Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 51/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 51/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 51
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – C. C. D.
GREFIER – O. I. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul N. V. împotriva încheierii din data de 14.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 26 ianuarie 2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 14.01.2015, Tribunalul Ialomița, în temeiul art.491 Cod prc. pen. a dispus scoaterea din cauză a . prin Cabinet Individual de Insolvență „C. N.”, întrucât nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar în temeiul art. 492 alin 1 a dispus citarea societății inculpate . Slobozia la sediul indicat.
În baza art.362 alin.2 rap. la art.208 alin.4 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpații N. V. (fiul lui G. și M., născut la 03.03.1986, cu domiciliul în Slobozia, .- Pepinieră, jud. Ialomița, CNP-_), R. T. I. (fiul lui M. și G., născut la data de 06.10.1976 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în mun. Slobozia, ., ., ., CNP_) și G. F. (fiul lui C. și G., născut la data de 08.10.1982 în mun. C., jud. C., domiciliat în Valu lui T., ., CNP_).
În baza art.208 alin.3 Cod procedura penală, a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpaților.
În temeiul art.242 al.2 Cod pr. penală, a respins, ca nefondate, cererile formulate de inculpații N. V., R. T. I. și G. F. (date) privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.124/P/2014 din data de 11.08.2014, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaților: N. V., pentru săvârșirea infracțiunii deevaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 totul cu aplic. art. 35 Cod penal; R. T.-I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 totul cu aplic. art. 35 Cod penal; G. F., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 totul cu aplic. art. 35 Cod penal și a inculpatei S.C. VLAMS HOLDING S.R.L. CUI_, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit.c din Legea 241/2005 totul cu aplic. art. 35 Cod penal cu referire la art.135 alin.1 Cod penal.
S-a reținut că, în conformitate cu prevederile art.362 alin.2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit art. 208 Cod procedură penală.
S-a mai reținut că, conform. alin. 2 al art.208 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Prin încheierea din data de 19.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art.362 rap.la art.242 alin.2 Cod procedură penală, s-au admis cererile formulate de inculpații N. V., fiul lui G. și M., născut la data de 03.03.1986 în mun. Slobozia, jud. Ialomița, domiciliat în mun. Slobozia, . Pepinieră, jud. Ialomița, CNP_, R. T.-I., fiul lui M. și G., născut la data de 06.10.1976 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în mun. Slobozia, ., ., ., CNP_ și G. F., fiul lui C. și G., născut la data de 08.10.1982 în mun. C., jud. C., domiciliat în Valu lui T., ., CNP_.
S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați cu măsura arestului la domiciliu a acestora.
În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. a impus inculpaților obligația de a nu părăsi imobilele din Slobozia, județul Ialomița și Valu lui T., județul C., unde locuiesc, fără permisiunea instanței de judecată.
În baza art.218 Cod procedură penală, rap.la art.221 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus ca:
Pe durata arestului la domiciliu inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să nu comunice între ei și cu martorii din acte: B. M., G. C., M. E., Mitacu M., C. A., J. A., R. Nicușor, G. Gigel, T. I., P. I., E. M., M. A. și Ș. A..
A desemnat organ de supraveghere pentru inculpații N. V. și R. T. I. Poliția Municipiului Slobozia, județul Ialomița, iar pentru inculpatul G. F. Poliția Valu lui T., județul C..
În baza art. 221alin. (4) și (11) C. proc. pen. a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.221 alin.5 Cod procedură penală, a dispus ca pe durata măsurii inculpații să poată părăsi imobilele de domiciliu, doar pentru prezentare în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.
A făcut în cauză aplicarea disp.art.8 al art.221 Cod procedură penală privind comunicarea prezentei încheieri.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin încheierea din data de 17.12.2014 instanța în temeiul art.242 al.2 Cod pr. penală, a respins ca nefondată cererea inculpatului N. V., pentru înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
S-a reținut că, în conformitate cu art.218 Cod pr. penală, arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1).
S-a mai reținut că aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.
S-a apreciat că, într-adevăr, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpați nu s-au schimbat, reținând că sunt indicii temeinice din care rezultă săvârșirea faptelor de către inculpați, iar până în prezent probele nu au fost administrate pe deplin.
Pe de altă parte, s-a apreciat că durata redusă de la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu nu justifică înlocuirea acesteia, temeiurile care au determinat aplicarea măsurii arestului la domiciliu fiind neschimbată.
Potrivit art.242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1.
Considerentele învederate mai sus au fost apreciate de instanță de natură a nu schimba în această fază a procesului măsura arestului la domiciliu, apreciindu-se pe de o parte ca fiind o măsură suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive-buna desfășurare a procesului-penal, iar pe de altă parte timpul scurs de la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, nu a modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Conform art.202 alin.3 Cod procedură penală, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul M. A., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației formulate, întrucât dorește să-și reia activitatea la locul de muncă avut anterior, depunând în acest sens un înscris care confirmă faptul că fostul angajator este de acord să reia colaborarea cu el, apreciind munca pe care o presta în trecut.
Totodată, inculpatul a apreciat că, în raport de scopul măsurilor preventive prev. de art. 202 C.pr.pen., acesta se poate realiza la fel de bine și cu inculpatul aflat sub măsura controlului judiciar, neexistând riscul ca el să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
A mai arătat că, raportat la art. 202 C.pr.pen. și art. 242 C.pr.pen, sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
- modalitatea și împrejurările presupusei săvârșiri a faptelor: amploarea activității presupus infracționale a inculpatului;
- pericolul pentru ordinea publică rezultă, de asemenea, din starea de neliniște și sentimentul de profundă insecuritate resimțit în rândul societății civile, generate de periculozitatea deosebită a unor astfel de fapte pentru care sunt cercetati inculpatii, și rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzații deosebit de grave sunt cercetate în stare de libertate care impun, astfel, o ripostă mai fermă din partea autorităților care, în speță, s-a concretizat într-o măsură preventivă care, în raport de aspectele anterior prezentate, este proporțională cu gravitatea acuzațiilor care i se aduc inculpatului; de asemenea, Curtea constată că suspiciunea implicării inculpaților în acțiuni ilicite organizate minuțios și concertat pe o perioadă de timp indelungata, amploarea activităților și scopul urmărit sunt elemente ce trebuie avute în vedere la realizarea unei predicții asupra comportamentului pe care îl vor adopta inculpații și în aprecierea consecințelor pe care le-ar avea lăsarea lor în libertate.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al perioadei de privare de libertate, Curtea reține că nu a fost încălcat termenul rezonabil al duratei acestei măsuri procesuale.
În acest context, Curtea reține că, față de complexitatea cauzei și durata măsurii arestării preventive si a arestului la domiciliu dispuse până în prezent față de inculpati, sunt respectate exigențele art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acestea au fost statuate în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele V. der Tang vs. Spania, 13.07.1995; Pantano vs. Italia, 06.11.2003).
Apreciind că o măsură procesuală preventivă, neprivativă sau restrictivă de libertate, nu ar fi de natură să răspundă scopului general al măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de art. 202 alin. 1 și 3 C.pr.pen., Curtea constată că în cauză nu se impune, pentru inculpat, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu o măsură controlul judiciar.
Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge, ca nefondată contestația formulată de către condamnatul N. V. și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către inculpatul N. V., împotriva încheierii de ședință din 14.01.2015 a Tribunalului Ialomița.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2015.
Președinte,
C. C. D.
Grefier,
O. B.
Red.D.C.C./ data………………
Thred.V.D./5 ex./25.02.2015
T.Ialomița– jud.T.I.
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 108/2015. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 140/2015. Curtea de... → |
|---|
