Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 609/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 609/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.609/A
Ședința publică din data de 27 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul N. R. D. împotriva Sentinței penale nr.278 din data de 18 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Tribunalul București-Secția I penală în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, în temeiul dispozițiilor art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 27 aprilie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.278/18.02.2015, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București a hotărât astfel:
„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă la omor asupra unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prev.de art.32 C.p. rap.la art. 188 C.p. rap.la art.257 alin. 1 și 4 C.p. în infracțiunea de ultraj judiciar prev.de art. 279 C.p., formulată de inc. N. R. D. .
I. In baza art. 32 C.p. rap.la art.188 C.p. rap.la art.257 alin.1 si 4 C.p., cu aplic.art. 396 alin.10 C.p.p. si art. 75 alin.2, art.76 alin.1 C.p., condamnă pe inculpatul N. R. D., fiul lui N. si Sevastița M., născut la 06.05.1992, în București, CNP_, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
In baza art. 67 alin.2 C.p. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a și b C.p. pe o durată de 2 ani, în condițiile art.68 alin.1 lit.c C.p.
Aplică disp.art.65 alin.1 C.p. rap.la art. 66 alin.1 lit.a și b C.p.
II. In baza art. 335 alin.1 C.p., cu aplic.art. 396 alin.10 C.p.p. si art.75 alin.2, art.76 alin.1 C.p. condamnă pe inculpatul N. R. D. la o pedeapsă de trei luni închisoare.
III. In baza art. 61 alin.1, alin.4 lit.c și alin.6 C.p. condamnă pe inculpatul N. R. D. la pedeapsa de 90 zile - amendă, a 50 lei fiecare zi amendă, deci la o amendă de 4500 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 alin.1 C.p., cu aplic. art. 396 alin.10 C.p.p. si art. 75 alin.2, art. 76 alin.1 C.p.
In baza art.39 alin.1 lit.b si d C.p. și art.45 alin.1 și 5 C.p. contopește pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani si 7 luni închisoare și amenda de 4500 lei, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a și b C.p. pe o durată de 2 ani, cu aplic. art. 65 alin.1 C.p. rap. la art. 66 alin.1 lit.a și b C.p.
In baza art.72 C.p. deduce prevenția de la 02.10.2014 la zi.
În baza art. 399 alin.1 C.p.p. menține măsura arestării preventive a inculpatului .
In baza art.397 C.p.p. admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă L. F. C. și în consecință:
Obligă pe inculpatul N. R. D. la plata sumei de 30.000 lei daune morale către partea civilă L. F. C..
In baza art. 313 din Legea 95/2006 obligă inculpatul la plata sumei de 1125,63 lei ,reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei L. F. C., către Spitalul Universitar de Urgență București.
In baza art. 274 C.p.p. obligă pe inculpat la plata sumei de 7500 lei cheltuieli judiciare statului, in contul IBAN- RO62TREZ7045032XXX003561; cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sector 4 Bucuresti, beneficiar Tribunalul Bucuresti.
Cu apel.
Pronuntată in ședința publică ,azi 18.02.2015.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului N. R. D., cercetat în stare de arest preventiv (mandat de arestare preventivă nr. 389/UP din data de 03.10.2014) pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tentativă la omor asupra unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.pen. rap. la art. 257 alin. 1, 4 C.pen.,
- conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 C.pen.,
- conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.,
toate cu aplicarea art. 38 C.pen.
Prin actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 02 octombrie 2014, în jurul orei 07.45, inculpatul N. R. D., fără a deține permis de conducere și aflat sub influența băuturilor alcoolice (având la ora 08:50 - momentul prelevării primei mostre biologice o îmbibație alcoolică de 1,55 g/L alcool pur în sânge), a condus autovehiculul marca VW Passat, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_ (vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere), pe . 6, iar la intersecția cu . de circulație ”obligatoriu la dreapta”, a intenționat să vireze la stânga, în direcția Piața Crângași, peste terasamentul liniilor de tramvai care delimitează sensurile de mers de pe această arteră, loc ce nu este permis circulației autovehiculelor. În acest sens, inculpatul s-a deplasat transversal pe . spațiul de traversare a terasamentului liniei de tramvai, destinat exclusiv pietonilor, după care s-a oprit pe
terasament, în dreptul stației RATB, deoarece nu putea vira din cauza autovehiculelor care circulau din partea dreaptă.
În acest context, precum și datorită faptului că autovehiculul condus de inculpat bloca tramvaiul aflat în stație și accesul pietonal, agentul de poliție rutieră L. F. C. - aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, desfășurând în zonă activități de dirijare/fluidizare a traficului rutier – s-a deplasat spre autoturismul inculpatului, oprindu-se lângă portiera șoferului, și-a declinat identitatea, după care i-a cerut acestuia documentele la control. Inculpatul a refuzat, spunându-i agentului de poliție că nu are actele asupra sa și că se va opri pe dreapta, după efectuarea virajului la stânga pe .> În timpul discuției între cei doi, agentul de poliție L. F. C. a simțit că inculpatul emană halenă alcoolică, motiv pentru care i-a cerut inculpatului să rămână pe loc și a insistat să-i fie prezentate documentele.
În momentul în care autovehiculele care circulau din partea dreaptă s-au oprit la semafor, inculpatul a început efectuarea virajului la stânga pe . Piața Crângași, iar agentul de poliție L. F. C., pentru a-l împiedica pe inculpat să plece, s-a prins cu mâinile de portiera și volanul autoturismului, solicitându-i inculpatului să oprească, însă acesta a demarat, deplasându-se pe banda a 2-a de mers, agentul de poliție fiind astfel târât în timp ce rămăsese prins de portieră.
Martorul Pirciu L. A., aflat la volanul autoturismului marca Skoda Superb, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_, observând acțiunea de târâre a agentului de poliție, a poziționat transversal autovehiculul său pe direcția de mers, blocând astfel parțial banda a 2-a cu scopul de a-l face pe inculpat să oprească.
Autoturismul condus de inculpatul N. R. D. a parcurs o distanță de aprox. 37 m, ajungând la o viteză de 28 km/h, moment în care a intrat în coliziune cu autoturismul martorului Pirciu L. A., după care inculpatul a frânat concomitent cu efectuarea unui viraj la stânga, autovehiculul inculpatului lovindu-se de balustrada metalică de delimitare a terasamentului liniei de tramvai și oprindu-se în urma impactului.
În tot acest interval, agentul de poliție L. F. C. a rămas prins de portiera autoturismului inculpatului, fiind realmente târât.
După oprirea autoturismului, inculpatul N. R. D. a încercat să fugă, dar a fost împiedicat de agentul de poliție L. F. C. și de martorul Pirciu L. A..
Victima L. F. C. a fost transportată pentru îngrijiri medicale la Spitalul Universitar de Urgență București, acuzând dureri la nivelul coloanei vertebrale cervicale și dorsolombare și prezentând contuzii cu escoriații la ambii genunchi.
Situația de fapt mai sus expusă rezultă din analiza următoarelor mijloace de probă: proces – verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; declarația persoanei vătămate L. F. C.; concluzii provizorii și raportul medico-legal nr. A_ întocmite de INML M. Minovici privind persoana vătămată L. F. C.; raport de constatare criminalistică traseologică nr. 586.798/07.11.2014 întocmit de specialiști din cadrul DGPMB – Serviciul Criminalistic; raport de constatare criminalistică dactiloscopică nr. 587.068/20.11.2014 întocmit de specialiști din cadrul DGPMB – Serviciul Criminalistic declarațiile martorilor Pirciu L. A., Pirciu A. I., V. G., C. V. și P. S.; raport de expertiză tehnică întocmit de un expert independent; declarațiile suspectului/inculpatului N. R. D.; proces verbal din data de 02.10.2014 de verificare în baza de date a DEPABD; buletin de analiză toxicologică nr. 1996 eliberat de INML M. Minovici.
În drept, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că:
Fapta inculpatului N. R. D.care în dimineața zilei de 02.10.2014, în jurul orelor 07.45, a condus autovehiculul marca VW Passat, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_ pe ., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 C.pen.
Fapta inculpatului N. R. D.care în dimineața zilei de 02.10.2014, în jurul orelor 07.45, a condus autovehiculul marca VW Passat, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_ (autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) pe ., având la ora 08:50 (momentul prelevării primei mostre biologice) o îmbibație alcoolică de 1,55 g/L alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.
Fapta inculpatului N. R. D. care în dimineața zilei de 02.10.2014, în jurul orelor 07.45, a condus autovehiculul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, pe ., nu a respectat indicațiile agentului de poliție rutieră L. F. C. - care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, desfășurând activități de dirijare/fluidizare a traficului rutier – de a prezenta documentele la control, după care a demarat în timp ce agentul de poliție încerca să-l oprească, a parcurs o distanță de aprox. 40 de metri și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda Superb, cu nr. de înmatriculare_ (având o viteză de 28 km/h în momentul impactului), apoi a ricoșat în gardul metalic ce desparte terasamentul liniilor de tramvai (agentul de poliție fiind prins de portiera autoturismului din momentul demarării și până la oprirea vehiculului) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor asupra unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.pen. rap. la art. 257 alin. 1, 4 C.pen.
Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor având în vedere următoarele considerente:
Pentru ca o faptă de violență să fie încadrată juridic ca omor, esențial pentru aceasta este intenția (directă sau indirectă) de a ucide.
Criteriul subiectiv pentru calificarea unei fapte ca tentativă la omor, astfel cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, trebuie dedus din elemente obiective, respectiv din împrejurările concrete în care s-a comis fapta, obiectul vulnerant folosit, apt sau nu de a produce moartea, regiunea corpului în care s-au aplicat loviturile, vitală sau nu, numărul și intensitatea loviturilor.
În speță, din probele administrate reiese că inculpatul a demarat cu autoturismul deși agentul de poliție îi ceruse documentele la control, nu a frânat, cu toate că polițistul se prinsese de portieră în încercarea de a-l opri pe inculpat, a refuzat să oprească vehiculul, deși persoana vătămată îi cerea insistent acest lucru, a accelerat atingând viteza de 28 km/h în momentul în care a intrat în coliziune cu autoturismul unui martor care barase cu autovehiculul său calea inculpatului cu scopul de a-l face pe acesta să oprească, după care s-a lovit și de gardul metalic ce delimitează terasamentul liniilor de tramvai, toată această acțiune a inculpatului desfășurându-se în timp ce agentul de poliție era prins de portieră și târât.
Conduita inculpatului mai sus expusă, care în ansamblul ei a fost aptă să producă moartea persoanei vătămate, avându-se în vedere și faptul că inculpatul nu deține permis de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice, reliefează pe deplin atitudinea sa psihică față de faptă și de urmările acesteia, în sensul că inculpatul, dacă nu a urmărit, cel puțin a acceptat rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea decesului persoanei vătămate.
Faptul că persoana vătămată nu a suferit leziuni grave se datorează hazardului și acțiunii martorului Pirciu L. A., în lipsa căreia autoturismul inculpatului ar fi ajuns la o viteză mai mare cu consecințe poate iremediabile (inculpatul, fiind târât, s-ar fi desprins de portieră, iar în cădere acesta ar fi putut fi călcat de autoturism sau s-ar fi putut lovi în zone vitale ale corpului).
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este constată în sensul încadrării unor fapte similare ca tentativă la omor/omor.
În acest sens, Judecătorul a reținut că au fost menționate următoarele decizii:
Fapta inculpatului, oprit în trafic în cadrul unei investigații efectuate de poliție, de a pune în mișcare autoturismul, în timp ce un polițist se afla cu picioarele pe scărița autoturismului și cu o mână prins de bara metalică de deasupra autoturismului, de a continua deplasarea în trafic cu viteză, inclusiv pe contrasens, și de a accidenta o altă mașină, în timp ce polițistul se afla în exteriorul autoturismului, inculpatul efectuând manevre prin care să își asigure scăparea de urmărirea unei mașini de poliție și de victimă, constituie tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, fiind incidente dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei asupra unui polițist în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ale acestuia. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 642 din 18 februarie 2011
Fapta inculpatului de a demara în viteză și de a conduce cu viteză, în timp ce victima s-a prins cu mâna de stâlpul autoturismului de la unul dintre geamurile din față, în exterior, pentru a împiedica deplasarea autoturismului, determinând căderea și decesul victimei, în scopul de a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie comisă asupra unei alte persoane, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, fiind incidente dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 839 din 21 martie 2012
Întrucât agentul de poliție L. F. C. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, încadrarea juridică a faptei de omor s-a făcut raportat la dispozițiile art. 257 alin. 1 și 4 C.pen.
În cauză, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 38 C.pen. privind concursul de infracțiuni.
Prin încheierea din data de 03.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Tribunalul București a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. R. D. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.10.2014 până în data de 01.11.2014, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 389/UP din 03.10.2014.
Măsura arestării preventive a inculpatului N. R. D. a fost prelungită succesiv până în data de 21.12.2014 inclusiv.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând ca nu a avut intenția nici măcar indirecta de a ucide pe polițist, el încercând doar să părăsească locul incidentului, fără a-și da seama că in contextul in care partea vătămata s-a agățat de volan si de portieră ,ar putea să cada sub roțile autovehiculului si să decedeze.
Acesta este motivul pentru care inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la omor asupra unui polițist aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu, în infracțiunea de ultraj judiciar.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la ultrajul judiciar prev. de art 279 C.p., acesta constă în „amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, săvârșite împotriva unui judecător sau procuror aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu, faptă care se sancționează cu pedeapsa prevăzuta de lege pentru acea infracțiune ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
Prima instanță a reținut că infracțiunea de ultraj judiciar are ca subiect pasiv un judecător sau un procuror, un membru de familie al judecătorului sau procurorului ( in varianta prevăzuta la alin.3) sau un avocat (vezi art. 279 alin.4 C.p.). Ca atare, subiectul activ este calificat, strict determinat, iar printre acești subiecți nu figurează si polițistul, așa cum este si cazul în speța de față. Acest lucru se datorează tocmai faptului viața și integritatea corporală ori sănătatea polițistului este protejata prin dispozițiile art.257 alin.1 și 4 C.p., care sancționează fapta de ultraj, iar cu privire la acțiunile de lovire sau alte violențe, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ori omor comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea comisă se majorează cu jumătate.
Ca atare, legiuitorul a prevăzut distinct în Titlul III al Codului penal in cadrul infracțiunilor privind autoritatea și frontiera de stat, fapte și sancțiuni comise împotriva polițistului/jandarmului aflat in exercițiul atribuțiunilor de serviciu, respectiv împotriva judecătorului, procurorului, membrilor de familie ai judecătorului sau procurorului ori avocatului .
Pedeapsa prevăzută de lege este aceeași, respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea comisă ale cărei limite se majorează cu jumătate.
In speță, s-a apreciat că indiferent că s-ar face încadrarea juridică a acestei fapte potrivit art. 257 alin.1 și 4 C.p. sau potrivit art 279 alin.1 C.p., pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv tentativă de omor, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
Dincolo însa de acest aspect al limitelor de pedeapsă, ceea ce interesează în speță este, așa cum s-a subliniat anterior, faptul că dispozițiile art. 279 C.p. se aplică doar anumitor subiecți pasivi secundari ai infracțiunii, calificați prin calitatea de judecatori, procurori, membrii ai familiei acestora sau avocați.
Intrucât fapta comisa de inculpat în prezenta cauza este îndreptată împotriva unui subiect pasiv secundar, calificat prin calitatea de polițist aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, Tribunalul a considerat că încadrarea juridică dată acestei fapte prin rechizitoriu este corecta ,respectiv cea prev de art 32 C.p. rap.la art 188 C.p. rap.la art.257 alin.1 si 4 C.p.
In concluzie, nu se impune schimbarea incadrării juridice, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului, cererea formulată în acest sens urmând a fi respinsă ca nefondată.
Din declarația inculpatului dată în ședință publică la data de 17.02.2015 rezultă că atât pe latura penală, cât și pe latură civilă achiesează la probatoriul administrat in cauză, fiind de acord să plătească și suma de 30.000 lei, pe care partea civilă o solicită cu titlu de daune morale.
Totodată, pe lângă constituirea de parte civila a persoanei vătămate,în cauza s-a depus de către Spitalul Universitar de Urgență Bucuresti cererea de constituire ca parte civilă cu suma de 1125,63 lei, reprezentand cheltuielile cu analizele medicale si consultațiile acordate victimei infracțiunii, respectiv părții vătămate L. F..
S-au anexat în dovedirea acestor pretenții acte ,respectiv decontul cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale acordate victimei infractiunii, respectiv L. F..
Constatând dovedita vinovăția inculpatului, în raport de faptele deduse judecății, instanța de fond a considerat că acesta se face vinovat de săvârșirea cu intenție indirecta, in forma prev. de art.16 alin.3 lit.b C.p., a infracțiunii de tentativă de omor asupra unui polițist aflat in exercițiul atribuțiilor de serviciu, precum și de săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.
Legea prevede pentru infracțiunile retinute în sarcina inculpatului următoarele limite de pedeapsă:
Pentru infracțiunea de tentativă la omor asupra unui polițist aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu prev. de art.188 C.p., rap la art 257 alin.1 si 4 C.p., o pedeapsă de la 10-20 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Infracțiunea de omor în forma sa tip este sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Întrucât fapta a rămas în faza tentativei, pedeapsa se reduce la jumătate, conform disp.art.33 alin.2 C.p., respectiv de la 5 la 10 ani închisoare si interzicerea exercitării unor drepturi, întrucât, însă, în speță infracțiunea vizează un polițist aflat in exercitarea atribuțiunilor de serviciu, limitele de pedeapsa se majorează cu jumătate. Ca atare, pedeapsa prevăzută de lege, prin reținerea disp.art.257 alin.1 si 4 C.p. este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
In ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art 335 alin.1 C.p., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe prev. de art.336 alin.1 C.p., se sancționează cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă.
Pornind de la aceste limite de pedeapsă, prima instanță a apreciat că în condițiile dovedirii vinovăției inculpatului față de toate cele 3 acuzații care i se aduc, recunoscute de altfel de către inculpat, se impune condamnarea acestuia la câte o pedeapsă in baza fiecăreia din cele trei texte de lege menționate mai sus, urmând ca individualizarea pedepsei în concret pentru fiecare din cele trei infracțiuni să fie făcută în baza criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev de art. 74 C.p., cât și de circumstanțele atenuante judiciare prev. de art 75 alin.2 C.p., referitoare la eforturile depuse de inculpat pentru diminuarea consecințelor infracțiunii constând în atitudinea sa sinceră, cooperantă pe tot parcursul procesului penal, în scuzele prezentate în ședință publică persoanei vătămate și acordul necondiționat de a-i plăti despăgubirile morale solicitate. Totodată, Tribunalul a avut în vedere împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii si periculozitatea infractorului, (art 75 alin.2 lit.b C.p.), constând in aceea că la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul se afla . deosebită, depresivă, pe fondul unor discuții cu prietena sa, cu care tocmai se certase și, potrivit susținerilor inculpatului, s-a urcat la volan, după ce în prealabil consumase două beri, intenționând să meargă la ea acasă ca să se împace.
Ca atare, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante menționate mai sus, instanța de fond a făcut aplicarea disp.art.76 C.p. potrivit cărora în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu 1/3, precum si ale disp.art 79 C.p. care reglementează concursul între cauze de atenuare sau de
agravare, potrivit cărora se va face aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentative, circumstanțe atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei.
In prezenta speță Tribunalul a dat totodată eficiență si disp.art.74 alin.2 C.p., care prevăd următoarele: “Când pentru infracțiunea savarsita legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute in alin.1 si pentru alegerea uneia dintre acestea”.
In speță, pedepse alternative sunt prevăzute pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev de art.336 alin.1 C.p., faptă pentru care instanța de fond s-a orientat către pedeapsa amenzii, văzând circumstanțele personale ale inculpatului, care este student, foarte tânăr și a recunoscut si regretat săvârșirea faptei.
In ceea ce privește concursul între cauzele de agravare a pedepsei și tentativă, ipoteza reglementată de disp.art. 79 C.p., aceasta situație în speță se regăsește în privința sancționării infracțiunii de tentativă la omor asupra unui polițist aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu prev de art 32 C.p. rap. la art 188 C.p., rap. la art 257 alin.1 si 4 C.p.
Întrucât în cauză inculpatul a ințeles să recunoască învinuirea care i se aduce, instanța constată aplicabilitatea și a prevederilor art 396 alin.10 C.p., potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege in cazul pedepsei închisorii se reduc cu 1/3 ,iar in cazul pedepsei amenzii cu 1/4.
Concret, individualizarea pedepsei se va face ținând cont atât de reținerea unor circumstanțe atenuante, respectiv cele descrise mai sus, cât și a unor cauze legale de reducere a pedepsei ,cum sunt disp.art 396 alin.10 C.p.p., astfel:
Pentru infractiunea de tentativă de omor asupra unui polițist aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu prev de art. 32 rap.la art.188 C.p., rap la art 257 alin.1 si 4 C.p., cu reținerea disp.art. 396 alin.10 C.p.p. ,art 75 alin.2 si art 76 alin.1 C.p., instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare.
Întrucât interzicerea exercițiului unor drepturi, ca pedeapsă complementară este obligatorie, fiind prevăzută expres de textul incriminator, instanța de fond in baza art 67 alin.2 C.p. a aplicat această pedeapsă complementară, urmând să dispună interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a si b C.p.,pe o durată de 2 ani.
Aplicând pedeapsa complementara a interzicerii exercitării unor drepturi, în baza art 65 C.p instanța de fond a aplicat si pedeapsa accesorie constând in interzicerea acelorași drepturi care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară, menționate mai sus.
Pentru infracțiunea prev. de art.335 alin.1 C.p., cu reținerea prev. art 396 alin.10 C.p.p. și art.75 alin.2 C.p. si art 76 alin.1 C.p., Tribunalul l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
In ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev de art 336 alin.1 C.p., cu reținerea disp.art.396 alin.10 C.p.p. și art 75 alin.2 si art 76 alin.1 C.p., instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii in cuantum de 4500 lei, reprezentând 90 zile amendă a câte 50 lei fiecare zi . La stabilirea cuantumului amenzii instanța de fond a avut în vedere disp.art 61 alin.1 si alin.4 lit.c și alin.6 C.p., care prevăd următoarele:
Limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse intre 180 si 300 zile amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, in speță legea prevăzând o astfel de pedeapsă, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, conform art 336 alin.1 C.p.
Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor amendă prevăzute in alin.4 si alin.5 C.p. In speță, reducerea cu 1/3 a limitelor speciale ale zilelor amendă ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, respectiv între 180 si 300 zile amendă, înseamnă o pedeapsa cuprinsă intre 120 si 200 zile amendă.
Reducând totodată cu încă 1/4 aceste limite ale pedepsei, ca urmare a aplicării prev. art.396 alin.10 C.p.p., rezultă că limitele de pedeapsă în cazul amenzii vor fi cuprinse intre 90 de zile și 150 zile- amendă.
Tribunalul a apreciat că în speță cauzele de reducere a pedepsei nu se aplică și cuantumului unei zile-amendă, care va fi stabilit pentru persoana fizică între 10 lei si 500 lei pentru o zi amendă. Tribunalul a stabilit un cuantum de 50 lei pentru o zi amendă care înmulțit cu cele 90 de zile amendă determină pedeapsa aplicabilă pentru infracțiunea prev de art 336 alin.1 C.p. la pedeapsa de 4500 lei amendă.
Intrucât cele trei infracțiuni au fost săvârșite in concurs, în cauză sunt aplicabile disp.art. 39 alin.1 lit.,b si d C.p., care stabilesc că atunci când s-au aplicat numai pedepse cu inchisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, iar când s-au stabilit o pedeapsa cu inchisoarea și o pedeapsa cu amendă se aplică pedeapsa închisorii la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii.
In speță, Tribunalul a stabilit două pedepse cu închisoarea, respectiv pentru infracțiunea de tentativă de omor asupra unui polițist aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu și pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, împrejurare față de care a aplicat pedeapsa închisorii conform disp.art.39 alin.1 lit.b C.p. ,adică prin adăugarea 1/3 din pedeapsa mai mica, în speță pedeapsa de 3 luni închisoare, la pedeapsa închisorii mai mare, în speță 4 ani si 6 luni închisoare.
A rezultat în opinia Tribunalului o pedeapsă de 4 ani si 7 luni închisoare (4 ani si 6 luni plus 1 lună), la care a adăugat pedeapsa amenzii în întregime, respectiv amenda de 4500 lei. (vezi disp.art 39 alin.1 lit.e C.p.), alături de care s-a dispus executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pe timp de 2 ani, respectiv cele prev. de art 66 alin.1 lit.a si b C.p., cu aplic.art. 65 alin.1 C.p. rap.la art 66 alin.1 lit.a si b C.p.
In baza art.397 C.p.p. Tribunalul a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă L. F. C. și în consecință:
In baza art.25 alin.1 C.p.p., l-a obligat pe inculpatul N. R. D. la plata sumei de 30.000 lei daune morale către partea civilă L. F. C. ,văzând acordul exprimat de inculpat in ședință publică cu privire la cuantumul acestor despăgubiri.
In baza art. 313 din Legea 95/2006 l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1125,63 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu acordarea îngrijirilor medicale
Împotriva sentinței penale anterior menționate, au declarat apel în termenul legal, la data de 19 februarie 2015 P. de pe lângă Tribunalul București, iar la data de 20 februarie 2015 inculpatul N. R. D..
Cererile de apel au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 06 aprilie 2015.
Prin motivele de apel depuse la data de 03.04.2015, P. de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința penală apelată invocând nelegalitatea soluției prin neindicarea în concret a circumstanței atenuante reținute de instanță potrivit
art.75 alin.2 cod penal și netemeinicia soluției prin greșita individualizarea a pedepselor aplicate în cauză.
În dezvoltarea motivului de apel P. a invocat că prima instanță a reținut aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 alin.2 cod penal fără a indica în concret, în dispozitiv care dintre cele două circumstanțe atenuante prevăzute de lit.a și lit.b ale acestui articol sunt incidente în cauză. Indicarea circumstanțelor atenuante doar în considerente sentinței penale apelate nu este suficientă pentru că privează procurorul și persoana vătămată de posibilitatea de a cunoaște toate împrejurările care au fost avute în vedere de judecător la individualizarea judiciară a pedepsei.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, P. a invoca greșita individualizare a pedepselor aplicate în cauză. Ministerul Public a apreciat că ar fi trebuit reținută doar circumstanța atenuantă prevăzută de art.75 alin.2 lit.a cod penal însă doar cu privire la infracțiunea de tentativă la omor. Referitor la circumstanța atenuantă prevăzută de art.75 alin.2 lit.b cod penal parchetul a apreciat că nu există împrejurări legate de faptele comise care să diminueze gravitatea infracțiunilor și periculozitatea infractorului, în condițiile în care prima instanță a reținut că acestea ar consta în aceea că la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul se afla într-o stare psihică deosebită, depresivă, pe fondul unor discuții cu prietena sa, cu care tocmai se certase și potrivit propriilor declarații, s-a urcat la volan, după ce în prealabil consumase 2 beri, intenționând să meargă la ea acasă ca să se împace. P. a apreciat că viața presupune uneori derularea unor evenimente stresante, dar acestea nu ar putea constitui circumstanțe atenuante în mod automat, inculpatul săvârșind o altă infracțiune când a condus sub influența alcoolului, chiar infracțiunea care a constituit primul pas spre derularea infracțiunii mai grave de tentativă de omor asupra polițistului, putând oricând să se oprească și să nu își agraveze situația.
În final, s-a apreciat că se impune o reindividualizare a pedepselor, respectiv aplicarea unor pedepse de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor, 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, precum și schimbarea modalității de individualizare prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului în loc de pedeapsa amenzii.
Prin motivele de apel depuse la data de 14.04.2015, inculpatul apelant N. R. D. a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de loviri sau alte violențe. S-a apreciat că împrejurările în raport de care o acțiune violentă poate fi calificată drept tentativă de omor sunt atât de natură obiectivă cât și subiectivă, dar se concretizează și într-o urmare imediată pe care acțiunea ilicită o produce. Din punct de vedere subiectiv, tentativa la omor presupune o determinare personală pe care autorul infracțiunii o are de a curma viața victimei, în cazul intenției directe, sau o prefigurare a rezultatului letal ce s-ar putea produce și o acceptare implicită a acestui efect.
Apărarea consideră că nici organul de urmărire penală și nici instanța nu au putut reține că inculpatul N. R. ar fi acționat cu intenție directă, respectiv și-ar fi propus uciderea părții vătămate, acționând în consecință, fiind evident că părțile nu se cunoșteau, iar inculpatul nu avea nicio motivație să procedeze în acest mod, starea sa psihică la momentul producerii faptei fiind de totală derută și confuzie mentală, iar acțiunile sale la fel de incoerente.
Sub aspectul intenției indirecte, s-a arătat că instanța achiesează la concluzia organului de urmărire penală în sensul că apelantul ar fi avut posibilitatea să-și imagineze că rulând cu o persoană prinsă cu o mână de volanul mașinii și cu cealaltă de portieră, această persoană și-ar fi putut pierde viața. Este de presupus că o persoană adultă, matură cu experiență în domeniul conducerii autoturismelor și lucidă, ar fi putut și ar fi trebuit să aibă o asemenea reprezentare.
Apărarea a mai invocat propriile declarații ale inculpatului, în care acesta a arătat că era absolut depășit de situația creată, foarte speriat de faptul că a fost depistat în trafic fără permis și sub influența alcoolului, că a auzit inițial solicitarea de a deplasa autoturismul pe prima bandă în vederea continuării verificărilor, și a acționat în acest mod, fără a asculta ce i s-a cerut imediat ulterior, anume să rămână pe loc și să coboare din autoturism. S-a apreciat că deși reprobabilă, acțiunea sa este explicabilă prin toate împrejurările de natură personală care i-au produs o puternică tulburare și l-au adus în imposibilitate să se comporte rațional, ceea ce nu-i poate atribui intenția fie și indirectă de a curma viața unei persoane.
Din punct de vedere obiectiv, tentativa la infracțiunea de omor implică o acțiune aptă în sine să suprime viața victimei, respectiv folosirea unor instrumente apte de a ucide, de genul cuțit, arme de foc, etc, mijloace care chiar dacă nu produc nicio leziune traumatică, în măsura în care sunt îndreptate asupra corpului unei persoane, pot conduce la concluzia că fac parte dintr-o tentativă la infracțiunea de omor.
În cazul de față apărarea a învederat că inculpatul a rulat cu o viteză mică, stabilită chiar de către expertul tehnic, pe o distanță de maximum 30 m, nu a accelerat, prin urmare acțiunea sa a avut un caracter instinctiv de a ajunge către partea dreaptă a carosabilului, fără ca in sine această deplasare să fie orientată către suprimarea vieții lucrătorului de poliție.
Dacă apelantul și-ar fi propus cu adevărat uciderea victimei, ar fi încercat să-i desprindă acesteia mâinile de pe autoturism, ar fi demarat în forță sau ar fi accelerat, dar partea vătămată a declarat ea însăși că inculpatul nici nu l-a atins, posibil să nici nu fi observat că a rămas prins de autoturismul său.
Cât privește urmarea imediată, tentativa de omor se stabilește în principal pe baza concluziilor medico-legale, care sunt în sensul că acțiunea ilicită a fost vătămătoare de o manieră care să pună în primejdie viața victimei.
În cauza de față, din raportul medico-legal rezultă că agentul de poliție a suferit excoriații la nivelul genunchilor, acestea au necesitat pentru vindecare câteva zile de îngrijiri medicale și viața nu i-a fost pusă în pericol, iar aceste concluzii sunt deplin relevante, având în vedere întreg modul de operare și comportamentul inculpatului.
Apărarea consideră că față de cele expuse, încadrarea juridică corectă ar fi cea a infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 1 Cp. rap. la art. 257 alin. 4 Cp., în considerarea împrejurării că față de partea vătămată a fost desfășurată o acțiune vătămătoare și care a cauzat suferințe fizice, iar pe de altă parte, subiectul pasiv este un polițist aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. S-a a mai apreciat că această încadrare juridică este mai apropiată de realitatea faptelor, de atitudinea subiectivă a inculpatului și de modul în care acesta și-a coordonat acțiunile, admițând că acesta putea și trebuia să aibă reprezentarea subiectivă a consecințelor pe care le produce deplasarea sa chiar cu viteza redusă având o persoană prinsă cu ambele mâini de mașina cu care rula.
De asemenea, apărarea a considerat ca fiind justă reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, in condițiile în care imediat după judecarea fondului cauzei, familia inculpatului a achitat despăgubirile solicitate de partea vătămată, iar inculpatul a făcut dovada că exceptând acest eveniment extrem de grav din existența sa este un tânăr cu potențial de reabilitare, fiind student în anul IV la Facultatea de medicină veterinară, locuiește împreună cu părinții, care deși a
devenit major îl supraveghează îndeaproape și de preocupă de activitatea sa, este legitimat la un club de fotbal profesionist, are reprezentarea urmărilor faptelor săvârșite și o dorință evidentă de a se reabilita.
Raportat la aceste circumstanțe și subsecvent solicitării de schimbare a încadrării juridice, apărarea a solicitat aplicarea unei pedepse rezultante suspendată sub supraveghere conf. art. 91 Cp. în considerarea faptului că pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va fi monitorizat strict de organele de poliție și va trebui să informeze permanent în legătură cu locul de muncă, domiciliul și orice fel de activitate pe care o desfășoară. S-a considerat că o asemenea modalitate de individualizare a pedepsei este pe deplin corespunzătoare situației de fapt, datelor personale ale inculpatului, posibilităților acestuia de reeducare și reintegrare socială, având în vedere că acesta provine dintr-o familie organizată, a muncit pentru a-și construi o carieră profesională, regretă sincer faptele pe care le-a săvârșit, iar o excludere a sa din societate pentru o perioadă de timp îndelungată ar fi cu siguranță de natură să-i diminueze șansele de a reveni la studiile universitare, de a le finaliza și de a putea profesa conform carierei pe care a ales-o, ceea ce ar fi în mod evident o reală pierdere nu doar pentru inculpat și familia sa, dar și pentru societate.
La termenul de judecată din data de 20.04.2015, inculpatul, fiind în mod expres întrebat, a precizat că dorește să dea o nouă declarație, aceasta fiind atașată dosarului cauzei.
Cu ocazia judecării apelului, nu au administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelurile judecarea cărora a fost învestită sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la situația de fapt, Curtea apreciază că în mod corespunzător prima instanța a reținut pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și pe baza declarațiilor constate ale inculpatului de recunoaștere a faptelor că la data de 02.10.2014, în jurul orelor 07.45 inculpatul N. R. D. a condus autovehiculul marca VW Passat, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_ pe ., fără a poseda permis de conducere și având o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/L alcool pur în sânge. De asemenea, în momentul în care inculpatul se afla la volanul autoturismului marca VW Passat la intersecția dintre str.Orșova cu . respectat indicațiile agentului de poliție rutieră L. F. C. - care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, desfășurând activități de dirijare/fluidizare a traficului rutier – de a prezenta documentele la control, după care a demarat în timp ce agentul de poliție încerca să-l oprească, a parcurs o distanță de aprox. 40 de metri și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda Superb, cu nr. de înmatriculare_ (având o viteză de 28 km/h în momentul impactului), apoi a ricoșat în gardul metalic ce desparte terasamentul liniilor de tramvai (agentul de poliție fiind prins de portiera autoturismului din momentul demarării și până la oprirea vehiculului).
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. R. D., Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că faptele sus-descrise întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor săvârșită asupra unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu prevăzută de art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal cu aplicarea art.257 alin.1 și 4 cod penal, conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art.335 alin.1 cod penal și respectiv conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art.336 alin.1 cod penal.
Curtea nu poate primi solicitarea inculpatului, prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor săvârșită asupra unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu prevăzută de art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal cu aplicarea art.257 alin.1 și 4 cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 cod penal cu aplicarea art.257 alin.1 și 4 cod penal.
În mod corespunzător prima instanță a reținut că diferența între infracțiunea de tentativă de omor și infracțiunea de vătămare corporală sau lovire sau alte violență este dată de o . factori din realitatea obiectivă din care să se desprindă intenția de a suprima viața unei persoane, nu doar intenția de a produce leziuni ale sănătății sau integrității corporale. Printr-o jurisprudență constată s-a apreciat că acești factori sunt reprezentanți de obiectul vulnerant folosit, apt sau nu de a produce moartea, regiunea corpului în care s-au aplicat loviturile, vitală sau nu, numărul și intensitatea loviturilor folosite.
În speța dedusă judecății se observă că inculpatul N. R. D., în timp ce se afla la volanul autovehiculului marca VW Passat, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_ pe ., nu a respectat indicațiile agentului de poliție rutieră L. F. C. - care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, după care a demarat în timp ce agentul de poliție încerca să-l oprească, a parcurs o distanță de aprox. 40 de metri și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda Superb, cu nr. de înmatriculare_ (având o viteză de 28 km/h în momentul impactului), apoi a ricoșat în gardul metalic ce desparte terasamentul liniilor de tramvai, agentul de poliție fiind prins în tot acest timp de portiera autoturismului din momentul demarării și până la oprirea vehiculului și târât pe partea carosabilă.
Curtea consideră că în principal obiectul vulnerant folosit pentru vătămarea corporală a polițistului și intensitatea loviturilor la care polițistul era supus erau de natură a produce moartea acestuia. Astfel, polițistul în timp ce se afla agățat de portiera autoturismul condus de inculpat a fost târât pe o distanță de 40 metri cu o viteză de circa 28 km/h, partea inferioară a corpului fiind în contact permanent cu solul. În condițiile în care persoana vătămată nu ar fi reușit să rămână agățat de autoturism, acesta cel mai probabil fie ar fi ajuns sub roțile autoturismului, fie ar fi căzut și s-ar fi lovit de partea carosabilă cu corpul. În ambele variante, viața polițistului ar fi putut fi pusă în pericol, leziunile pe care le-ar fi suferit putând conduce la decesul acestuia. De menționat, că inculpatul nu a înțeles să oprească singur mașina, ci acesta a fost acroșat de martorul PIRCIU L.-A., conducătorul autoturismul marca Skoda Superb, cu nr. de înmatriculare_ . Martorul a relatat că a observat autoturismul VW Passat care se deplasa pe aceeași direcție de deplasare cu acesta, având agățat un agent de poliție de portieră, agent care își pierduse echilibrul, fiind efectiv târât cu genunchii pe asfalt. Considerând că viața polițistului era în pericol, martorul a mai relatat că, atunci când a ajuns cu autoturismul lângă autoturismul condus de inculpat, a virat spre stânga, poziționând propriul autoturism perpendicular pe sensul de mers, blocând înaintarea autoturismului VW Passat. Or, fără intervenția martorului, inculpatul și-ar fi continuat deplasarea, viteza autoturismului ar fi crescut și cel mai probabil, polițistul și-ar fi pierdut total echilibrul, în urma impactului cu asfaltul sau cu autoturismul condus de inculpat putându-și pierde viața.
Față de modul de săvârșire a faptei, mijlocul folosit de inculpat în săvârșirea infracțiunii (obiect vulnerant apt să suprime viața), intensitatea loviturilor (târârea unei persoane de carosabilul asfaltat), urmările agresiunii care fără îndoială puteau conduce la suprimarea vieții agentului de poliție dacă nu ar fi intervenit martorul PIRCIU L.-A. pentru a stopa activitatea infracțională, Curtea apreciază că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.193 alin.2 cod penal, în cauză toate aceste elemente de fapt ducând la concluzia că inculpatul nu a prevăzut doar producerea unor leziuni ale integrității corporale ale agentului de poliție, ci a prevăzut chiar suprimarea vieții acesteia, doar intervenția martorului salvându-i viața, inculpatul neavând simpla intenție de a leza integritatea corporală, ci intenția de a ridica viața persoanei vătămate.
De altfel, Curtea apreciază că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul periculos al faptei, rezultat pe care nu l-a urmărit, însă a acceptat producerea lui. În acest sens, mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc că inculpatul conștientiza riscul ca viața persoanei vătămate să fie pusă în pericol prin acțiunile sale. Curtea va avea în vedere declarațiile persoanei vătămate, agentul de poliție rutieră L. F. C., care a relatat că în momentul în care autoturismul VW Passat condus de inculpat s-a pus în mișcare, acesta s-a agățat de portiera autoturismului, solicitându-i să oprească în mod repetat moment în care inculpatul a accelerat. Persoana vătămată a mai susținut că a strigat la șofer să oprească fiindcă îl va omorî, rămânând prins de autovehicul, fiindu-i frică să își dea drumul, crezând că altfel va ajunge sub roțile autoturismului. Curtea apreciază că inculpatul a auzit fără nici un dubiu solicitările agentului de poliție în condițiile în care acesta se afla agățat de portiera dreapta față a autoturismului pe care îl conducea, iar geamul acestui autoturism era lăsat în jos. Susținerile inculpatului din fața instanței de apel, în sensul că nu a auzit strigătele agentului de poliție deoarece muzica era pornită în autoturism sunt neverosimile, urmând a fi înlăturate, fiind greu de acceptat că inculpatul putea să ignore strigătele unei persoane agățate de autoturismului său, aflate la maxim un metru de acesta. Or, în condițiile în care inculpatul a auzit strigătele agentului de poliție care îi solicita să oprească autoturismul și a ales să își continue deplasarea, acesta a prevăzut că viața agentului de poliție va fi pusă în pericol, nu a urmărit acest lucru, însă a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos.
La stabilirea încadrării juridice pentru această faptă nu prezintă relevanță starea psihică precară a inculpatului produsă de cearta pe care acesta a avut-o cu o seară înainte cu prietena sa. Inculpatul, chiar aflat într-o stare de surescitare și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, nu avea de ce să se urce la volanul respectivului autoturism, în condițiile în care nu poseda permis de conducere. În plus, chiar surprins de organele de poliție conducând un autoturism fără permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legal admisă, era obligat să respecte indicațiile agentului de poliție rutieră aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Inculpatul a avut discernământul păstrat atât în momentul în care a ales să conducă un autoturism fără a avea permis de conducere și după ce consumase în prealabil băuturi alcoolice, cât și în momentul în care a ales să își continue deplasarea cu polițistul agățat de portiera autoturismului, târându-l pe acesta aproximativ 40 de metri.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor principale aplicate, Curtea găsește întemeiate căile de atac promovate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpat, apreciind că se impune o nouă reindividualizare a pedepselor.
În primul rând, Curtea apreciază că prima instanță avea obligația de a indica în cuprinsul minutei sentinței penale apelate care dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.a sau lit.b cod penal au incidență în cauză în ceea ce privește infracțiunile de tentativă la omor și conducere a unui autovehicul fără permis. Este nelegal menționarea în minută a dispozițiilor art.75 alin.2 cod penal pentru reținerea circumstanțelor atenuante, atât părțile, P., cât și instanța de control judiciar, fiind în imposibilitate de a aprecia care dintre aceste circumstanțe au incidență în cauză și dacă raportat la aceste circumstanțe s-a realizat o justă individualizare a pedepselor. Omisiunea de a indica acest aspect nu poate fi suplinită prin redarea acestora pe larg în considerentele sentinței penale apelate, deoarece legiuitorul a prevăzut obligativitatea reținerii lor prin chiar minuta sentinței, care reprezintă rezultatul procesului de deliberare pe care l-a avut judecătorul cauzei.
În al doilea rând, în acord cu susținerile Ministerului Public, prin motivele scrise de apel, Curtea apreciază că se impunea reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.a cod penal doar în raport de infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal cu aplicarea art.257 alin.1 și 4 cod penal. Astfel, în mod judicios, prima instanță a observat că după săvârșirea faptei, inculpatul atât personal, cât și prin intermediul părinților săi, a depus eforturi pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, având o atitudine sinceră, cooperantă pe tot parcursul procesului penal, prezentându-și scuzele în ședință publică persoanei vătămate, dându-și acordul necondiționat de a-i plăti despăgubirile morale solicitate și chiar conform propriilor susțineri plătind aceste despăgubiri după pronunțarea sentinței în primă instanță.
Curtea consideră că dispozițiile art.75 alin.2 lit.a cod penal nu sunt incidente cu privire la infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere și respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală în condițiile în care nu au fost identificate eforturi depuse de inculpat pentru a înlătura urmele infracțiunilor comise. În plus, Curtea nu poate găsi în ce ar putea constat eforturile depuse de inculpat pentru a înlătura urmele unor infracțiuni de pericol.
De asemenea, în cauză, pentru niciuna dintre cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.75 alin.2 lit.b cod penal întrucât Curtea nu identifică împrejurări legate de infracțiunile comise, care să diminueze gravitatea acestora sau periculozitatea autorului său, ci, dimpotrivă, aspectele deja evidențiate relevă că infracțiunile respective au fost suficient de grave, inculpatul consumând băuturi alcoolice, conducând fără permis un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o cantitate de alcool peste limita legal admisă, creând o stare de pericol pentru ceilalți participanți la traficul rutier și în plus, în momentul în care a fost oprit de organele de poliție, a încercat să își asigure scăparea, ignorând că, în încercarea de a-l opri, un agent de poliție a rămas agățat de autoturismul pe care îl conducea și a fost târât aproximativ 40 de metri până când inculpatul a fost efectiv oprit în trafic. Or, împrejurările în care au fost comise faptele, probează, din partea sa, o mare îndrăzneală infracțională și un potențial criminogen ridicat.
Curtea va proceda la reindividualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului, având în vedere următoarele:
În acest, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal cu aplicarea art.257 alin.1 și 4 cod penal, Curtea va aplica o pedeapsă cu închisoare în limitele obținute prin aplicarea dispozițiilor art.257 alin.4 cod penal, având în vedere calitatea de polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe care a avut-o persoana vătămată L. F. C. în momentul săvârșirii faptei, limite cuprinse între 15 și 30 de ani închisoare. Conform art.79 alin.1 cod penal, aceste limite vor fi reduse succesiv cu jumătate prin aplicarea dispozițiilor art.32 cod penal (rezultând o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 7 ani și 6 luni și 15 ani), cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art.75 alin.2 lit.a cod penal (rezultând o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 5 ani și 10 ani) și cu încă o treime prin aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 cod proc.pen. (rezultând o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 3 ani și 4 luni și 6 și 8 luni). Astfel, Curtea va avea în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 cod penal, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului care a pus în pericol viața unui agent de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu), împrejurările și modalitățile de comitere (în timp ce încerca să scape de organele de poliție, la volanul autoturismului VW PASSAT, pe care îl conducea, fără permis și după ce consumase băuturi alcoolice, inculpatul a târât un agent de poliție aproximativ 40 de metri, pe partea carosabilă) consecințele produse (leziuni ale integrității corporale ale agentului de poliție), consecințele care se puteau produce dacă inculpatul nu era oprit (punerea în pericol grav a vieții agentului de poliție sau chiar suprimarea vieții acestuia), conduita procesuală (caracterizată prin asumarea faptei săvârșite, recunoscând fapta și cooperând cu organele judiciare), precum și datele personale (tânăr, absolvent de studii liceale, student în anul IV la facultatea de Medicină Veterinară, fără antecedente penale, săvârșind fapta pe fondul stării psihice și emoționale precare produse de o ceartă avută cu o noapte înainte cu prietena sa din acel moment).
D. urmare, Curtea, procedând la rejudecarea cauzei, în sensul celor anterior menționate, îl va condamna pe inculpatul apelant N. R. D. la o pedeapsă principală de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor.
În baza art.67 alin.1 C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. pe o durată de doi ani de la data executării pedepsei.
Aplicarea pedepsei complementare se impune deoarece, Curtea apreciază că față de gravitatea faptei săvârșite, de consecințele care se puteau produce asupra stării de sănătate fizică a persoanei vătămate, infracțiunea săvârșită de inculpat creând față de acesta o nedemnitate în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a,b cod penal.
În baza art.65 alin.1 C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută de art.335 alin.1 C.pen., Curtea va avea în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 cod penal, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului care a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere), împrejurările și modalitățile de comitere (conducând autoturismul deși cunoștea că nu posedă cunoștințele necesare participării la traficul rutier, într-un moment al zilei în care circulația rutieră era foarte aglomerată), consecințele produse (producerea unei stări de pericol pentru
ceilalți participanți la traficul rutier, conduita procesuală (caracterizată prin asumarea faptei săvârșite, recunoscând fapta și cooperând cu organele judiciar), precum și datele personale (tânăr, absolvent de studii liceale, student în anul IV la facultatea de Medicină Veterinară, fără antecedente penale, săvârșind fapta pe fondul stării psihice și emoționale precare produse de o ceartă avută cu o noapte înainte cu prietena sa din acel moment).
Față de cele sus-menționate Curtea, procedând la rejudecarea cauzei, în sensul celor anterior menționate, îl va condamna pe inculpatul apelant la pedeapsă principală de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută de art.335 alin.1 C.pen.
Cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art.336 alin.1 cod penal, Curtea va avea în vedere aceleași argumente sus-menționate reținând în plus că deși cunoștea că nu posedă permis de conducere și deși consumase alcool anterior, a ales totuși să conducă respectivul autovehicul pe drumurile publice, ignorând cu desăvârșire normele care reglementează circulația pe drumurile publice și manifestând o inconștiență gravă cu privire la pericolul pe care îl putea crea celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care abilitățile sale de a conduce erau diminuate atât de alcoolul ingerat, cât și de starea psihică și emoțională precară în care se afla.
Față de cele sus-menționate Curtea, procedând la rejudecarea cauzei, în sensul celor anterior menționate, îl va condamna pe inculpatul apelant la pedeapsă principală de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută de art.335 alin.1 C.pen.
Constatând că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente, fiind săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.38 alin.1 C.pen., art.39 alin.1 lit.b C.pen. și pe cale de consecință va contopi cele trei pedepse stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) și 6 (șase) luni închisoare la care adaugă sporul de 6 (șase) luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art.45 alin.3 lit.a cod penal raportat la art.67 cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b cod penal pe o perioadă de 2 ani.
În baza art.45 alin.5 cod penal raportat la art.65 cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit.a și lit.b cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 424 alin.3 cod proc.pen. rap. la art. 72 cod penal va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 02.10.2014 la zi.
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a cod proc.pen., va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul N. R. D., împotriva sentinței penale nr.278/18.02.2015 a Tribunalului București – Secția I, penală, va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea cauzei în fond, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii de atac admise vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul N. R. D., împotriva sentinței penale nr.278/18.02.2015 a Tribunalului București – Secția I, penală.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
În baza art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal cu aplicarea art.257 alin.1 și 4 cod penal, art.396 alin.10 cod proc.pen., art.75 alin.2 lit.a și art.76 alin.1 cod penal condamnă pe inculpatul N. R. D. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor.
În baza art.67 alin.1 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b cod penal pe o durată de doi ani de la data executării pedepsei.
În baza art.65 alin.1 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.335 alin.1 cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 cod proc.pen. condamnă pe inculpatul N. R. D. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art.336 alin.1 cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 cod proc.pen. condamnă pe inculpatul N. R. D. la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În baza art.38 alin.1 cod penal, art.39 alin.1 lit.b cod penal, contopește cele trei pedepse stabilite în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) și 6 (șase) luni închisoare la care adaugă sporul de 6 (șase) luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art.45 alin.3 lit.a cod penal raportat la art.67 cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit. b cod penal pe o perioadă de doi ani de la data executării pedepsei.
În baza art.45 alin.5 cod penal raportat la art.65 cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit.a și lit. b cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 424 alin.3 cod proc.pen. rap. la art. 72 cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 02.10.2014 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare aferente apelurilor formulate în prezenta cauză rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
O. R.-NĂSTASECARMEN V. G.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 / 20 mai 2015
Vasilțeanu F. – T.București S.P...
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 608/2015.... → |
|---|
