Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 938/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 938/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 938/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 938/A

Ședința publică din data de 22 iunie 2015

Curtea constituită din:

Președinte: D. Donțete

Judecător: D. M.

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații M. M.-D., S. M.-I. și partea civilă S. I. împotriva sentinței penale nr. 60 din data de 23 martie 2015, a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-inculpați M. M.-D. și S. M.-I., personal și asistați de apărător ales - avocat G. M., conform împuternicirii avocațiale nr._ și apelantul-parte civilă S. I., personal și asistat de apărător ales-avocat Ș. M., conform împuternicirii avocațiale nr._.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La interpelarea Curții, apelanții-inculpați M. M.-D. și S. M.-I. arată că își mențin declarațiile date până la acest moment procesual și nu doresc să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al apelanților-inculpați M. M.-D. și S. M.-I., având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, ca nefondat, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă și admiterea apelului declarat de inculpați, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul achitării inculpaților, în baza art.16 lit. d Cod procedură penală.

Apreciază că sunt îndeplinite condițiile art.19 alin.2 Cod penal, în sensul că inculpații au acționat în legitimă apărare față de atacul părții vătămate asupra minorului C. S.. Consideră că instanța a avut la dispoziție probe suficiente pentru aplicarea acestei măsuri. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise și cheltuieli de judecată.

Apărătorul ales al apelantului-parte civilă S. I., având cuvântul, solicită respingerea apelurilor inculpaților, apreciind că motivele invocate de către apărare sunt nefondate.

Precizează că briceagul de care se face vorbire nu a fost adus în discuție de către inculpați la momentul la care au dat declarații în faza de urmărire penală. Raportat la atitudinea inculpaților, la faptul că au propus probe pentru a dovedi o altă situație de fapt decât cea reală, apreciază că se impune aplicarea unei pedepse.

Cu privire la latura civilă, arată că au fost necesare 2 săptămâni pentru vindecarea părții vătămate. Astfel, solicită să fie obligați inculpații la plata unor daune morale și cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Apărătorul ales al apelanților-inculpați M. M.-D. și S. M.-I., având cuvântul cu privire la apelul părții civile, arată că nu este de acord cu susținerile apărării părții vătămate. Mai arată că inculpații au încercat tot timpul să se împace cu partea civilă, iar, în prezenta speță au fost săvârșite mai multe fapte penale. Precizează că există o plângere din partea minorului C. S. pentru infracțiunea de lovire.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că, în ceea ce privește cuțitul, acest aspect nu a fost reținut nici în situația de fapt și nici în rechizitoriu, astfel că sunt alegații care sunt făcute pro causa și care, în opinia sa, nu mai ofereau posibilitatea amânării aplicării pedepsei, deoarece una dintre condiții este să nu se încerce zădărnicirea adevărului.

Or, prezentarea unei alte situații decât cea care este stabilită prin probe și care este susținută inclusiv în faza de apel, o apreciază ca fiind de natură să încerce zădărnicirea aflării adevărului.

Cu privire la apelurile inculpaților, solicită respingerea acestora.

În ceea ce privește apelul părții civile, apreciază că acesta ar urma să fie admis, întrucât suferințele sunt evidente vis-a-vis de actele medicale și de situația care rezultă din documentele dosarului și ar fi trebuit acordate daune morale.

Referitor la latura penală a cauzei, apreciază că s-ar fi impus aplicarea unei pedepse cu suspendare executării sub supraveghere.

În situația în care s-ar dispune de către instanță amânarea aplicării pedepsei, arată că această pedeapsă este stabilită și nu se poate face vorbire despre o condamnare.

Față de acest aspect, arată că ar fi trebuit să fie admis apelul inculpaților, însă, apreciază că este vorba despre o eroare care nu produce consecințe față de dispozitiv, în ansamblul lui.

Apelanții-inculpați M. M.-D. și S. M.-I., personal, având cuvântul, pe rând, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.60 din 23.03.2015, Judecătoria Z., în baza art.193 alin. 2 C.pen., a condamnat pe inculpatul M. M. D., fiul lui I. și I., născut la data de 28.03.1975, domiciliat în ., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

În baza art. 83 alin. 1 C. pen., a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen. de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 literele a-e C.pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 C. pen, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute mai sus la literele c-e, s-au comunicat Serviciului de Probațiune Teleorman.

În baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C.pen privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art.193 alin. 2 C.pen., a condamnat pe inculpatul S. M. I., fiul lui M. și I., născut la data de 20.01.1976, domiciliat în ., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

În baza art. 85 alin. 1 literele a-e C.pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpații în solidar să plătească părții civile S. I., domiciliat în ., suma de 430, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza disp. art.276 c.p.p, a obligat inculpații la plata sumei de 1000 lei, cheltuielilor judiciare, către partea civilă.

În baza art. 274 alin. 2 C.pr.pen, a obligat inculpații la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Z. la data de 09.10.2014 în dosarul nr. 323/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților M. M. D., fiul lui I. și I., născut la data de 28.03.1975 și S. M. I., fiul lui M. și I., născut la data de 20.01.1976, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 CP..

S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că în dimineața zilei de 13.03.2014, ora 08.30, persoana vătămată S. I. s-a deplasat la grajdul sau de la marginea localității B.. În aceeași zonă se află și grajdurile inculpaților. La un moment dat, persoana vătămată a observat în grajdul unuia dintre inculpați pe numitul C. S., s-a deplasat până la acesta și a început să îl agreseze reproșându-i că nu a mai venit să muncească la grajdul sau. În acest timp a intervenit inculpatul M. M., care l-a lovit pe S. I. cu pumnii și picioarele până ce acesta a căzut la pământ. După aceasta, în timp de persoana vătămată era la pământ, inculpatul M. M. a ieșit din grajd, a luat un băț, a revenit și a început să aplice cu el mai multe lovituri persoanei vătămate. S-a mai reținut în actul de sesizare că, în acest timp, inculpatul S. M. și-a scos cureaua de la pantaloni și a început să îl lovească pe S. I.. În cele din urmă persoana vătămată a reușit să se ridice și să fugă. Imediat acesta și-a anunțat soția că a fost bătut, iar aceasta a luat măsuri pentru a-l transporta la spital.

S-a reținut, totodată, în actul de sesizare, că, în urma loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare un nr. de 12-14 zile de îngrijire medicală și care au fost produse prin lovire cu un corp dur.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere și declarație persoană vătămată S. I., certificat medico-legal nr. 155/C/364/13.03.2014, declarații martori C. S., S. S., P. S., C. P., declarații inculpați, fișă de cazier judiciar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 09.10.2014, sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 19.11.2014, definitivă la data de 19.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestora, a procedat la audierea inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen. Totodată, au fost audiați martorii C. P., C. S., S. S., N. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei și s-a încuviințat inculpaților M. M. D. și S. M. I. proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul probei fiind depuse la dosarul cauzei caracterizări ale inculpaților, emise de Primăria B., certificate naștere ale copiilor minori ai inculpatului M. M. D..

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 13.03.2014, ora 08.30, persoana vătămată S. I. s-a deplasat la grajdul sau de la marginea localității B.. În aceeași zonă se află și grajdurile inculpaților. La un moment dat, persoana vătămată a observat în grajdul unuia dintre inculpați pe numitul C. S., s-a deplasat până la acesta și a început să îl agreseze reproșându-i că nu a mai venit să muncească la grajdul sau. În acest timp a intervenit inculpatul M. M., care l-a lovit pe S. I. cu pumnii și picioarele până ce acesta a căzut la pământ. După aceasta, în timp de persoana vătămată era la pământ, inculpatul M. M. a ieșit din grajd, a luat un băț, a revenit și a început să aplice cu el mai multe lovituri persoanei vătămate. S-a mai reținut că, în acest timp, inculpatul S. M. și-a scos cureaua de la pantaloni și a început să îl lovească pe S. I.. În cele din urmă persoana vătămată a reușit să se ridice și să fugă. Imediat acesta și-a anunțat soția că a fost bătut, iar aceasta a luat măsuri pentru a-l transporta la spital.

S-a reținut, totodată, că, în urma loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare un nr. de 12-14 zile de îngrijire medicală și care au fost produse prin lovire cu un corp dur.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: la data de 21.03.2014, organele de cercetare din cadrul PP B. au fost sesizate de S. I. cu privire la faptul că în data de 13.03.2014 numiții M. M. și S. M. l-au lovit, provocându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare un nr. de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M. M. D., constând în aceea că l-a lovit pe numitul S. I., provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat spre vindecare un nr. de 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzute și pedepsite de art. 193 alin. 2 C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de lovire, provocând leziuni ce au necesitat spre vindecare un nr. de 12-14 zile de îngrijiri medicale. Acțiunea inculpatului, care prin lovire a provocat părții civile leziuni ce au necesitat spre vindecare un nr. de 12-14 zile de îngrijiri medicale, realizează elementul material al infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 CP.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S. M. I., constând în aceea că l-a lovit pe numitul S. I., provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat spre vindecare un nr. de 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzute și pedepsite de art. 193 alin. 2 C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de lovire, provocând leziuni ce au necesitat spre vindecare un nr. de 12-14 zile de îngrijiri medicale. S-a apreciat că acțiunea inculpatului, care prin lovire a provocat părții civile leziuni ce au necesitat spre vindecare un nr. de 12-14 zile de îngrijiri medicale, realizează elementul material al infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 CP..

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1an închisoare; inculpații nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii; aceștia și-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpaților, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de aceștia pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile lor de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei lor pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpați este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpații nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată și nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Instanța nu a putut primi apărarea inculpaților în sensul de a se reține în favoarea inculpaților legitima apărare, cu motivarea că, în accepțiunea instanței atacul inculpaților asupra părții civile nu a respectat cerința proporționalității. A avut în vedere instanța împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada că partea civilă ar fi avut asupra sa cuțitul de care fac vorbire inculpații - aceștia înșiși abia într-un târziu, în condițiile în care, în măsura în care lucrurile ar fi stat astfel cum le-au prezentat inculpații, aceștia erau interesați în cel mai înalt grad să invoce acest aspect și prima apărare la care puteau recurge dintru început.

De altfel, aspectul nu a fost invocat și confirmat în faza de urmărire penală, iar depoziția martorului Nedelela V., instanța a înlăturat-o ca izolată, cu motivarea că prezența acestuia la fața locului nu a fost de asemenea invocată de inculpați de la începutul cercetărilor și de asemenea nici nu a fost confirmată de minor.

Instanța nu a putut primi, de asemenea, nici apărarea subsidiară a inculpaților în sensul reținerii în favoarea acestora a cauzei provocării, cu motivarea că și injuriile pe care pretind inculpații că li le-ar fi adus partea vătămată, aceștia le-au invocat și nu le-au probat în aceleași condiții ca și existența cuțitului asupra părții vătămate.

Cu aceleași argumente, instanța a apreciat că nu pot fi reținute în favoarea inculpaților nici circumstanțele atenuante prev. de art.75 alin.2 din noul c.p., (a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii; b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului).

A avut în vedere apărarea preconstituită la care au înțeles inculpații să recurgă, disproporționalitatea faptei lor în raport cu cea a părții vătămate, cât și atitudinea lor în sensul că partea vătămată ar fi plecat pe bicicletă după incident - susținere contrazisă de soția părții vătămate, cât mai ales de martorul P., care relatează că a însoțit-o pe aceasta „devale” unde a constatat că partea vătămată prezenta urme de sânge și l-au transportat pe partea vătămată la spital.

În ceea ce privește acțiunea civilă, văzând că pentru faptele reținute în sarcina inculpaților, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei despăgubiri materiale, precum și cu suma de 10.000 lei daune morale, instanța a apreciat că, deși partea civila a prezentat leziunile consemnate în actul medico-legal, solicitarea acesteia de a fi obligați inculpații la plata daunelor morale nu se justifică, prin aceea că, în accepțiunea instanței, incidentul nu ar fi avut loc dacă partea civilă nu s-ar fi deplasat la grajdul inculpatului M. pentru a cere explicații minorului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpații M. M.-D. și S. M.-I. și partea civilă S. I..

Apelanții-inculpați M. M.-D. și S. M.-I., prin apărătorul lor, au solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul achitării lor, în baza art.16 lit.d Cod procedură penală, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.19 alin.2 Cod penal, în sensul că ei au acționat în legitimă apărare față de atacul părții vătămate asupra minorului C. S.. În subsidiar, au invocat circumstanța atenuantă a stării de provocare, dat fiind că anterior agresării persoanei vătămate, aceasta le-a adresat injurii celor doi inculpați.

Apelantul-parte civilă S. I. a solicitat, sub aspectul laturii penale, ca inculpaților să le fie aplicate pedepse cu executarea în regim de detenție, iar în latura civilă, a solicitat să fie obligați inculpații la plata unor daune morale și cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat. A învederat că i-au fost necesare 2 săptămâni pentru vindecarea leziunilor suferite.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul declarat de partea civilă S. I. este fondat, iar apelurile declarate de inculpații M. M.-D. și S. M.-I. sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Mai întâi, Curtea apreciază că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt existentă în speță, precum și realitatea faptei imputate inculpaților și vinovăția acestora în săvârșirea ei. În acest sens, ca și prima instanță, Curtea reține că la data de 13.03.2014, inculpații M. M. și S. M. l-au lovit pe persoana vătămată - parte civilă S. I. cu pumnii, cu picioarele și cu o bucată de lemn (inculpatul M.), respectiv cu o curea (inculpatul S.), cauzându-i vătămări pentru vindecarea cărora au fost necesare un nr. de 12-14 zile de îngrijire medicală. Această situație de fapt rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanei vătămate - parte civilă, declarațiile martorilor (în special cele date în faza de urmărire penală, pe care Curtea le apreciază ca fiind conforme adevărului), actele medico-legale de la dosar, dar și, sub unele aspecte, declarațiile inculpaților.

În ce privește apărarea inculpaților – reiterată prin apelurile declarate – în sensul că s-ar fi aflat în legitimă apărare, deoarece l-ar fi lovit pe persoana vătămată pentru a-l apăra pe minorul C. S. de . comisă asupra acestuia de S. I., dar și pe ei înșiși, în condițiile în care persoana vătămată avea asupra sa un briceag cu care i-a amenințat, Curtea consideră, la fel ca prima instanță, că nu poate fi reținută. Astfel, ca și prima instanță, Curtea observă că apărarea inculpaților în sensul că persoana vătămată ar fi avut asupra sa un cuțit nu a fost invocată decât în cursul judecății. Or, dacă susținerile inculpaților ar fi corespuns realității, nu se vede niciun motiv rezonabil pentru care inculpații nu ar fi formulat astfel de apărări încă din cursul urmăririi penale. Astfel fiind, trebuie considerat că afirmațiile inculpaților sunt nesincere, la fel ca declarațiile martorilor care le susțin, aflate de asemenea în contradicție cu declarațiile acelorași martori din faza de urmărire penală.

Tot astfel, săvârșirea faptei de către cei doi inculpați ca reacție la . comisă anterior de persoana vătămată asupra minorului C. S. nu se circumscrie unei stări de legitimă apărare, atât timp cât din probele cauzei nu rezultă că, la momentul intervenției celor doi inculpați, minorul era încă supus unui atac material, direct, imediat și injust din partea persoanei vătămate, iar . comisă de inculpați a fost necesară pentru înlăturarea acestui atac și proporțională cu gravitatea acestuia.

Nu poate fi reținută nici apărarea subsidiară a inculpaților, cum că ar fi săvârșit fapta ca urmare a provocării persoanei vătămate, care le-ar fi adresat injurii, atât timp cât, pe de o parte, această apărare a fost de asemenea invocată într-o fază avansată a procedurii, iar pe de altă parte inculpații nu au invocat și dovedit că au agresat persoana vătămată pe fondul tulburării puternice ce le-a fost cauzată de fapta anterioară a persoanei vătămate.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea consideră că pedepsele de câte 1 an închisoare stabilite de prima instanță sunt rezultatul unei corecte aplicări a criteriilor de individualizare prev. de art. 74 Cod penal și reflectă în mod adecvat gravitatea faptei și periculozitatea inculpaților, fiind apte totodată să răspundă scopului preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei.

În ce privește însă modalitatea de individualizare a executării pedepselor, Curtea consideră însă că amânarea aplicării pedepsei dispuse de prima instanță este nejustificat de blândă în raport de gravitatea faptei comise de inculpați, dar și de conduita ulterioară a acestora. În acest sens este de observat că inculpații nu numai că au adoptat o atitudine nesinceră, de nerecunoaștere a vinovăției lor în comiterea faptei, dar au și adus declarațiile unor martori, ce apar a fi nesinceri, care să le susțină apărările. Din această perspectivă, nu poate fi considerată neîntemeiată susținerea Parchetului că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, situație în care aplicarea prevederilor art. 83 Cod penal privitoare la amânarea aplicării pedepsei este neîntemeiată.

Pe de altă parte, Curtea consideră că suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților constituie o soluție justă și proporțională, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și îndreptarea inculpaților este posibilă și fără executarea efectivă a pedepselor, atât timp cât aceștia se află la primul conflict cu legea penală și sunt persoane integrate social și familial, prezentând prin urmare un risc scăzut de recidivă.

În ce privește latura civilă a cauzei, Curtea consideră că prima instanță a evaluat în mod corect prejudiciul material suferit de partea civilă ca urmare a faptei inculpaților. Însă, în ce privește daunele morale pretinse de persoana vătămată - parte civilă, Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță nu a acordat acesteia nici o sumă cu acest titlu. Astfel, este de necontestat că persoana vătămată a suferit, urmare a agresiunii comise de inculpați, suferințe fizice și psihice importante. Or, aceste suferințe se impune a fi compensate, chiar dacă, după cum a reținut prima instanță, persoana vătămată a avut partea sa de vină în producerea incidentului, prin . comisă asupra minorului C. S.. Ținând cont de toate împrejurările relevante ale cauzei, Curtea consideră că suma de 3.000 lei ar reprezenta o reparație necesară, rezonabilă, echitabilă și suficientă în raport de gravitatea suferințelor fizice și psihice suportate de partea civilă ca urmare a agresării sale de către inculpați.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de partea civilă S. I., va desființa în parte sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 193 alin. 2 C.pen. va condamna pe inculpatul M. M. D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 91 C.pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.

În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei B. sau în cadrul Primăriei orașului Z., pe o durată de 90 de zile.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 193 alin. 2 C.pen. va condamnă pe inculpatul S. M. I. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 91 C.pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Va admite în parte acțiunea civilă și va obliga inculpații în solidar să plătească părții civile S. I. suma de 430 lei despăgubiri materiale și suma de 3.000 lei daune morale.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Conform art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge apelurile declarate de inculpații M. M. D. și S. M. I. împotriva aceleiași sentințe ca nefondate.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

De asemenea, conform art. 276 C.pr.pen., va obliga pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 375 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.

Onorariul parțial pentru avocatul din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului D. C. I., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de partea civilă S. I. împotriva sentinței penale nr. 60/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 193 alin. 2 C.pen. condamnă pe inculpatul M. M. D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 91 C.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.

În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 193 alin. 2 C.pen. condamnă pe inculpatul S. M. I. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 91 C.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.

În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Admite în parte acțiunea civilă și obligă inculpații în solidar să plătească părții civile S. I. suma de 430 lei despăgubiri materiale și suma de 3.000 lei daune morale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge apelurile declarate de inculpații M. M. D. și S. M. I. împotriva aceleiași sentințe ca nefondate.

Obligă pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 375 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.06.2015.

Președinte, Judecător,

D. Donțete D. M.

Grefier,

E.-A. N.

Red. D.D./Tehnored.V.D./6 ex.

Jud.Z. – jud.N.C.R.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 860/2015. Curtea...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 343/2015.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 938/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 938/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI