Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 591/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 591/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 591/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 591
Ședința publică de la 28 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpata M. A. împotriva Încheierii de ședință din data de 15 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată în stare de arest și asistată din oficiu de avocat G. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, recurenta inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi, care să impună în continuare privarea de libertate a inculpatei.
În susținerea apărării, arată că din probele dosarului nu rezultă indubitabil vinovăția acesteia, recurenta a avut o atitudine procesuală constantă – de nerecunoaștere a faptei, nu este cunoscută cu antecedente penale, are domiciliu stabil, patru copii in îngrijire, iar starea sa de sănătate este precară – aspect dovedit cu actele medicale de la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la fapta inculpatei, consideră că există suficiente indicii temeinice, în acest sens fiind procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, declarațiile investigatorului P. și ale colaboratorului D.. In ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, acesta rezidă din gravitatea faptei – trafic de droguri de mare risc - și urmările acesteia.
Față de aceste aspecte, apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că P. Ș. i-a dat bila de drog pentru a o da unui consumator. Recunoaște și regretă fapta, dar solicită a fi judecată în stare de libertate, dat fiind faptul că starea sănătății sale este gravă.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 15 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a I Penală (dosar nr._ ), în baza art.3002 Cod de procedură penală raportat la art.160b alin.1 și 3 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații P. Ș. A. zis „F. R.” (fiul lui D. și Mitrița, născut la data de 14.10.1984 în București, având CNP_, arestat în baza M.A.P. nr.315/UP din 14.12.2012, emis de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2012) și M. A. zisă „N.” (fiica lui G. și A., născută la data de 10.04.1950 în București, având CNP_, arestată în baza M.A.P. nr.314/UP din 14.12.2012, emis de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2012) și a fost menținută măsura arestării preventive luate față de aceștia.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că în mod temeinic s-a reținut la momentul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive că în cauză există indicii temeinice, în sensul art.143 Cod de procedură penală rap. la art.681 Cod de procedură penală, ale săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care se dispusese începerea urmăririi penale și, ulterior, punerea în mișcare a acțiunii penale.
Astfel, s-a constatat că presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit aceste fapte se întemeiază pe următoarele mijloace de probă:
A. în cazul inculpatului P. Ș. A.:
- pentru fapta din 11.09.2012: procesul-verbal de cumpărare autorizată din data de 11.09.2012 (filele 52-54 d.u.p.), procesul-verbal întocmit de procuror în data de 11.09.2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația investigatorului sub acoperire „P. V.” (filele 58-60 d.u.p.), procesul-verbal din data de 11.09.2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează declarația colaboratorului cu nume de cod „D. C.” (filele 61 și 62 d.u.p.), procesul-verbal de redare a convorbirii înregistrate în mediu ambiental în data de 11.09.2012 (filele 63 și 64 d.u.p.), proces-verbal din data de 11.09.2012, de predare-primire a două punguțe din material plastic tip „bilă” (fila 65 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică nr._/19.09.2012;
- pentru fapta din 15.09.2012: procesul-verbal de cumpărare autorizată din data de 15.09.2012 (filele 72-74 d.u.p.), procesul-verbal întocmit de procuror în data de 15.09.2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația investigatorului sub acoperire „P. V.” (filele 75-77 d.u.p.), procesul-verbal din data de 15.09.2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează declarația colaboratorului cu nume de cod „D. C.” (filele 81 și 82 d.u.p.), procesul-verbal de redare a convorbirii înregistrate în mediu ambiental în data de 15.09.2012 (fila 83 d.u.p.), proces-verbal din data de 15.09.2012, de predare-primire a două punguțe din material plastic tip „bilă” (fila 84 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică nr._/19.09.2012;
- pentru fapta din 18.09.2012: procesul-verbal de cumpărare autorizată din data de 18.09.2012 (filele 90-92 d.u.p.), procesul-verbal întocmit de procuror în data de 18.09.2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația investigatorului sub acoperire „P. V.” (filele 96-98 d.u.p.), procesul-verbal din data de 18.09.2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează declarația colaboratorului cu nume de cod „D. C.” (filele 99 și 100 d.u.p.), procesul-verbal de redare a convorbirii înregistrate în mediu ambiental în data de 18.09.2012 (fila 101 d.u.p.), proces-verbal din data de 18.09.2012, de predare-primire a două punguțe din material plastic tip „bilă” (fila 102 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică nr._/19.09.2012 ( filele 109-111);
B. În cazul inculpatei M. A.:
- pentru fapta din 08.09.2012: procesul-verbal de cumpărare autorizată din data de 08.09.2012 (filele 28-30 d.u.p.), procesul-verbal întocmit de procuror în data de 08.09.2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația investigatorului sub acoperire „P. V.” (filele 31-33 d.u.p.), procesul-verbal din data de 08.09.2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează declarația colaboratorului cu nume de cod „D. C.” (filele 37 și 38 d.u.p.), procesul-verbal de redare a convorbirii înregistrate în mediu ambiental în data de 08.09.2012 (fila 39 d.u.p.), proces-verbal din data de 08.09.2012, de predare-primire a două punguțe din material plastic tip „bilă” ( fila 40 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică nr._/27.09.2012;
- pentru fapta din 18.09.2012, mijloacele de probă sunt cele menționate în cazul inculpatului P. Ș. A..
S-a mai constatat că probele administrate ulterior arestării preventive nu sunt de natură să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, ci dimpotrivă, prin declarația dată de inculpata M. A. în data de 03.01.2013 în fața procurorului (fila 159 d.u.p.), aceasta a menționat că a dat heroină unor cetățeni, dar drogurile aparțineau lui „F. R.”, căruia îi dădea banii. În același context s-a mai precizat că veridicitatea aspectelor menționate de inculpatul P. Ș. R. la termenul la care a fost audiat urmează să fie stabilită în urma audierii în cauză a colaboratorului și investigatorului sub acoperire.
În ceea ce privește cazul de arestare preventivă reglementat de art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală, Tribunalul a apreciat că și acesta a fost corect reținut, având în vedere natura faptelor pentru care cei doi inculpați sunt trimiși în judecată, infracțiunile de trafic de droguri presupunând specularea în interes financiar a stării de dependență a altor persoane, fără niciun fel de preocupare față de consecințele pe care consumul acestor substanțe le-ar produce asupra sănătății acestora. Fapte de acest tip sunt de natură să creeze o stare de puternică temere în rândul societății, tot mai mulți membrii ai societății având de suferit nemijlocit de pe urma răspândirii acestui flagel. Tribunalul a avut în vedere caracterul repetat al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, au desfășurat-o cei doi inculpați, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților. Astfel, s-a reținut că inculpatul P. Ștefanin a fost anterior condamnat pentru trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului, fără drept, fiind eliberat din executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în data de 16.06.2011, cu un rest neexecutat de 78 de zile, iar în cursul anului 2012 i-au fost aplicate două amenzi cu caracter administrativ pentru fapte care s-a apreciat de către procuror că, deși întrunesc elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective și subiective, ale infracțiunii de trafic de droguri, nu prezintă, totuși pericolul social al unei infracțiuni. În acest context s-a apreciat că se poate reține în privința acestuia nu doar o perseverență, ci și o specializare infracțională, faptul că inculpatul nu și-a corijat atitudinea față de normele de conviețuire socială nici după executarea în parte a pedepsei cu închisoarea aplicate, și nici după ce a beneficiat de clemența organelor de urmărire penală, dispunându-se în privința sa scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiuni de tipul celei pentru care fusese anterior condamnat, aspecte care, în opinia instanței fondului, justifică temerea că, lăsat în libertate, acesta va comite fapte similare.
În ceea ce o privește pe inculpata M. A., Tribunalul a arătat că aceasta a fost anterior condamnată, pentru pedepsele respective intervenind grațierea, respectiv, împlinirea termenului de reabilitare judecătorească. În cursul anului 2008, aceasta a fost sancționată cu amendă administrativă pentru o faptă care s-a apreciat de către procuror că, deși întrunește elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective și subiective, ale infracțiunii de furt, nu prezintă, totuși pericolul social al unei infracțiuni. Și în cazul acesteia, deși nu se poate vorbi despre condamnări care să atragă starea de recidivă, s-a apreciat că se poate reține că a făcut dovada în mod repetat a disponibilității de a încălca normele de drept penal, acest aspect, la care se adaugă faptul săvârșirii, potrivit indiciilor temeinice, a două acte materiale, justificând temerea că, lăsată în libertate, va continua să comită noi infracțiuni.
Față de toate aceste aspecte, judecătorul fondului a apreciat că acest caz de arestare preventivă subzistă, având în vedere intervalul scurt trecut de la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, insuficient pentru ca ecoul negativ al faptelor, precum și sentimentele de insecuritate și indignare produse opiniei publice să se fi diminuat în așa măsură încât să nu mai impună privarea de libertate a inculpaților. Totodată, Tribunalul a apreciat că problemele de sănătate cu care s-ar confrunta inculpații și situația familială (inclusiv sub aspect financiar) a acestora nu este de natură să conducă la concluzia că pericolul social pe care îl prezintă nu este în continuare suficient de puternic pentru a justifica menținerea arestării preventive, în condițiile în care acestea existau la momentul când, potrivit indiciilor temeinice, inculpații au săvârșit faptele, neconstituind piedici, sau argumente suficiente pentru a-i determina pe inculpați să revină asupra rezoluției infracționale luate. Mai mult decât atât, s-a arătat că pe perioada detenției preventive, inculpații au dreptul la asigurarea tratamentului medical, inclusiv în condițiile art.1391 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal (la 18.03.2013, data comunicării) a declarat recurs inculpata M. A..
Cererea de recurs a inculpatei, nemotivată în scris a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 26 martie 2013.
În dezbaterile orale asupra recursului, desfășurate în ședința publică din data de 28 martie 2013, inculpata recurentă M. A., a cărei asistență juridică a fost asigurată cu acordul acesteia de către un apărător desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, dat fiind faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi, care să impună în continuare privarea sa de libertate, în susținerea solicitărilor sale invocând împrejurarea că nu este cunoscută cu antecedente penale, are domiciliu stabil, are patru copii in îngrijire, iar starea sa de sănătate este foarte precară, aspect dovedit cu actele medicale depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpata M. A. a fost arestată preventiv la data de 14 decembrie 2012, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul de procedură penală, în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012, iar, ulterior, a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.2504/D/P/2012 din data de 24.01.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, în fapt reținându-se în sarcina inculpatei că. la data de 18.09.2012, împreună cu inculpatul P. Ș. A. zis „F. R.”, a vândut cu suma de 250 lei cantitatea de 0,26 grame heroină colaboratorului sub acoperire „D. C.”, iar la data de 08.09.2012, a vândut, cu suma de 250 lei, cantitatea de 0,16 grame heroină în amestec cu cofeină, paracetamol, levomepromazin și griseofulvin, aceluiași colaborator sub acoperire, „D. C.”.
Examinând situația inculpatei recurente M. A. din perspectiva exigențelor art.3002 din Codul de procedură penală rap. la art.160b Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acesteia, precum și asupra necesității privării sale de libertate în continuare.
Astfel, în urma propriului examen asupra satisfacerii cerințelor legale care condiționează menținerea inculpatei în stare privativă de libertate, Curtea, raportându-se la exigențele art.143 alin.1 din Codul de procedură penală, observă că materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpata recurentă a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind apte a convinge un observator obiectiv că inculpata a avut o participare directă, conștientă și deliberată la activitățile infracționale respective.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpatei în libertate, Curtea apreciază că aspectele deja evidențiate în încheierea recurată referitor la această chestiune, sunt pe deplin justificate, astfel că sunt însușite ca atare de către instanța de control judiciar.
Astfel, întocmai judecătorului fondului, Curtea observă că starea de pericol la care face referire art.148 lit.f Cod de procedură penală este pusă în evidență de gravitatea sporită a faptelor presupus săvârșite de către inculpată, ilustrată în special de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), de împrejurările și modalitatea de desfășurare a activității infracționale (aspecte pe baza cărora se poate deduce că acțiunile ilegale ale inculpatei nu sunt izolate sau întâmplătoare, ci aceasta și-a făcut un adevărat modus vivendi din tranzacțiile ilicite cu subtanțe interzise), dar și de circumstanțele personale ale inculpatei.
Sub acest din urmă aspect se impune a fi remarcat faptul că inculpata M. A., nu se află la primul conflict cu legea penală, ci anterior a mai fost condamnată definitiv, respectiv sancționată administrativ pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, și chiar dacă aceste antecedente penale nu atrag starea de recidivă, ele constituie totulși o realitate juridică ce pune în evidență predispoziția acesteia către nesocotirea repetată a ordinii de drept.
Pe de altă parte, în același sens, deși inculpata are o vârstă înaintată și se confruntă cu unele probleme de sănătate, totuși având în vedere motivația financiară care pare a o fi determinat pe aceasta să comercializeze în mod repetat substanțe interzise, coroborată cu împrejurarea că nu a produs nicio dovadă din care să rezulte existența unor surse de venituri licite, Curtea apreciază că este rezonabil a considera că, aflată în libertate, aceasta prezintă un risc ridicat de a comite și alte fapte antisociale în sfera infracționalității cu narcotice, activități aducătoare în mod facil de considerabile avantaje pecuniare.
În egală măsură, la evaluarea acestei condiții prev. de art.148 lit. f teza a II-a din Codul de procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru luarea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor.
În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a nu fi periclitată lămurirea completă a cauzei și stabilirea corectă a adevărului judiciar
D. urmare, raportându-se și la dispozițiile art.136 alin.8 din Codul de procedură penală, Curtea constată că măsura arestării preventive este încă singura măsură care poate asigura în mod eficient protejarea interesului public, respectiv prezervarea securității relațiilor sociale de tipul celor grav vătămate prin faptele deduse judecății, atitudinea sinceră și cooperantă invocată de aceasta, nefiind suficientă pentru a justifica reconsiderarea necesității privării sale de libertate, raportat la gravitatea sporită a faptelor ce fac obiectul acuzației formulate împotriva ei.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M. A.împotriva încheierii din data de 15.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 13.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acesteia, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata M. A. împotriva încheierii de ședință din 15.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală (dosar nr._ 13).
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurenta inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. C. C. C.-B. I.-T.
GREFIER,
G. A. I.
red.jud.C.C.
ex.2
red.jud.A.S.-T.B.-S.II.P.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 971/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 78/2013. Curtea... → |
|---|
