DMS CONSTRUCT S.R.L; inculpatul S. M. are vârsta de 28 de ani, studii liceale, ospătar, fără loc de muncă.

Raportat la toate aceste criterii, instanța a apreciat necesitatea aplicării unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege în cazul inculpatului P. C. A. pentru fiecare infracțiune pentru care a fost condamnat, contopite potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni.

În favoarea inculpaților M. C. B., P. M. și S. M. instanța a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 C.pen. respectiv împrejurarea că cei trei inculpați au o meserie și au avut un loc de muncă înainte de săvârșirea faptelor, aplicându-le astfel o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reținând la aprecierea asupra circumstanțelor atenuante și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei de către apărătorii aleși ai celor trei inculpați (f. 229-234, vol. II, dosar fond).

I. În baza art. 396 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) Cod penal de la 1969, a condamnat inculpatul P. C. A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 396 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 197 alin. 1 Cod penal de la 1969, a condamnat inculpatul P. C. A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

Raportat la pluralitatea de infracțiuni săvârșite instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor pentru infracțiunile concurente, de 1 (un) an închisoare, urmând ca în final inculpatul P. C. A. să execute pedeapsa de 8(opt) ani închisoare, în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul și cuantumul pedepsei aplicate, instanța apreciind că prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea acestuia să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările cauzei și atitudinea procesuală de care a dat dovadă inculpatul, în baza art. 65 Cod penal a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina acestora.

În baza art. 399 C.pr.pen. a menținut arestarea la domiciliu a inculpatului P. C. A. dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014.

În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 04.09.2013, h. 22,30 la zi.

II. În ceea ce-i privește pe inculpații M. C. B. și P. M. Judecătoria a apreciat că reeducarea lor, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc si fără privare de libertate, dând posibilitatea acestora să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relatiile sociale pe care au înțeles să le încalce prin savârșirea infracțiunilor, astfel că, în baza art. 86¹ Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare sub supraveghere, pe o durata de 6 (șase) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 86² Cod penal pentru cei doi inculpați. În baza art. 86³ C.pen. pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art 86³ alin. 1 lit. a) – d) Cod penal de la 1969, respectiv:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I.;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Datele prevăzute la art. 86³ alin. 1 lit. b)-d) Cod penal de la 1969 se comunica Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..

În baza art. 404 Cod procedură penală se comunica inculpaților, măsurile de supraveghere la care sunt supuși.

În baza art. 86⁴Cod penal de la 1969 cu referire la art. 83 Cod penal de la 1969 atrage atenția inculpaților asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța îi va interzice inculpatei, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina acesteia.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 399 C.pr.pen. va revoca măsura arestului la domiciliu a inculpaților M. C. B. și P. M. dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014.

a luat act că inculpații au fost reținuți, arestați preventiv și arestați la domiciliu de la data de 04.09.2013, h. 22,30 la data pronunțării prezentei hotărâri.

III. În baza art. 396 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal de la 1969 și art. 75 alin. 1 lit. c) Cod penal de la 1969, precum și cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal de la 1969 în referire la art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal de la 1969 a condamnat inculpatul S. M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal coroborat cu art. 83 Cod penal de la 1969 a dispus revocarea beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului S. M. prin sentința penală nr. 59/01.02.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr._, definitivă prin neapelare la data de 23.02.2010 și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal de la 1969.

În baza art. 71 Cod penal de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.

În baza art. 65 Cod penal de la 1969 a aplicat inculpatului S. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin.1 lit. a) și b) C.pen. pentru o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 399 C.pr.pen. a menținut arestarea la domiciliu a inculpatului S. M. dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014.

În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 04.09.2013, h. 22,30 la zi.

IV. În ceea ce-i privește pe inculpații minori A. M. V. și O. S. la stabilirea măsurii educative ce va fi luată față de acesția, instanța a avut în vedere concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză (f. 248-253, vol. I, dosar fond și f. 71-75, vol. II, dosar fond), precum și comportamentul acestora în societate și în fața instanței după săvârșirea faptelor.

Astfel inc. O. S. a menținut declarațiile pe parcursul procesului penal, caracterizându-se prin sinceritate, s-a prezentat în fața instanței la fiecare termen de judecată având o ținută decentă, manifestând regret față de cele întâmplate. Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune I. rezultă că inculpatul dispune de siguranța materială și a spațiului locativ, atașament din partea familiei și susținere morală, manifestă interes pentru încadrarea în muncă și continuarea traseului educațional (f. 71-75, vol. II, dosar fond). În consecință, judecătorul fondului a luat față de inculpatul O. S. măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o durată de 6 (șase) luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen;

În baza art. 121 alin. (1) lit. a) C. pen, a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională.

În baza art. 121 alin. (1) lit. d) C. pen, a impus inculpatului O. S. ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să nu comunice direct sau prin persoane interpuse cu coinculpații P. C. A., S. M., P. M., M. C. B. și A. M. V..

În baza art. 121 alin. 1 lit. e) Cod penal a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să se prezinte la Serviciul de Probațiune I. la datele fixate de acesta.

În baza art. 123 alin. 1 Cod penal a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor de executare a măsurii educative, obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni.

a luat act că inculpatul minor O. S. a fost reținut din data de 09.10.2013, h. 12,40.

IV. Alta este însă situația inculpatului minor A. M. V., deși referatul de evaluare (f. 248-252, vol. I, dosar fond) reia aceeași factori care pot susține evoluția inculpatului în sens pozitiv, instanța apreciind că vârsta fragedă la care a început activitatea infracțională, abandonul școlar, insuficienta supraveghere din partea familiei sunt factorii care pot conduce la reiterarea activității infracționale. La acestea se adaugă nerespectarea obligațiilor stabilite de instanță cu ocazia luării măsurii arestului la domiciliu, instanța fiind sesizată de organele de poliție cu o cerere de revocare (f. 66-83, vol. I, dosar fond).

Față de aceste motive, în baza 114 alin. 1 Cod penal rap. la art. 125 Cod penal a aplicat inculpatului minor A. M. V. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 (trei) ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

În baza art. 399 C.pr.pen. a menținut arestarea la domiciliu a inculpatului A. M. V. dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014 a Judecătoriei Cornetu.

În baza art. 88 Cod penal a luat act că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 04.09.2013, h. 22,30 la data pronunțării prezentei hotărâri.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a constatat că în termen legal au formulat pretenții civile:

- P. A. C., persoana vătămată, care a solicitat obligarea inculpaților în solidar la plata sumelor de 380,4 leii cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate de achiziționarea tratamentului medicamentos și 2000.000 lei, cu titlu de daune morale (f. 182, vol. I, dosar fond, f. 254-258, vol. II, dosar fond);

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale (faptele ilicite ale inculpaților constând în aceea că au lipsit victima de libertate lovind-o, amenințând-o cu un cuțit și supunerea la situații înjositoare și umilitoare, iar inc. P. C. A. a întreținut relații sexuale anale cu persoana vătămată prin constrângere), prejudiciul material suferit de partea civilă P. A. C. constând în efectuarea de cheltuieli pentru tratament, precum și morale, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția dovedită a inculpaților.

Referitor la daunele materiale în cuantum de 1587,63 lei solicitate de p.civ. S. C. de Urgență “Sf. P.” București, unitatea sanitară a depus decontul de cheltuieli, în consecință, a admis în totalitate, obligând în solidar inculpații P. C. A., P. M., M. C. B., S. M., O. S. în solidar cu părțile responsabile civilmente O. I. și O. S., A. M. V. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. F. și A. F. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.587,63 lei cu titlu de daune materiale, la care a adaugat dobânda legală de la data externării (06.09.2013) până la data plății efective, a admis și pretențiile constând în despăgubiri materiale în cuantum de 380,4 lei ale părții civile P. A., aceasta depunând la dosarul cauzei în dovedire chitanțele justificative (f. 251-253, vol. II, dosar fond).

În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că în cauză se justifică acordarea de daune morale, ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite atât de partea vătămată P. A. C. ca urmare a faptelor inculpaților. Judecătoria a apreciat că pretențiile părții civile în sensul acordării sumei de 200.000 lei (aproximativ 45.500 euro) cu titlu de daune morale sunt rezonabile și justificate raportat la întreaga suferință psihică prin care a trecut, “rușinea” îndurată ca urmare a faptei inculpatului P., umilința, batjocura la care a fost supusă de toți inculpații, suferința fizică produsă de loviturile primite precum și împrejurării că a fost nevoită să recurgă la un psiholog deoarece prin . A. a fost violat” (f. 25, 26, vol. II, dosar fond), chiar părinții victimei afând despre această faptă reprobabilă de la vecini, iar daunele morale acordate de către instanță au menirea să contribuie la refacerea morală a tânărului, în urma situațiilor neplăcute și jenante în care a fost pus de cei șase inculpați, unul dintre aceștia – S. M.- pretizând că ar fi fost chiar prieteni.

În baza art. 274 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală a obligat inculpații P. C. A., P. M., M. C. B., S. M., O. S. în solidar cu părțile responsabile civilmente O. I. și O. S., A. M. V. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. F. și A. F. la plata sumei de 8.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, partea civilă P. C. și inculpații P. C. A., M. C. B. și S. M..

P. de pe lângă Judecătoria Cornetu vizează greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea privitoare la viața sexuală într-o infracțiune referitoare la relațiile sociale, reținându-se că infracțiunea prev. de art. 201 alin. 4 vechiul Cod penal nu a fost dezincriminată, doar forma tip a infracțiunii de perversiune sexuală din vechiul Cod penal a fost dezincriminată, dar varianta agravantă - prev. de alin.4 in acea legislație – a rămas in continuare incriminată, arătându-se că sunt întrunite condițiile acestei infracțiuni, perversiunea sexuală a fost săvârșită în scopul de a o umili pe partea vătămată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P., cu privire la disp. art. 219 alin. 4 Noul Cod penal, s-a arătat că nu se aplică alineatul 4 întrucât este vorba despre două rezoluții infracționale distincte, nu este vorba despre o agresiune sexuală imediată infracțiunii de viol. Actul de perversiune sexuală a avut un scop diferit – acela de a o umili pe partea vătămată, iar violul a avut scopul clasic prevăzut de lege.

S-a solicitat schimbarea încadrării juridice in ceea ce-i privește pe inculpații minori, cu reținerea disp. art. 219 alin. 1 Cod penal și aplicarea măsurilor educative pentru ambele infracțiuni, iar pentru inculpați majori s-a solicitat condamnarea și pentru comiterea infracțiunii de perversiune sexuală, respectiv complicitate la această infracțiune.

Procurorul de ședință a extins oral motivele de apel ale parchetului cu privire la cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, apreciind că pedepsele aplicate sunt mult prea blânde, ținând cont de gravitatea deosebită a faptelor, modul de comitere, scopul urmărit, umilirea într-un mod extrem de brutala unei alte persoane, profitând de numărul lor, de faptul că – cel mai probabil - persoana vătămată era o persoană liniștită, cu posibilități mai restrânse de apărare, arătându-se că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă în ceea ce-i privește pe inculpații majori, iar in ceea ce-i privește pe inculpații minori a solicitat aplicarea unei măsuri educative privative de libertate.

Apelantul inculpat P. C. A., a solicitat admiterea apelului și prin reaprecierea probelor administrate în faza de urmărire penală și a celor administrate în faza de cercetare judecătorească, a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. 1 si 2 Cod penal conform art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, inculpatul făcându-se vinovat în cel mai rau caz doar de faptul ca a aplicat părții vătămate, în glumă, o palmă, nu a amenințat-o, nu i-a creat sau indus vreo teamă părții vătămate, dimpotrivă, susținând că la momentul la care se reține de către instanță că s-a săvârșit lipsirea de libertate, partea vătămată avea posibilitatea să părăsească acel grup, aspect ce rezultă atât din declarațiile martorilor, cât și ale inculpaților ce au fost audiați in cauză.

În ceea ce privește infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 2 C penal, a solicitat achitarea in baza art. 16 lit.a Cod procedură penală - fapta nu există, acordarea unei eficiențe sporite raportului de expertiză medico-legală efectuat in faza de judecată, din care rezultă că nu a rezultat ADN-ul inculpatului P. pe secrețiile recoltate imediat după comiterea faptei de la partea vătămată și nu rezultă cu certitudine că această infracțiune ar fi fost comisă.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, corect a reținut instanța de fond că aceasta faptă nu există și nu a fost comisă de inculpat, raportat la faptul că nici un moment inculpatul P. nu a fost in posesia telefonului mobil – despre care se reține că ar fi fost luat de la partea vătămată fără voința acesteia.

În ceea e privește infracțiunea de perversiuni sexuale a solicitat achitarea în baza art. l6 lit. a Cod procedură penală - fapta nu există față de declarațiile date de partea vătămată în faza de urmărire penală și in fața instanței de fond, cât și declarațiile coinculpaților.

Apelantul inculpat M. C. B. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate conform disp. art. 16 lit. b Cod procedură penală, dat fiind faptul că acesta nu a comis infracțiunea cu vinovăția cerută de lege.

S-a arătat că apelantul a fost în prezența părții vătămate in intervalul oral 23,00 – 4,00 iar infractiunea de lipsire de libertate a fost sesizată de parchet și motivat în rechizitoriu doar pentru momentul in care partea vătămată a fost urcată în autoutilitară, iar instanța a reținut că lipsirea de libertate a fost săvârșită încă din momentul la care inculpatul nu a lăsat-o pe partea vătămată să plece acasă. Cu privire la cel de-al doilea moment - cel la care inculpații au oprit autoutilitara -, a aratat că martorul S. V. – șoferul autoutilitarei - a dat declarație, ce nu a fost contrazisă de partea vătămată și care înlătură declarația mamei părții vătămate, S. V. declarând că toți cei care s-au urcat în mașină au avut un comportament normal. Așa fiind, inculpații nu au reprezentat vreo amenințare pentru nici un fel de persoană, iar eventualele violențe fizice sau verbale au fost exagerate. Așa fiind, nici judecătorului fondului nu a considerat vreun moment că lipsirea de libertate a fost exercitată chiar la momentul la care toți se aflau in curtea inculpatului P.. Nu există nici un fel de probă din care să rezulte că apelantul M. C. putea să își dea seama de ceea ce întâmplă chiar si la locuința lui P., iar despre ceea ce s-a întâmplat pe drum, există declarațiile ample ale martorului S..

Cu privire la cea de-a doua chestiune analizată de către judecătorul fondului – respectiv acea presiune morală exercitată asupra părții vătămate care, de frică, nu a mai plecat de la fața locului s-a făcut trimitere la rezultatul testării cu tehnica poligraf a inculpatului M., care nu a relevat nici un fel de simulare a comportamentului.

Apelantul inculpat S. M. a solicitat admiterea apelului, arătând că toți inculpații și partea vătămată s-au strâns la colțul străzii pentru a se distra și niciodată inculpatul S. nu a avut reprezentarea că ar fi lipsit de libertate pe partea vătămată. Mai mult decât atât, cu privire la perioada de timp in care inculpatul P. a plecat în localitatea alăturată pentru a cumpăra băutură, din întreg materialul probator, din declarațiile apelantului S., cât și din cele ale coinculpaților rezultă că acesta i-a spus părții vătămate să plece, lucru pe care aceasta nu l-a făcut. Nu se poate reține nici infracțiunea de lipsire de libertate, raportat la faptul că inculpații – împreună cu partea vătămată – au oprit acea autoutilitară la o oră foarte înaintată, aproape dimineață. Din declarația șoferului S. V. rezultă că nici unul dintre cei prezenți in mașină în dimineața zile de 2/3 septembrie 2013 nu a exercitat presiune și nu s-ar fi văzut că ar fi exercitat presiuni asupra părții vătămate, toți urcând de bunăvoie in acea utilitară.

Apelanta parte civilă P. C. a solicitat desființarea sentinței instanței de fond –ca nelegală și netemeinică – sub aspectul laturii penale și referitor la inculpatul P. C. A. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 in infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a vechiul Cod penal, reținând săvârșirea faptelor de mai multe persoane împreună, cu complicitatea coinculpaților, și referitor la toți inculpații, a solicitat condamnarea comiterea infracțiunilor de viol in formă agravată, tâlhărie și perversiune sexuală, respectiv complicitate la viol in formă agravată, complicitate la tâlhărie și complicitate la perversiune sexuală, reținându-se intenția indirectă a acestora întrucât au prevăzut rezultatul faptei autorului, nu l-au urmărit, dar au acceptat posibilitatea producerii lui, referitor la infracțiunea de viol, sens în care s-a făcut trimitere la declarațiile martorilor, raferitor la infracțiunea de tâlhărie a făcut trimitere de asemenea la declarațiile inculpaților A. M., M. C. B. și ale martorului C. A., ce se coroborează, în sensul că telefonul a fost luat din buzunarul părți vătămate in scopul de a și-l însuși pentru a dispune de acest bun și a cumpăra băuturi alcoolice.

Pentru inculpații minori A. M. și O. S. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 205 alin. 1 Noul Cod penal din infracțiunea de complicitate la perversiune sexuală in complicitate la agresiune sexuală conform Noului Cod penal și condamnarea acestora pentru aceste infracțiuni.

În privința inculpaților majori a solicitat aplicarea unor pedepse îndreptate spre maximul special prevăzut de lege cu executare in regim de detenție, înlăturarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere instituit in favoarea inculpaților P. M. și M. C. B. prin sentința penală atacată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a solicitat menținerea dispozițiilor din sentința apelată, avându-se in vedere si raportul de evaluare depus la dosar la acest termen.

Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată:

Instanța de fond a analizat probele, însă nu a apreciat just valoarea probantă a tuturor, prin coroborare și în consecință a reținut parțial corect situația de fapt, din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății în fond Curtea apreciind, contrar opiniei instanței de fond, că rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații se fac vinovați de infracțiunile de viol, perversiune sexuală și respectiv lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul P. C. A., respectiv complicitate la perversiune sexuală și lipsire de libertate în mod ilegal, inculpații P. M., M. C. B., S. M. și lipsire de libertate în mod ilegal, repsectiv complicitate la agresiune sexuală, inculpații minori O. S. și A. M. V., apreciind că ceea ce a reținut instanța de fond cu privire la infracțiunea de tâlhărie, pentru care a dispus achitarea tuturor inculpaților și respectiv complicitate la viol, pentru care a dispus achitarea inculpaților P. M., M. C. B., S. M., O. S. și A. M. V. este corect.

Curtea reține astfel că inculpatul P. C. A., în noaptea de 02/03.09.2013, cu complicitatea inculpaților P. M., A. M. V., M. C., S. M., O. D., au supus la perversiuni sexuale partea civilă P. C. în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, jud. I., pe . imobilului cu numărul 32, ulterior au lipsit-o pe aceasta de libertate, iar apoi P. C. A. a întreținut acte sexuale cu partea vătămată, prin constrângerea acesteia, profitând pe de altă parte de imposibilitatea acesteia de a se mai apăra eficient față de temerea insuflată de acțiunea conjugată a tuturor inculpaților asupra sa, reține de asemenea că inculpații P. M., S. M. și M. C.-B. au lipsit-o pe partea civilă P. C. de libertate și au înlesnit, cu intenție, supunerea la perversiuni sexuale a părții vătămate de către inculpaytul P. C. A., în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, jud. I., pe . imobilului cu numărul 32, reține de asemenea că inculpații A. M. -V. (minor în vârstă de 16 ani) și O. S. (minor în vârstă de 17 ani) au lipsit-o pe partea civilă P. C. de libertate și au înlesnit, cu intenție, împreună cu inculpații majori P. M., M. C., S. M., supunerea la perversiuni sexuale a parții vătămate în timp ce se aflau în satul Bălăceanca, jud. I., pe . imobilului cu numărul 32, de către P. C. A..

In ceea ce privește infracțiunile de lipsire de liberate în mod ilegal, reținută corect în sarcina tuturor inculpaților, și respectiv viol, reținută de asemena corect exclusiv în sarcina inculpatului P., Curtea apreciază că declarația de negare a infracțiunii de viol a inculpatului P. și susținerile inculpaților în sensul că victima a admis de bună voie să rămână împreună cu aceștia și ulterior să plece împreună la locuința inculpatului P., nu pot fi reținute, declarațiile inculpaților fiind corect înlăturate de instanța de fond față de declarațiile vicitmei, care a arătat constant că acordul său inițial a fost doar în sensul de a sta la masă cu inculpații, anterior oricărui moment în care inculpații au început acțiunile de umilire, însă ulterior, pe măsură ce acțiunile inculpatului P., sprijinit și încurajat de ceilalți inculpați, au devenit umilitoare și înjositoare pentru partea civilă, aceasta s-a opus a mai rămâne împreună cu inculpații.

Curtea reține că declarația persoanei vătămate sub aceste aspecte este coroborată cu declarațiile martorlilor P. L. și P. M., părinții persoanei vătămate, care au confirmat sub aspectele esențiale cele relatate de fiul lor, care le-a spus imediat ce a ajuns la spital, că a fost bătut de inculpați, pe care i-a menționat după nume sau poreclele cunoscute, că aceștia l-au obligat să rămână împreună cu ei și să îi însoțească la domiciliul inculpatului P., și că a fost violat de acesta din urmă, cu concluziile provizorii ale Serviciului de Medicină Legală I. potrivit cărora la data examinării – 04.09.2013, p. văt. P. C. A. prezenta leziuni traumatice (echimoze) care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziunile pot data din 02/03.09.2013, din acestea rezultând că partea civilă prezenta leziuni la nivelul mucoasei anale (fisuri) recente ce pot data din 02/03.09.2013 și care ar fi putut fi produse prin extensia forțată a anusului (posibil și prin contact sexual anal la acea dată), cu raportul de expertiză medico-legală ./J/336/2013 – ale cărui concluzii au stabilit că p. văt. P. C. A. prezenta leziuni traumatice (echimoze) care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziunile pot data din 02/03.09.2013 și necesită 7 (șapte) zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viața victimei, leziuni la nivelul mucoasei anale (fisuri) recente ce pot data din 02/03.09.2013 și care ar fi putut fi produse prin extensia forțată a anusului (posibil și prin contact sexual anal la acea dată), fiind recoltate probe biologice pentru examen de laborator, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică– în cuprinsul căruia persoana vătămată a indicat lucrătorilor de poliție traseul parcurs de la . unde domiciliază inculpatul P. C. A., situată în com. Glina, ., jud. I. și până în dormitorul în care a fost agresat sexual.

Persoana vătămată a fost împiedicată să plece de lângă inculpați din momentul în care inițial au început acțiunile de umilire, prin conduita inculpaților, agresivă, și prin supunerea la diverse acțiuni înjositoare, după ce acesteia i s-a dat o cantitate mare de alcool, perversiunile sexuale au fost exercitate asupra sa de inculpatul P., cu concursul și încurajarea morală a coinculpaților, prezenți în tot acest interval orar inițial, prin supunerea sa la activitatea de a pupa organele sexuale ale inculpatului P. și respectiv picioarele tuturor inculpaților. Curtea apreciază astfel că este evident, în condițiile date, că victima nu mai putea opune vreo opoziție eficientă față de acțiunile conjugate ale tuturor inculpaților, 6 la număr, în starea de ebrietate în care involuntar deja se afla, inculpații exercitând și agresiuni fizice asupra sa. Ulterior, aceasta a fost urcată în autoutilitară, de asemenea fără a fi în măsură să opună vreo rezistență și condusă, în acea stare, la locuința lui P., unde a fost și violată.

Suținerile apărării inculpaților în sensul că victima a urcat de bună voie în autoutilitară nu pot fi reținute.

Curtea nu poate da relevanță declarației martorului S. V. – șoferul autoutilitarei – invocată de apărare în susținerea tezei menționate, față de împrejurarea că acest martor nu a oprit în nici un caz voluntar, ci urmare a poziționării în fața mașinii sale a 6 persoane, inculpații, care i-au cerut să îi transporte pe o oarecare distanță, într-o localitate vecină, fiind evident pentru martor, ca de altfel și pentru persoana vătămată, că este inutilă o eventuală opoziție raportat la starea în care a constatat că se aflau acele persoane, la ora înaintată, timpul nopții, dar mai ales la numărul celor care i-au solicitat serviciul.

Curtea reține astfel că martorul nu putea avea o altă abordare a situației în care s-a aflat, pe de o parte, iar pe de altă parte, acesta nu putea exprima în nici un caz un punct de vedere concordant cu realitatea referitor la starea în care se afla victima, a relatat doar faptul opririi sale, opinia sa referitoare la conduita și starea fizică/psihică în care se afla persoana vătămată neputând avea vreo relevanță față de ceea ce interesează sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate. Martorul nu a cunoscut nici o împrejurare anterioară contextului în care i s-a solicitat să oprească mașina, acesta doar a oprit, supunându-se practic somației adresate de inculpați, inculpații și partea vătămată au urcat, respectiv coborât la destinație, opinia sa relativă la starea acelor persoane neputând determina înlăturarea declarațiilor persoanei vătămate sau ale martorilor care au observat direct starea în care se aflau acestea și motivele care au determinat această stare.

Curtea apreciază astfel că infracțiunea de lipsire de libertate reținută este dovedită, cu privire la toți inculpații, acțiunile acestora au fost concordante, conjugate, conștiente, aceștia au fost prezenți toți la toate momentele menționate, neputând invoca împrejurarea că nu și-au dat seama da starea victimei sau apreciind că aceasta i-a însoțit de bună voie, câtă vreme au exercitat agresiuni fizice asupra sa, au perceput direct și nemijlocit toate umilințele la care aceasta a fost supusă de inculpatul P., l-au încurajat pe acesta, li s-a părut amuzant, orice încercare de apărare în sensul că nu au înțeles opoziția părții vătămate neputând fi apreciată decât ca neserioasă, fiecare inculpat având reprezentarea dimensiunii situației dramatice în care au adus-o pe partea vătămată.

În același sens și pentru aceleași motive Curtea apreciază că și infracțiunea de perversiune sexuală săvârșită asupra victimei a fost conștientizată de toți inculpații, fără excepție, fiecare având reprezentarea situației că a pupa organele sexuale ale cuiva și picioarele mai multor persoane, în contextul în care a făcut-o partea vătămată, este un act de umilire, înjosire și desființare a demnității persoanei supuse la asemenea acțiune, susținerile instanței de fond sub aspectele referitoare la lipsa de incriminare a acestei infracțiuni în noul cod penal neavând nici un fundament juridic.

Referitor la acest aspect, Curtea reamintește instanței de fond și de altfel și apărătorilor inculpaților, că ceea ce codul penal anterior sancționa ca perversiune sexuală în art. 201 alin. 1 și 4, respectiv actele de perversiune sexuală săvârșite în public sau dacă au produs scandal public se pedepsesc, alin. 4 sancționând mai grav fapta dacă aceasta se săvârșea față de o persoană aflată în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința, sau prin constrângere.

Or, potrivit acestei definiții, reținând și deciziile date în interesul legii anterior referitor la ceea ce se putea identifica drept act de perversiune sexuală, Curtea constată actele inculpaților de a supune partea vătămată acțiunilor de a pupa organele sexuale ale inculpatului P., respectiv de a încuraja și sprijini moral această activitate a inculpatului P., se circumscrie actelor sancționate de art. 201 alin. 1 și 4 C.p. anterior față de starea în care s-a aflat vicitima, stare de care inculpații au profitat. Curtea reamintește astfel decizia nr. III/23.05.2005, prin care Î.C.C.J. a indicat practicile sexuale care constituie acte de perversiune sexuală, Curtea apreciind că faptele sunt săvârșite în public față de locul în care au fost săvârșite, pe o stradă principală, într-o comună, loc accesibil oricând publicului, fiind oricum de față mai multe persoane.

Curtea reamintește, în egală măsură, că art. 219 C.p. prezent sancționează sub denumirea de agresiune sexuală în alin. (1) actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, care sancționează infracțiunea de viol, cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința ori profitând de această stare, cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, alin. (2) lit. f) sancționând cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi când fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, așa cum este cazul de față.

Or, în raport de aceste considerente, Curtea apreciază că faptele inculpaților se circumscriu infracțiunii și sub reglementrarea sa actuală, mențiunea având relevanță față de împrejurarea că pentru inculpații minori, complici la rândul lor la activitatea inculpatului P., este mai favorabilă legea nouă, care prevede pentru inculpații minori aplicarea de măsuri educative, ca sancțiuni, acestora nemaiputând a le fi aplicate și pedepse, astfel încât, concordant cu instanța de fond de această dată, Curtea apreciază că pentru inculpații majori, față de limitele de pedeapsă, tratamentul juridic al concursului de infracțiuni, al stării de recidivă- raportat la inculpatul S. M., este mai favorabilă legea penală anterioară, care va fi aplicată în ansamblul său, iar pentru inculpații minori, reținând cele anterior menționate, va reține ca lege penală mai favorabilă legea penală nouă, încadrarea juridică a infracțiunilor fiind astfel diferită pentru inculpați.

Împrejurarea că noul cod nu mai impune condiția săvârșirii în public nu poate înlătura reținerea elementelor constitutive ale infracțiunii în forma în care aceasta s-a săvârșit în circumstanțele speței și în orice caz, omisiunea acestei condiții este de natură să lărgească sfera de reținere a acestei infracțiuni, care va subzista astfel și dacă nu se mai săvârșește în public, iar împrejurarea că în prezent se regăsește condiția săvârșirii faptei prin constrângere, care nu se regăsea anterior, nu are relevanță în cauză în contextul în care faptele prezente s-au săvârșit oricum prin copnstrângere.

Curtea nu poate înțelege motivele pentru care instanța de fond a apreciat că nu se mai regăsește în actuala reglementare infracțiunea de perversiune sexuală, dispunând achitarea inculpaților majori pentru această infracțiune motivat de lipsa incriminării în noul cod penal, iar referitor la încadrarea juridică a aceleiași infracțiuni în mod distinct pentru inculpații majori față de cei minori, pentru aceștia din urmă reținând infracțiunea de complicitate la ultraj contra bunelor moravuri cu atât mai puțin poate înțelege raționamentul care a determinat această distincție.

Curtea apreciază pentru motivele menționate și față de dispozițiile legale invocate, că faptele inculpaților majori se încadrează în disp. art. 201 alin. 1 și 4 C.p. anterior, pentru inculpatul P., respectiv complicitate la această infracțiune, prev. de art. 26 rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C.p. pentru inculpații M., S. și P., agravantele fiind motivate de săvârșirea faptelor împreună cu minori, împrejurări cunoscute de inculpații majori, care se cunoșteau anterior, și respectiv agravanta săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane împreună, iar, față de dispozițiile codului penal în vigoare, infracțiunea de complicitate la agresiune sexuală în ceea ce îi privește pe inculpații minori O. și A., prev. art. 48 rap. la art. 219 alin. 1 și 2 lit. f) C.p.în vigoare, agravanta fiind motivată de săvârșirea faptelor de două sau mai multe persoane împreună, toate probele administrate dovedind că inculpații au acționat în scop comun, unic, acela de a umili și înjosi persoana vătămată.

Infracțiunea de ultraj contra bunlelor moravuri, reținută de instanța de fond referitor la minori, are un alt obiect juridic special, privește și ocrotește alte valori sociale, este sancționată în dispozițiile codului penal, indiferent de forma sa actuală sau anterioară, într-o altă categorie de infracțiuni decât cea referitoare la protecția vieții sexuale, astfel încât scapă Curții rațiunea instanței de fond de a schimba încadrarea juridică a faptelor săvârșite de minori în această infracțiune, cu menținerea concomitentă a infracțiunii la viața sexuală, în ceea ce îi privește pe inculpații majori. În orice caz, soluția dispusă de instanța de fond referitoare la această infracțiune, aceea de achitare, indiferent de forma pe care a ales-o, este greșită, și sub acest aspect, Curtea va admite apelurile parchetului și al persoanei vătămate.

În ceea ce privește infracțiunea de viol reținută în sarcina inculpatului P., Curtea apreciază corectă încadararea juridică și condamnarea acestuia, motivele apărării inculpatului în sensul că nu există probe care să ateste infracțiunea neputând fi rețiute, față de probele care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția acestuia, Curtea făcând trimitere la probele anterior reținute, și în mod special la raportul de expertiză medico legală care atestă violențele sexuale la care a fost supusă persoana vătămată, care confirmă sub toate aspectele declarațiile acesteia și infirmnă, sub tot atâtea aspecte, declarațiile inculpatului, care se rezumă să nege, fără a aduce nici un argument în susținerea sa.

Curtea se rezumă așadar să reamintească concluziile anterior expuse ale expertizei, învederând totodată apărării inculpatului că împrejurarea imposibilității de a se stabili ADN-ul inculpatului așa cum se arată în concluziile raportului de expertiză genetică judiciară nr. A15/987/07.05.2014 întocmit de I.N.M.L. “M. Minovici” București nu echivalează cu inexistența vinovăției inculpatului cu privire la această infracțiune, Curtea arătând că în expertiză se arată totodată că rezultatul negativ al investigațiilor genetice poate fi consecința intervalului de timp prea mare de la comiterea infracțiunii până la prezentarea victimei pentru examinare la serviciul medico-legal teritorial, iar la data primei examinări, apropiată datei comiterii faptelor, concluziile medicului au fost exprimate în raport de expertiză medico-legală ./J/336/2013 în sensul că p. văt. P. C. A. prezenta leziuni traumatice (echimoze) care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziunile pot data din 02/03.09.2013 și necesită 7 (șapte) zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viața victimei. De asemenea prezintă leziuni la nivelul mucoasei anale (fisuri) recente ce pot data din 02/03.09.2013 și care ar fi putut fi produse prin extensia forțată a anusului (posibil și prin contact sexual anal la acea dată).

Reținând că persoana vătămată nu s-a aflat în asemenea raporturi cu alte persoane și declarațiile tuturor coinculpaților au confirmat lipsa persoanei vătămate împreună cu inculpatul P. o perioadă de timp, aceștia aflându-se într-o cameră din locuința inculpatului, unde persoana vătămată a fost determinată de inculpatul P. să meargă, Curtea nu poate admite nici un fel de susținere contrară a inculpatului, a cărui singură apărare a constat în susținerea în sine a nevinovăției fără vreo probă care să combată probele evidente de vinovăție, incluzând aici, chiar dacă nu este probă, rezultatul testului comportamentului simulat, care, confirmând declarațiile persoanei vătămate și concluziile expertixei, se convertește, la rândul său, într-o probă indirectă de vinovăție.

În mod corect apreciază Curtea că s-a reținut de instanța de fond că la săvârșirea acestei infrcțiuni, inculpatul P. nu a beneficiat de ajutorul moral al coinculpaților, aplicarea principiului in dubio pro reo făcându-se în mod just față de lipsa suficienței probelor de vinovăție care să ateste împrejurarea cunoașterii de către ceilalți inculpați a faptelor săvârșite de inculpatul P. într-o cameră în care s-a aflat singur cu persoana vătămată. Este adevărat că, păstrând aceeași conduită avută anterior, se putea prevedea în ce mod acțiunea inculpatului P. va continua, însă această presupunere, în lipsa probelor certe de vinovăție, nu suplinește dovada vinovăției, Curtea apreciind că nu există nici probe indirecte care să determine formularea unei asemena concluzii, și doar prezumțiile nu pot conduce la o soluție de condamnare, așa cum a solicitat persoana vătămată în motivele sale de apel.

Aceeași este situația și în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, de această dată cu privire la inculpatul S. și respectiv la ceilalți inculpați, care se aflau în același loc la momentul în care telefonul persoanei vătămate a fost luat de acest inculpat, Curtea apreciind, în acord cu instanța de fond că susținerile inculpaților nu au fost combătute de probe certe, directe sau indirecte, care să se convertească într-o probă directă, care să ateste prsupunerea fără îndoială a faptului că telefonul a fost luat în scopul însușirii pe nedrept, scop cerut de condițiile de incriminare, astfel încât Curtea constată că și sub acest aspect, apelul persoanei vătămate este nefondat iar soluția instanței de fond este corectă.

De altfel, Curtea constată că nici în apelul parchetului nu au fost criticate soluțiile referitoare la aceste infracțiuni, Curtea menționându-le prin raportare la motivele de apel ale persoanei vătămate.

Referitor la celelalte motive de apel ale inculpaților, prin care aceștia au solicitat achiatea pentru toate infracțiunile, fără a motiva mai mult decât prin simplele lor susțineri de nevinovăție, care însă nu se coroborează nici între propriile declarații ale aceluiași inculpat, cu atât mai puțin cu declarațiile celorlalți, aspect care atestă lipsa de consistență și neadevărul pe care îl exprimă, Curtea apreciază că probele astfel cum au fost analizate anterior în considerente și așa cum au fost de asemenea analizate de instanța de fond, exhaustiv, fac dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă a vinovăției pentru faptele pentru care Curtea va dispune soluția de condamnare, Curtea făcând de altfel trimitere la analiza infracțiunilor anterior expusă, fără a relua analiza probelor la care a făcut referire deja.

În ceea ce privește motivele de apel ale parchetului și persoanei vătămate referitoare la cuantumul pedepselor aplicate și modul efectiv de individualizare judiciară, solicitându-se majorarea acestora și executarea în detenție pentru toți inculpații, respective înlăturarea circumstanțelor atenuante, Curtea apreciază ca fiind fondate și aceste motive de apel, cu reținerea împrejurării că în cazul inculpaților minori va aplica o singură sancțiune, rerspectiv măsura educativă pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, reținând de asemenea contribuția diferită la săvârșirea faptelor, iar la individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, cu privire la infracțiunile pentru care instanța de fond a dispus achitarea inculpaților, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 C.p, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale, dar și pe cele reale, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Gradul de pericol social al faptelor comise este apreciat avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis, urmările produse, Curtea apreciind că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, reținând tot contextul arătat, situația în care inculpații, în număr mare, au pus vicitma în situții umilitoare, stânjenitoare, sub demnitatea umană, creând acesteia grave prejudicii, nu doar de imagine, dar adevătare traume, aspecte care rezultă și din referatul psihologic depus de aceasta, gravitatea deosebită a faptelor rezultă și din faptul că inculpații erau sub influența băututilor alcoolice, sporind starea de temere a persoanei vătămate, care în mod evident a suferit un șoc puternic, reținând de asemenea importanța valorilor sociale lezate.

Toate aceste aspecte denotă o îndrăzneală deosebită a inculpaților, care au manifestat un dispreț total față de valorile sociale protejate prin normele de incriminare și lipsa oricărui reper moral, referatele de evaluare nefiind în favoarea acestora, cel puțin despre inculpatul P. făcându-se referiri la minimalizarea faptelor, pe care oricum nu le recunoaște, acesta neînțelegând consecințele penale ale faptelor.

Curtea are în vedere și consecințele produse și care s-ar fi putut produce asupra integrității corporale a părții vătămate și în special asupra psihicului acesteia, faptele fiind de natura sa producă efecte pe termen îndelungat.

Curtea apreciază astfel că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante pentru nici unul dintre inculpați, nici un argument nepledând în favoarea reținerii unor asemenea circumstanțe, conduita inculpaților de negare convingând Curtea că inculpații sunt încă departe de înțelegerea realității consecințelor grave ale faptelor săvârșite, iar circumstanțele reale în care s-au săvârșit faptele fac dovada lipsei de scrupule, carențelor grave educaționale ale inculpaților, toate acestea determinând aplicarea unor pedepse proporționale cu gravitatea faptelor și în considererea posibilităților de îndreptare, iar referitor la modul efectiv de individualizare, Curtea apreciază că doar executarea în regim de detenție, în cazul inculpaților majori, poate determina o schimbare a conduitei inculpaților în sensul înțelegerii importanței valorilor sociale și reaprecierea asupra valorilor morale.

Curtea constată astfel că apelurile parchetului și persoanei vătămate sunt fondate pentru motivele menționate, și cu amendamentele și limitele arătate referitor la motivele apelului acesteia din urmă.

În baza art.421 pct.2 lit.a Cpp va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și partea civilă P. C. A. împotriva sentinței penale nr.383/17.07.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu - Secția Penală în dosarul nr._ .

Va desființa în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

Va repune pedepsele aplicate în individualitatea lor.

În baza art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior va condamna pe inculpatul P. C. A. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, săvârșită de mai multe persoane și împreună cu un minor, Curtea reținând circumstamnțele agravante menționate față de împrejurarea cunoașetrii de către inculpat a vârstei coinculpaților O. și A., inculpatul însuși necombătând cunoașterea acestei împrejurări, inculpații cunoscându-se anterior de altfel, Curtea menținând pedepsele aplicate de instanța de fond acestui inculpat, pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și perversiunei sexuale, cyantumul fiind concordant cu gravitatea faptelor.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b d și e din Codul penal anterior pe lângă pedeapsa principală aplicată prin prezenta.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 1 Cod penal anterior va interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e din Codul penal anterior ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală aplicată prin prezenta.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal anterior va contopi pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, respectiv de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969, 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. anterior și 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, sporită cu 1 (un) an, în final inculpatul P. C. A. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 3 Cod penal anterior va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal anterior pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta.

În baza art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior va condamna inculpatul P. M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, săvârșită de mai multe persoane și împreună cu un minor, motivele menționate anteriopr treferitor la inculpatul P. fiind valabile și pentru acest inculpat, Curtea amenținând pedeapsa aplicată de instanțâa de fond pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b d și e din Codul penal anterior pe lângă pedeapsa principală aplicată prin prezenta.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal anterior va contopi pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969, și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal anterior pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta.

În baza art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior va condamna inculpatul M. C. B. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, săvârșită de mai multe persoane și împreună cu un minormotivele menționate anteriopr treferitor la inculpatul P. fiind valabile și pentru acest inculpat, Curtea amenținând pedeapsa aplicată de instanțâa de fond pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal anterior va contopi pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969 cu pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal anterior pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta.

În baza art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior va condamna inculpatul S. M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, săvârșită de mai multe persoane și împreună cu un minormotivele menționate anteriopr treferitor la inculpatul P. fiind valabile și pentru acest inculpat, Curtea amenținând pedeapsa aplicată de instanțâa de fond pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal coroborat cu art. 83 Cod penal de la 1969 va dispune revocarea beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului S. M. prin sentința penală nr. 59/01.02.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr._, definitivă prin neapelare la data de 23.02.2010 și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal anterior va contopi pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, respectiv de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969 cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal anterior pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului O. S. după cum urmează:

- din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.pen. în aceeași infracțiune prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen;

- din infracțiunea de complicitate la infracțiunea tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm C.p. în aceeași infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d) C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.

- din infracțiunea de complicitate la perversiuni sexuale prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin.1, 4 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. în infracțiunea de complicitate la agresiune sexuală prev. de art. 48 raportat la art. 219 alin. 1 și 2 lit. f C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen.

În baza art. 129 alin. 1, art. 114 alin. 1 Cod penal rap. la art. 118 Cod penal va aplica inculpatului minor O. S. o singură măsură educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o durată de 6 (șase) luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen și complicitate la agresiune sexuală prev. de art. 48 raportat la art. 219 alin. 1 și 2 lit. f C.p., Curtea reținând totuși contribuția mai redusă și semnele de înțelegere pe care acest inculpat le-a dat, singurul care a părut că are reprtezentarea consecințelor faptelor.

În baza art. 121 alin. (1) lit. a) C. pen, va impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională.

În baza art. 121 alin. (1) lit. d) C. pen, va impune inculpatului O. S. ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să nu comunice direct sau prin persoane interpuse cu partea civilă P. C. A. și cu coinculpații P. C. A., S. M., P. M., M. C. B. și A. M. V., decât în măsura necesară executării dispozițiilor prezentei.

În baza art. 121 alin. 1 lit. e) Cod penal va impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să se prezinte la Serviciul de Probațiune I. la datele fixate de acesta.

În baza art. 123 alin. 1 Cod penal va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor de executare a măsurii educative, obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală va schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. M. V. după cum urmează:

- din infracțiunea de complicitate la perversiuni sexuale prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin.1, 4 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. în infracțiunea de complicitate la agresiune sexuală prev. de art. 48 raportat la art. 219 alin. 1 și 2 lit. f C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen.

În baza art.129 alin. 1, art. 114 alin. 1 Cod penal rap. la art. 125 Cod penal va aplica inculpatului minor A. M. V. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 (trei) ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen și complicitate la agresiune sexuală prev. de art. 48 raportat la art. 219 alin. 1 și 2 lit. f C.p., la alegerea măsurii aplicate acetui inculpat Curtea reținând conduiota acestui inculpat, concluziile referatului de evaluare, nefavorabile, măsura fiind apreciată de Curte ca fiind concordantă cu gravitatea faptelor și în considerarea circumstanțelor personale ale inculpatului, reținând aici și conduita procesuală.

Va menține celelalte dispoziții le sentinței penale, inclusiv cele referitoare la soluțiile de achitare dispuse pentru infracțiunile de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie și complicitate la viol, pentru inculpați, cu excepția inculpatului P..

În baza art.424 alin. 2 și 3 Cpp rap. la art. 72 C.p. va deduce din durata pedepselor aplicate:

- pentru inculpatul P. C. A. perioada reținerii, arestului preventiv și arestul la domiciliu de la data de 4.09.2013 la zi,

- pentru inculpatul P. M. perioada reținerii, arestului preventiv și arestul la domiciliu de la data de 4.09.2013 la data de 17.07.2014 ( când i-a fost revocată măsura arestului la domiciliu),

- pentru inculpatul M. C. B. perioada reținerii, arestului preventiv și arestul la domiciliu de la data de 4.09.2013 la data de 17.07.2014 ( când i-a fost revocată măsura arestului la domiciliu),

- pentru inculpatul S. M. perioada reținerii, arestului preventiv și arestul la domiciliu de la data de 4.09.2013 la zi,

Va constata că inculpatul minor A. M. V. a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 4.09.2013 la data prezentei.

În baza art. 242 alin. 1 C.p.p. va revoca măsura preventivă a arestului la domiciliu față de acesta.

Va constata că inculpatul minor O. S. a fost reținut la data de 4.09.2013

Pentru aceleași motive, dar reținute în sens contrar, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b Cpp va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații P. C. A., M. C. B. și S. M. împotriva aceleiași sentințe penale nr.383/17.07.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu - Secția Penală în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare din apelurile Parchetului și părții civile vor rămâne în sarcina statului și în baza art. 275 alin. 2 și 4 C.p.p obligă inculpații P. C. A., M. C. B. și S. M. la plata sumelor de câte 700 de lei fiecare cheltuielei judiciare către stat în apel.

În baza art. 276 C.p.p. va obliga inculpații P. C. A., M. C. B. și S. M. la plata sumelor de câte 766 de lei fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.2 lit.a Cpp admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și partea civilă P. C. A. împotriva sentinței penale nr.383/17.07.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu - Secția Penală în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

Repune pedepsele aplicate în individualitatea lor.

În baza art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior condamnă inculpatul P. C. A. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, săvârșită de mai multe persoane și împreună cu un minor.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b d și e din Codul penal anterior pe lângă pedeapsa principală aplicată prin prezenta.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 1 Cod penal anterior interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e din Codul penal anterior ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală aplicată prin prezenta.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal anterior contopește pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, respectiv de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969, 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. anterior și 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, sporită cu 1 (un) an, în final inculpatul P. C. A. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 3 Cod penal anterior aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal anterior pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta.

În baza art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior condamnă inculpatul P. M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, săvârșită de mai multe persoane și împreună cu un minor.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b d și e din Codul penal anterior pe lângă pedeapsa principală aplicată prin prezenta.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal anterior contopește pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969, și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal anterior pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta.

În baza art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior condamnă inculpatul M. C. B. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, săvârșită de mai multe persoane și împreună cu un minor.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal anterior contopește pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969 cu pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal anterior pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta.

În baza art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior condamnă inculpatul S. M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, săvârșită de mai multe persoane și împreună cu un minor.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal anterior contopește pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, respectiv de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal de la 1969 cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.p. anterior rap. la art. 201 alin. 1 și 4 C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal anterior aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 65 alin. 1 vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal anterior pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului O. S. după cum urmează:

- din infracțiunea de complicitate la perversiuni sexuale prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin.1, 4 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. în infracțiunea de complicitate la agresiune sexuală prev. de art. 48 raportat la art. 219 alin. 1 și 2 lit. f C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen.

În baza art. 129 alin. 1, art. 114 alin. 1 Cod penal rap. la art. 118 Cod penal aplică inculpatului minor O. S. o singură măsură educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o durată de 6 (șase) luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen și complicitate la agresiune sexuală prev. de art. 48 raportat la art. 219 alin. 1 și 2 lit. f C.p.

În baza art. 121 alin. (1) lit. a) C. pen, impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională.

În baza art. 121 alin. (1) lit. d) C. pen, impune inculpatului O. S. ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să nu comunice direct sau prin persoane interpuse cu partea civilă P. C. A. și cu coinculpații P. C. A., S. M., P. M., M. C. B. și A. M. V., decât în măsura necesară executării dispozițiilor prezentei.

În baza art. 121 alin. 1 lit. e) Cod penal impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să se prezinte la Serviciul de Probațiune I. la datele fixate de acesta.

În baza art. 123 alin. 1 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor de executare a măsurii educative, obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. M. V. după cum urmează:

- din infracțiunea de complicitate la perversiuni sexuale prev. de art. 26 raportat la art. 201 alin.1, 4 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. în infracțiunea de complicitate la agresiune sexuală prev. de art. 48 raportat la art. 219 alin. 1 și 2 lit. f C.p. cu aplicarea art. 114 și urm. C.pen.

În baza art.129 alin. 1, art. 114 alin. 1 Cod penal rap. la art. 125 Cod penal aplică inculpatului minor A. M. V. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 (trei) ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen și complicitate la agresiune sexuală prev. de art. 48 raportat la art. 219 alin. 1 și 2 lit. f C.p.

În baza art.424 alin. 2 și 3 Cpp rap. la art. 72 C.p. deduce din durata pedepselor aplicate:

- pentru inculpatul P. C. A. perioada reținerii, arestului preventiv și arestul la domiciliu de la data de 4.09.2013 la zi,

- pentru inculpatul P. M. perioada reținerii, arestului preventiv și arestul la domiciliu de la data de 4.09.2013 la data de 17.07.2014 ( când i-a fost revocată măsura arestului la domiciliu),

- pentru inculpatul S. M. perioada reținerii, arestului preventiv și arestul la domiciliu de la data de 4.09.2013 la zi,

Constată că inculpatul minor A. M. V. a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 4.09.2013 la data prezentei.

În baza art. 242 alin. 1 C.p.p. revocă măsura preventivă a arestului la domiciliu față de acesta.

Constată că inculpatul minor O. S. a fost reținut la data de 4.09.2013

În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații P. C. A., M. C. B. și S. M. împotriva aceleiași sentințe penale nr.383/17.07.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu - Secția Penală în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare din apelurile Parchetului și părții civile rămân în sarcina statului și în baza art. 275 alin. 2 și 4 C.p.p obligă inculpații P. C. A., M. C. B. și S. M. la plata sumelor de câte 700 de lei fiecare cheltuielei judiciare către stat în apel.

În baza art. 276 C.p.p. obligă inculpații P. C. A., M. C. B. și S. M. la plata sumelor de câte 766 de lei fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă.

Onorariile pentru apărătorii din oficiu al inculpaților P. M., O. S. și A. M. V. în cuantum de câte 400 de lei pentru fiecare și respectiv onorariile parțiale în cuantum de câte 100 de lei pentru apărătorii din oficiu desemnați anterior, la discutarea măsurilor preventive, pentru inculpații P. M. și A. M. V. se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. C. C. C.

GREFIER

G. A. I.

Red. și tehnored. C.M.

15 ex.

Red. N. C. – Judecătoria Cornetu

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 177/2015. Curtea de Apel...		Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel... →

Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 135/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 135/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI