Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 737/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 737/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 737/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 737/A
Ședința publică din 19.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. I. V.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul L. R. S. împotriva sentinței penale nr. 139/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat L. R. S., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales C. S., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la fila 7 din dosarul instanței de fond și de apărător din oficiu S. L., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei, lipsind intimata parte vătămată I. A. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Judecătoria Sectorului 6 București a înaintat un set de înscrisuri privind deducerea prevenției inculpatului, după care:
Curtea ia act de încetarea mandatului apărătorului din oficiu al inculpatului, față de prezentarea apărătorului ales, stabilind cuantumul onorariului parțial cuvenit la suma de 50 lei.
Apărătorul ales al apelantului inculpat arată că s-a încercat restituirea unor bunuri către partea vătămată, însă aceasta nu a putut fi contactată. În acest sens, apreciază că se impune citarea părții vătămate cu mențiunea ,,prezența obligatorie”.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu este necesară prezența părții vătămate.
Curtea, deliberând, respinge cererea apelantului inculpat de citare a refacere a procedurii de citare cu partea vătămată, apreciind că prezența acesteia nu este necesară în acest moment.
Astfel, pune în vedere pune în vedere inculpatului faptul că, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 4 C.p.p. are dreptul de a fi audiat în fața instanței de apel, atrăgându-i-se atenția că, în cazul în care nu dorește să dea declarații, nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care dorește să dea declarații, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul inculpat L. R. S., personal, arată că nu dorește să fie audiat, înțelegând să își mențină declarațiile anterioare.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al apelantului inculpat arată că apelul vizează modul de executare a pedepsei, apreciind că circumstanțele personale ale inculpatului recomandă o pedeapsă cu suspendare. În acest sens, arată că la dosarul cauzei există o ofertă de angajare pentru inculpat, acesta regretând profund cele întâmplate. Mai arată că o pedeapsă ar trebui să aibă caracter educativ, inculpatul neavând antecedente penale, iar prejudiciul este recuperabil, acesta fiind dispus să restituie banii și umbrela.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea apelului, ca nefondat, față de vârsta inculpatului la data săvârșirii faptei de tâlhărie, comisă noaptea, după ce în prealabil a urmărit victima.
Apelantul inculpat L. R. S., având ultimul cuvânt, arată că regretă greșeala și în toată perioada de detenție și-a învățat lecția.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.139 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București la data de 31.03.2015 în baza art.233 al.1-234 al.1 lit.d Cp cu ref.art.396 al.10 Cpp a fost condamnat inculpatul L. R. S., fiul lui T. și M., născut la data de 11.01.1988, în București, domiciliat în București, ., sector 5, CNP_, cetățenia română, studii: 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necunoscut cu antecedente penale, în prezent aflat în stare de arest preventiv la P. R., la 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 al.1 lit.a,b Cp (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ) pe o perioadă de 2 ani.
In conformitate cu art.65 al.1 Cp s-au interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 al.1 lit. a,b Cp.
In baza art.72 Cp deduce prevenția din 15.12.2014 la zi.
In baza art.399 Cpp s-a menținut arestul inculpatului.
S-a luat act că persoana vătămată I. A. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza art.112 al.1 lit.e Cp s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 214 lei și a umbrelei dobândite din săvârșirea infracțiunii.
A fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nr._/P/2014, din data de 21.01.2015, a fost trimis în judecată inculpatul L. R. S., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 al. 1-234 al. 1, lit. d Cp.
În fapt, la data de 09.12.2014, în jurul orei 22.00, în timp ce persoana vătămată se afla pe . blocului OD2 unde locuiește, a fost deposedată, prin violență, de telefonul mobil marca Nokia, pe care îl avea la vedere, întrucât vorbea la el și de o geanta pe care o avea în mană și care conținea acte personale, telefon mobil marca ALLVIEW, chei, ochelari de vedere, abonament RATB și suma de 214 lei.
Din declarația persoanei vătămate a rezultat ca autorul faptei a venit din spatele ei, i-a smuls telefonul din mână și geanta, după care a fugit prin spatele blocului.
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București s-a admis cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București de autorizare pe o durată de 30 de zile a interceptării comunicațiilor și localizarea telefoanelor persoanei vătămate cu seriile IMEI_ și_, fiind emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 523/10.12.2014. După punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, s-a constatat că, din data de 11.12.2014, în cele 2 telefoane au fost introduse cartela cu nr. de telefon_ și_. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că nr. de telefon_ era folosit de inculpatul L. R. S., iar nr. de telefon_ era folosit de V. M. G. C., prietena inculpatului L. R. S..
La data de 15.12.2014, organele de poliție au găsit asupra numitei V. M. G. C. telefonul mobil marca Alview dual sim, cu seriile IMEI_ și_, cu carcasă neagră, ce aparținea persoanei vătămate.
În cauză a fost audiată la data de 15.12.2014, în calitate de martor, numita V. M. G. C., prietena inculpatului L. R. S., care a declarat că, în urmă cu aproximativ o săptămâna, prietenul său a venit acasă în jurul orei 23.00, având asupra sa 2 telefoane mobile marca Nokia și Allview, spunând ca le-a luat de la o fată, fără a oferi alte detalii. Inculpatul i-a dat telefonul mobil marca Allview prietenei sale, pentru a-l folosi, iar el a oprit telefonul Nokia.
Telefoanele au fost recuperate și restituite persoanei vătămate.
G. ce conținea actul de identitate, alte acte personale și suma de 6 lei au fost predate persoanei vătămate, fiind găsită de o persoană necunoscută în apropiere de locul faptei și predată organelor de poliție.
La data de 15.12.2014, persoana vătămată l-a recunoscut din grup pe inculpat ca autor al faptei.
Inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, arătând că a urmărit-o pe persoana vătămată pentru că a văzut că vorbește la telefon, iar când a ajuns pe o alee întunecată, i-a smuls telefonul din mână, dar și geanta, a luat din geantă un alt telefon mobil, o umbrelă, dar și suma de 200 lei, iar geanta a aruncat-o pe . tufiș.
Actul de inculpare a fost probat cu: declarațiile lui L. R. S. în calitate de suspect și inculpat, plângerea și declarația persoanei vătămate, proces-verbal de recunoaștere din grup, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, declarațiile martorului V. M. G. C., dovadă de predare, proces-verbal de investigații.
Cu prilejul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a recunoscut fapta descrisă în rechizitoriu și și-a însușit probele administrate, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 396 al. 10 Cpp.
Analizând probatoriul cauzei, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin: declarațiile lui L. R. S. în calitate de suspect și inculpat, plângerea și declarația persoanei vătămate, proces-verbal de recunoaștere din grup, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, declarațiile martorului V. M. G. C., dovadă de predare, proces-verbal de investigații.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 al. 1-234 al. 1, lit. d Cp.
Fapta inculpatului L. R. S. care, la data de 09.12.2014, în jurul orei 22.00, a smuls din mâna persoanei vătămate I. A. A. un telefon mobil și geanta cu bunuri personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 al. 1-234 al. 1, lit. d Cp.
Inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, circumstanțe personale de natură a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei, conform art.74 Cod penal.
Reținând că inculpatul a recunoscut integral săvârșirea faptelor și beneficiază de dispozițiile art. 396 al. 10 Cpp, limitele speciale ale pedepsei au fost reduse cu o treime.
Pentru fapta săvârșită, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1, lit. a, b Cp (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani.
În conformitate cu art. 65 al. 1 Cp, instanța a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cp.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie este format din două acțiuni corelate, în speță acțiunea de sustragere a telefonului mobil și a genții cu bunuri personale și acțiunea de constrângere, legiuitorul enumerând exhaustiv modalitățile de realizare a acesteia, sub orice formă a presiunii fizice sau morale, chiar dacă amenințările și violențele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare sau loviri și alte violențe ori punerea victimei în neputință de a se apăra.
Urmarea imediată a infracțiunii a constat în trecerea bunurilor din stăpânirea posesorului (persoana vătămată) în cea a inculpatului.
Latura subiectivă presupune intenția directă, respectiv dublu scop, cel specific furtului constând în însușirea bunului, iar al doilea scop, în păstrarea bunului furat, ștergerea urmelor infracțiunii ori asigurarea scăpării inculpatului..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal inculpatul L. R. S., cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 28.04.2015 sub nr._ (_ ).
Apelantul inculpat, prin apărător, a arătat că apelul vizează modul de executare a pedepsei, apreciind că circumstanțele sale personale recomandă o pedeapsă cu suspendarea executării. În acest sens, a arătat că la dosarul cauzei există o ofertă de angajare pentru inculpat, acesta regretând profund cele întâmplate. A mai arătat că o pedeapsă ar trebui să aibă caracter educativ, inculpatul neavând antecedente penale, iar prejudiciul este recuperabil, acesta fiind dispus să restituie banii și umbrela.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelul declarat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, care nu a fost contestată nici de inculpat și nici de Ministerul Public. De altfel, în fața primei instanțe, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată, recunoscând integral săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea constată la rândul său că probele administrate în cauză (declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date de inculpat, care se coroborează cu plângerea și declarația persoanei vătămate, cu procesul-verbal de recunoaștere din grup, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto, cu declarațiile martorului V. M. G. C., cu dovada de predare a bunurilor și procesul-verbal de investigații) duc la concluzia că în data de 09.12.2014, în jurul orei 22.00, pe ., sector 6, inculpatul a smuls din mâna persoanei vătămate I. A. A. un telefon mobil și geanta cu bunuri personale, care conținea acte, încă un telefon mobil, chei, ochelari de vedere, un abonament RATB și suma de 214 lei. Ambele telefoane mobile au fost recuperate de la inculpat, respectiv de la prietena sa, martora V. M. G. C..
Această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. d C.penal.
În ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, Curtea constată că aceasta a fost corect realizată de prima instanță de judecată. Astfel, fapta inculpatului este de o gravitate ridicată, reprezentând o infracțiune de violență, săvârșită pe stradă, noaptea, împotriva unei persoane de sex feminin. Inculpatul a arătat că în prealabil o urmărise pe persoana vătămată, comițând fapta la momentul când aceasta a ajuns pe o alee întunecată.
Totodată, inculpatul nu are ocupație sau loc de muncă, afirmând că este întreținut de prietena sa.
Raportat la cele arătate, în special la gravitatea ridicată a faptei și circumstanțele concrete de săvârșire ale acesteia, Curtea apreciază că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului. Practic, singurul element favorabil inculpatului este atitudinea sinceră avută în fața organelor judiciare, însă aceasta a intervenit într-un context în care bunuri aparținând persoanei vătămate fuseseră găsite asupra sa, iar victima infracțiunii îl recunoscuse, astfel că probele existente împotriva sa nu îi permiteau o altă atitudine.
Singurul aspect incorect din hotărârea primei instanțe este modul de deducere a măsurilor preventive. Astfel, inculpatul a fost reținut la 15.12.2014, s-a solicitat arestarea sa preventivă, însă Judecătoria Sectorului 5 București a respins propunerea de arestare, luând împotriva inculpatului măsura arestului la domiciliu. În urma admiterii contestației parchetului, Tribunalul București a dispus arestarea sa preventivă, însă inculpatul a fost încarcerat abia la data de 5.01.2015. Rezultă așadar că în perioada 24.12.2014-4.01.2015, inculpatul nu se mai afla în arest la domiciliu și ar fi trebuit să se predea autorităților, în vederea executării arestului preventiv. D. urmare, acesta nu poate beneficia de deducerea perioadei menționate, deoarece nu s-a aflat nici în arest la domiciliu și nu a fost nici încarcerat.
Totodată, deducerea corectă a măsurilor preventive trebuie efectuată independent de admiterea sau respingerea apelului, această împrejurare rezultând din dispozițiile art. 424 alin. 3 C.proc.pen. Evident, principiul non reformatio in pejus nu are influență asupra acestei chestiuni, în condițiile în care deducerea corectă a arestului preventiv sau la domiciliu este o chestiune care nu ține de fondul cauzei și care poate fi oricum efectuată în procedura contestației la executare.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art.421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul L. R. S. împotriva sentinței penale nr. 139 din data de 31.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Va deduce din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului reținerea de 24 de ore din data de 15.12.2014, arestul la domiciliu din perioada 16.12._14, respectiv arestarea preventivă de la 5.01.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul L. R. S. împotriva sentinței penale nr. 139 din data de 31.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
S-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului reținerea de 24 de ore din data de 15.12.2014, arestul la domiciliu din perioada 16.12._14, respectiv arestarea preventivă de la 5.01.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. I. V. I. C.
GREFIER,
T. S.
Red.jud.V.I.V.
Dact.EA-6 ex/03.06.2015
J.S.6.B. – jud.D.B
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
