Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1344/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1344/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 1344/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1344
Ședința publică din data de 30 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul G. P. M. împotriva sentinței penale nr.343 din data de 29.09.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat G. P. M., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. Eugia, în baza delegației nr._ din data de 14.10.2014 depusă la dosar, lipsă fiind intimații-părți civile G. V., S. C. de Urgență B. A., S. C. de Urgență Sf.P. și S. Județean de Urgență Slobozia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care întrebat fiind, apelantul-inculpat G. P. M., personal, arată că nu dorește să relateze noi aspecte.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat G. P. M. solicită, analizând materialul probator și actele de la dosarul cauzei, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite asupra bunicii paterne G. E., încadrarea juridică corectă fiind aceea de omor asupra unui membru al familiei prev. de art.188 alin.1 Cp și art.199 Cp cu aplicarea art.41 alin.1 Cp fără a se reține infracțiunea de omor calificat prev. de art.189 alin.1 lit.e Cp deoarece pentru fapta săvârșită asupra bunicului patern G. V. la data de 3.05.2014 nu a intervenit o hotărâre de condamnare.
Cu privire la pedeapsa aplicată, la individualizarea acesteia, solicită aplicarea art.75 pct.2 lit.b Cp și art.76 pct.1 Cp, art.375 Cpp și 396 alin.10 Cpp, reducând limitele speciale ale pedepsei cu o treime.
Cu privire la fapta săvârșită și la modalitatea de săvârșire a acesteia, solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate, că regretă săvârșirea faptei și a se dispune o pedeapsă orientată sub minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice, întrucât sunt incidente dispozițiile art.189 alin.1 lit.e Cp, de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau tentativă la infracțiunea de omor, necontând dacă a mai fost sau nu condamnat anterior. Astfel, în cauza de față inculpatul a săvârșit acea tentativă la omor asupra bunicului, iar ulterior și-a ucis bunica.
Ținând cont de gravitatea deosebită a faptelor, modul în care a acționat inculpatul, caracterul său violent, modul în care s-au desfășurat faptele, apreciază că nu poate fi reținută în favoarea inculpatului nici o circumstanță atenuantă. Precizează că starea de beție a inculpatului era voluntară.
Față de acestea, apreciază că se impune respingerea apelului ca fiind nefondat.
Apelantul-inculpat G. P. M., personal, având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date și nu are de formulat probe asupra cererii de schimbare a încadrării juridice. Arată că îi pare rău și nu a avut intenția de a omorî pe cineva.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.343 din data de 29.09.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul G. P. M. de judecare în procedura simplificată conform art. 375 Cod procedură penală.
De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care este trimis în judecată.
În baza art. 32 raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal cu art. 199 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. P. M. [fiul lui G. și C. A., născut la data de 24.11.1989 în Urziceni, județul Ialomița, domiciliat în comune Gârbovi, ., județul Ialomița, recidivist, CNP_, aflat în Penitenciarul Slobozia], la pedeapsa de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal pe o durată de 4 ani pentru infracțiunea de tentativă la omor asupra unui membru al familiei.
În baza art. 188 alin. 1 Cod penal cu art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal, art. 199 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 20 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de omor calificat asupra unui membru al familiei și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal pe o durată de 4 ani.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1, lit. b Cod penal, art. 45 alin. 3 Cod penal, s-a constatat că inculpatul G. P. M. are de executat pedeapsa de 20 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte, adică 3 ani, în final, inculpatul având de executat 23 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal.
S-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 72 din 12 martie 2012 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 26 martie 2012, inculpatul G. P. M. având de executat pedeapsa de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d, e, f Cod penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d, e, f Cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 Cod penal raportat la art. 362 Cod procedură penală și art. 208 Cod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate, menținând starea de arest a acestuia, iar în baza art. 72 alin. 1 teza I Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2014 la zi.
În baza art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 397 Cod procedură penală, s-a luat act că persoana vătămată G. V. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 397 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul G. P. M. la plata sumei de 3.832,03 lei despăgubiri civile către S. C. de Urgență B. București, la plata sumei de 22.519,88 lei despăgubiri civile cu dobânda legală către S. C. de Urgență Sf. P. București și la plata sumei de 1.704,74 lei despăgubiri civile cu dobânda legală către S. Județean de Urgență Slobozia.
În baza art. 4 și 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a dispus plata sumei de 25 lei din fondul Ministerului Justiției către Serviciul de Medicină Legală Ialomița a contravalorii raportului de expertiză medico-legală privind pe persoana vătămată G. V..
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul G. P. M. la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul locuia în comuna Gârbovi, ., județul Ialomița împreună cu concubina sa, B. F. C., și cei doi copii minori rezultați din această relație în imobilul aparținând bunicilor paterni, G. V. și G. E..
Alături de cei de mai sus în acest imobil locuia și tatăl inculpatului, G. G..
De aproximativ 2 ani de zile, inculpatul G. P. M., pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice avea un comportament violent față de toți membrii familiei, inclusiv față de concubina sa și cei doi copii minori.
Urmare acestui comportament violent, concubina sa B. F. C. în ziua de 2/3.05.2014 l-a părăsit luându-l cu ea și pe băiatul în vârstă de 2 ani și jumătate, iar fetița de 10 luni a fost luată de Direcția pentru Protecția Copilului.
Motivul pentru care inculpatul își lovea bunicii era faptul că aceștia refuzau să-i dea bani.
De multe ori, așa cum rezultă din actele dosarului, bunicii depuneau plângere penală împotriva inculpatului, dar și-o retrăgeau de teama acestuia.
La data de 3 mai 2014, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri bunicului său G. V., mai întâi în casă, după care l-a scos afară, l-a bătut cu pumnii și picioarele și cu un băț mai ales în zona capului, după care l-a trântit la pământ. A strigat la un vecin, martorul A. M. care a anunțat salvarea și victima a fost transportată la S. Urziceni, apoi transferat la S. C. de Urgență B. A. București (în perioada 04.05. – 12.05.2014) unde s-a intervenit chirurgical, după aceea fiind transportat la S. Slobozia unde a fost internat în perioada 13.05. – 19.05.2014.
Pentru vindecarea leziunilor traumatice, persoana vătămată G. V. a avut nevoie de 50 – 55 zile de îngrijiri medicale. Aceste leziuni i-au pus viața în primejdie, iar de pe urma lor a rămas cu infirmitate fizică.
La data de 19 mai 2014, inculpatul a agresat-o pe bunica sa, G. E. în vârstă de 77 ani, iar în data de 24 mai 2014, aceasta a fost transportată cu ambulanța la S. Urziceni de unde a fost transportată la S. Sf. P. din București, unde decedează la data de 22.06.2014.
De la data agresiunii și până la 24 mai 2014, inculpatul nu a anunțat salvarea și nu a lăsat pe nimeni din familie sau vecin să facă acest lucru.
În data de 19 mai 2014, când persoana vătămată G. V. a fost externată și transportată cu salvarea la domiciliul, martora S. L. a intrat în imobil și a văzut-o pe victima G. E. în pat cu fața acoperită cu o cârpă albă plină de sânge. I-a luat cârpa de pe față și a observat că era vânătă și avea sânge.
De abia în ziua de 24 mai 2014, când inculpatul s-a deplasat la casa martorei, după foarte multe insistențe acesta a sunat la 112 de pe telefonul acesteia.
Raportul de primă expertiză medico legală pe bază de acte medico-legale nr. 1834/A1/153 din 24.05.2014, al S.M.L. Ialomița, concluzionează că, numitul G. V. prezintă leziuni traumatice care pot data din 03.05.2014 și necesită circa 50 – 55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.
Topografia și morfologia leziunilor traumatice suferite pledează pentru producerea lor prin lovire cu corp dur și zgâriere de corpuri – planuri dure.
Leziunile traumatice suferite (hematom subdural acut parietal drept) care a necesitat intervenția chirurgicală, au pus viața victimei în primejdie.
Craniectomia suferită pentru evacuarea hematomului subdural acut parietal drept constituie infirmitate fizică.
Conform Raportului medico-legal de necropsie nr. A_ al I.N.M.L. „M. MINOVICI” București, moartea numitei G. E. de 77 de ani a fost violentă.
Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecință a unui traumatism cranio-facial, cu disjuncție craniană temporo-parietală stângă, fractură de piramidă nazală și hematom subdural bilateral, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.
La examenul necroptic s-au mai constatat echimoze și excoriații faciale, pe trunchi și membre. Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur urmate de cădere și lovire de corp / plan dur, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate indirectă.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarații martori, persoana vătămate, inculpat, documente medicale, raport de expertiză medico-legal.
Audiat, ca suspect și apoi ca inculpat (vol. I – fila 92 și 104), inculpatul G. P. M. a precizat următoarele: recunoaște că l-a agresat pe bunicul său G. V., în sensul că l-a împins într-o țeavă din bolta de vie unde s-a lovit cu fața, a început să-i curgă sânge din nas, iar un vecin a anunțat salvarea.
În ceea ce privește . exercitată asupra bunicii sale, G. E., arată că i-a dat acesteia două palme destul de puternice și întrucât aceasta se afla pe marginea patului, după ce a lovit-o, bunica a căzut pe jos, iar inculpatul a ieșit din cameră și nu știe ce s-a mai întâmplat.
Își motivează fapta prin aceea că se afla sub influența băuturilor alcoolice și era nervos pe ea pentru ceea ce se întâmplase cu o zi înainte.
Nu i-a acordat îngrijiri medicale, nu a sunat la salvare pentru că așa cum spune el în declarația de la fila 93 „nu m-a interesat de ea, adică de aia bătrână”.
Întrebat fiind de martora S. L. (fila 34 – 35, vol. I), de ce nu sună la salvare, inculpatul i-a spus „el a bătut-o, el sună la salvare” și „dă-o dracului de jegoasă că nu moare”.
Audiat la instanța de fond, la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2014, inculpatul și-a menținut aceeași poziție avută în timpul urmăririi penale, arătând că pe bunic l-a lovit cu un corp dur și acesta a căzut și s-a lovit de bolta de vie, iar bunicii sale, care era imobilizată la pat pentru că avea probleme la picior, i-a dat două palme, aceasta aflându-se pe marginea patului a căzut și s-a lovit cu capul de masă.
A arătat și în fața judecătorului că nu i-a acordat îngrijiri medicale bunicii timp de mai mult de o săptămână, nu a anunțat salvarea de frică că va fi arestat.
În cauză, în timpul urmăririi penale au fost audiați următorii martori: C. M. (vol. I – fila 32), S. L. (vol. I – fila 34), A. M. (vol. I – fila 37), B. F. C. (vol. I – fila 39), N. D. (vol. I – fila 42), P. C. A. (vol. I – fila 44), G. G. (vol. I – fila 46), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, iar instanța le-a analizat pe larg.
Persoana vătămată G. V. a declarat că la începutul lunii mai 2014, inculpatul G. P. M. l-a bătut pentru că era supărat pentru că nu i-a dat destui bani. În ziua respectivă l-a bătut cu pumnii și palmele și cu un băț, mai ales în cap în partea dreaptă. A strigat la vecini și când a auzit că strigă inculpatul a fugit. Un vecin a sunat salvarea, iar la spital a fost operat însă de atunci a rămas „cu o gângăială”, adică îi este greu să vorbească, mult mai greu decât înainte.
În urmă cu o săptămână, persoana vătămată G. V. era în casă când inculpatul a bătut-o pe soția lui G. E., care era imobilizată la pat. Abia în data de 24.05.2014, când a venit la domiciliul lor o nepoată și a văzut-o pe soția sa, a venit și salvarea.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului G. P. M. - care în data de 3 mai 2014 i-a aplicat bunicului său patern G. V. în vârstă de 77 ani, mai multe lovituri cu un corp dur, cu precădere în zona capului, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 50 – 55 zile de îngrijiri medicale ce au necesitat intervenție chirurgicală, leziuni ce au pus în primejdie viața și au drept consecință infirmitate fizică - constituie tentativă la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. 1 Cod pena cu art. 199 alin. 1 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat - care la data de 19 mai 2014 a agresat-o pe bunica sa paternă G. E. în vârstă de 78 ani producându-i leziuni traumatice cu precădere în zona capului, leziuni ce s-au aflat în legătură de cauzalitate indirectă cu decesul acesteia - constituie infracțiunea de omor calificat asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 188 Cod penal raportat la art. 189 lit. e Cod penal și art. 199 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 177 alin. 1 lit. a Cod penal prin membru de familie se înțelege ascendentul sau descendentul, frații și surorile, copii acestora precum și persoana devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude.
Potrivit art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal, constituie infracțiunea de omor calificat, omorul săvârșit de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor.
Apărătorul inculpatului a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal, deoarece pentru una din faptele de omor, respectiv tentativă de omor asupra persoanei vătămată G. V. nu a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare, sens în care a solicitat schimbarea de încadrare juridică în art. 188 alin. 1 Cod penal cu art. 199 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 1 Cod penal.
Judecătorul fondului a înlăturat aceste susțineri, considerând că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite în dauna bunicului patern, G. V., prin actul de inculpare este cea corectă, având în vedere următoarele.
Potrivit art. 242 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 186/2009 privind Codul penal în aplicarea dispozițiilor art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal prin infracțiunea de omor comisă anterior se înțelege orice faptă de ucidere a unei persoane, săvârșită cu intenție, prevăzută de art. 16 alin. 3 Cod penal, cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 190 și 200 Cod penal.
În opinia tribunalului pentru a exista agravanta prevăzută de art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal este necesar să existe fie o condamnare definitivă pentru omor fie ca ambele omoruri comise în împrejurări diferite să fie judecate împreună în condițiile concursului. Reținerea acestei încadrări juridice presupune comiterea unei infracțiuni de omor anterioare, cu un anumit interval de timp în urmă și, în niciun caz, cu aceeași ocazie și în aceleași împrejurări.
Este și cazul speței deduse judecății, inculpatul exercitând violențe asupra bunicului la data de 3 mai 2014 și asupra bunicii la 19 mai 2014, infracțiunile fiind comise în împrejurări diferite și judecate în condițiile concursului de infracțiuni.
S-a solicitat de către inculpat aplicarea dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală, privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de le cu 1/3, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, solicitare pe care instanța a respins-o, deoarece potrivit art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, în speță acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu închisoarea pe viață – art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal prevede detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 – 25 ani și interzicerea unor drepturi.
Inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni în stare de recidivă prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod penal, deoarece prin sentința penală nr. 72 din 12 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin neapelare la 26 martie 2012 a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și dispunându-se suspendarea sub supraveghere pe o durată de 4 ani, iar infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în perioada termenului de încercare.
S-a arătat că faptele sunt concurente, conform art. 38 Cod penal, iar potrivit art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte.
Potrivit art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În cauza dedusă judecății, cele două fapte aflate în concurs există, constituie infracțiunea de tentativă la omor asupra unui membru de familie și omor calificat asupra unui membru de familie și au fost săvârșite de inculpat, probele administrate ducând la aceste concluzii.
La individualizarea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, potrivit cu care la stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Faptele sunt deosebit de grave, au avut urmări deosebite, soldate pentru persoana vătămată G. V. cu leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 50 – 55 zile de îngrijiri medicale, intervenție chirurgicală, acesta rămânând cu sechele de pe urma loviturilor aplicate de inculpat, iar pentru bunica paternă, moartea a fost violentă, leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri repetate, cu un corp dur, urmare a căderii și loviri de corp / plan dur, între aceste leziuni și deces existând o legătură de cauzalitate indirectă, amândoi având vârste înaintate de 77 ani.
De asemenea, așa cum rezultă din declarația persoanei vătămate G. V. și a martorilor audiați nu este prima dată când inculpatul își lovea bunicii, violențele începând în urmă cu 2 ani, de pe urma acestor violențelor bunica rămânând paralizată la pat.
În urma acestor violențe, bunicii (așa cum rezultă din actele dosarului) depuneau plângeri la poliția din comună, dar pe care ulterior le retrăgeau de frica inculpatului.
De asemenea, deși a lovit-o pe bunică totuși, timp de mai bine de o săptămână nu i-a acordat ajutor și nu a lăsat pe nimeni să sune la salvare spunând „dă o dracu de jegoasă că nu moare”, deși văzuse că fața bunicii era plină de sânge așa cum a relatat martora S. L..
La fel a procedat și cu persoana vătămată G. V., nu i-a acordat acestuia nici un ajutor deși urmarea leziunilor primite era plin de sânge, fiind necesar ca martorul A. M. să sune la salvare.
Violențe exercita inculpatul și asupra tatălui său, G. G., care de fiecare dată obișnuia să se refugieze în curtea unui vecin și dormea în ieslea vitelor, precum și asupra concubinei sale, B. F. C. pe care o bătea frecvent și pe care a amenințat-o că o bate și o duce la dig să o mănânce câinii.
Faptele sunt cu atât mai grave cu cât inculpatul a fost crescut de bunicii paterni de la vârsta de 4 luni, fiind părăsit de mama sa.
Inculpatul a recunoscut doar parțial faptele săvârșite arătând că bunicului i-a dat o singură lovitură cu un corp dur iar acesta a căzut și s-a lovit de fierul care susținea bolta de viță de vie, iar bunicii i-a dat doar două palme, după care a căzut (declarație fila 92 – 93), iar la instanță a arătat că după ce i-a dat acesteia două palme, bunica a căzut și s-a lovit cu capul de masă.
Susținerile inculpatului au fost contrazise de declarația persoanei vătămate G. V., ale martorilor și de constatările medico-legale, respectiv, raportul de primă expertiză medico legală pe bază de acte medico-legale nr. 1834/A1/153 din 24.05.2014, al S.M.L. Ialomița, care a concluzionat că, numitul G. V. prezintă leziuni traumatice care pot data din 03.05.2014 și necesită circa 50 – 55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Topografia și morfologia leziunilor traumatice suferite pledează pentru producerea lor prin lovire cu corp dur și zgâriere de corpuri – planuri dure. Leziunile traumatice suferite (hematom subdural acut parietal drept) care a necesitat intervenția chirurgicală, au pus viața victimei în primejdie. Craniectomia suferită pentru evacuarea hematomului subdural acut parietal drept constituie infirmitate fizică.
Conform Raportului medico-legal de necropsie nr. A_ al I.N.M.L. „M. MINOVICI” București, moartea numitei G. E. de 77 de ani a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecință a unui traumatism cranio-facial, cu disjuncție craniană temporo-parietală stângă, fractură de piramidă nazală și hematom subdural bilateral, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.
La examenul necroptic, s-au mai constatat echimoze și excoriații faciale, pe trunchi și membre. Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur urmate de cădere și lovire de corp / plan dur, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate indirectă.
Inculpatul nu avea o ocupație, trăind din pensiile bunicilor, nu se ocupa de cei doi copii minori, fetița în vârstă de 10 luni fiind luată de Protecția copilului.
Așa cum s-a arătat, inculpatul este recidivist având la activ mai multe condamnări, cum rezultă din cazierul judiciar (vol. I – fila 101).
Toate acestea au îndreptățit pe judecătorul fondului să aplice inculpatului o pedeapsă cu executare, ținând cont de dispozițiile art. 38 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 41 Cod penal și dispozițiile art. 199 alin. 1 Cod penal, adică pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. 1, art. 199 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 1 Cod penal, o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal, art. 189 alin. 1, lit. e Cod penal, art. 199 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 1 Cod penal, o pedeapsă de 20 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat 1/3 (conform art. 39 alin. 1, lit. b Cod penal) din totalul celorlalte pedepse, respectiv 20 ani și 6 luni închisoare + 3 ani = 23 ani și 6 luni închisoare, iar urmare a revocării suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare.
Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d, e, f Cod penal pe o durată de 4 ani, faptele săvârșite făcându-l nedemn să fie părinte, tutore sau curator.
Potrivit art. 43 alin. 3 lit. a Cod penal, când s-au stabilit mai multe pedepse complementare, în caz de concurs de infracțiuni se aplică pedeapsa cea mai grea dintre acestea, în cazul de față inculpatului aplicându-i-se pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e, f Cod penal pe o durată de 4 ani.
Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie conform art. 65 alin. 1 Cod penal.
Față de gravitatea faptelor, pericolul social care-l reprezintă inculpatul, judecătorul fondului a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, art. 362 Cod procedură penală și art. 208 Cod procedură penală, starea de arest a acestuia a fost menținută, iar în baza art. 72 alin. 1 teza I, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 24 mai 2014 la zi.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2014, persoana vătămată G. V. a transmis instanței că nu se constituie parte civilă, luându-se act de aceasta, conform art. 25 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală.
Cele trei unități spitalicești s-au constituit părți civile, după cum urmează: S. C. de Urgență B. Ardeni București cu suma de 3.823, 03 lei (adresa nr._(02.06.2014 – vol. I., fila 54); S. C. de Urgență Sf. P. București cu suma de 22.519,88 lei cu dobânda legală (adresa nr._/27.06.2014 – vol. I, fila 59) și S. Județean de Urgență Slobozia cu suma de 1.704,74 lei (adresa nr._/24.09.2014 – dosar instanță), constatând ca dovedite pretențiile civile și îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, în baza art. 25 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata acestor sume astfel cum au fost solicitate de către unitățile spitalicești constituite părți civile.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul G. P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prin apărătorul desemnat de Curte din oficiu, inculpatul susține că din analiza materialului probator și a actelor de la dosarul cauzei, se rezultă că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite asupra bunicii paterne G. E., încadrarea juridică corectă fiind aceea de omor asupra unui membru al familiei prev. de art.188 alin.1 Cp și art.199 Cp cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, fără a se reține infracțiunea de omor calificat prev. de art.189 alin.1 lit.e Cod penal, deoarece pentru fapta săvârșită asupra bunicului patern G. V. la data de 3.05.2014 nu a intervenit o hotărâre de condamnare.
Cu privire la pedeapsa aplicată, la individualizarea acesteia, solicită aplicarea art.75 pct.2 lit.b Cp și art.76 pct.1 Cp, art.375 Cpp și 396 alin.10 Cpp, reducând limitele speciale ale pedepsei cu o treime.
În ceea ce privește fapta și modalitatea de săvârșire a acesteia, solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate, că regretă săvârșirea faptei și se impune aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special.
Prin memoriul formulat în scris (filele 17, 18, dosar C.), inculpatul a reiterat aceleași aspecte susținute la instanța de fond, încercând practic o exonerare de la răspunderea penală.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul G. P. M. a (apelant în speță) a comis o tentativă la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal și pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 5 și 10 ani și o infracțiune de omor calificat asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 188 Cod penal raportat la art. 189 lit. e Cod penal și art. 199 alin. 1 Cod penal și pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 15 și 25 ani, ambele în condițiile majorării cu o pătrime.
Vinovăția apelantului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate în ambele faze ale procesului penal (urmărire penală și cercetare judecătorească), nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.
Pedeapsa aplicată inculpatului G. P. M., pentru faptele abominabile deduse judecății, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta perseverând în comiterea de infracțiuni contra vieții, dar și de prevederile art.199 alin.1 Cod penal și înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.74 din Codul penal.
În acest sens, Curtea reține că pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond este proporțională cu ansamblul circumstanțelor, iar ceea ce are apelantul de executat (25 de ani) este ca urmare a faptului că s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 72 din 12 martie 2012 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 26 martie 2012, astfel că potrivit Noului Cod penal, judecătorul fondului era obligat să cumuleze aritmetic pedeapsa din speță, cu pedeapsa anterioară.
În mod corect, judecătorul fondului a respins cererea inculpatului de soluționare a cauzei în procedura simplificată, întrucât din toate probele administrate nu doar că nu rezultă recunoașterea și regretul profund, ci negarea faptelor și dezinteresul total față de toți membrii familiei sale.
Indiferent de împrejurările reale și personale, deși Curtea constată că se putea aplica pedeapsa maximă, în lipsa unui apel din partea Ministerului Public, nu se poate îndrepta această situație, întrucât s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
D. urmare, pedeapsa stabilită în condițiile anterior menționate, precum și modalitatea de executare aleasă este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale inculpatului.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la reformarea, în orice sens, a hotărârii atacate, astfel cum a fost – temeinic și legal – pronunțată de judecătorul fondului.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G. P. M.; va deduce din pedeapsă durata prevenției de la 24 mai 2014 la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va obliga pe apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G. P. M. împotriva sentinței penale nr.343/2014 a Tribunalului Ialomița.
Deduce din pedeapsă durata prevenției de la 24 mai 2014 la zi.
Obligă inculpatul la plata a 1.000 lei cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul avocat oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.8
red.T.M.-Trib.Ialomița
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
