Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 1531/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1531/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 1531/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
decizia penală nr. 1531/A
Ședința publică din data de 8.XII.2014
Curtea compusă din:
Președinte: V. B.
Judecător: D. P.
Grefier: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelul declarat de apelantul-persoană vătămată B. C.-M. împotriva Sentinței penale nr.2.496/24.X.2014 a Judecătoriei Sectorului V, București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-persoană vătămată B. C.-M. personal, (legitimat cu CI . nr._, eliberat la 17.10.2013 de SPCEP Sector 1), a lipsit intimatul-inculpat C. M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel:
Apelantul-parte-vătămată B. C.-M. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale a instanței de fond, iar rejudecând solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai aspră, având în vedere gravitatea faptei săvârșite și antecedentele penale, considerând că pedeapsa aplicată de către instanța de fond este prea blândă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de partea-vătămată ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că în mod corect instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din vechiul Cod penal, având în vedere că fapta nu prezintă gradul social al unei infracțiuni, fiind o faptă de amenințare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2.496/24.X.2014 a Judecătoriei Sectorului V, București – Secția I-a penală, în baza art. 386 cod procedură penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. M. C. din infracțiunea prev. de art. 193 alin.1 cp 1969 în infracțiunea prev. de art. 206 cp cu aplic.art. 35 alin.1 cp.
În baza art. 19 Legea nr.255/2013 cu ref. la art. 18 ind.1 și art. 91 cp 1969 și art. 5 cp rap.la art. 396 alin.5 cu ref. la art. 16 alin.1 cod procedură penală, a fost achitat inculpatul C. M. C. [fiul lui A. și A., născut la data de 1.06.1981 în București, domiciliat în București, sector 5 .. 1, ., ., CNP-_], sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 193 alin.1 cp 1969 cu aplic. art. 41 alin.2 cp 1969 la plângerea părții vătămate B. C. M..
S-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.
În baza art. 19, art. 25, art. 397 cod procedură penală și art. 1357 și urm. cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei către partea civilă B. C. M. (domiciliat în București, sector 4, ., . de daune morale.
În baza art. 274 Cod procedură penală, a mai fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 27.11.2013, sub nr._, petentul B. C. M. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1735/II-2/2013 din data de 14.11.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea împotriva ordonanței nr._/P/2011 din data de 11.10.2013 a procurorului de caz prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 C.p. a înv. C. M. C. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei în sarcina numitului C. M. C., neînceperea urmăririi penale față de C. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de insultă și calomnie, prev. de art. 205, 206 C.p., și a solicitat admiterea plângerii, și anularea ca nejuste și neîntemeiată a ordonanțelor atacate și aplicarea împotriva intimatului a unei alte măsurii sancționatorii mai aspre.
În fapt, petentul a arătat că ordonanțele atacate sunt nejuste și neîntemeiate, apreciind ca justă și întemeiată măsura de disjungere a cauzei și trimiterea dosarului către Secția 24 poliție în vederea extinderii cercetărilor în vederea depistării și tragerii la răspundere a persoanelor care l-au contactat telefonic. De asemenea, a arătat că a formulat plângeri prin care a solicitat tragerea la răspundere penală și civilă a autorilor infracțiunilor de amenințare, respectiv a delictelor civile de calomnie și insultă săvârșite de persoane necunoscute prin intermediul telefonului mobil în data de 24.09.2011, aceste amenințări continuând și ulterior. Totodată a mai arătat că a trimis organelor de cercetare penală o . probe cu privire la faptele antisociale incriminate și după identificarea unuia dintre autori, un fost subordonat, i s-a luat o declarație, dar nu a fost tras la răspundere, deși organele de cercetare penală au propus începerea urmăririi penale față de C. M. C., conform art. 193 C.p., măsura a fost confirmată, ulterior s-a propus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. De asemenea, a mai arătat că a solicitat cercetarea numitului C. M. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și proxenetism, cât și a delictelor civile de calomnie și insultă, însă organele de cercetare penală au făcut în mod eronat referire la cercetarea și sancționarea infracțiunilor de calomnie și insultă deși el solicitase în mod expres încadrarea și sancționarea respectivelor fapte antisociale ca fiind delicte civile și în nici un caz infracțiuni.
În drept, petentul a invocat disp. art. 278 ind. 1 C.p.p.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.
Prin încheierea de ședință din data de 31.01.2014, în temeiul art. 278 ind.1 al.8 lit.c C.proc.pen., a fost admisă in parte plângerea formulată de petentul B. C. M. în contradictoriu cu intimatul C. M. C. împotriva ordonanțelor nr._/P/2011 din 11.10.2013 și nr. 1735/II-2/2012 din 14.11.2013 emise de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5.
S-au desființat ordonanțele atacate și s-a reținut cauza spre judecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare prevăzută și pedepsită de art.193 alin.1 C.pen., în ce îl privește pe intimatul C. M. C..
În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpatul și partea vătămată, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune morale.
La termenul de judecată din data de 16.09.2014, instanța în baza art. 386 cpp a pus în discuție o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. M. C. din infracțiunea prev. de art. 193 alin.1 cp 1969 în infracțiunea prev. de art. 206 cp cu aplic.art. 35 alin.1 cp și a rămas în pronunțare asupra acestei cereri odată cu fondul cauzei.
Analizând probatoriul administrat în cauză, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 7 noiembrie 2011 a fost înregistrată la Secția 24 Poliție plângerea formulată de petent, prin care a sesizat faptul că la data de 24.09.2011, în intervalul orar 09:00-15:00, a primit 8 apeluri telefonice de pe mai multe telefoane cu număr de apel privat, fiind amenințat cu acte de violență, calomniat și insultat.
Ulterior, la data de 11.01.2012, a fost înregistrată la Secția 24 de Poliție o nouă plângere penală, prin care petentul a reclamat faptul că la data de 20.11.2011, în intervalul orar 8,30-09,00 a primit patru apeluri telefonice de pe unul sau mai multe numere private fiind insultat, calomniat și amenințat cu acte de violențe.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, din data de 2 martie 2012, cele două plângeri au fost conexate
În cursul cercetărilor penale, a fost identificată persoana care la datele de 24.09.2011 și 20.11.2011 l-a apelat pe petent, în persoana numitului C. M. C..
Prin rezoluția din 14.12.2012, s-a dispus începerea urmăririi penale a intimatului C. M. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare prev si ped dea rt.193 alin.1 din C.pen., constând în aceea că la data de 24.09.2011 și respectiv la data de 20.11.2011 acesta i-a adus amenințări cu acte de violență prin telefon petentului B. C..
Prin rezoluția nr._/P/2011 din 14.12.2012, a fost confirmată începerea urmăririi penale fața de învinuitul C. M. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art.193 alin.1 C.pen .
La data de 6 februarie 2013, i s-a adus la cunoștință învinuirea învinuitului C. M. C. (fila 29 vol.II dup).
În calitate de învinuit, a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei și s-a rezumat să declare ca deși deține respectivul număr de telefon nu-și explică cum de a fost apelat petentul de pe numărul său de telefon. A mai declarat că nu dorește să facă alte completări (fila 31 dup).
În declarația de la data de 19.03.2012, intimatul în calitate de făptuitor a declarat că îl cunoaște pe petent care a fost șeful biroului de paza obiective din cadrul Poliției Comunitare București, intimatul lucrând în cadrul aceluiași birou în perioada noiembrie 2007-octombrie 2008. A mai declarat că nu își poate explica de ce apare numărul său de telefon apelându-l pe petentul B. C., în datele de 24.09.2011, respectiv 20.11.2012, întrucât nu l-a apelat niciodată și nici nu ține minte dacă a împrumutat telefonul cuiva să-l apeleze.
În declarația dată în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a avut aceeași atitudine de nerecunoaștere a faptei de amenințare, precizând totodată că deține postul telefonic cu număr de apel_ din cursul anului 2009 și că nu a împrumutat telefonul altei persoane și nici nu știe ca alte persoane să fi folosit telefonul la datele la care se reține că au fost săvârșite faptele de amenințare.
Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv, plângeri și declarații parte vătămată, declarații inculpat, proces-verbal din data de 13.02.2012 de declasificare listing telefonic, înregistrările și transcrierile convorbirilor telefonice, judecătorul fondului a constatat că inculpatul C. M. C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de amenințare, constând în aceea că a apelat-o telefonic pe persoana vătămată B. C. M., în datele 24.09.2011 și 20.11.2011 și a amenințat-o cu acte de violență, respectiv că îl bate, că îl tunde la zero.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, la termenul de judecată din data de 16.09.2014, instanța de fond, în baza art. 386 Cod procedură penală, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. M. C. din infracțiunea prev. de art. 193 alin.1 cp 1969 în infracțiunea prev. de art. 206 cp cu aplic.art. 35 alin.1 cp, având în vedere succesiunea de legi penale de la data săvârșirii faptei și până la judecarea ei definitivă.
Judecătorul fondului a constatat că, atât în reglementarea anterioară, respectiv art. 193 Cod penal din 1969, cât și în reglementarea în vigoare, respectiv art. 206 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt aceleași.
În cauză, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă fapta și urmarea produsă, instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 18 ind.1 cp 1969, fiind prin urmare mai favorabilă legea anterioară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată B. C.-M., criticând soluția de achitare a inculpatului, solicitând condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate sau la amendă penală, având în vedere antecedentele penale și gravitatea faptei.
Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată apelul nefondat.
Instanța de fond a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei de amenințare prin apeluri telefonice, de urmările produse, concluzia corectă fiind aceea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin conținutul ei concret.
Aplicarea unei amenzi administrative de 1.000 lei este de asemenea, corect individualizată, având rolul de sancțiune a faptei comise.
Așa fiind, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat, cu obligarea persoanei vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-persoană vătămată B. C.-M. împotriva Sentinței penale nr.2.496/24.X.2014 a Judecătoriei Sectorului V, București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, obligă pe apelantul-persoană vătămată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.XII.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. B. D. P.
GREFIER,
L. A. P.
red.V.B.
dact.L.G.
ex.5
red.E.A.-Jud.Sect.5
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1528/2014. Curtea de... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1574/2014.... → |
|---|
