Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 108/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 108/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 108
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
JUDECATOR- C. C. D.
GREFIER- O. I. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de revizuentul M. G. împotriva sentinței penale nr. 1198 din data de 10.12.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul-revizuent M. G., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. R. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, depusă în ședință.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-revizuent M. G., prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, reprezentând plângerea pe care acesta a înaintat-o poliției cu privire la plângerile formulate împotriva celor doi martori.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pentru încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de către apelantul-revizuent.
Curtea, deliberând, potrivit art. 100 alin. 2 C.pr.pen. încuviințează cererea în probațiune solicitată de apelantul-revizuent, apreciind ca fiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Pentru apelantul-revizuent, apărătorul solicită să se aibă în vedere faptul că articolul în temeiul căruia s-a făcut cererea de revizuire este cazul prevăzut de art. 453 pct.1 lit. b C.pr.pen., fiind indicat un temei greșit în cererea formulată.
Solicită admiterea apelului formulat declarat împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalul G. și rejudecând să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivat de faptul că hotărârea de condamnare cu privire la care execută în acest moment condamnatul pedeapsa s-a întemeiat pe declarația a doi martori, respectiv M. F. și M. A. I., doi martori împotriva cărora s-au depus la poliție plângeri pentru mărturie mincinoasă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pentru respingerea apelului formulat, ca nefondat, întrucât, în mod temeinic, instanța de fond a respins cererea de revizuire a condamnatului, apreciind că cele două plângeri pe care inculpatul le-a formulat împotriva martorilor audiați în cauza în care se cere revizuirea nu au fost finalizate, mai exact nu sunt îndeplinite condițiile pentru revizuirea prezentei cauzei, întrucât nu s-a dat o soluție în ceea ce privește cele două presupuse mărturii mincinoase.
Relativ la celelalte motive invocate în cererea de revizuire apreciază că acestea nu reprezintă fapte sau împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei și de asemenea, pe baza cărora să se fi pronunțat o soluție de condamnare a revizuentului.
Apelantul-revizuent M. G., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului formulat, fiind de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat de către persoana condamnată M. G..
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1198/10.12.2014, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art.459 C.p.p. rap. la art. 452 C.p.p., a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul M. G. (fiul lui M. și E., născut la 13.07.1965) împotriva sentinței penale nr.115/29.04.2005 a Tribunalului G. definitivă prin decizia penala nr.2870/18.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._, ca inadmisibilă și în baza art.275 al.2 C.p.p., l-a obligat pe acesta la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.115/29.04.2005 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul nr._, hotărâre care face obiectul revizuirii în prezenta cauză, a fost condamnat inculpatul M. G. la 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin.1 comb. Cu art. 175 lit.c din Codul Penal de la 1969 și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cp
In baza art.71 al.1 s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cp ca pedeapsa accesorie.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conf.art.88 C.p. s-a dedus prevenția de la 22.06.2009 la zi.
S-a luat act ca numitul M. F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penala nr.2870/18.08.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Prin sentința penală nr. 165 din 05 martie 2014 pronuntată de Tribunalul G. in dosarul nr._, s-a admis în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Noul Cod de Procedură Penală, contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare constituită în baza H.G 836/2013 de pe lângă P. G. privind pe condamnatul M. G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa complementară de 8 ani dispusă prin sentința penală nr. 115 din 22.03.2010 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 2870 din 18.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 6 alin 5 Cod penal, s-a redus pedeapsa complementară de la 8 ani la maximul de 5 ani prevăzut de art. 66 alin. 1 Cod penal.
Împotriva sentinței penale nr.115/29.04.2005 a Tribunalului G. a formulat cerere de revizuire petentul M. G., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2014 sub nr._ .
În motivarea cererii, revizuientul a invocat faptul că a formulat plângere penală împotriva martorilor M. A. I. și M. F. la P. de pe lângă Tribunalul G., cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals in declarații si mărturie mincinoasă
A mai arătat revizuientul faptul că în repetate rânduri a fost bătut și lovit cu corpuri contondente de către victimă, fosta sa soție cu care avea 4 copii, aspect care poate fi dovedit prin amenzile administrative primite de victimă in baza Legii nr.61/1991, precum și prin reaudierea martorilor M. A. I. și M. F.. Totodată, a mai arătat că un aspect necunoscut de instanța de fond la data judecării cauzei îl constituie relația extraconjugală a victimei cu numitul M. I. încă din anul 1998, relație scoasa la iveală de P. de pe lângă Judecătoria B. care a dat o soluție de scoatere de urmărire penala a sus-numitului si l-a amendat administrativ pentru fapta de violare de domiciliu.
In drept, revizuientul si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 393, art. 394 lit.a si b C.p.p.
S-a apreciat că cererea formulată de către revizuientul M. G. este inadmisibilă, din următoarele considerente:
S-a reținut că cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 Cod procedură penală, admiterea în principiu, în care instanța face o apreciere proprie asupra motivelor și probelor propuse de revizuient, în scopul de a se convinge că revizuirea trebuie examinată în fond.
Actuala reglementare procesual penală prevede expres criteriile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Prin urmare, s-a arătat că pentru a decide asupra admisibilității în principiu a cererii, instanța de judecată examinează mai întâi dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege, adică dacă aceasta corespunde cerințelor prevăzute de art. 456 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, dacă a fost formulată în termen și de persoana îndreptățită să o folosească, precum și pentru unul din temeiurile prevăzute în art. 453 Cod procedură penală, dacă se referă la o hotărâre penală definitivă care a soluționat fondul cauzei, dacă faptele și mijloacele de probă nu au fost deja învederate într-o cerere anterioară de revizuire și care a fost judecată definitiv și dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale care permit revizuirea.
Dispozițiile legale ce reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, pentru admisibilitatea acesteia fiind necesar a fi îndeplinite condițiile impuse de normele care prevăd această cale de atac.
S-a mai apreciat că o altă interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații este exclusă în raport de dispozițiile procesuale menționate și în raport cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
De altfel, s-a arătat că și prin Decizia nr. 60/2005 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit ,,cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 cod procedură penală este inadmisibilă”.
Petentul M. G. a solicitat revizuirea într-o cauză în care s-a pronunțat o hotărâre ce îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 Cod procedură penală, în sensul că aceasta conține o rezolvare a fondului, fiind examinată existența faptei și a vinovăției inculpatului, cauză finalizată printr-o soluție de condamnare.
Cu privire la critica formulată de revizuient, că instanța de fond nu a cunoscut, la data judecării, cauzei relația extraconjugală pe care victima o avea cu numitul M. I. încă din anul 1998, instanța a reținut că aceasta nu se încadrează în disp. art. 394 alin.1 lit.a Vechiul C.p.p., cazul fiind prevăzut în Noul Cod procedura penală la art. 453 alin.1 lit.a.
Astfel, potrivit art. 453 alin.1 lit.a) din C.p.p., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, iar conform alin.4 al aceluiași articol, cazul de la lit.a constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, s-a apreciat că, constituie asemenea fapte sau împrejurări orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, în speța de față.
Pentru a stabili situația de fapt sus menționată, instanța a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de ridicare a cuțitului – obiect corp delict și planșe foto, acte medicale, raportul medical de autopsie, declarațiile inculpatului și ale martorilor care au confirmat situația de fapt reținută de instanță.
Prin urmare, s-a apreciat că pentru a exista cazul de revizuire menționat, faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în cauză trebuie să fie noi si pe baza lor să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Or, s-a apreciat că nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, presupusa relație a victimei cu numitul M. I. datând din 1998 conform afirmațiilor revizuientului, deci anterior săvârșirii faptei. De asemenea, anterior săvârșirii faptei este și aspectul pretinselor agresiuni ale victimei asupra condamnatului. Instanța a considerat că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute la data soluționării cauzei, iar pe de altă parte, administrarea acestor probe, față de mijloacele de probă deja administrate în cauză, nu ar dovedi netemeinicia soluției pronunțate, așa cum impun dispozițiile art. 453 alin.4 C.p.p.
S-a mai arătat că, un al doilea motiv pentru care petentul M. G. a solicitat revizuirea, îl reprezintă plângerea penală pe care a formulat-o la P. de pe langă Tribunalul G. împotriva martorilor M. A. I. și M. F., cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals in declarații si mărturie mincinoasă, aspect care nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 453 alin.1 lit.b) Cod procedura penală.
S-a reținut că, potrivit art. 453 alin.1 lit.b) din C.p.p., revizuirea poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe declarația unui martor (…) care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată.
Instanța a apreciat că acest caz se referă la săvârșirea „infracțiunii” de mărturie mincinoasă, ceea ce presupune condamnarea martorului pentru această infracțiune. Or, în situația de față nu există o soluție definitivă de condamnare a numiților M. A. I. și M. F., prin care să se rețină caracterul mincinos al declarațiilor date în cauza a carei revizuire se cere.
Astfel, prin adresa nr. 3992/II/2014 din 27.11.2014 atașată la fila 12 din dosar, P. de pe lângă Tribunalul G. a comunicat instanței că la parchetul de pe lângă Judecătoria G. a fost înregistrat dosarul penal nr. 4569/P/2014 având ca obiect plângerea formulată de numitul M. G., deținut în penitenciarul G., împotriva numiților M. A. I. și M. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 260, art. 292 C.pen, dosarul aflându-se în lucru la Poliția Municipiului G..
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuientul M. G., care, prin apărătorul său, a solicitat să se aibă în vedere faptul că articolul în temeiul căruia s-a făcut cererea de revizuire este cazul prevăzut de art. 453 pct.1 lit. b C.pr.pen., fiind indicat un temei greșit în cererea formulată.
De asemenea, revizuientul a solicitat admiterea apelului formulat sentinței penale pronunțată de Tribunalul G. și rejudecând să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivat de faptul că hotărârea de condamnare cu privire la care execută în acest moment condamnatul pedeapsa s-a întemeiat pe declarația a doi martori, respectiv M. F. și M. A. I., doi martori împotriva cărora s-au depus la poliție plângeri pentru mărturie mincinoasă.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Prin sentința penală nr.1198/10.12.2014, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art.459 C.p.p. rap. la art. 452 C.p.p., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M. G. împotriva sentinței penale nr.115/29.04.2005 a Tribunalului G. definitivă prin decizia penala nr.2870/18.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._, prin care a fost condamnat inculpatul M. G. la 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin.1 comb. Cu art. 175 lit.c din Codul Penal de la 1969 și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cp.
Motivele invocate de catre inculpat in cererea de revizuire si, implicit in apelul formulat impotriva sentintei prin care i-a fost respinsa ca inadmisibila nu se incadreaza in prevederile articolului ce stabileste care sunt cazurile de revizuire.
Curtea apreciaza ca în reglementarea procesual penală, revizuirea constituie o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor judecătorești definitive, putând fi exercitată numai în cazurile și condițiile prevăzute limitativ în art.453 alin.1 Cod procedură penală.
În motivarea cererii revizuentul a susținut că s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei- a fost bătut și lovit cu corpuri contondente de către victimă, fosta sa soție, ca aceasta avea o relație extraconjugală cu numitul M. I., solicitand audierea unor alti martori pe care nu i-a invocat la instanta de fond/apel-, precum si faptul ca hotărârea de condamnare cu privire la care execută în acest moment condamnatul pedeapsa s-a întemeiat pe declarația a doi martori, respectiv M. F. și M. A. I., doi martori împotriva cărora s-au depus la poliție plângeri pentru mărturie mincinoasă.
Curtea constata ca revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”.
Curtea ,față de aceste dispoziții legale, din formularea textului de lege, considera că în revizuire faptele probatorii trebuie să fie noi, iar apărările cunoscute de instanță și verificate la soluționarea cauzei nu pot fi supuse din nou examinării.
Pe cale revizuirii nu se poate ajunge la readministrarea și reinterpretarea probatoriului deja efectuat și nici la suplimentarea probațiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanța sau instanțele care au judecat cauza.
Or, în prezenta cerere, s-a constatat că revizuentul invocă, ca fapt nou, împrejurarea că a fost bătut și lovit cu corpuri contondente de către victimă, fosta sa soție, ca aceasta avea o relație extraconjugală cu numitul M. I., aspecte ce nu aveau importanta in ansamblul probator.
Curtea constata ca prin solicitarea formulată nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci la prelungirea probațiunii și la reinterpretarea probelor deja administrate, lucru care nu este posibil, întrucât astfel s-ar aduce atingere hotărârii definitive și principiului autorității de lucru judecat.
Instanța este suverană în a aprecia căror declarații ale părților sau martorilor le dă relevanță, în funcție de toate probele administrate în cauză.
Reanalizarea probelor deja administrate la fond și în căile de atac a fost apreciată ca fiind inadmisibilă în revizuire, neputându-se obține o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanță.
Curtea apreciaza motivul invocat de condamnat- pedeapsa s-a întemeiat pe declarația a doi martori, respectiv M. F. și M. A. I., doi martori împotriva cărora s-au depus la poliție plângeri pentru mărturie mincinoasă- nu constituie motiv de revizuire.
Marturia mincinoasa, constatata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, trebuie sa influentat hotarator solutionarea cauzei si trebuie sa fie determinanta, incat a condus la pronuntarea unei hotarari de condamnare.
Curtea concluzioneaza ca, in mod corect, instanta de fond a respins ca inadmisibila cererea de revizuire, motivand că în revizuire faptele probatorii trebuie să fie noi, iar apărările cunoscute de instanță și verificate la soluționarea cauzei, precum si elemente extrinseci infractiunii savarsite, nu pot fi supuse din nou examinării, intrucat pe cale revizuirii nu se poate ajunge la readministrarea și reinterpretarea probatoriului deja efectuat și nici la suplimentarea probațiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanța sau instanțele care au judecat cauza, iar plangerile depuse la poliție pentru mărturie mincinoasă, impotriva martorilor- nu constituie motiv de revizuire
Motivele invocate de catre inculpat in cererea de revizuire si, implicit in apelul formulat impotriva sentintei prin care i-a fost respinsa ca inadmisibila nu se incadreaza in prevederile articolului ce stabileste care sunt cazurile de revizuire.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul/revizuent M. G. și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul/revizuent M. G. împotriva sentinței penale nr.1198/10.12.2014 pronunțată de Tribunalul G..
Obliga apelantul /revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocat oficiu in cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.01.2015.
P. JUDECATOR
C. S. C. C. Daescu
GREFIER
O. Bratan
Red.D.C.C
Thred.V.D./5 ex./24.02.2015
T.G.– jud.E.Z.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
