Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Hotărâre din 16-04-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 65/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Î N C H E I E R E
Ședința Camerei de consiliu din data de 16.04.2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de petentul – revizuient B. T. I. împotriva Încheierii din data de 30.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – secția II penală, în dosarul nr._ .
Fără citare.
Se prezintă petentul – revizuient B. T. I., personal, asistat juridic de apărător ales, avocat J. R., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă intimat C. M., reprezentată juridic de apărător ales, avocat M. I. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al petentului arată că la termenul anterior, astfel cum rezultă din încheierea de ședință, s-a invocat de către reprezentantul Ministerului Public o excepția a inadmisibilității cererii de revizuire formulată de către petent. Depune la dosar note scrise cu privire la excepția invocată de parchet .
În plus, arată că petentul dorește să invoce o nouă excepție, respectiv aceea de neconstituționalitate a disp. art. 341 alin. 6 Cod de procedură penală.
Apărătorul ales al intimatei, de asemenea, depune la dosar note scrise cu privire la excepția invocată la termenul anterior de către reprezentantul Ministerului Public, excepția care vizează inadmisibilitatea plângerii formulate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că obiectul dosarului este revizuire, pe fond, revizuirea trebuie să parcurgă niște etape, mai întâi se discută admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Așadar, arată că procurorul de ședință de la termenul anterior nu a invocat o excepție ci este vorba despre fondul acestui dosar, dacă se va admite ori nu se va admite în principiu această cerere.
Curtea acordă cuvântul cu privire atât la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată cât și cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 341 alin. 6 Cod de procedură penală.
Apărătorul ales al petentului apreciază cererea de revizuire admisibilă având în vedere următoarele considerente:
Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București – secția II penală s-a dispus completarea urmăririi penale; automat, s-a dispus și începerea urmăririi penale.
S-a atacat de intimata din prezenta cauză soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă referitoare la presupusa săvârșire de către petent a patru infracțiuni și s-a dispus trimiterea dosarului la parchet pentru completarea și administrarea întregului probatoriu.
Din lecturarea încheierii la care a făcut referire mai sus rezultă că judecătorul fondului nu a precizat, în mod clar, care anume acte de urmărire penală să se întocmească în cauză ci a făcut doar referiri generale, să se efectueze o expertiză ADN, să se audieze un martor, etc.
În aprecierea apărării, prin încheierea pronunțată, petentului i s-au încălcat anumite drepturi constituționale printre care și cel la viața intimă. Dispunându-se o expertiză ADN petentul apreciază că i se încalcă drepturile prev. de art. 22 și 26 din Constituția României; arată că procurorii nu dispuseseră o expertiză ADN.
În dosarul civil, care are ca obiect stabilirea paternității, intimata în cauză a omis să depună o decizia judecătorească a Curții de Apel B., unde litigiul era deja tranșat.
Având în vedere caracterul extraordinar al cererii de revizuire apreciază că comportă anumite probleme de drept; având în vedere că Încheierea pronunțată în temeiul disp. art. 341 alin. 6 rap. la alin. 8 Cod de procedură penală este definitivă (nu se prevede nici o cale de atac), singura cale de atac apare ca fiind revizuirea.
Apreciază că se impune ca Înalta Curte de Casație si Justiție să pronunțe o hotărâre prealabilă care să dezlege această pricină de drept sub trei aspecte, respectiv:
În cazul în care se formulează o cerere de revizuire împotriva unei Încheieri pronunțată de judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impune să se stabilească:
- care este organul judiciar care să soluționeze o astfel de cerere;
- ce hotărâre s-ar putea pronunța într-o astfel de speță, Încheiere ori sentință;
- dacă hotărârea pronunțată într-o asemenea pricină este supusă vreunei căi ordinare de atac și care este aceea.
Mai mut, arată că mâine, 17.04.2015 pe rolul Înalta Curte de
Casație si Justiție se află o astfel de cerere, la completul pentru dezlegarea unor pricini de drept.
Astfel, solicită ca, în cazul în care se admite cererea formulată, să se dispună fie suspendarea judecării prezentei cauze, fie să se p suspende dezbaterile până la pronunțarea de către Înalta Curte de Casație si Justiție. În aprecierea apărării, pentru administrarea judicioasă a actului de justiție se impune ca prezenta cauză să se suspende până când Înalta Curte de Casație si Justiție se va pronunța pe această chestiune de drept.
Apărătorul ales al intimat, cu privire la această cerere prealabilă de sesizare a Înalta Curte de Casație si Justiție pentru rezolvarea unor chestiuni de drept, arată că potrivit art. 459 alin. 2 Cod de procedură penală, prioritate are discutarea admiterii în principiu a cererii de revizuire. Mai mult, conform acestor dispoziții legale admisibilitatea în principiu trebuie analizată de către instanță în camera de Consiliu, fără citarea părților.
În atare situație solicită respingerea cererii ca fiind inadmisibilă având în vedere faptul că încheierea care face obiectul revizuirii face parte din hotărârile prev. de art. 453 Cod de procedură penală - care pot face obiectul unei revizuiri.
Apreciază că se încearcă doar tergiversarea soluționării dosarului penal.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de petent solicită respingerea, ca nefondată, cu prioritate trebuie discutată admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public arată că procedura penală este clară: mai întâi se ridică o excepție, se cerere sesizarea Înalta Curte de Casație si Justiție și apoi se pun concluzii de admisibilitatea în principiu, ocazie cu care se face vorbire despre art. 453 Cod de procedură penală; nu se discută în acest dosar nici despre dosarul civile care are ca obiect stabilirea paternității și nici despre soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, dacă încalcă ori nu dreptul la viața intimă.
Referitor la cererea de sesizare a Înalta Curte de Casație si Justiție cu o întrebare preliminară, arată că primele două puncte din cerere vizează chestiuni de procedură, iar condițiile cerute de către legiuitor pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție cu o asemenea problemă, printre cerințele legiuitorului este și aceea, expres prevăzută, că trebuie să țină de fondul problemei. Chestiunile de procedură pot face doar obiectul unui recurs în interesul legii, nu și a unei întrebări preliminare.
În ceea ce privește cel de-al treilea punct din cererea desesizare a ÎCCJ solicită să se aibă în vedere că s-a pronunțat deja ÎCCJ în 2007, prin decizia nr. 17, obligatorie și valabilă și în prezent, iar pentru a putea sesiza ÎCCJ trebuie să nu mai fie sesizată și să se fi pronunțat printr-un HP ori printr-un R.I.L.
Sunt valabile inclusiv deciziile fostului Tribunal Suprem – deciziile de îndrumare – și acest lucru il spune Înalta Curte de Casație si Justiție care a fost sesizată cu un recurs în interesul legii care a fost respins ca inadmisibil, arătând că există o decizie de îndrumare care își păstrează valabilitatea.
Referitor la sesizarea Curții Constituționale arată că primele puncte invocate de apărătorul ales al petentului în notele scrise vizează oralitatea, contradictorialitatea – este inadmisibilă excepția întrucât deja s-a pronunțat Curtea Constituțională admițând o asemenea excepție de neconstituționalitate.
În ceea ce privește neconcordanța art. 341 alin.6 lit. b Cod de procedură penală, care arată care este una dintre soluțiile pe care le poate pronunța judecătorul de cameră preliminară cu art. 22 și 26 din Constituția României referitoare la dreptul la viață, integritate și viață privată și de familie, nu are nici o legătură cu soluționarea cererii de revizuire o asemenea excepție, motiv pentru care și aceasta apare ca fiind inadmisibilă și solicită respingerea, ca atare.
În ceea ce privește fondul revizuirii:
Este inadmisibilă cererea de revizuire din cel puțin două puncte de vedere:
Există decizia nr. 17/2007 dată de ÎCCJ într-un recurs în interesul
legii, și în acea decizie se spunea că nu se poate ataca cu această cale extraordinară de atac o soluție pronunțată de instanța de judecată la momentul respectiv în procedura prevăzută de fost art. 278 ind. 1 Cod de procedură penală, lit. a și b.
În motivarea acestei decizii se arată că revizuirea este o cale extraordinară de atac menită să îndrepte niște erori de fapt cuprinse într-o hotărâre judecătorească prin care se soluționează un conflict de drept penal, adică o hotărâre judecătorească care se finalizează cu: achitare, condamnare, amânarea aplicării pedepsei în condițiile noului Cod de procedură penală ori încetarea procesului penal.
Plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere, a procurorului și hotărârea într-o asemenea plângere nu reprezintă o soluționare a unui conflict de drept ci se analizează legalitatea și temeinicia aprecierilor făcute de către procuror asupra unei situații de fapt.
În condițiile în care art. 341 alin. 6 N Cod de procedură penală reflectă cu fidelitate vechea concepție a legiuitorului prevăzută în fostul art. 278 ind. 1 V Cod de procedură penală, este evident că și această decizie pronunțată în interesul legii în anul 2007 își păstrează valabilitatea și în prezent.
Un al doilea motiv pentru care apare ca fiind inadmisibilă o asemenea cerere de revizuire este faptul că nici măcar nu s-a indicat vreunul din temeiurile prev. de 453 Cod de procedură penală pentru care s-ar pitea promova și admite o asemenea cerere de revizuire. Că a fost corectă decizia/încheierea judecătorului de cameră preliminară ori nu a fost corectă nu prezintă relevanță în condițiile în care revizuirea este cale extraordinară de atac și trebuie să fie motivată doar pe cazurile expres și limitativ prevăzute de legiuitor.
În consecință, pune concluzii de respingere a cererilor de sesizare a ÎCCJ și a Curții Constituționale, iar pe fond pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.
Petentul, personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată la 02.03.2015 pe rolul acestei Curți, petentul revizuient B. T. I. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii din data de 30.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._ în procedura de cameră preliminară prin care s-a admis plângerea formulată de petenta C. M. împotriva ordonanței nr. 1335/P/_ și a ordonanței nr. 2133/II/2/2014, emise de P. de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus desființarea soluțiilor de clasare, cauza fiind trimisă la P. în vederea completării urmăririi penale.
În motivarea cererii, s-a arătat că în privind admisibilității, revizuientul a considerat ca fiind vorba de o încheiere definitivă, singura cale de atac apare ca fiind revizuirea.
Legat de aceasta, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție care să pronunțe o hotărâre prealabilă care să dezlege problema de drept sub următoarele aspecte:
1.care este organul judiciar care să soluționeze o astfel de cerere;
2. ce hotărâre s-ar putea pronunța într-o astfel de speță, încheiere ori sentință;
3. dacă hotărârea pronunțată într-o asemenea pricină este supusă vreunei căi ordinare de atac și care este aceea.
De asemenea, a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.341 alin.6 Cod procedură penală.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în conformitate cu prevederile art. 458 Cod procedură penală cu referire la art. 452 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În prealabil, întrucât cererile formulate de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții Constituționale privesc problema admisibilității cererii de revizuire, Curtea constată că nu se impune nici sesizarea Instanței Supreme și nici Curtea Constituțională.
Astfel, în privința procedurii prev. de art. 475 Cod procedură penală, se constată că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție are loc atunci când se pune problema dezbaterii unei chestiuni de drept pe fondul cauzei, iar nu pe procedură, chestiunile de procedură putând face obiectul unui recurs în interesul legii.
Referitor la sesizarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât o asemenea excepție a mai fost soluționată, fiind admisă.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire având în vedere prevederile art. 459 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 453 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă în principiu.
Astfel, pornind de la natura juridică a căii extraordinare a revizuirii, care este menită să îndrepte niște erori de fapt cuprinse într-o hotărâre judecătorească prin care se soluționează un conflict de drept penal, se constată că prin plângerea de față nu s-a soluționat un asemenea conflict, ci doar s-a analizat legalitatea și temeinicia aprecierilor făcute de un procuror asupra unei situații de fapt.
Astfel, încheierea care face obiectul revizuirii nu face parte din hotărârile prev. de art. 452 Cod procedură penală, iar decizia nr. 17/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii își păstrează valabilitatea.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții Constituționale.
În baza art. 459 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 453 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire de față.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 476 Cod procedură penală cu referire la art. 475 Cod procedură penală respinge, ca nefondată, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 23 din Legea nr. 47/1992 respinge, ca nefondată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În baza art. 459 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 453 Cod procedură penală respinge, ca inadmisibilă, în principiu cererea de revizuire formulată de revizuientul B. T..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe revizuient la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE
A. N.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 632/2015.... → |
|---|
