Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 879/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 879/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 879/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 879
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
Președinte: A. N.
Judecător: A. B. R.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul B. C., partea responsabilă civilmente L. I. INSURANCE COMPANY și părțile civile G. M., G. A. C., G. I., G. D., R. C., S. N., S. S., S. I., S. C., S. M., S. C. G. si S. A. M. împotriva sentinței penale nr. 142/08 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
La apelul nominal făcut în ședința publică,
-au răspuns: apelantul – inculpat B. C., personal, asistat de apărător ales, avocat N. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, partea responsabilă civilmente L. I. INSURANCE COMPANY – prin apărător ales, avocat P. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și apelanții – părți civile R. C., personal, S. N., personal, ambele fiind asistate de apărător ales, avocat I. A., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, S. S., personal și S. C., personal, ambele fiind asistate juridic de avocat Lavrete A. în substituirea apărătorului ales, avocat M. A., cu împuternicire avocațială depusă la dosar;
-lipsă apelanții – părți civile G. M., G. A. C., G. I., G. D., toții fiind reprezentați juridic de apărător ales, avocat I. A., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și S. I., S. C., S. M. și S. A. M., reprezentați fiind de avocat Lavrete A. în substituirea apărătorului ales, avocat M. A., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se legitimează toate părțile prezente la acest termen iar copiile actelor de identitate ale acestora au fost depuse la dosar.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat solicită admiterea probei cu acte în circumstanțiere - Certificat căsătorie – pe care il depune la dosar la acest termen.
Apărătorul ale al părților civile S. S., S. I., S. C., S. M., S. C. G. si S. A. M. depune la dosar motivele scrise de apel.
Apărătorul ales al apelanților –părți civile G. M., G. A. C., G. I., G. D., R. C., S. N. solicită admiterea probei cu înscrisuri, cele aflate depuse la dosarul de fond.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune admiterii cererilor de probatorii, astfel cum s-a solicitat la acest termen.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererile de administrare probe, astfel cum au fost formulate la acest termen de judecată.
La întrebarea instanței, apelantul – inculpat arată că nu mai are nimic de adăugat declarațiilor date în cauză, urmând să își exprime poziția procesuală cu ocazia acordării ultimului cuvânt.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat, pe latură penală, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se redozeze pedeapsa aplicată avându-se în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, pe de-o parte, și circumstanțele personale ale acestuia, pe de altă parte. Arată că inculpatul este șofer profesionist si în acest mod își câștigă existența.
Apărarea apreciază că suntem în prezența unei culpe comune având în vedere că moped-ul a fost lovit mai aproape de axul drumului decât de marginea șoselei; solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, situația familială a acestuia, faptul că are un copil minor în întreținere. În opinia apărării, pedeapsa de 3 ani și 6 luni, aplicată inculpatului, este mult prea mare în raport de minimul special prevăzut de dispozițiile vechiului Cod penal.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei solicită menținerea dispozițiilor instanței de fond aportat la copii minori ai defuncților, să se menține dispozițiile hotărârii atacate și raportat la soțiile acestora, însă solicită cenzurarea sumelor referitor la celelalte părți aflate în grad de rudenie mai îndepărtat; nu în ultimul rând, ca acordarea despăgubirilor, solicită să se aibă în vedere practica judiciară și doctrina existentă în materie.
Apărătorul ales al apelanților – părți civile S. S., S. I., S. C., S. M., S. C. G. si S. A. M., cu privire la apelul declarat de către inculpat, solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la apelul declarat de părțile civile solicită schimbarea regimului de executare al pedepsei și înlocuirea acestuia cu acela de executare regim de detenție având în vedere că circumstanțele comiterii faptei, conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice, nerespectând regimul vitezei, al depășirii, pe de-o parte, iar pe de altă parte circumstanțele judiciare în sensul că inculpatul, încă din faza de constatare a acestei infracțiuni a avut o atitudine oscilantă pentru a-și diminua răspunderea penală ori pentru a scăpa de aceasta, apreciază că regimul de executare al pedepsei cu detenție este unul care ar trebui să se aplice în această speță.
Referitor la latura civilă critică hotărârea instanței de fond sub două aspecte: în ceea ce privește compensația, acea prestație periodică; instanța de fond a apreciat pentru toți cei trei minori că este suficient să se stabilească o prestație periodică de 121 lei, deși fiecare are o situație diferită. Spre exemplu, minorul G. A. C. primește de la stat o pensie de urmaș, care a fost luată în calcul de către instanța de fond și, prin calculul acesteia, s-a ajuns la suma de 121 lei lunar; în situație celorlalte două minore, acestea nu au respectiva pensie de urmaș însă s-a stabilit același cuantum al prestației periodice.
D. consecință, prin admiterea apelului solicită recalcularea aceste sume – prestații periodice, pentru minorele S., în sensul majorării.
Referitor la daunele morale, de asemenea, solicită admiterea apelului și majorarea cuantumului acestora în motivele scrise de apel a dezvoltat motivele pentru care solicită admiterea apelului cu privire la aceste daune morale. Dorește doar să scoată în evidență faptul că instanțele au doar tendința să stabilească aceste daune morale în raport de situația economică generală a României.
D. consecință, în raport de toate aceste considerente, solicită admiterea a apelului în sensul celor de mai sus.
Apărătorul ales al apelanților – părți civile G. M., G. A. C., G. I., G. D., R. C., S. N. referitor la latura penală, cu privire la apelul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la apelul declarat de părțile civile S. S., S. I., S. C., S. M., S. C. G. si S. A. M., pe latură penală, lasă la aprecierea instanței.
Arată că părțile civile pe care le asistă/reprezintă nu au apelant hotărârea instanței de fond pe latură penală, și-au exprimat punctul de vedere în fața instanței de fond cu privire la faptul că se va stabili o pedeapsă cu închisoare, . să asigure îndeplinirea rolului preventiv educativ pe care legiuitorul l-a avut în vedere la stabilirea graduală a pedepselor.
Nu ataca hotărârea instanței de fond pe latură penală având în vedere că inculpatul este tot o persoană tânără, din zona în care locuiesc și părțile civile; nu în ultimul rând a apreciat că inculpatul își exprimă în mod sincer părerea de rău cu privire la situația tragică creată din culpa sa.
Pe latură civilă solicită să se aibă în vedere motivele de apel formulate și dezvoltate pe larg concluziile scrise depuse la dosar; arată că sumele cu care părțile civile s-au constituit părți civile, sunt de bun simț, se încadrează în practica instanțelor judecătorești.
Așadar, nu se poate susține că prin despăgubirile solicitate de către părțile civile se tinde către o îmbogățire fără justă cauză; soția defunctului s-a constituit parte civilă în nume propriu și pentru copilul minor, iar instanța de fond, pentru minor, a acordat daune morale în cuantum de 20.000 euro. Din actele dosarului rezultă că minorul, la data accidentului, era în vârsta de 11 luni, iar acum suntem la 3 ani de la data producerii accidentului, răstimp în care familia nu a primit nici un fel de ajutor în afara pensiei pentru copil de 60 lei lunar. Acest copil va crește fără sprijinul moral a unuia dintre părinți, fără dragostea tatălui.
Apreciază că suma de 20.000 euro, acordată cu titlu de daune morale, este nu numai una derizorie ci și imorală având în vedere toate caracteristicile speței; soția defunctului, după trecerea a 3 ani de la accident, nu mai știe cum să se împartă intre familie, serviciu, gospodărie (locuiesc în mediul rural), astfel încât să poată asigura minimul necesar familiei sale.
De asemenea, s-au constituit părți civile în cauză și părinții defunctului; apreciază că despăgubirile acordate acestora de către instanța de fond nu reprezintă în nici un fel suferința pe care aceștia o încercă, și-au pierdut fiul în vârstă de 26 de ani; în plus, tânărul își sprijinea material părinții, locuiau împreună și cu bunica G. D. și sora - R. C..
Pentru toate aceste aspecte solicită să se aibă în vedere că s-au administrat probe din care rezultă că persoana decedată G. V. realiza venituri în medie de 200 lei lunar, astfel că, în opinia apărării, se justifică aplicarea unei prestații periodice pentru minor într-un cuantum mai mare.
Nu în ultimul rând solicită să se aibă în vedere și poziția procesuală a asiguratorului, exprimată și consemnată în încheierea de ședință din 23.04.2015, ocazie cu care reprezentantul legal a arătat în mod expres că pentru o astfel de situație se pot acorda anumite sume, respectiv: 70.000 euro pentru fiecare copil, 60.000 euro pentru părinți, 50.000 euro pentru frați și surori (fila 274 dosar fond).
Apărătorul ales al apelantei – parte responsabilă civilmente arată că apelul declarat vizează două critici, respectiv nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond; nelegalitatea este determinată de împrejurarea că s-au acordat daune materiale fără să existe probe în acest sens, în acest mod încălcându-se disp. art. 49 din Ordinul CSA nr.14/2011.
D. consecință, solicită reducerea daunelor materiale, astfel cum a arătat în motivele scrise de apel.
Referitor la netemeinicia sentinței arată că aceasta vizează cuantumul daunelor morale acordate părțile civile, motiv pentru care solicită reducerea acestora la sumele menționate în motivele scrise de apel. Depune la dosar practică judiciară.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat, în replică, cu privire la apelul părților civile G. referitor la latura penală a cauzei, solicită să se aibă în vedere situația specială în care se afla victima G., să se constate că avea o alcoolemie de 3‰; așadar, în aprecierea sa, suntem în prezența unei culpe comune.
D. consecință, solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile.
Apărătorul ales al apelanților – părți civile G. M., G. A. C., G. I., G. D., R. C., S. N., cu privire la apelul declarat de partea responsabilă civilmente referitoare la daunele materiale arată că acestea se stabilesc prin administrarea tuturor probelor, astfel cum prevede Codul de procedură civilă, așadar, inclusiv prin administrarea de martori.
Arată că s-au efectuat cheltuielile necesare înmormântării victimei nu numai de familie ci și de către alte persoane, o parte din documentele care să dovedească aceste cheltuieli s-au administrat, o altă parte nu mai există, nu au fost păstrate de către părțile civile, însă s-a dovedit cu martori că au fost efectuate toate aceste cheltuieli.
Referitor la susținerile apărătorului ales al apelantului - inculpat arată că aceasta se află în eroare întrucât G. V. nu conducea mopedul, era pasager pe moped și, de asemenea, nici de o asemenea alcoolemie nu se poate vorbi.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat arată că, într-adevăr, din eroare s-a referit la victima G., în fapt a dorit să facă referire la victima S..
Apărătorul ales al apelanților – părți civile S. S., S. I., S. C., S. M., S. C. G. si S. A. M., cu privire la apelul declarat de partea responsabilă civilmente solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat; referitor la daunele materiale arată că judecătorul este suveran în a le stabili, ceea ce s-a și întâmplat.
Referitor la daunele morale solicită să se constate că acestea ar trebui, în opinia părților civile pe care le asistă, să fie mult mai mari decât cele solicitate, motiv pentru care, de asemenea, solicită respingerea apelului declarat de către asigurator.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la latura penală a cauzei, arată că pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată inculpatului este corect individualizată avându-se în vedere că inculpatul are culpă exclusivă în producerea acestuia accident de circulație, toate neregulile și abaterile de la normele OUG nr. 195/2002, din prisma conducătorului mopedului, nu au avut nici o relevanță în producerea accidentului, raportul de expertiză efectuat în această cauză arătând foarte clar că ei nu aveau cum să evite producerea accidentului, inculpatul fiind singurul căruia îi aparține culpa.
În ceea ce privește individualizarea judiciară, instanța a ales disp. art. 86 ind. 1 Cod penal și, drept consecință, apreciază că se impune menținerea acestei soluții a primei instanțe pentru că executarea în regim penitenciar nu face bine nici unei părți implicate în această cauză, nu numai inculpatului.
Inculpatul este fără antecedente penale însă vorbim despre o infracțiune din culpă, este un accident de circulație și nu o faptă săvârșită cu intenție.
În ceea ce privește latura civilă prima instanța a analizat în mod judicios toate dispozițiile legale incidente în această cauză precum și probele administrate, astfel că, în opinia parchetului, sumele la care sunt corecte raportat la normele legale de care vorbea și la situația de fapt, precum și la urmărire pe care le-a avut acest tragic accident.
Față de toate aceste considerente pune concluzii de respingere a apelurilor, ca fiind nefondate.
Apelantul – inculpat B. C., personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său; de asemenea, arată că regretă sincer fapta.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 142/08.05.2015, Judecătoria Cornetu – Jud. I., în baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
În baza art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal a condamnat pe inculpatul B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 861 Cod penal din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare sub supraveghere pe o durata de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 Cod penal din 1969.
În baza art. 863 Cod penal din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a-d Cod penal din 1969:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune I.;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele
lui de existență;
În baza art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal din 1969 pe durata termenului de încercare a interzis inculpatului dreptul de a conduce orice fel de vehicule cu tracțiune mecanică.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 864 Cod penal din 1969 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969 a atras atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Datele prevăzute la art. 863 alin. 1 lit. b-d Cod penal din 1969 se comunică Serviciului de Probațiune I..
Obligația prevăzută de art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal din 1969 se comunică Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție I..
Prezenta hotărâre se comunică, la data rămânerii definitive, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție I. care va proceda potrivit dispozițiilor art. 97 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 Cod civil:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. G. și a obligat inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor de 20.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) și 3.590 lei, din care 20.000 euro cu titlu de daune morale și 3.590 lei cu titlu de prestație lunară periodică calculată global de la data producerii accidentului rutier (22.07.2012) și până în luna aprilie 2015, inclusiv.
A obligat inculpatul B. C., începând cu data de 01.05.2015, la plata către partea civilă S. C. G. a unei prestații lunare periodice, în cuantum de 121 lei, calculată prin raportare la salariul minim net pe economie garantat în plată, până la terminarea studiilor dar nu mai mult de data la care aceasta împlinește vârsta de 26 ani.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. A. M. – prin reprezentant legal S. S. și obligă inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor 20.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) și 3.590 lei, din care 20.000 euro cu titlu de daune morale și 3.590 lei cu titlu de prestație lunară periodică calculată global de la data producerii accidentului rutier (22.07.2012) și până în luna aprilie 2015, inclusiv.
A obligat inculpatul B. C., începând cu data de 01.05.2015, la plata către partea civilă S. A. M. – prin reprezentant legal S. S. a unei prestații lunare periodice, în cuantum de 121 lei, calculată prin raportare la salariul minim net pe economie garantat în plată, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. S. și a obligat inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor de 7.500 lei și 17.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), din care 7.500 lei cu titlu de daune materiale și 17.000 euro cu titlu de daune morale.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. și a obligat inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor de 7.500 lei și 17.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), din care 7.500 lei cu titlu de daune materiale și 17.000 euro cu titlu de daune morale.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I. (în prezent decedat) și a obligat inculpatul B. C. la plata către moștenitorii legali ai acestuia (S. C., S. M., S. C. G. și S. A. M. – prin reprezentant legal S. S.) de despăgubiri civile în cuantumul sumelor de 7.500 lei cu titlu de daune materiale.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. și a obligat inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor de 7.500 lei și 17.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), din care 7.500 lei cu titlu de daune materiale și 17.000 euro cu titlu de daune morale.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. A. C. – prin reprezentant legal G. M. și obligă inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor 20.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) și 3.340 lei, din care 20.000 euro cu titlu de daune morale și 3.340 lei cu titlu de prestație lunară periodică calculată global de la data producerii accidentului rutier (22.07.2012) și până în luna aprilie 2015, inclusiv.
A obligat inculpatul B. C., începând cu data de 01.05.2015, la plata către partea civilă G. A. C. – prin reprezentant legal G. M. a unei prestații lunare periodice, în cuantum de 121 lei, reprezentând diferența între salariul minim net pe economie garantat în plată și pensia de urmaș obținută de partea civilă, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. M. și a obligat inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor de 30.000 lei și 17.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), din care 30.000 lei cu titlu de daune materiale și 17.000 euro cu titlu de daune morale.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I. și a obligat inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 17.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), cu titlu de daune morale.
A admise în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. (fostă G.) N. și a obligat inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 17.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), cu titlu de daune morale.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. C. și a obligat inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 17.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), cu titlu de daune morale.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. și a obligat inculpatul B. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 10.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), cu titlu de daune morale.
În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din OUG nr. 61/2005, a obligat asigurătorul L. Insurance Company PLC – prin corespondent și mandatar legal . la plata acestor sume datorate de către asiguratul său - inculpatul B. C. – către părțile civile S. C. G., S. A. M. – prin reprezentant legal S. S., S. C., S. S., S. I., S. M., G. A. C. – prin reprezentant legal G. M., G. I., G. M., S. (fostă G.) N., R. C. și G. D., în limita plafonului legal.
În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul B. C. la plata către partea civilă S. S. a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul B. C. la plata sumei de 4.250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 27.08.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, rechizitoriul nr. 3679/P/2012 întocmit la data de 11.08.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1,2 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 22.07.2012, orele 19,35, inculpatul B. C. a condus autoturismul marca MBW cu numărul de înmatriculare P-7422-AH pe drumul comunal 19, în afara localității D., județ I., iar pe fondul nerespectării prevederilor legale privitoare la viteza maximă legal admisă pe sectorul de drum și distanța suficientă față de vehiculul din față a intrat în coliziune cu mopedul marca Kymco, condus de către S. M. G., în urma impactului rezultând decesul acestuia din urmă și a pasagerului G. V..
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a respins cererea formulată de inculpatul B. C., prin avocat ales, de restituire a cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu în vederea completării urmăririi penale.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 3679/P/2012 întocmit la data de 11.08.2014 de Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1,2 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul acelorași dispoziții procedurale a constat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul B. C..
Încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.04.2014 a rămas definitivă.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa fotografică și schița locului accidentului (f 8-49 d.u.p.), bon de testare Drager (f 70 d.u.p.), buletin de examinare clinică (f 73 d.u.p.), cerere de analiză și proces-verbal de prelevare a probelor biologice (f 72 d.u.p), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f 71 dup), raport medico-legal de autopsie (f 74-76 d.u.p.), raport medico-legal de autopsie (f 77-79 d.u.p.), declarațiile părților civile S. S. și G. M. (f 80-88 dup), raport de expertiză tehnică judiciară (f 54-69 d.u.p), declarațiile inculpatului B. C. (f 146-154 d.u.p.).
Pe parcursul cercetării judecătorești:
- au fost audiat inculpatul B. C. (f 91-93 dosar);
- în baza art. 374 alin. 7 Cod procedură penală probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți nu au mai fost readministrate, fiind puse în dezbatere contradictorie;
- a fost încuvințată proba testimonială fiind audiați martori N. N.-C. (f 133 dosar), C. M. (f 134 dosar), C. I. A. (f 156-157 dosar), N. A. M. (f 158-159 dosar), D. Jean A. (f 160-161 dosar);
- au fost atașate fișele de cazier judiciar și cazier rutier ale inculpatului.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22.07.2012, în jurul orelor 19,35, după ce consumase alcool, inculpatul B. C. se deplasa pe drumul comunal 19, în afara localității D., județ I., cu autoturismul marca MBW cu numărul de înmatriculare P-7422-AH, circulând în direcția orașului M..
La ieșirea din localitatea menționată, în zona km 1+100 m, pe fondul consumului de alcool și al vitezei excesive (aprox. 100 km/h), inculpatul s-a angajat în depășirea unui autovehicul neidentificat, iar la revenirea pe sensul inițial de mers nu s-a asigurat corespunzător, nu a apreciat corect distanța și a acroșat din spate mopedul marca Kymco, condus de către victima S. M. G., care circula regulamentar în același sens de mers.
Mopedul a fost proiectat cu partea dreaptă pe carosabil, imprimând o urmă de zgâriere de 18 metri lungime, iar fragmente din carenaj și corpurile victimelor S. M. G. și G. V. au fost proiectate pe o distanță de peste 52 metri.
În urma accidentului, conducătorul mopedului și pasagerul acestuia, numiții S. M. G. și G. V., au decedat.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa fotografică și schița locului accidentului (f 8-49 d.u.p.) din care reiese că accidentul rutier s-a produs pe DC 19 din localitatea D., județ I. la data de 22.07.2012, în jurul orelor 19,30.
Pe drumul comunal circulația se desfășura în ambele sensuri de mers lățimea părții carosabile fiind de 6,00 m.
Segmentul de drum pe care s-a produs accidentul este acoperit cu asfalt, partea carosabilă era uscată, cerul senin, iar vizibilitatea bună. În zona producerii accidentului nu se aflau montate indicatoare rutiere.
La fața locului a fost identificat și autoturismul marca MBW cu numărul de înmatriculare P-7422-AH condus de către inculpatul B. C. și mopedul marca Kymco.
În urma accidentului a rezultat decesul conducătorului mopedului S. M. G. și a pasagerului G. V..
La momentul cercetării la fața locului inculpatul B. C. a susținut că se afla la volanul autoturismului marca MBW cu numărul de înmatriculare P-7422-AH și circula pe DC 19 în direcția orașului M., iar la un moment dat mașina s-a turat singură motiv pentru care a depășit auto din fața sa pentru a nu-l lovi, a pierdut controlul asupra direcției de mers, iar la revenirea pe sensul său de mers a lovit în partea din spate un moped; bon de testare Drager (f 70 d.u.p.) din care rezultă că inculpatul consumase alcool înainte de a se urca la volanul autoturismului său și prezenta, la ora 19,59, valoarea de 0,38 mg/l alcool pur în aerul expirat; buletin de examinare clinică (f 73 d.u.p.) din care rezultă că, la momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unității medicale menționate, inculpatul a declarat că a consumat alcool, mai exact 400 ml bere și a ingerat alimente; cerere de analiză și proces-verbal de prelevare a probelor biologice (f 72 d.u.p) care atestă recoltarea probelor de sânge cu respectarea dispozițiilor legale; buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f 71 dup) emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din care rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 0,55 g la 1000 ml sânge- rezultat aferent primei probe recoltate la ora 21,50 și o alcoolemie de 0,35 la 1000 ml sânge - rezultat aferent celei de-a doua probe recoltate la interval de o oră; raport medico-legal de autopsie (f 74-76 d.u.p.) potrivit căruia moartea numitului S. M. G. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unui politraumatism. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure în condițiile unui accident rutier și au legătură de cauzalitate directă cu decesul. Sângele recoltat a evidențiat că victima consumase alcool – 2,95 g %0; raport medico-legal de autopsie (f 77-79 d.u.p.) potrivit căruia moartea numitului G. V. a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de bază craniană suferit în cadrul unui politraumatism. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure în condițiile unui accident rutier și au legătură de cauzalitate directă cu decesul. Sângele recoltat a evidențiat că victima consumase alcool – 1,55 g %0; declarațiile părților civile S. S. și G. M. (f 80-88 dup) care solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului; raport de expertiză tehnică judiciară (f 54-69 d.u.p) din care rezultă că, la data de 22.07.2012, în jurul orelor 19,30, inculpatul B. C. a condus autoturismul marca MBW cu numărul de înmatriculare P-7422-AH pe DC 19 din localitatea D., județ I..
La ieșirea din localitate, în zona km 1+100 m, inculpatul s-a angajat în depășirea unui autovehicul neidentificat, iar la revenirea pe sensul inițial de mers nu s-a asigurat corespunzător, nu a apreciat corect distanța, a acroșat din spate mopedul marca Kymco, condus de către victima S. M. G., care circula în rula în fața auto depășit, la circa 1,5 m de axul drumului.
Mopedul a fost proiectat cu partea dreaptă pe carosabil, imprimând o urmă de zgâriere de 18 metri lungime, iar fragmente din carenaj și corpurile victimelor S. M. G. și G. V. au fost poiectate pe o distanță de peste 52 metri.
După impact, autoturismul BMW a fost frânat instensiv pe o traiectorie paralelă cu axul drumului, apoi a rulat inerțial pe o distanță de 128 metri, apoi a derapat lateral spre dreapta pe o lungime de 44 metri, iar în final s-a oprit la circa 200 metri de locul impactului.
Mopedul marca Kymco a fost proiectat în dreapta părții carosabile, la 4,9 metri de marginea carosabilului și la o distanță de 39 metri de locul impactului.
Expertul a stabilit că starea de pericol a fost creată de către inculpatul B. C., care a circulat cu o viteză peste limita legală (aprox. 100 km/h), nu s-a asigurat corespunzător și nu a apreciat corect distanța față de vehiculul care se deplasa în fața sa.
Victimele S. M. G. și G. V., conducătorul și pasagerul mopedului nu au creat stare de pericol, deoarece acesta se deplasa pe sensul său de mers, la circa 1,5 metri de axului drumului, cu o viteză de circa 35 km/h, neexistând nicio posibilitate de evitare a accidentului; declarația martorei C. I. A. (f 156-157 dosar) din care reiese că se afla în mașina inculpatului în momentul producerii accidentului, iar vehiculul se deplasa cu aproximativ 80-90 km/h. La un moemnt dat B. C. s-a angajat în depășirea unei dubițe, iar la revenirea pe sensul de mers a observat în fața sa, la 4-5 metri, un moped, imediat producându-se impactul cu acesta; declarațiile inculpatului B. C. (f 146-154 d.u.p. f 91-93 dosar) care a negat faptele reținute în sarcina sa.
În cursul urmării penale și în fața instanței de judecată inculpatul B. C. a încercat să-și formuleze o . apărări care vizau înlăturarea/diminuarea răspunderii sale penale.
Astfel, în prima sa declarație dată oral în fața organelor de poliție, la momentul efectuării cercetării la fața locului inculpatul B. C. a susținut că se afla la volanul autoturismului marca MBW cu numărul de înmatriculare P-7422-AH și circula pe DC 19 în direcția orașului M., iar la un moment dat mașina s-a turat singură motiv pentru care a depășit auto din fața sa pentru a nu-l lovi, a pierdut controlul asupra direcției de mers, iar la revenirea pe sensul său de mers a lovit în partea din spate un moped.
În ziua următoare producerii accidentului, la data de 23.07.2012, fiind audiat, inculpatul B. C. a consemnat în scris și a menținut cele declarate verbal. A arătat că motorul autoturismului său s-a turat și a accelerat, motiv pentru care a acționat pedala de frână, fără nici un rezultat. Ca urmare, pentru a evita impactul cu vehiculul care se deplasa în fața sa, a virat stânga pentru de depăși, însă a pierdut controlul asupra direcției de mers, iar când a ajuns pe sensul său a lovit în partea din spate mopedul pe care se aflau victimele S. M. G. și G. V..
Inculpatul a mai susținut că nu a observat mopedul decât în momentul în care a avut loc impactul, apoi s-a speriat și nu-și amintește cum a ajuns în poziția în care a rămas vehiculul după accident, viteza sa inițială fiind de aproximativ 80-90 km/h.
La data de 22.11.2012, inculpatul a revenit asupra propriilor declarații, susținând că nu poate preciza viteza sa de deplasare, însă a efectuat o menevră de depășire a unui vehicul care circula în fața sa, dându-și apoi seama că în fața acestuia circula un moped „aproape de axul drumului”.
La data de 13.02.2014, inculpatul și-a nuanțat din nou declarațiile, arătând că a efectuat benevol o manevră de depășire a unei dubițe care se deplasa în același sens de mers, în condițiile în care traficul era „lejer”. Când a revenit din depășire s-a „trezit” cu scuterul în față și crede că instinctiv a frânat, neputând însă evita impactul.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a susținut că, înainte de a se angaja în depășire, s-a asigurat, a semnalizat și a intrat în depășire, la revenire pe banda sa de mers observând mopedul. A mai susținut că exista posibilitatea ca mopedul să de deplaseze „șerpuit” pe șosea sau ca dubița pe care o depășea să fi fost prea aproape de moped.
În referire la declarațiile sale anterioare, B. C. a arătat că „eram în stare de șoc, cred că am vrut să găsesc o apărare pentru producerea accidentului”, menționând totuși că „pur și simplu nu am observat mopedul”.
Analizând declarațiile inculpatului B. C. prin care acesta susține că se deplasa cu o viteză redusă, iar cauza pierderii controlului asupra vehiculului a fost generată de defecțiuni tehnice care au determinat turarea motorului autoturismului pe care îl conducea, cu consecința necesității efectuării unei manevre de depășire a vehiculului care se deplasa în fața sa, instanța a constatat că acestea sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum a fost redat mai sus, motiv pentru care Judecătoria apreciază că acestea sunt incapabile de a conduce la aflarea adevărului în cauză, urmând astfel a fi înlăturate.
În mod similar, instanța a înlăturat din materialul probator și susținerile inculpatului potrivit cărora mopedul condus de către victimă de deplasa „șerpuit” pe suprafața carosabilă, având în vedere că expertiza tehnică judiciară a indicat contrariul, iar declarațiile inculpatului au arătat constant că nu a observat motoscuterul decât în momentul producerii impactului.
În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul B. C..
În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului B. C. care, la data de 22.07.2012, orele 19,35, a condus autoturismul marca MBW cu numărul de înmatriculare P-7422-AH pe drumul comunal 19, în afara localității D., județ I., iar pe fondul consumului de alcool și a nerespectării prevederilor legale privitoare la viteza maximă legal admisă pe sectorul de drum și distanța suficientă față de vehiculul din față a intrat în coliziune cu mopedul marca Kymco, condus de către S. M. G., în urma impactului rezultând decesul acestuia din urmă și a pasagerului G. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa din culpă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul B. C., asigurătorul L. Insurance Company PLC și părțile civile.
Prin apelul său, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei și în latura civilă a cauzei, a solicitat cenzurarea sumelor acordate părților aflate în grad de rudenie mai îndepărtat.
În apelul părților civile S. S., S. I., S. C., S. M., S. C. G., S. A. M. s-a solicitat executarea în regim de detenție a pedepsei, iar în latura civilă, s-a solicitat recalcularea prestațiilor periodice pentru minorele S. și majorarea cuantumului daunelor morale.
Celelalte părți civile, în apelurile lor au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale.
Apelul asigurătorului a vizat două critici, în sensul că s-au acordat daune materiale fără să existe probe, iar daunele morale sunt prea mari.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor aduse, precum și din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunea de ucidere din culpă, gradul de pericol social concret al infracțiunii dat de împrejurările în care a fost comisă și de urmările produse - inculpatul a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan, nu a respectat normele privind regimul circulației cauzând astfel un accident de circulație soldat cu decesul a două persoane, relațiile sociale încălcate referitoare la dreptul la viață, de circumstanțele personale ale inculpatului: acesta are vârsta de 28 de ani, are ocupație și loc de muncă, studii medii, nu are antecedente penale, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunilor săvârșite și a negat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, formulându-și apărări nereale în scopul de a înlătura sau atenua răspunderea penală.
În ceea ce privește dozarea pedepsei aplicată inculpatului, s-a aplicat acestuia o pedeapsă îndreptată spre mediul special.
Astfel, în baza art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal a condamnat inculpatul B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
De asemenea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de 861 Cod penal din 1969 pedeapsa fiind suspendată sub supraveghere, instanța apreciind că numai prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal din 1969, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunii și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că persoanele vătămate s-au constituit părți civile astfel:
Partea civilă S. C. G. – în calitate de fiică a defunctului S. M. G. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 800.000 euro cu titlu de daune morale și a sumei de 1500 lei cu titlu de pensie lunară de întreținere calculată de la data producerii accidentului și până la împlinirea vârstei de 26 ani.
Partea civilă S. A. M. (prin reprezentant legal S. S.) – în calitate de fiică a defunctului S. M. G. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 800.000 euro cu titlu de daune morale și a sumei de 1500 lei cu titlu de pensie lunară de întreținere calculată de la data producerii accidentului și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Partea civilă S. S. – în calitate de soție a defunctului S. M. G. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de daune morale.
Partea civilă S. C.– în calitate de mamă a defunctului S. M. G. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de daune morale.
Partea civilă S. I. – în calitate de tată a defunctului S. M. G. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de daune morale.
Partea civilă S. M. – în calitate de soră a defunctului S. M. G. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de daune morale.
Totodată, părțile civile S. S., S. C., S. I. și S. M. au solicitat suma de 100.000 lei, în cote egale, cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare, pomeniri).
Partea civilă G. A. C. (prin reprezentant legal G. M.) – în calitate de fiu al defunctului G. V. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 80.000 euro cu titlu de daune morale și a sumei de 500 lei cu titlu de pensie lunară de întreținere calculată de la data producerii accidentului și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 ani.
Partea civilă G. M. – în calitate de soție a defunctului G. V. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 80.000 euro cu titlu de daune morale și 30.000 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare, piatra funerară, pomeniri).
Partea civilă G. I.– în calitate de tată al defunctului G. V. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
Partea civilă S. (fostă G.) N. – în calitate de mamă a defunctului G. V. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
Partea civilă G. D. – în calitate de bunică a defunctului G. V. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 40.000 euro cu titlu de daune morale.
Partea civilă R. C. – în calitate de soră a defunctului G. V. – a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 40.000 euro cu titlu de daune morale.
În dovedirea pretențiile civile formulate, părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri (f 76-90, 103-108,130-132, 150-156 dosar) și proba testimonială, fiind audiați martorii N. N.-C. (f 133 dosar), C. M. (f 134 dosar), C. I. A. (f 156-157 dosar), N. A. M. (f 158-159 dosar), D. Jean A. (f 160-161 dosar), ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Potrivit art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Legiuitorul a stabilit și categoriile de persoane îndreptățite la repararea prejudiciului, în funcție de natura daunelor.
Astfel, cu privire la prejudiciul nepatrimonial, potrivit art. 1391 alin. 2 Cod civil, instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
În referire la prejudiciul material, art. 1392 cod civil stipulează că, cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1357 și urm. Cod civil: fapta ilicită a inculpatului (decesul numiților S. M. G. și G. V. pe fondul nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația vehiculelor pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de părțile civile (constând în efectuarea de cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile specifice ritului creștin) și moral (dispariția bruscă din viața familiilor a celor două victime) suferite de părțile civile, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de decesul victimelor) și vinovăția dovedită a inculpatului care a acționat din culpă.
Instanța a apreciat faptul că, în momentele ulterioare accidentului rutier, părțile civile S. S., S. C., S. I., S. M. și G. M. nu au avut în vedere preconstituirea de probe care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de înmormântările și pomenirile ulterioare.
În atare situația, Judecătoria a apreciat asupra cuantumului pretențiilor materiale ale părților civile și va lua în calcul, pe lângă înscrisurile depuse și declarațiile martorilor menționați, audiați sub aspectul laturii civile (care au arătat parte din sumele cheltuite, ceremoniile de înmormântare și pomenire etc.) și a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul pomenirilor organizate anul potrivit ritului creștinesc de la momentul decesului și până în prezent și numărul de participanți.
Instanța a considerat că părțile civile S. S., S. C., S. I. și S. M. a dovedit că au efectuat cheltuieli materiale comune în cuantum de 30.000 lei (7500 lei fiecare), iar partea civilă G. M. în același cuantum de 30.000 lei.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către părțile civile, Judecătoria a reținut că, deși nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (cum ar fi impactul emoțional puternic pentru părțile civile cauzat de decesul subit al tatălui/fiului/fratelui/nepotului, victime ale accidentului rutier, de care erau extrem de atașați sufletește).
La stabilirea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale instanța a analizat despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de părțile civile în urma decesului membrilor lor de familie.
Astfel a luat în considerare suferința psihică prin care au trecut părțile civile în urma în urma accidentului, necesitatea suplinirii victimelor în relațiile din sânul familiilor, faptul că acestea vor fi lipsite pentru totdeauna de dreptul de a se bucura de prezența membrului de familie decedat, dar și de sprijinul său moral și material, vârsta părților civile, relațiile foarte apropiate existente între părțile civile și victime, fapte confirmate de către martorii audiați.
Instanța a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile: S. C. G., S. A. M. și G. A. C. (în calitate de fiice/fiu ai defuncților S. M. G. și G. V.) – în cuantum de 20.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) pentru fiecare; R. C., S. (fostă G.) N., G. I., G. M., S. M., S. C., S. S. (în calitate de soții/părinți/frați ai defuncților S. M. G. și G. V.) – în cuantum de 17.000 euro și G. D. (în calitate de bunică a defunctului G. V.) – în cuantum de 10.000 euro, fără ca sumele să constituie o îmbogățire fără justă cauză, cu respectarea principiului echității.
Judecătoria a ținut să precizeze, în referire la daunele morale acordate, că nu a identificat un criteriu de cuantificare diferită a prejudiciului moral care să se bazeze pe o ierarhizare teoretică a relațiilor de familie și care să conducă la aplicarea necondiționată a unui tratament diferit între părinți, frați/surori și soția defunctului.
În schimb, instanța a apreciat că trauma psihică este mai mare în cazul copiilor defuncților, care vor crește fără tată pentru tot restul vieții lor.
Instanța va respinge însă cererea formulată de către partea civilă S. I. (în prezent decedat) de obligare a inculpatului la plata unor daune morale, din următoarele considerente:
În cursul urmăririi penale, la data de 09.08.2013, în numele părților civile S. C. G., S. A. M., S. S., S. C., S. S., S. I., S. M., prin avocat fără împuternicire avocațială, a fost depusă la dosar o cerere de constituire parte civilă, în care se arată generic că moștenitorii defunctului S. M. G. solicită daune materiale și morale (fila 93 dup).
La șase zile după emiterea acestui înscris, respectiv la data de 15.08.2013, partea civilă S. I. a decedat, așa cum rezultă din certificatul de deces aflat la fila 90 din dosar.
Potrivit art. 1391 alin. 4 Cod civil, dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispozițiilor prezentului articol (care vizează repararea prejudiciului nepatrimonial – daunele morale), nu trece la moștenitori. Aceștia îl pot însă exercita, dacă acțiunea a fost pornită de defunct.
În opinia instanței, înscrisul depus în cursul urmăririi penale de către avocat, în care se arată printre altele că partea civilă S. I. solicită plata unor daune morale necuantificate, nu îmbracă forma unei veritabile constituiri de parte civilă.
Din examinarea Legii nr. 51/1995, rezultă că profesia de avocat este liberă și independentă, iar avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă (art. 29 alin. 1).
Ca urmare, noțiunea de avocat nu se circumscrie noțiunii de "persoană vătămată" pentru a putea formula o cerere de constituire de parte civilă, el acționând în calitate de mandatar convențional în numele acestei categorii de persoane.
În dovedirea calității sale și a mandatului ce i-a fost acordat de către persoana vătămată (formularea cererii de constituire de parte civilă), avocatul trebuie să depună la dosar împuternicirea avocațială (sau procura autentică), întrucât cererea poate fi făcută fie personal, fie prin mandatar, împuternicit prin procură să o introducă.
În mod generic, procura, ca negotium, este un act juridic unilateral, iar ca instrumentum, este înscrisul în care se enumeră actele juridice ce urmează să fie îndeplinite de mandatar în numele mandantului. Părțile redactează un înscris tocmai pentru a se putea verifica puterile conferite mandatarului, precum și limitele în care acesta poate contracta în numele mandantului.
În prezenta cauză, Judecătoria a constatat că cererea de constituire de parte civilă formulată în numele părții civile S. I. nu este semnată de către acesta, ci de către un avocat, care însă nu a dovedit calitatea sa de reprezentant convențional al persoanei vătămate, întrucât la dosar, nu există o împuternicire avocațială.
Din punct de vedere teoretic, chiar și în lipsa împuternicirii avocațiale, persoanele vătămate S. C. G., S. A. M., S. S., S. C., S. S., S. I., S. M. aveau posibilitatea ca ulterior, până la începerea cercetării judecătorești, să-și „însușească” această constituire de parte civilă și să modifice întinderea pretențiilor. Numai că, în ceea ce-l privește pe S. I., acest lucru a fost imposibil de făcut, întrucât acesta a decedat.
Ca urmare, Judecătoria a constatat că, la data decesului său, S. I. nu formulase o cerere de constituire de parte civilă care să vizeze repararea unui prejudiciu nepatrimonial, iar dreptul la despăgubiri cu titlu de daune morale nu poate fi transmis moștenitorilor săi legali (S. C., S. M., S. C. G. și S. A. M.), potrivit art. 1391 alin. 4 Cod civil, spre deosebire de pretențiile cu titlu de daune materiale.
Instanța nu a reținut culpa victimelor în producerea accidentului rutier, așa cum a solicitat inculpatul și asigurătorul L. Insurance Company PLC – prin corespondent și mandatar legal . și, în consecință, nu va diminua daunele acordate părților civile.
În motivarea acestei opinii, Judecătoria a avut în vedere faptul că, din nicio probă aflată la dosarul cauzei nu rezultă că, prin propriile lor fapte, victimele ar fi contribuit la producerea accidentului rutier. În schimb, expertiza tehnică judiciară a stabilit că, la ieșirea din localitate, în zona km 1+100 m, inculpatul s-a angajat în depășirea unui autovehicul neidentificat, iar la revenirea pe sensul inițial de mers nu s-a asigurat corespunzător, nu a apreciat corect distanța, a acroșat din spate mopedul marca Kymco, condus de către victima S. M. G., care circula în rula în fața auto depășit, la circa 1,5 m de axul drumului.
În urma impactului fragmente din carenaj și corpurile victimelor S. M. G. și G. V. au fost poiectate pe o distanță de peste 52 metri.
În mod similar, mopedul marca Kymco a fost proiectat la o distanță de 39 metri de locul impactului.
Expertul a stabilit că starea de pericol a fost creată exclusiv de către inculpatul B. C., care a circulat cu o viteză peste limita legală (aprox. 100 km/h), nu s-a asigurat corespunzător și nu a apreciat corect distanța față de vehiculul care se deplasa în fața sa.
Victimele S. M. G. și G. V., conducătorul și pasagerul mopedului nu au creat stare de pericol și nici nu aveau vreo posibilitate de evitare a accidentului.
Așa fiind, faptul că victimele se aflau sub influența băuturilor alcoolice sau că nu purtat căști de protecție ori veste reflectorizante nu poate atrage de plano catalogarea drept comună a culpei în producerea accidentului rutier. Instanța constată că nu există nicio legătură de cauzalitate între eventualele acțiuni ilicite a victimelor și urmările produse, decesul acestora datorându-se numai nerespectării de către inculpatul B. C. a dispozițiilor care reglementează circulația pe drumurile publice.
Judecătoria a apreciat că purtarea căștilor de protecție de către victime nu ar fi dus la un alt deznodământ, având în vedere aspectele rezultate din expertiza tehnică judiciară (care arată proiectarea victimelor la o distanță de 52 metri de locul impactului), din planșa fotografică întocmită cu ocazia cercetării la fața locului (care arată intensitatea leziunilor traumatice ale victimelor) și mai ales din rapoartele de expertiză medico-legală (care au indicat leziuni traumatice incompatibile cu viața – hemoragie internă și externă consecutivă unei rupturi hepatice și a unor plăgi delabrante fesier stâng consecutive unui politraumatism-în cazul lui S. M. G., respectiv traumatism cranio-cerebral cu fractură de bază craniană suferit în cadrul unui politraumatism- în cazul lui G. V.).
În ceea ce privește solicitările formulate de către părțile civile S. C. G., S. A. M. (prin reprezentant legal S. S.) și G. A. C. (prin reprezentant legal G. M.) de obligare a inculpatului și asigurătorului la plata unor pensii lunare de întreținere în cuantum de 1.500 lei, respectiv 500 lei, instanța urmează a le admite, însă într-un alt cuantum decât cel solicitat, din următoarele considerente:
Prestația lunară periodică tinde să compenseze din punct de vedere material pierderea suferită de către copiii victimelor și constituie în fapt o despăgubire care nu are caracterul unei pensii de întreținere. În această privință, criteriul stării materiale a inculpatului nu poate fi reținut, iar prestația nu poate fi acordată pentru trecut decât sub forma unei sume globale.
Potrivit art. 1390 alin. 1 Cod civil, persoanele îndreptățite la repararea prejudiciului cauzat prin decesul unei persoane sunt persoanele care, potrivit legii, se aflau în întreținerea victimei.
Potrivit art. 499 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. De asemenea, potrivit art. 516 Cod civil, există obligație de întreținere între soți. Obligația de întreținere între soț și soție își are fundamentul în prevederile art. 325 Cod civil potrivit căruia „Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc”.
Pentru a stabili cuantumul pensiei lunare de întreținere, instanța a avut în vedere dispozițiile art.1390 Cod civil, respectiv nevoile celui păgubit, pe de o parte, și veniturile pe care victimele le aveau la momentul decesului, stabilite potrivit art. 1387-1389 Cod civil, pe de altă parte (echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească).
Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă fiind stabilit, potrivit art. 1388 Cod civil, pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ținându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească. Dacă însă cel păgubit nu avea o calificare profesională și nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.
În dovedirea veniturilor lunare ale defuncților, părțile civile nu au depus la dosar nici un înscris care să ateste că S. M. G. și G. V. erau încadrați în muncă și obțineau venituri cu caracter de stabilitate.
Martorii audiați sub aspectul laturii civile au arătat că defuncții desfășurau activități lucrative în domeniul construcțiilor, făcând parte din echipe de muncitori constructori care lucrau „la negru”, în funcție de lucrările contractate.
Deși martorii au arătat în esență că S. M. G. și G. V. obțineau lunar aproximativ 2-3.000 lei, Judecătoria a apreciat că aceste declarații nu pot suplini lipsa unor înscrisuri care să stabilească, cu certitudine, care este cuantumul veniturilor realizate lunar, în ultimul an de dinaintea accidentului, cu caracter de stabilitate.
De altfel, părțile civile au arătat că nu au alte înscrisuri care să dovedească veniturile defuncților, ca de exemplu contract de muncă/prestări servicii, fișă fiscală, decizii fiscale de impunere etc., fără a putea preciza dacă aceștia aveau o calificare profesională.
Prin urmare, instanța s-a raportat, la calculul prestației lunare, la salariului minim net pe economie garantat în plată în România.
Totodată, instanța a avut în vedere nevoile concrete ale părților civile, în raport cu vârsta și activitățile intrinseci acesteia (S. A. M. și G. A. C. sunt minori, iar S. C. G., deși majoră, urmează cursurile unei instituții de învățământ superior, așa cum rezultă din adeverința emisă de către Universitatea București - fila 132 dosar), precum și contribuția nemijlocită a victimelor la asigurarea climatului familial și educația copiilor săi, fără însă a excede limitelor prevăzute în art. 529 alin. 2 Cod civil, care arată că întreținerea datorată de părinte, se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Potrivit HG nr. 1091/2014 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2015 a fost stabilit la 975 lei lunar (724 lei net).
Potrivit HG nr. 871/2013 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2014 a fost stabilit la 900 lei lunar (670 lei net).
Potrivit HG nr. 23/2013 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2013 a fost stabilit la 800 lei lunar (601 lei net).
Potrivit HG nr. 1225/2011 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2012 a fost stabilit la 700 lei lunar (530 lei net).
Pentru perioada cuprinsă între 22.07.2012 (data săvârșirii faptei ilicite) și luna aprilie 2015, inclusiv Judecătoria a calculat global cuantumul prestației, prin raportare la salariul minim net pe economie garantat în plată în fiecare din anii 2012,2013,2015 și 2015 și aplicarea cotelor prevăzute de art. 529 alin. 2 Cod civil, corespunzător fiecăreia din părțile civile.
Totodată, potrivit art. 1393 alin. 1 Cod civil, din suma obținută instanța a scăzut, în cazul minorului G. A. C., cuantumul obținut de acesta de la asigurările sociale, a cărei valoare se ridică la 60 lei, întrucât prestația lunară periodică este reprezentată de diferența între salariul minim net pe economie garantat în plată și pensia de urmaș obținută de partea civilă.
Astfel sumele au fost acordate prin raportate la normele legale și la situația de fapt, precum și la urmările tragice ale accidentului.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2,4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art.421 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B. C., părțile civile S. S., S. C., S. M., S. C. G., S. A. M., S. I. prin moștenitorii legali S. C. si S. M., precum si părțile civile G. M. in nume propriu si ca reprezentant legal ai minorului G. A. C., G. I., S. N., G. D. si R. C. si partea responsabilă civilmente L. I. INSURANCE COMPANY prin mandatar S.C. AVUS INTERNAȚIONAL - BROKER asigurare REASIGURARE SRL împotriva sentinței penale nr. 142/08.05.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul penal nr._ .
In baza art. 275 alin. 2, 5 Cpp obligă fiecare apelant la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. N. A. B. R.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
17 ex.
Red. N. C. M. – Judecătoria Cornetu
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
