Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 806/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 806/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA I-A PENALA
DOSAR NR._
Nr. vechi_
DECIZIA PENALĂ NR. 806
Ședința publică din data de 04.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E.-R.
Grefier: R. D. C.
MINISTERUL PUBLIC-P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror D. F..
Pe rol, se află soluționarea contestației formulată de către contestatorul condamnat P. C. C., împotriva sentinței penale nr. 286/24.03.2014 a Tribunalului G..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul condamnat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător ales, avocat C. B. M., cu împuternicire avocațială nr._/18.09.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la data de 24.10.2014, s-au depus prin C. Registratură relațiile solicitate de către Penitenciarul G., respectiv copia MEPÎ nr.3321/07.10.2014 emis de Judecătoria G. precum și situația juridică a condamnatului ,după care:
La interpelarea Curții, contestatorul condamnat precizează că își menține contestația formulată și dorește aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de condamnare este prea mare.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și aplicarea Legii nr.302/2004 în sensul în care instanțele române pot proceda la stabilirea pedepsei în măsura în care sancțiunea nu corespunde principiilor esențiale ale dreptului statului român și de asemenea solicită aplicarea legii penale mai favorabile în sensul în care pedeapsa închisorii pentru infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în Spania, în legislația română se situează sub pragul de 20 de ani de închisoare. Pedeapsa din Spania și executată pe teritoriul României nu este raportată la legea penală mai favorabilă. Depune la dosar practică judiciară în sensul celor susținute.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată apreciind că în mod corect s-a respins prima contestație la executare formulată și mai mult, la acest moment este lipsită de interes în condițiile în care nu aceste pedepse se execută, ci un cumul format din mai multe pedepse care au fost anterior contopite, ocazie cu care s-a analizat și problematică ridicată de condamnat prin prisma legii penale mai favorabile.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 286/24.03.2014 a Tribunalului G. a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul P. C. C., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu referire la sentința penală nr. 77 din 25.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel în București, definitivă prin nerecurare, la 26.05.2009.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2013, sub nr._, petentul condamnat P. C. C., în prezent deținut în Penitenciarul G., a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 22 din 25.01.2005 a Tribunalului de Provincie Valencia secția a – IV - a și a sentinței penale în baza căreia s-a emis M.E.P.Î. nr. 156/2010 al Judecătoriei B., petentul învederând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de infracțiunile comise, și mai mult decât atât a prezentat probe ce nu i-au fost luate în considerare.
La dosarul cauzei s-au depus în xerocopie următoarele acte: mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.108/2009 din 17.06.2009 emis de Curtea de Apel București secția I-a penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 156/2010 din 14.04.2010 emis de Judecătoria B., sentința penală nr. 77 din 25.03.2009 a Curții de Apel București secția I penală, sentința penală nr. 22/2005 a Tribunalului Provincial din Valencia, sentința penală nr. 568 a Judecătoriei penale nr. 12 din Valencia.
La termenul de judecată din data de 04.11.2013, contestatorul și-a precizat cererea, învederând instanței că a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 77/2009 a Curții de Apel București deoarece nu i s-au contopit pedepsele de 20 de ani cu pedeapsa de 1 an, 4 luni și 15 zile.
Tribunalul, analizând contestația la executare formulată de condamnatul P. C. C. a constatat că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. 1 Cod procedură penală, contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Prin sentința penală nr. 77 din 25.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București secția I penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-au recunoscut sentințele penale nr. 22/2005 din 25.01.2005 pronunțată de Tribunalul Provincial din Valencia secțiunea a cincea și nr. 568 din 22.11.2005 a Judecătoriei penale nr. 12 din Valencia .
S-a dispus transferarea condamnatului P. C. C. într-un Penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor de 20 de ani închisoare, respectiv 1 an, 4 luni și 15 zile închisoare.
Din cuprinsul sentințelor penale de mai sus, a rezultat că petentului i s-au recunoscut ambele sentințe pronunțate în străinătate, dispozițiile art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal nefiind aplicabile în cauză atâta vreme cât, atât pedeapsa de 20 de ani închisoare, dar și pedeapsa de 1 an, 4 luni și 15 zile închisoare, sunt rezultatul unor condamnări pronunțate de instanțele străine.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul P. C. C., împotriva sentinței penale nr. 77 din 25.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel în București, definitivă prin nerecurare, la 26.05.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, condamnatul P. C. C., solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea cererii sale de aplicare a legii penale mai favorabile în ceea ce privește condamnarea de 20 de ani închisoare, ce i-a fost aplicată de instanțele spaniole.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, Curtea constată următoarele:
În prezent, contestatorul se află în executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2688/29.09.2014 a Jud. G. definitivă prin necontestare la data de 06.10.2014 și în baza căreia s-a emis M.E.P.Î. nr. 3321/07.10.2014 aflat la fila 20 dosar contestație.
Astfel, prin sentința penală nr. 2688/29.09.2014 a Jud. G. definitivă prin necontestare la data de 06.10.2014 a fost admisă cererea de contopire pedepse, formulată de petentul-condamnat P. C. C..
S-a constatat că faptele pentru care au fost emise MEPI nr. 108/17.06.2009 de către Curtea de Apel București au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit a C.p. din 1969 față de fapta pentru care a fost emis MEPI nr. 156/14.04.2010 de către Judecătoria B., nefiind astfel,concurente.
În baza art. 5 Cp art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen. și 39 alin. 1 C.pen. din 1969 s-a contopit pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 22/25.01.2005 pronunțată de Tribunalul Provincial din Valencia Secțiunea a Cincea definitivă, cu pedeapsa de 1 an luni și 15 zile aplicată prin sentința penală nr. 568/22.11.2005 pronunțată de Judecătoria Penală nr. 15 din Valencia (ambele recunoscute prin sentința penală nr. 77/25.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București definitivă prin nerecurare la data de 26.05.2009) și cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.260/15.02.2002 pronunțată de Judecătoria B. modificată prin decizia penală nr.1817/01.11.2002 pronunțată de Tribunalul București și decizia penală nr. 866/08.05.2003 a Curții de Apel București, petentul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale susmenționate.
S-a dispus anularea MEPI nr. 108/17.06.2009 emis de Curtea de Apel București și MEPI nr. 156/14.04.2010 emis de către Judecătoria B. și s-a dispus emiterea unui nou MEPI pentru pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
S-a dedus perioada executată de la 01.10.2003 la zi.
Curtea observă că inițial, prin cererea înregistrată la data de 24.09.2013, sub nr._, pe rolul Tribunalului G., petentul condamnat P. C. C., a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 22 din 25.01.2005 a Tribunalului de Provincie Valencia secția a – IV - a și a sentinței penale în baza căreia s-a emis M.E.P.Î. nr. 156/2010 al Judecătoriei B., petentul învederând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de infracțiunile comise, și mai mult decât atât a prezentat probe ce nu i-au fost luate în considerare.
La termenul de judecată din data de 04.11.2013, contestatorul și-a precizat cererea, învederând instanței de fond că a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 77/2009 a Curții de Apel București deoarece nu i s-au contopit pedepsele de 20 de ani cu pedeapsa de 1 an, 4 luni și 15 zile.
Așa cum s-a menționat anterior, ulterior pronunțării sentinței contestate în cauza de față, prin sentința penală nr. 2688/29.09.2014 a Jud. G. definitivă prin necontestare la data de 06.10.2014, a fost admisă cererea de contopire pedepse, formulată de petentul-condamnat P. C. C., fiind contopite toate pedepsele ce i-au fost aplicate acestuia.
În aceste condiții este evident că prezenta contestație este lipsită de interes.
Referitor la solicitarea condamnatului de aplicarea a legii penale mai favorabile, Curtea reține că prin decizia nr. 13/05.06.2014 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr._ și s-a stabilit că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, privitoare la legea mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, sunt aplicabile și cu privire la hotărârea de condamnare pronunțată de un alt stat față de cetățenii români, dacă aceasta a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 850 din 8 decembrie 2009 a fost publicata Decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 23/2009 privind examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea dispozitiilor art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
Textul legal care a generat interpretari diferite in practica instantelor judecatoresti permite instantelor romane sa adapteze pedeapsa aplicata de catre un stat strain persoanei condamnate transferate in Romania in vederea executarii pedepsei privative de libertate, ca forma a cooperarii judiciare internationale in materie penala, daca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana.
Astfel in aplicarea acestui text legal, unele instante au inlocuit pedeapsa rezultanta stabilita prin cumul aritmetic de statul de condamnare cu o pedeapsa rezultanta ca urmare a cumulului juridic. Alte instante, dimpotriva, au respins conversiunea condamnarii, retinand ca aplicarea cumulului aritmetic de catre instanta statului de condamnare se incadreaza in limitele generale ale pedepsei prevazute de Codul penal.
Instanta suprema a apreciat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect legea, retinand in esenta ca prevederile referitoare la conversiunea condamnarii se refera explicit si exclusiv la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislatia romana, iar nu la incompatibilitatea dintre sistemele prin care se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante pentru un concurs de infractiuni, fie sistemul cumulului aritmetic, fie sistemul cumulului juridic. Prin urmare, conversiunea se va impune, in ipoteza concursului de infractiuni, numai daca pedeapsa rezultanta aplicata prin hotararea de condamnare depaseste limita maxima a pedepsei rezultante admisa in legea penala romana, adica totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente, precum si limita maxima generala a pedepsei inchisorii de 30 de ani.
În consecință, s-a decis: “Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In interpretarea art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, se stabileste ca:
Instanta, in solutionarea unei cereri avand ca obiect conversiunea condamnarii, trebuie sa observe daca felul pedepsei aplicate pentru concursul de infractiuni sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, fara a putea inlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusa prin hotararea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevazuta de Codul penal roman. (…)”
Observând că în speță pedeapsa de 20 de ani închisoare est rezultatul cumulului aritmetic a mai multor pedepse aplicate de instanțele spaniole, dintre care cea mai mare este de 9 ani închisoare, precum și împrejurarea că sentința de contopire a Jud. G. a rămas definitivă prin necontestare, și nu în ultimul rând faptul că petentul și-a precizat cererea dedusă judecății ca fiind o cerere de contopire a pedepselor aplicate de instanțele spaniole, prin două hotărâri diferite, recunoscute de Curtea de Apel București, Curtea apreciază contestația de față ca fiind nefondată.
Astfel, în condițiile în care pedeapsa de 20 de ani închisoare corespunde ca durată și natură legii române, este evident că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP rap. la art.135 al. 6 lit. b pct. i și art. 135 al. 7 lit. b din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 300/2013.
D. urmare, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 23 al. 9 și 10 din Legea nr. 255/2013, va respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat P. C. C., împotriva sentinței penale nr. 286/24.03.2014 a Tribunalului G..
Văzând și disp. art. 275 al. 2 N.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 23 al. 9 și 10 din Legea nr. 255/2013, respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat P. C. C., împotriva sentinței penale nr. 286/24.03.2014 a Tribunalului G..
În baza art. 275 al. 2 N.C.P.P., obligă contestatorul la cheltuielile judiciare către stat, în sumă de 300 lei.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul partial al apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2014.
Președinte, Grefier,
C. E. R. R. D. C.
Red. CER
2 ex./05.11.2014
Dosar fond nr._ -Trib. G.
Jud. fond – G. Oița
| ← Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 1364/2014. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
