Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 584/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 584/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 584
Ședința publică de la 28 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 19 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat Chițeanu R. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și intimata parte vătămată B. I. și B. S., lipsind intimata parte vătămată F. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatcritică sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care in opinia sa este prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
In susținerea apărării, arată că recurentul a recunoscut fapta comisă, are patru copii minori în întreținere, domiciliu stabil, iar valoarea prejudiciului a fost mică, părțile vătămate neconstituindu-se părți civile in cauză.
Intimatele părți vătămate B. I. și B. S., având cuvântul pe rând, arată că lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că fapta comisă nu este foarte gravă, dar pedeapsa aplicată este mult prea blândă în raport de circumstanțele personale ale recurentului, care a suferit 14 condamnări pentru fapte similare. In atare situație, scopul educativ al pedepsei nu mai poate fi atins față de împrejurarea că inculpatul și-a petrecut aproape jumătate din viață în penitenciar. Pedeapsa de 3 ani închisoare este foarte apropiată de minimul de 2 ani – rezultat ca urmare a reținerii disp. art. 3201 Cod procedură penală – nu se impune a fi redusă. Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că are patru copii minori, regretă fapta și solicită reducerea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 19/30.01.2013, Judecătoria L. Gară a dispus:
În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. „a,g, i” C.pen., cu aplic art. 75 lit. c) C.pen., art. 37 lit. „b” C.pen. și art. 3201 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul C. G. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.
În baza art. 192 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C.pen., art. 37 lit. „b” C.pen. și art. 3201 C.proc.pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.
În baza art. 33 lit. „a” C.pen., rap. la art. 34 lit. „b” C.pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II – a și lit. „b” C.p. din momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 88 C.p. scade din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21.11.2012 la zi.
În baza art. 350 C.proc.pen. menține starea de arest a inculpatului C. G..
Ia act de faptul că părțile vătămate B. I., B. S. și F. V. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 lit. „b” din C.pen. dispune confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul C. G. a unei perechi de mănuși din cauciuc, culoare maro, cu inscripția „Encore Ansell Orthopaedic”, uzate; a unei perechi de încălțăminte tip adidas, mărimea 44, culoare neagră, marca WINK, uzată; a unei perechi de încălțăminte tip adidas, mărimea 42, culoare albă, marca Lacoste, uzată, aflate în camera de corpuri delicte a Poliției or. L. Gară potrivit dovezilor . nr._/29.11.2012, . nr._/17.12.2012 și . nr._/17.12.2012.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul nr.2249/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară, inculpatul C. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. „a,g,i” C.pen., cu aplic. art.75 lit. „c” C.pen. și art. 37 lit. „b” C.pen. și de art. art.192 alin. 2 C.pen. cu aplic. art.75 lit. „c” C.pen. și art.37 lit. „b” C.pen, reținându-se că în noaptea de 20/21.11.2012, de comun acord cu N. M. (major) și F. M. A. (minor), care i-au asigurat paza, inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea părților vătămate B. I. și B. S., de unde a sustras trei saci conținând 45 kg. sămânță de floarea-soarelui, pentru ca ulterior, pentru a nu fi prinși de către martorii care i-au surprins și au pornit în urmărirea lor, să pătrundă fără drept în curtea părții vătămate F. V., creându-i acesteia o stare de temere și nesiguranță.
S-a arătat că situația de fapt expusă în rechizitoriu se probează prin: proces-verbal de constatare; plângerea părții vătămate F. V.; plângerea părții vătămate B. I.; planșă fotografică cuprinzând principalele aspecte ale cercetării la fața locului efectuate la locuința părții vătămate B. I.; declarațiile inculpatului C. G.; planșă fotografică cuprinzând aspecte ale pantofilor tip sport aparținând inculpatului C. G. la momentul comiterii faptelor; declarațiile inculpatului minor F. M. A.; declarațiile inculpatului major N. M.; proces verbal de conducere în teren efectuată de către inculpatul N. M.; planșă fotografică cuprinzând principalele aspecte ale conducerii în teren; planșă fotografică cuprinzând aspecte ale obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale învinuitului N. M., precum și ale profilului urmei de încălțăminte aparținând acestuia; declarațiile părților vătămate B. I., B. S. și F. V.; declarațiile martorilor S. A. N., T. G., B. N. și G. C.; rapoarte întocmite de către lucrătorii de poliție solicitați să intervină în noaptea de 20/21.11.2012, după comiterea faptelor pentru imobilizarea inculpatului C. G.; fișe de cazier judiciar; procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Părțile vătămate B. I., B. S. și F. V. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Urmare a solicitării instanței, au fost transmise înscrierile din cazierul judiciar al inculpatului.
În fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu, solicitând ca judecarea cauzei să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C.proc.pen.
Pentru aceste motive nu au mai fost administrate alte probe de către instanță.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În seara de 20.11.2012 inculpatul C. G. s-a deplasat împreună cu martorii N. M. (major) și F. M. A. (minor) la locuința lui G. A. din orașul F., unde au stat până în jurul orelor 200, revenind apoi toți trei la locuința inculpatului, unde de comun acord au hotărât să sustragă diverse bunuri, fără a stabili ce bunuri și de unde anume.
După ce inculpatul C. G. a luat de la locuința sa o pereche de mănuși din cauciuc de culoare maro, s-au deplasat cu toții pe . . or. F., oprindu-se în dreptul imobilului cu nr. 10, proprietatea părților vătămate B. I. și B. S..
În timp ce martorii N. M. și F. M. A., conform înțelegerii inițiale, au rămas de pază pe stradă, inculpatul C. G. a sărit gardul, pătrunzând în curtea părților vătămate B. I. și B. S., revenind după un timp la gard cărând un sac din rafie de culoare albă conținând floarea-soarelui, pe care l-a luat din magazia aflată în construcție, unde se aflau depozitați mai mulți saci cu cereale. Inculpatul le-a dat sacul, peste gard, celor doi inculpați, după care s-a reîntors la magazia din curtea părților vătămate B. I. și B. S., cu intenția de a lua alți doi saci cu cereale, dar întrucât a fost simțit de câinii din curte a abandonat unul din saci pe holul clădirii și unul lângă zidul exterior, părăsind apoi curtea în aceeași modalitate în care a și intrat, îndreptându-se către DN3.
Văzând că nu sunt urmăriți și că nu s-a produs agitație printre vecinii părții vătămate, cei trei s-au hotărât să revină la imobilul părților vătămate B. I. și B. S., inculpatul intenționând să ia și sacul pe care-l abandonase în curte.
Întrucât au observat un bărbat venind cu o bicicletă pe stradă, respectiv pe martorul S. A. N., cei trei s-au așezat pe o bancă aflată în dreptul imobilului amplasat vis-a-vis de casa părților vătămate B. I. și B. S., iar după o scurtă discuție purtată cu martorul, care a îndreptat în direcția lor o lanternă pentru a vedea cine sunt, cei trei au plecat în fugă. La jumătatea drumului către DN3, inculpații s-au intersectat cu martorul B. M., fiul părților vătămate, ce conducea un autoturism Skoda O. cu care se îndrepta către locuința părinților săi, anunțat fiind de către aceștia că li s-au sustras cereale din curte.
La un moment dat cei trei s-au despărțit, inculpatul C. G. escaladând gardul și pătrunzând în curtea locuinței părții vătămate F. V., abandonând lângă gard și sacul cu floarea soarelui pe care l-a sustras de la părțile vătămate B. I. și B. S..
Audiat fiind la urmărirea penală, martorul N. M., care inițial a avut calitatea de învinuit în cauză, a recunoscut comiterea faptelor, confirmând faptul că i-a asigurat, împreună cu minorul F. M. A., paza inculpatului C. G., în timp ce acesta a sustras cereale din curtea părților vătămate B. I. și B. S..
Inițial, inculpatul C. G. a negat comiterea faptelor ce i se rețin în sarcină, pentru ca ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, să revină asupra declarațiilor date, recunoscând comiterea ambelor fapte, respectiv a sustragerii de cereale din curtea părților vătămate B. I. și B. S. și de violare a domiciliului părții vătămate F. V., în noaptea de 20/21.11.2012, în timp ce martorii N. M. și F. M. A. i-au asigurat paza.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că faptele există, prezintă pericol social, sunt prevăzute de legea penală și au fost săvârșite cu intenție directă de către inculpat.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, precum și recunoașterea faptelor de către inculpat la prezentarea materialului de urmărire penală și în fața instanței.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că faptele care fac obiectul prezentei cauze au fost comise în stare de recidivă post-executorie, față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată inculpatului prin sentință penală nr. 158/29.06.2011 (dosar nr._ ) a Judecătoriei L. Gară, fiind arestat la data de 04.08.2012 și liberat condiționat la data de 26.06.2012, conform sentinței penale nr. 1567/22.06.2011 emisă de Judecătoria Medgidia, având un rest de pedeapsă neexecutată de 38 zile. Cum noile fapte au fost săvârșite de către inculpatul C. G. după împlinirea duratei pedepsei, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare, în sarcina sa, la încadrarea juridică a faptelor în mod corect s-a reținut starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. „b” C.pen.
Prin Ordonanța organului de cercetare penală nr. 2249/P/2012 din 21.11.2012 s-a luat față de inculpat măsura reținerii pe timp de 24 de ore.
Prin Ordonanța nr. 2249/P/2012 din data de 22.11.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul C. G. pentru infracțiunile de „furt calificat” prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. „a,g,i” C.pen. cu aplic. art. 75 lit. „c” C.p. și art. 37 lit. „b” C.p. și „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 al. 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. „b” C.p., ambele cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p.
Prin Încheierea de ședință din data de 22.11.2012, pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul nr._, definitivă prin încheierea penală nr.126/22.11.2012 a Tribunalului Călărași – luându-se act de retragerea recursului declarat de inculpat, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. G. pe o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 22.11.2012, până la data de 20.12.2012.
La data de 18.12.2012 s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului C. G., încheierea pronunțată în dosarul nr._ a1 rămânând definitivă prin nerecurare.
În drept, fapta inculpatului C. G., care în noaptea de 20/21.11.2012, de comun acord cu martorul major N. M. și martorul minor F. M. A., ce i-au asigurat paza, a pătruns prin escaladare în curtea părților vătămate B. I. și B. S., de unde a sustras trei saci conținând 45 kg. sămânță de floarea-soarelui, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. „a. g. i „ C. pen. cu aplic. art. 75 lit. „c” C.p. și art. 37 lit. „b” C.pen., în timp ce fapta aceluiași inculpat, care împreună cu martorul N. M., în noaptea de 20/21._, după sustragerea de cereale de la părțile vătămate B. I. și B. S., fără drept, pentru a nu fi prinși de către martorii care i-au surprins și au pornit în urmărirea lor, au pătruns în curtea părții vătămate F. V., persoană căreia i-au creat stare de temere și nesiguranță (fila 114 d.u.p.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 alin. 2 C.pen. cu aplic. art.75 lit. „c” C.pen. și art.37 lit. „b” C.pen.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.pen., respectiv persoana inculpatului, în vârstă de 37 de ani la data săvârșirii faptei, antecedentele penale – recidivist postexecutoriu; natura infracțiunilor - fapte săvârșite cu intenție, pe timp de noapte, împreună cu fiul său minor, pericolul pe care-l reprezintă astfel de fapte, respectiv starea de insecuritate creată față de patrimoniul persoanelor, atragerea la săvârșirea de infracțiuni a fiului său minor, antecedența penală a inculpatului, care în perioada 1994-2012 a suferit mai multe condamnări pentru comiterea de infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu (filele 45-49 d.u.p.), dar și de atitudinea sinceră a acestuia, de recunoaștere a faptei în fața instanței precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
În aceste condiții, instanța a constatat că nu i se pot acorda inculpatului circumstanțe atenuante, potrivit art. 74 C.pen., astfel că nici pedeapsa nu a fost coborâtă sub minimul special, potrivit art. 76 C.pen.
A luat act de faptul că părțile vătămate B., B. S. și F. V. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 lit. „b” din C.pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul C. G. a unei perechi de mănuși din cauciuc, culoare maro, cu inscripția „Encore Ansell Orthopaedic”, uzate; a unei perechi de încălțăminte tip adidas, mărimea 44, culoare neagră, marca WINK, uzată; a unei perechi de încălțăminte tip adidas, mărimea 42, culoare albă, marca Lacoste, uzată, aflate în camera de corpuri delicte a Poliției or. L. Gară potrivit dovezilor . nr._/29.11.2012, . nr._/17.12.2012 și . nr._/ 17.12.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei și solicitând reducerea pedepselor aplicate, în drept fiind invocate cazurile de casare prev. de art. 385 indice 9 punctul 14 din Codul de procedură penală,
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art.385 indice 6 alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză si a reținut în mod corect situația de fapt, din procesul-verbal de constatare, plângerea părții vătămate F. V., plângerea părții vătămate B. I., planșa fotografică cuprinzând principalele aspecte ale cercetării la fața locului efectuate la locuința părții vătămate B. I., declarațiile inculpatului C. G., planșă fotografică cuprinzând aspecte ale pantofilor tip sport aparținând inculpatului C. G. la momentul comiterii faptelor, declarațiile minorului F. M. A. și ale lui N. M., procesul verbal de conducere în teren a lui N. M.; planșă fotografică cuprinzând principalele aspecte ale conducerii în teren; planșă fotografică cuprinzând aspecte ale obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale învinuitului N. M., precum și ale profilului urmei de încălțăminte aparținând acestuia; declarațiile părților vătămate B. I., B. S. și F. V.; declarațiile martorilor S. A. N., T. G., B. N. și G. C.; rapoarte întocmite de către lucrătorii de poliție solicitați să intervină în noaptea de 20/21.11.2012, după comiterea faptelor pentru imobilizarea inculpatului C. G., rezultând că inculpatul C. G., în noaptea de 20/21.11.2012, de comun acord cu martorul major N. M. și martorul minor F. M. A., ce i-au asigurat paza, a pătruns prin escaladare în curtea părților vătămate B. I. și B. S., de unde a sustras trei saci conținând 45 kg. sămânță de floarea-soarelui, și deasemenea că acesta, împreună cu martorul N. M., în noaptea de 20/21._, după sustragerea de cereale de la părțile vătămate B. I. și B. S., fără drept, pentru a nu fi prinși de către martorii care i-au surprins și au pornit în urmărirea lor, au pătruns în curtea părții vătămate F. V., persoană căreia i-au creat stare de temere și nesiguranță.
Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, faptele inculpatului întrunind atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat” prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. „a. g. i „ C. pen. cu aplic. art. 75 lit. „c” C.p. și art. 37 lit. „b” C.pen. și respectiv ale infracțiunii de „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 alin. 2 C.pen. cu aplic. art.75 lit. „c” C.pen. și art.37 lit. „b” C.pen. și de asemenea apreciază că s-au aplicat corect și dispozițiile referitoare la starea de agravare și respectiv apreciază că și individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a realizat concordant cu activitatea infracțională pentru fiecare activitate infracțională, fiind reținute justificat și circumstanțele personale și reale ale inculpatului, respectiv infracțiunilor.
Inculpatul a recunoscut faptele, arătând cum a procedat la săvârșirea acestora, Curtea constatând că declarațiile inculpatului se coroborează sub aspectele esențiale cu celelalte probe administrate și apreciază că instanța a aplicat în mod corect dispozițiile relative la valoarea probantă a declarațiilor inculpatului în procesul penal, conform art. 69 din Codul de procedură penală, cărora le-a dat valență juridică.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de inculpat referitoare la individualizarea pedepselor aplicate, respectiv reducerea cuantumului pedepselor Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate.
Curtea reține astfel că instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 din Codul penal, acordând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a inculpatului în procesul penal.
Curtea reține că inculpatul a recunoscut într-adevăr săvârșirea faptelor, însă recunoașterea faptei în contextul modului de săvârșire și al surprinderii în flagrant de către organele de poliție, după ce a fost surprins de martorii care au observat activitatea infracțională nu putea determina o altă atitudine și ar fi fost și dificil de adoptat dat fiind că inculpatul,împreună cu ceilalți participanți au fost surprinși efectiv la locul faptelor, martorii prezenți la fața locului declarând că au văzut efectiv și au perceput nemijlocit toată desfășurarea evenimentelor, consecințele negative ale faptelor lor fiind constatate efectiv de către chiar organele de poliție și părțile vătămate, astfel încât în tot acest context negarea faptelor nu ar fi fost decât formală și în orice caz imposibil de dovedit față de evidența probelor de vinovăție.
Curtea reține de asemenea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior sancționat, inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit.b) Cod penal, corect reținută de instanță față de condamnarea anterioară la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr.158/ 29.06.2011 a Judecătoriei L. Gară, fiind arestat la data de 04.08.2012 și liberat condiționat la data de 26.06.2012, conform sentinței penale nr.1567/ 22.06.2011 emisă de Judecătoria Medgidia, având un rest de pedeapsă neexecutată de 38 zile, prezentele fapte fiind săvârșite după considerarea ca executată a acestei pedepse.
Curtea arată că această conduită a inculpatului nu poate fi în nici un caz fi asimilată cu o conduită ireproșabilă acesta, perseverând infracțional, nu a dovedit că a înțeles consecințele faptelor lor, Curtea apreciind că pedepsele aplicate sunt în măsură să satisfacă rolul preventiv educativ dar și funcțiile de exemplaritate și de eliminare ale pedepselor.
D. recunoașterea săvârșirii faptelor în sine, nu poate fi de natură să determine nici aplicarea de circumstanțe atenuante, în condițiile în care recunoașterea s-a efectuat în contextul anterior invocat de Curte, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a aplicat pedepse orientate spre minimul special pentru fiecare dintre infracțiuni, exact în considerarea atitudinii de recunoaștere, căreia i-a dat eficiența cuvenită astfel.
Curtea reține că au fost aplicate disp. art. 320 indice 1 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă fiind reduse cu o treime, pedepsele aplicate de instanța de fond încadrându-se în aceste limite, instanța de fond orientându-se la pedepse spre minim, Curtea reținând că aplicarea acestor dispoziții nu înlătură posibilitatea reținerii de circumstanțe atenuante, în măsura în care acestea ar putea fi reținute, însă, așa cum am arătat anterior, în cauza de față Curtea apreciază că nu pot fi reținute față de gravitatea faptelor, modul de acțiune, prejudiciul produs, asumând fără ezitare consecințele faptei, față de trecutul infracțional, toate acestea fiind relevante și având prelevanță față de atitudinea de recunoaștere, singura admisibilă în contextul săvârșirii faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului, propria situație familială fiind în mod evident cunoscută inculpatului și anterior faptelor, existența celor 4 copii în întreținere neîmpiedicându-l pe acesta să săvârșească infracțiuni.
În raport de toate acestea, Curtea apreciază că nu există nici un motiv pentru care să poată fi redus cuantumul pedepselor principale aplicate sub minimul special.
Reținând că hotărârea este legală sub toate aspectele, recursurile inculpaților fiind nefondate față de considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, îl va respinge ca atare.
În baza art. 383 alin. 2 Cod de procedură penală rap. la art. 88 Cod penal va deduce perioada reținerii și arestării preventive pentru inculpat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr.19 /30.01.2013 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosar nr._ . În baza art. 38517 alin.4 rap. la art.383 alin. 2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal, deduce din durata pedepsei perioada detenției preventive de al data de 21 noiembrie 2012 la zi.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. C. C. C.-B. I.-T.
GREFIER
G. A. I.
Red./Tehnored.M.C.
2 ex./15.04.2013
Jud.L.-Gară – A.E.M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 78/2013. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 579/2013.... → |
|---|
