Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1498/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1498/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 1498/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1498/A
Ședința publică din 02.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
JUDECĂTOR – V. I. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU împotriva sentinței penale nr. 410/05.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat I. C., personal și asistat de apărător ales B. S. G., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la fila 12 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea și legitimarea inculpatului I. C., cu Ci . nr._ și CNP_. De asemenea, pune în vedere inculpatului faptul că, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 4 C.p.p. are dreptul de a fi audiat în fața instanței de apel, atrăgându-i-se atenția că în cazul în care nu dorește să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care dorește să dea declarații, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul inculpat I. C., personal, arată că nu dorește să fie audiat de către instanța de apel, înțelegând să își mențină declarațiile anterioare.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și, rejudecând, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 386 alin. 1 N.C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p. și art. 66 lit. a și b N.C.p. De asemenea, apreciază că se impunea condamnarea inculpatului, față de constatarea primului raport de expertiză, coroborat cu declarațiile martorilor, care au confirmat faptul că inculpatul consumase băuturi alcoolice.
Curtea pune în vedere intimatului inculpat să precizeze dacă apreciază necesară audierea martorilor menționați în rechizitoriu, punând acestuia în vedere faptul că, în cazul admiterii apelului declarat de parchet, există riscul pronunțării unei soluții de condamnare.
Apărătorul ales al intimatului inculpat apreciază că, plecând de la motivarea instanței de fond și tot cursul procesului penal, martorii nu ar putea prezenta elemente noi, astfel că nu se impune audierea acestora.
Cu privire la apelul Ministerului Public, solicită instanței, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 C.p.p., respingerea acestuia și menținerea hotărârii instanței de fond. În acest sens, arată că organele de urmărire penală invocă propria culpă, neîndeplinindu-și corespunzător atribuțiile de serviciu, în sensul că nu l-au depistat și testat pe inculpat. De asemenea, arată că într-unul din rapoartele de expertiză se arată că s-a ajuns la o interpretare a alcoolemiei de 0,70 la mie ce nu este sancționată de lege penală. Totodată, învederează instanței faptul că, deși se afirmă de acuzare că inculpatul a părăsit locul accidentului, el nu fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă, ce este prevăzută și pedepsită de Codul penal. Mai arată că nici martorii nu au putut indica nimic care să poată stabili temporal momentul consumului de alcool. În subsidiar, în cazul în care se constată vinovăția inculpatului, solicită instanței aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, respectiv amânarea aplicării pedepsei.
Curtea pune în vedere intimatului inculpat să precizeze dacă este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
Intimatul inculpat I. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu munca în folosul comunității. De asemenea, arată că a comis o greșeală, pe care a recunoscut-o.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 410/5.09.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu – Secția Penală în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare.
A fost admisă cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I. C..
În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului I. C. în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată în infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.
În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza întâi C.pr.pen. a fost achitat inculpatul I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.
In baza art. 398 C.pr.pen. coroborat cu art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut căprin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu cu nr. 2591/P/2010 din data de 24.12. 2013 a fost trimis în judecată inculpatul I. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 30.05.2010, inculpatul I. C. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 401, pe raza ., având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,50 g%o alcool în sânge.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de accident de circulație rutieră și planșa foto din data de 30.05.2010, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A_ eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici”, Drager alcotest printer ; buletin de examinare clinică, cerere de analiză și proces-verbal de prelevare, raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. A_ din 21.11.2012, raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. A_ din 01.07.2013; declarații inculpat, certificat medico-legal nr. A2/J/424/2010; declarații martori S. I., S. C. M., S. M. A., R. V. G., I. N. I., I. C. E., P. M. Andre; actele de proprietate ale autoturismului și polița de asigurare civilă obligatorie; fișa de cazier judiciar a inculpatului; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală .
În faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului I. C. în care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, arătând că nu solicită readministrarea probelor din cursul urmăririi penale .
Examinând material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 30.05.2010, în jurul orelor 05,40 lucrători din cadrul Poliției orașului B. au fost sesizați prin dispecerat în legătură cu faptul că pe DJ 401A din loc. Domnești, jud. I. a avut loc un accident soldat cu rănirea unei persoane. În baza sesizării organele de poliție au procedat la efectuarea unei cercetări la fața locului stabilindu-se că în accidentul rutier a fost implicat autoturismul marca Dacia L., înmatriculat sub nr._, de culoare roșu, condus de I. C., autoturismul fiind găsit pe . din .. La fața locului a fost găsit martorul S. C. M. care a precizat că victima S. I. a fost transportată la spital. În urma expertizării s-a stabilit că „numitul S. I. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice pot data din 30.05.2010 și necesită 4-5 zile îngrijiri medicale. Leziunile traumatice suferite de susnumitul la data de 30.05.2010 nu i-au pus în primejdie viața” (certificat medico-legal nr. A2/J/424/2010, f. 41, d.u.p) – motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. în temeiul art. 228 alin. 6 C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. b) Cod penal de la 1969.
Deplasându-se la Spitalul Universitar de Urgență București, lucrătorul de poliție l-a identificat pe autorul accidentului rutier I. C. și testându-l etilotest cu aparatul Drager, la ora 09,05 așadar la mai mult de patru ore de sesizare, rezultatul a fost de 0,74 mg/l. alcool în aerul expirat, iar la ora 09,00 i-a fost recoltată prima probă de sânge, la 10,00 a doua. Cu ocazia prelevării, inculpatul a declarat că a consumat 1 kg. de bere în intervalul 22,00-23,00, în data de 29.05.2010, fără a preciza dacă a mâncat. Potrivit buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 1318/01.06.2010 eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” avea o alcoolemie de 1,50 g%o, la prima probă recoltată la ora 09,00, respectiv 1,30 g %o la a doua probă recoltată la ora 10,00 (f. 19, d.u.p).
În cursul urmăririi penale, s-au efectuat două rapoarte de expertiză medico-legală (primul cu nr. 2415/i/2011) privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei ale cărui concluzii au stabilit că „în data de 30.05.2010 la ora 04,30 numitul I. C. ar fi avut o alcoolemie teoretică de cca. 1,95 – 2,05g%o în funcție de cantitatea de vin consumată”. De asemenea s-a mai precizează că „Din calculul teoretic efectuat rezultă că din consumul declarat în varianta I (1 litru bere pe nemâncate între orele 22,00-23,00, iar între orele 02,00-04,00, 3-4 pahare a câte 250 ml. fiecare cu vin – șpriț și a mâncat concomitent) și varaianta II (între orele 02,00-04,00, 3-4 pahare a câte 250 ml. fiecare cu vin-șpriț și a mâncat concomitent), numitul I. C. ar fi realizat o alcoolemie maximă teoretică de cca. 0,45-0,85 g%o la ora 05,30. S-a mai precizat că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării. Prin corelarea datelor obținute s-a constatat o neconcordanță în ambele variante între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile stabilite la analiză, ceea ce denotă un consum mai mare în ambele variante decât cele declarate.
Prin ordonanța din data de 17.09.2012, la solicitarea inculpatului I. C., organele de cercetare penală au admis cererea de calculare retroactivă a alcoolemiei, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 998/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei stabilind că la data de 30.05.2010, la ora 04,30 numitul I. C. ar fi putut avea în varianta I (a consumat între orele 03,30-04,20, 3-4 pahare de 250 ml. de vin cu apă și cola și a mâncat concomitent): o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 1,35 – 1,65 g%o, iar în varianta II (a consumat între orele 03,30-04,20, 1,5 l. de vin Perla Jidvei și a mâncat concomitent): o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,70 g%o.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpatul și-a schimbat în mod repetat declarația privind consumul de băuturi alcoolice, precizând în fața judecătorului fondului că a procedat în acest mod „în ideea de a ieși mai mică alcoolemia”, întrucât i s-a părut că era prea mare, iar inculpatul „nu se simțea sub influența băuturilor alcoolice”.
Astfel acesta a relatat la data de 30.05.2010 că a consumat băuturi alcoolice cu mai mulți prieteni, începând cu ora 02,00 în ziua de 30.05.2010 la Căminul Cultural din localitatea Domnești, fără însă a preciza ce cantitate. Ulterior, după începerea urmăririi penale, la data de 24.08.2011 și-a nuanțat declarația precizând că ar fi consumat între orele 02,00-04,00 3-4 pahare de vin cu apă – șpriț și cola, iar la data de 16.01.2013 a declarat că a consumat între orele 03,30-04,20 1,5 litri de vin Perla Jidvei și a mâncat concomitent friptură la grătar cu garnitură.
Inculpatul a mai precizat că după ce a plecat de la Căminul Cultural, în jurul orei 04,30, a avut loc o altercație fizică și verbală între el și S. I., ulterior a lăsat mașina în comuna Domnești, . proprietarului și a plecat acasă în aceeași localitate, ., jud. I.. Întrucât era rănit la mână din altercația cu frații S., în jurul orei 08,00 s-a deplasat la Spitalul Universitar de Urgență București, unde s-a întâlnit cu S. I. și membrii familiei acestuia, sosind între timp organele de poliție care l-au testat etilotest și l-au condus la medic pentru recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. În fața medicului a declarat că a consumat 1 litru bere în intervalul orar 22,00-23,00.
Martorii audiați în cauză nu au putut susține sau infirma declarația inculpatului I. C. privind cantitatea de alcool ingerată în noaptea de 29/30.05.2010 aceștia menționând că „a consumat băuturi alcoolice alături de ceilalți invitați, deși el venise deja sub influența băuturilor alcoolice, până în jurul orelor 04,00 când s-a luat la ceartă cu S. C.” (declarație S. I., f. 42 verso, d.u.p) sau „…de când a venit părea sub influența băuturilor alcoolice și până în jurul orei 04,00 a dansat cu ceilalți și a consumat băuturi alcoolice, respectiv vin, fără să pot preciza cantitatea” (S. C. M., f. 45 verso, d.u.p).
Așa cum a recunoscut cu ocazia audierii sale de către judecătorul fondului, inculpatul I. C. și-a schimbat declarațiile de consum „pentru a obține o alcoolemie mai mică”, însă potrivit art. 5 C.pr.pen. organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului”, art. 99 C.pr.pen. stabilind că inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. Faptul că inculpatul își face o apărare de natură să demonteze acuzația adusă, invocând mai multe declarații de consum, denotă într-adevăr, încercarea de a fi exonerat de răspundere penală, dar acesta este un drept al său, iar în condițiile în care organele de cercetare penală au înțeles să recolteze prima probă de sânge la un interval mai mare de patru ore de la data comiterii pretinsului accident rutier, iar din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale nu s-a putut stabili cu certitudine valoarea alcoolemiei inculpatului I. C. la ora 04,30 când acesta s-a urcat la volanul autoturismului (nici această oră nu este sigură, ci stabilită tot prin aproximație, după declarațiile martorilor care și ei consumaseră băuturi alcoolice), nu i se poate pretinde inculpatului să „ajute”organele judiciare în acuzarea sa.
Rapoartele de expertiză medico-legale, respectiv nr. 2415/i/2011 și nr. 998/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei au stabilit din calcul teoretic mai multe valori ale alcoolemiei, respectiv de cca. 1,95 – 2,05g%o, de cca. 0,45-0,85 g%o la ora 05,30, de cca. 1,35 – 1,65 g%o și de cca. 0,70 g%o. Însă, în conținutul lor, medicii au arătat că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării. Însă, momentul prelevării este foarte îndepărtat de momentul în care inculpatul I. C. a circulat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din localitatea Domnești, jud. I., respectiv la mai mult de patru ore, iar valoarea alcoolemiei la acel moment apare imposibil de stabilit din materialul probator administrat la dosarul cauzei.
Mai mult, instanța a constatat că inculpatul nu a fost testat de către lucrătorii de poliție nici cu aparatul etilotest marca Drager la momentul întocmirii procesului verbal al accidentului rutier pentru a se putea stabili cel puțin valoarea alcoolului în aerul expirat și a se aprecia dacă la acel moment inculpatul se afla sau nu sub influența băuturilor alcoolice.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate legal în cauză nu a rezultat cu certitudine, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul I. C. avea în sânge, la data de 30.05.2010, posibil orele 04,30 o alcoolemie peste limita legală, valorile obținute fiind aferente unor ore ulterioare (09,00 și 10,00, iar celelalte sunt valori teoretice). Nici chiar rapoartele de expertiză medico legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nu au indicat decât valori teoretice ale acesteia, una dintre ele fiind sub limita de 0,8 g la 1000 ml. sânge prevăzută de O.U.G. 195/2002 republicată, în vigoare la dată săvârșirii faptei (0,70 g%o alcoolemie teoretică în creștere la ora 04,30).
La termenul de judecată din data de 28.08.2014 reprezentantul Ministerului Public a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I. C., având în vedere . noului Cod penal.
Astfel, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată în infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
Analizând cererea formulată din oficiu, Judecătoria a apreciat că este întemeiată, din următoarele considerente:
Prin Legea nr. 286/2009 legiuitorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).
Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
În ceea ce privește infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, deși nu a diminuat sancțiunea principală aplicată făptuitorilor, a introdus alternativ amenda penală, aspect care a atras, în mod obligatoriu, incidența dispozițiilor art. 5 alin. 1 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În concluzie, raportat și la principiul activității legii penale, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, Judecătoria a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului I. C. în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată în infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 336 alin. 1 C.pen. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 alcool pur în sânge se pedepsește. Așadar pentru realizarea elementului material al aceste infracțiuni este necesar ca persoana care conduce autoturismul pe drumurile publice să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 alcool pur în sânge. Or, așa cum s-a arătat, inculpatului i s-a calculat valoarea alcoolemiei la mai mult de patru ore de la momentul când a fost implicat într-un accident rutier, deci de la momentul când circula pe drumurile publice la volanul unui autovehicul. În condițiile în care singurele valori ale alcoolemiei ce au putut fi stabilite au fost teoretice, una dintre acestea fiind sub limita legală, respectiv 0,70g %o, instanța a apreciat că, în speță nu s-a realizat elementul material al acestei infracțiuni, neexistând probe certe privind vinovăția inculpatului, în cauză făcându-și aplicabilitatea principiul in dubio pro reo.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Cornetu.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 07.10.2014 sub nr._ .
Ministerul Public a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate a soluției, în ceea ce privește greșita achitare, în baza art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen. a inculpatului I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin.1 C.p.
P. a apreciat că dispunând achitarea inculpatului I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, instanța a făcut o incorectă apreciere a probelor administrate în cauză, care dovedesc că inculpatul I. C. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În considerente instanța a constatat că inculpatul nu a fost testat de către lucrătorii de poliție nici cu aparatul etilotest Marca Drager la momentul întocmirii procesului verbal al accidentului rutier pentru a se putea stabili cel puțin valoarea alcoolului în aerul expirat și a se aprecia dacă la acel moment inculpatul se afla sau nu sub influența alcoolului.
Faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul conducerii autoturismului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ a reieșit din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, care au declarat nu numai că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în intervalul orar 2.00-4.30 cât s-a aflat la petrecere, dar și că acesta se afla sub influența alcoolului chiar la momentul sosirii la Căminul Cultural.
În ceea ce privește concentrația de alcool pur în sânge pe care inculpatul o avea la momentul conducerii autovehiculului, aceasta se poate stabili coroborând concluziile raportului de expertiză nr. 2415/i/2011 (fila 28 d.u.p.) cu cele ale buletinului de analiză toxicologică (fila 19 d.u.p.).
Instanța trebuia să rețină concluziile primului raport de expertiză, care au stabilit că la data de 30.05.2010, ora 4.30, inculpatul avea o alcoolemie teoretică de circa 1,95-2,05 g/l alcool pur în sânge, alcoolemie stabilită pe baza primelor declarații de consum ale inculpatului, care coincid cu cele consemnate în ziua producerii accidentului în fișa de examinare clinică și să înlăture celelalte declarații de consum ale inculpatului ca nefiind conforme cu realitate, inculpatul însuși declarând cu ocazia audierii în fata instanței (fila 29 dosar fond) că și-a schimbat declarațiile de consum deoarece nu știa „cum să facă alcoolemia mai mică".
În considerarea celor mai sus menționate, instanța nu trebuia sa rețină aceste declarații în favoarea inculpatului, ci dimpotrivă, aceste declarații puteau fi folosite împotriva sa.
Mai mult, chiar în urma diferitelor declarații de consum ale inculpatului (declarații care în mod cert au tins spre un consum mai redus de alcool decât cel real), concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală au stabilit în principiu o alcoolemie peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (mai puțin varianta a II-a a concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 998/i/2013 care a stabilit o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0,70 g/l alcool pur în sânge - rezultat asupra căruia s-a oprit instanța în motivarea dubiului rezonabil în ceea ce privește valoarea alcoolemiei inculpatului).
De asemenea, este necesar a fi avută în vedere și poziția legiuitorului manifestată în cuprinsul art. 336 alin. 1 din Noul Cod Penal, articol în baza căruia instanța a dispus achitarea, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, care tocmai pentru a preîntâmpina astfel de situații a incriminat fapta persoanei de a conduce pe drumurile publice un vehicul având la momentul prelevării probelor biologice o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În cursul judecății în apel, inculpatul nu a dorit să dea declarații noi. De asemenea, nici parchetul și nici inculpatul nu au solicitat administrarea de probe.
Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 420 alin.2 lit.a C.pr.pen., Curtea apreciază ca fiind fondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu.
Astfel, după cum s-a arătat deja, prima instanță a apreciat că în cauză există dubii cu privire la alcoolemia pe care o avea inculpatul, iar acest aspect este determinat de declarațiile succesive date de inculpat cu privire la cantitatea de alcool consumată și la alimentația sa din seara respectivă.
Curtea observă că inculpatul nu neagă faptul că a consumat băuturi alcoolice în noaptea de 29/30.05.2010, iar singurele elemente care trebuie lămurite sunt cele legate de alcoolemia acestuia.
În acest sens, instanța constată că în data de 30.05.2010, între orele 2.00-4.20, inculpatul I. C. s-a aflat în incinta căminului cultural din ., unde a consumat băuturi alcoolice și a mâncat.
Ulterior, în jurul orei 4.30, inculpatul, dorind să părăsească incinta căminului datorită unei altercații cu alte persoane aflate la fața locului, s-a urcat la volanului autoturismului cu care venise și, efectuând diverse manevre cu acesta, l-a lovit pe numitul S. I. care se afla în apropiere, provocându-i leziuni care au necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Deși inculpatul avea obligația, conform art. 77 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei, acesta a plecat imediat, deplasându-se la domiciliul său, fără a anunța autoritățile.
Ulterior, în jurul orei 8.00, inculpatul s-a deplasat la spital, deoarece suferise o leziune la mână în cursul altercației de la căminul cultural, unde a fost depistat de organele de poliție și transportat la INML în vederea recoltării de probe biologice.
Aceste probe au fost recoltate la orele 9.00 și 10.00, rezultatul fiind de 1,50 grame alcool în sânge pentru prima probă, respectiv 1,30 grame alcool în sânge pentru cea de-a doua. De asemenea, medicul legist a constatat că inculpatul prezintă halenă alcoolică și pare a se afla sub influența alcoolului. Inculpatul a declarat cu ocazia prelevării probelor biologice că a consumat un litru de bere între orele 22-23.00 în data de 29.05.2010, fără să mănânce.
Ulterior, audiat de organele de urmărire penală la 24.08.2011, acesta a declarat că a consumat între orele 2.00-4.00 din noaptea de 29/30.05.2010 circa 750-1000 ml de vin și, de asemenea, a și mâncat. Inculpatul nu a putut explica organelor de poliție de ce în declarația dată în fața medicului legist a precizat alte cantități de alcool consumate, precum și faptul că nu a mâncat nimic.
La 16.01.0213, audiat din nou, inculpatul a declarat că în noaptea respectivă a consumat aproximativ 1,5 l de vin în intervalul orar 3.30-4.20 și că a și mâncat.
Pe baza declarațiilor inculpatului cu privire la consumul de alcool din noaptea de 29/30.05.2010, s-au efectuat două rapoarte de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei. Raportul din data de 21.11.2012 a concluzionat că declarațiile inculpatului privind consumul de alcool nu sunt reale și că, la data de 29/30.05.2010, ora 4.30, acesta ar fi putut avea o alcoolemie de 1,95-2,05 grame alcool în sânge.
Raportul din data de 1.07.2013 a concluzionat că, în funcție de declarațiile de consum ale inculpatului, acesta ar fi putut avea la data de 29/30.05.2010, ora 4.30 fie o alcoolemie de 1,35-1,65 grame, fie o alcoolemie de circa 0,70 grame, în creștere.
Audiat în instanță, inculpatul a declarat că a consumat „două baterii de vin” și că și-a schimbat declarațiile de consum în cursul urmăririi penale „în ideea de a ieși mai mică alcoolemia”, iar „acum, în fața instanței, am declarat că am băut numai vin, deoarece cred că alcoolemia este prea mare și nu știu cum să o fac mai mică”.
În esență, prima instanță a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine alcoolemia pe care o avea inculpatul la momentul când a condus autoturismul, arătând în esență că multiplele declarații de consum ale inculpatului reprezintă materializarea dreptului său la apărare, acestuia neputându-i-se pretinde să „ajute” organele judiciare în acuzarea sa și că recoltarea târzie a probelor biologice se datorează activității defectuoase a organelor de poliție.
Raportat la materialul probator administrat, Curtea nu poate primi raționamentul primei instanțe. Fără a nega dreptul inculpatului de a-și face orice fel de apărări dorește, Curtea atrage atenția judecătoriei că, astfel cum corect a arătat în cuprinsul motivării hotărârii atacate, „potrivit art. 5 C.pr.pen. organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei”.
Aplicând în concret acest principiu enunțat de legiuitor, organele judiciare au obligația ca, în situația în care o persoană acuzată dă mai multe declarații contradictorii, să stabilească în urma unui examen propriu al materialului probator administrat care din aceste declarații corespund adevărului.
În cauza de față, acest proces era extrem de ușor de realizat, în condițiile în care, chiar inculpatul, în cuprinsul declarației date în fața primei instanțe, arătat în două rânduri că și-a schimbat declarațiile de consum în scopul micșorării alcoolemiei.
Rezultă așadar că declarația de consum cea mai apropiată de adevăr dată de inculpat este cea care a dus la calcularea unei alcoolemii superioare valorii de 0,80 grame alcool. Oricum, Curtea observă că, în contextul în care toate declarațiile de consum date de inculpat sunt diferite, iar acesta a recunoscut faptul că a dat declarații false în fața organelor de urmărire penală, acestea au o valoare de adevăr extrem de îndoielnică.
La aceste aspecte se adaugă atitudinea inculpatului după accident, când acesta, încălcând toate obligațiile ce revin unui conducător auto în cazul unui eveniment rutier, a părăsit locul accidentului, fiind identificat de organele de poliție abia la 4 ore după producerea acestuia.
D. urmare, nu se vede motivul pentru care prima instanță a reținut culpa organelor de cercetare penală în recoltarea târzie a probelor biologice de la inculpat, în contextul în care acesta pur și simplu s-a sustras recoltării. Practic, prima instanță nu a observat că procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost întocmit de organele de poliție nu la ora 5.40, când acestea au fost sesizate, ci abia în dimineața zilei de 30.05.2010, finalizându-se la ora 10.30, fapt menționat în acest act. Același aspect rezultă din fotografiile judiciare efectuate și din mențiunea că cercetarea s-a desfășurat la lumina naturală.
În aceste condiții, reținând în esență că inculpatul a intenționat să inducă în eroare organele judiciare, modificându-și declarația de consum inițială și că recoltarea probelor biologice s-a efectuat foarte târziu din culpa sa exclusivă, acesta fugind de la locul accidentului și omițând informarea organelor de poliție cu privire la evenimentul produs, Curtea apreciază că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Se poate observa că fapta există în raport de toate incriminările succesive ale infracțiunii – art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, respectiv art. 336 alin. 1 C.pen. – inculpatul având o alcoolemie peste limita legală atât la momentul conducerii autoturismului (după cum rezultă din varianta I a raportului de expertiză medico-legală din 1.07.2013) cât și la momentul recoltării probelor biologice.
Față de cele arătate, este necesară condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism sub influența alcoolului la pedeapsa închisorii îndreptată spre minimul special. În speță nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare efectivă având în vedere timpul scurs de la data comiterii faptei, perioadă în care inculpatul nu a mai încălcat normele legii penale, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și că, deși pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră, ulterior a recunoscut faptul că prin declarațiile date a urmărit diminuarea alcoolemiei.
De asemenea, Curtea apreciază că suspendarea condiționată a executării pedepsei reglementată de art. 81 și urm. C.pen. din 1969 este măsura cea mai potrivită în raport de situația inculpatului și de gravitatea concretă a faptei comise. Astfel, nu este necesară o supraveghere atentă a comportamentului pentru a se aplica suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și, totodată, instituția amânării aplicării pedepsei, reglementată de art. 83 și urm. C.pen., este prea blândă în raport de gravitatea concretă a faptei și de comportamentul inculpatului în cursul urmăririi penale.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr. 410/05.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu,
Va desființa sentința penală nr. 410/5.09.2014 a Judecătoriei Cornetu și, rejudecând:
Va respinge ca nefondată cererea formulată de Ministerul Public privind schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei inculpatului I. C. din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.
În acest sens, având în vedere principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile, în contextul în care Curtea a arătat deja că tratamentul cel mai favorabil pentru inculpat este, în speță, cel reglementat de art. 81 C.pen. din 1969, rezultă implicit că încadrarea juridică a faptei acestuia trebuie efectuată potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a noului Cod penal.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 se va dispune condamnarea inculpatului I. C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art. 71 C.pen. din 1969 va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 și art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen. din 1969.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și judecată în primă instanță).
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare aferente prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr. 410/05.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Desființează sentința penală nr. 410/5.09.2014 a Judecătoriei Cornetu și, rejudecând:
Respinge ca nefondată cererea formulată de Ministerul Public privind schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei inculpatului I. C. din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 condamnă pe inculpatul I. C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 și art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen. din 1969. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și judecată în primă instanță).
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare aferente prezentului apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. F. V. V. I. V.
GREFIER,
T. S.
Red.V.I.V.
Dact.EA-4 ex/15.12.2014
J.Cornetu – jud.N.C.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 806/2014.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
