Mandat european de arestare. Sentința nr. 384/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 384/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 384/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 384
Ședința publică din data de 22 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. CONSTATINESCU
GREFIER: S. I.-F.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A. N..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1790/II-5/2014 din data de 21.12.2014, transmisă în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 4 din Legea 302/2004 în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 24.10.2014 de P. Leipzig, Germania, față de numitul Z. N., fiul lui C. și I., născut la data de 17.01.1972 în Roșiorii de Vede, jud.Teleorman, domiciliat în Roșiori de Vede, .. 20, jud. Teleorman, posesor al CI . nr._ emisă la data de 12.08.2014 de SPCLEP Roșiori de Vede, CNP_ urmărit pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat urmat de violență, prev. de art. 249 (1); 250 (2); NR.1 și NR 3 B) din Codul penal german, pentru a se dispune cu privire la luarea măsurii arestării persoanei solicitate pentru o perioadă de 15 zile, conform art. 101 alin. 5 lit. a din legea nr. 302/2004, republicată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns persoana solicitată Z. N., personal, aflat în stare de reținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. A., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la fila 7 și de apărător ales, avocat L. F., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/22.12.2014, aflată la fila 8 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de către autoritățile germane, însoțit de traducerea în limba română, fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate și formularul „M”.
Curtea, în baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, constată încetată delegația apărătorului din oficiu prin prezentarea apărătorului ales al acestuia.
De asemenea, se înmânează o copie de pe mandatul european persoanei solicitate.
La interpelarea Curții, persoana solicitată, personal, arată că a fost în Germania în anul 1992 în luna iunie și își aduce aminte că de ce s-a întâmplat la incidentul din benzinărie, însă nu-și aduce aminte să fi lovit pe cineva. Arată că doar s-a aplecat să fixeze centura, dar nu a lovit pe nimeni.
Mai arată că de la acel moment și până acum a mai fost în Germania, în repetate rânduri. Precizează că nu a locuit în Germania, ci s-a întors în anii 1992.
Persoana solicitată Z. N., personal, având cuvântul, arată că nu dorește să dea o declarație cu privire la existența și conținutul mandatului european de arestare și își menține declarațiile date în fața Ministerul Public.
La interpelarea Curții, persona solicitată Z. N., personal, arată că este de acord să fie predată autorităților germane.
Curtea aduce la cunoștința persoanei solicitate că potrivit legii penale române, fapta reținută în sarcina sa este prescrisă, acesta fiind un motiv opțional de refuz de predare prevăzut de Legea 302/2004.
Apărătorul ales al persoanei solicitate, având cuvântul, arată că persoana solicitată dorește să se ducă singură în Germania, pentru a rezolva această problemă juridică, în sensul de a avea posibilitatea de a călători pe teritoriul Germaniei.
Arată că persoana solicitată a mai fost o dată sancționată de autoritățile din Germania, acesta având un depozit pe care statul german l-a executat, iar de atunci nu a mai avut probleme cu legea.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea sesizării formulate de către P. de pe lângă Curtea de apel București și refuzarea executării mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane, întrucât în cauză este incident un motiv opțional de refuz al predării, respectiv intervenția prescripției răspunderii penale conform art. 98 alin. 2 lit. g din Legea 302/2004. Arată că în conformitate cu mandatul european de arestare fapta ar fi fost comisă în anul 1992, având corespondent în legislația română în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal, termenul de prescripție specială de 16 ani fiind împlinit în anul 2008. De asemenea, arată că și în cazul în care fapta ar avea corespondent în fapta de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 sau chiar 233 alin. 3 Cod penal, pentru care maximul special prev. este 12 ani închisoare, termenul de prescripție specială fiind de 20 de ani, acesta s-ar fi împlinit în anul 2012. Apreciază că fapta este de o gravitate medie, iar conform fișei de cazier judiciar, persoana solicitată a mai fost sancționată în anul 2001 în Germania, cu pedeapsa amenzii, pentru . statului german, fără pașaport.
Față de toate aceste motive, solicită aplicarea disp. art. 107 alin. 4 din Legea 302/2004, rap. la art. 28 alin. 3 din Legea 241/2010.
Apărătorul ales al persoanei solicitate Z. N., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public. Arată că într-adevăr, există posibilitatea instanței de judecată să refuze executarea mandatului european de arestare, însă este opțiunea personală a persoanei solicitate de a se preda autorităților judiciare germane, întrucât aceasta călătorește în mod frecvent pe teritoriul acestui stat, tranzitându-l.
Persoana solicitată Z. N., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și precizează că familia sa locuiește în Marea Britanie.
C U R T EA
La data de 21.12.2014, pe rolul Curții de Apel București Secția I Penală a fost înregistrată sesizarea nr. 1790/II-5/2014 formulată de Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, privind solicitarea arestării provizorii pe baza semnalării în Sistemul de Informații Schengen și în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 24.10.2014 de P. Leipzig, Germania precum și predarea persoanei solicitate Z. N., cetățean român.
Persoana solicitată a fost prezentată în fața procurorului la data de 21.12.2014, procurorul dispunând măsura reținerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 21.12.2014, ora 14,30 până la data de 22.12.2014, ora 14,30, persoanei solicitate fiindu-i aduse la cunoștință existența mandatului și infracțiunea care a determinat emiterea acestuia de către autoritățile germane și a fost prezentată instanței de judecată la termenul din aceeași dată.
Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul semnalării și faptul că se reține în cuprinsul acesteia existența mandatului european de arestare emis de autoritățile germane împotriva sa și dispozițiile art. 99, 100 și 104 din Legea 302/2004 republicată și față de motivele menționate în cuprinsul încheierii din data de 21.12.2014, a acordat termen pentru prezentarea mandatului european de arestare la data de 22.12.2014 mandat care a fost depus la acest termen.
Curtea a consemnat poziția persoanei solicitate în sensul că nu a avut obiețiuni la identitate, a menționat prezența sa în cursul anului 1992 pe teritoriul Germaniei și contactul cu autoritățile germane, arătând de asemenea că a fost într-o benzinărie de unde a luat motorină, contestând exercitarea violențelor asupra lucrătorilor.
Curtea constată că împotriva persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare de către autoritățile germane la data de 24.10.2014, reținându-se săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. din Codul penal german, resepctiv prev. de art. 233 Cod penal român, din informațiile cuprinse în mandatul european de arestare rezultând informațiile obligatorii care sunt necesare, mandatul fiind emis în lipsa persoanei solicitate pe baza ordonanței de aplicarea măsurii arestării preventive dispuse la data de 24.10.2014, în vederea urmăririi penale.
Curtea reține că faptele pretins săvârșite, care fac obiectul mandatului european de arestare pentru care persoana este urmărită constau în esență în aceea că la data de 23.06.2014, a sustras o stivlă de motorină dintr-o benzinărie din Leipzig iar la plecare a vătămat unul dintre lucrătorii comerciali, care a încercat să îl oprească, pentru a se sustrage astfel și a-și asigura scăparea, descrierea faptelor fiind menționată anterior așa cum rezultă din mandat.
De asemenea Curtea reține din cuprinsul mandatului că durata maximă a pedepsei pentru infracțiunea ce constituie obiectul mandatului, respectiv art. 249 și art. 250 din Codul penal german este închisoarea de până la 15 ani.
Se reține din cuprinsul mandatului că persoana solicitată nu a participat personal la momentul la care s-a emis mandatul european de arestare, că nu s-a pronunțat o decizie a unei instanțe de judecată împotriva acesteia, că s-a emis un ordin de detenție provizorie în închisoare împotriva sa, nefiind menționate nici garanțiile prevăzute.
Față de aceste mențiuni explicite din cuprinsul mandatului, care sunt concordante cu cele menționate în cuprinsul ordonanței de arestare care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare, reținând cî nu xistă nici un dubiu referitor la data săvârșirii faptei, Curtea constată că este incident în cauză un impediment la predare, respectiv motivul opțional de refuz de predare, respectiv cel prev. de art. 98 alin. 2 lit. g din Legea nr. 302/2004 republicată,
când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;
Fapta reținută în sarcina persoanei solicitate, astfel cum a fost expusă în cuprinsul mandatului european de arestare, este prevăzută în Codul penal german și pedepsită cu pedepse de până la 15 ani închisoare, se încadrează în dispozițiile art. 96 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea nefiind subordonată în acest caz condiției ca faptele să constituie infracțiuni și potrivit legii române, având corespondent și în legislația penală română în dispozițiile art. 233 din codul penal.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în raport de această infracțiune pentru care persoana solicitată nu a fost condamnată, este incidentă una dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 alin. 1 sau alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv opțional de refuz al executării mandatului european, astfel încât Curtea, chiar dacă persoana solicitată a arătat că este de acord cu predarea sa pentru a dovedi nevinovăția în fața autorităților germanee și a putea călători liberă, apreciază că nu se impune predarea și prin urmare, nici arestarea acesteia.
Curtea reamintește că într-adevăr mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.
Reținând însă că în cauza de față Curtea a constatat incidența motivului opțional de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, chiar dacă mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. 1 din lege și nu se impun alte informații suplimentare, Curtea apreciază că nu se poate dispune punerea în executare a mandatului european de arestare pentru infracțiunea menționată având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei au trecut mai mult de 22 de ani, că termenul de prescripție specială de 16 ani a fost împlinit încă din anul 2008, acest termen fiind împlinit în anul 2012 chiar și în cazul în care fapta ar avea corespondent în fapta de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 sau chiar 233 alin. 3 Cod penal, pentru care maximul special este de 12 ani închisoare, termenul de prescripție specială fiind de 20 de ani.
Curtea reține așadar că infracțiunea s-a săvârșit în urmă cu foarte mult timp, este de o gravitate medie, persona solicitată nu a mai săvârșit alte fapte în România iar conform fișei de cazier judiciar, aceasta a fost sancționată în anul 2001 în Germania, cu pedeapsa amenzii, pentru . statului german, fără pașaport și reține de asemenea că nici situația personală nu indică necesitatea predării acesteia în Germania, familia persoanei solicitate fiind împreună cu aceasta în România, respectiv Marea Britanie, potrivit susținerilor sale.
Pentru aceste considerente, având în vedere așadar existența motivului de refuz la predare, ținând seama de toate împrejurările cauzei, Curtea apreciază că nu este necesară predarea persoanei solicitate în vederea executării mandatului european de arestarii, Curtea reiterând în continuare principiul recunoașterii și încrederii reciproce, care guvernează mandatul european de arestare și în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. 1din Legea nr. 302/2004 republicată.
În baza art. 107 alin. 1 din Legea nr.302/2004 republicată respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 24.10.2014 de P. Leipzig, Germania, privind persoana solicitată Z. N., cetățean român, mandat emis în vederea efectuării urmăririi penale și judecății.
Constată incidența în cauză a motivului de refuz opțional de predare prev. de art. 98 alin. 1 lit. g din Legea nr. 302/2004.
Constată că persoana solicitată a fost reținută la data de 21.12.2014 pentru 24 de ore.
În baza art. 107 alin. 4 din Legea 302/2004 modificată dispune comunicarea hotărârii prezente potrivit. art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 107 alin. 1 din Legea nr.302/2004 republicată respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 24.10.2014 de P. Leipzig, Germania, privind persoana solicitată Z. N., cetățean român, mandat emis în vederea efectuării urmăririi penale și judecății.
Constată incidența în cauză a motivului de refuz opțional de predare prev. de art. 98 alin. 1 lit. g din Legea nr. 302/2004.
Constată că persoana solicitată a fost reținută la data de 21.12.2014 pentru 24 de ore.
În baza art. 107 alin. 4 din Legea 302/2004 modificată dispune comunicarea hotărârii prezente potrivit. art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 400 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de contestație în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. I.-F. S.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1528/2014. Curtea de... → |
|---|
