Rele tratamente aplicate minorului. Art.197 NCP. Decizia nr. 269/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 269/2015
Dosar nr._
(_ )
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 269/A
Ședința publică din data de 18.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. C.
JUDECĂTOR: N. M.
Grefier: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către inculpatul S. I., împotriva sentinței penale nr.178 din data de 06.11.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind data pronunțării la data de 18.02.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 178 din data de 06.11.2014 Tribunalul Călărași a respins cererile de achitare conform art.16 al.1 lit.a Cod procedură penală formulate de inculpat și partea vătămată minoră, prin apărătorii lor, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 c.p.
În baza art.207 al.2 și 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul S. I. la 2 ani închisoare.
În baza art.197 c.p. a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art.66 al.1 lit.a, b, f Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară exercitarea acestor drepturi pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.65 al.1 rap.la art.66 al.1 lit.a, b, f Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul acestor drepturi, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.38 al.1 Cod penal rap. la art.39 al.1 lit.b Cod penal inculpatul S. I. are de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, inculpatul având de executat în total 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.66 al.1 lit.a, b, f Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea acestor drepturi pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.65 al.1 rap.la art.66 al.1 lit.a, b, f Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul acestor drepturi, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă R. G. și a obligat pe inculpat către partea civilă la plata sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri morale.
A luat act că partea vătămată minoră M. M. A. M., prin reprezentantul său legal M. I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.7 al.1 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S. I..
A fost obligat inculpatul la 6000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 950 reprezentând onorariu apărător oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției (avocat M. R. L. – 200 lei și avocat M. N. - 150 lei și 600 lei avocat S. F. D. – urmărire penală).
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DIICOT – Biroul Teritorial Călărași, din 5 iunie 2014, înregistrat la această instanță sub nr._, au fost trimiși în judecată, inculpații R. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă prev. de art.374 al.1 teza a I-a și al.2 C.p. și de act sexual cu un minor prev. de art.220 al.1 și 4 lit.c C.p., cu aplicarea art.35 al.1 C.p., și inculpatul S. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj prev. de art.207 al.2 și 3 C.p. și rele tratamente aplicate minorului prev. de art.197 C.p.
Judecătorul de cameră preliminară, la data de 08 iulie 2014, având în vedere că în urma analizei actului de trimitere în judecată nu s-a constatat că au fost administrate probe cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de codul de procedură penală, neexistând nici un motiv de excludere a vreunei probe sau de trimitere a dosarului pentru refacerea urmăririi penale și, de asemenea, inculpații nu au formulat cereri sau excepții care să vizeze nelegalitatea administrării vreunei probe pe parcursul urmăririi penale, nici personal și nici prin reprezentanți, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.19 D/P/2014 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ DIICOT Biroul Teritorial Călărași și a dispus începerea judecății.
La data de 21 august 2014, cu procedură legal îndeplinită, inculpatul R. G. a învederat că recunoaște infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată solicitând aplicarea dispozițiilor art.375 c.p.p. raportat la art.396 al.10 c.p.p.
Inculpatul S. I. a învederat că nu înțelege să beneficieze de prevederile art.396 al.10 c.p.p. arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor solicitând ca judeca să se facă pe procedura comună, cu administrare de probe.
Față de acest inculpat s-a dispus disjungerea cauzei și s-a format dosarul nr._ .
În ceea ce-l privește pe inculpatul S. I., având în vedere poziția acestuia, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal din 24 martie 2014 organele de poliție judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Călărași s-au sesizat din oficiu informativ cu privire la faptul că numitul R. G. din mun. București le-a determinat pe minorele M. M. A. M. în vârstă de 13 ani, M. M. A. în vârstă de 14 ani și M. Ș. M. în vârstă de 7 ani să accepte producerea de imagini cu caracter sexual pe care le-a stocat într-un sistem informatic pe care-l deține la locuința sa din satul Gostilele, oraș F., jud. Călărași. În actul de sesizare s-a mai reținut că sus-numitul, profitând de lipsa de discernământ a minorelor a desfășurat diverse acțiuni dolosive de manipulare emoțională cu scopul de a capta încrederea acestora și de a preveni deconspirarea activităților sale, acțiuni ce au constat în special în oferirea de diferite bunuri sub pretextul unor „mici cadouri”.
Practic, profitând de inocența, lipsa de experiență dar și de situația financiară precară, R. G. a început să invite la locuința sa copii, în special fetițe, sub pretextul că le asigură posibilitatea de a se scălda în iazul la care avea acces direct din curtea sa, creându-le încredere prin faptul că, uneori, cu aceste prilejuri era vizitat și de fiica și nepoții săi care se jucau cu ceilalți copii.
Din declarațiile acestuia rezultă că îi făcea plăcere să efectueze fotografii copiilor care veneau în curtea sa și le oferea mâncare, motivând că făcea aceste gesturi din milă.
În urmă cu circa 3 ani R. G. a angajat-o pe M. I. – mama minorei M. M. A. M. zisă „A.” ca menajeră la locuința sa pentru a-i face curățenie și mâncare de trei ori pe săptămână, în schimbul sumei de 50 lei pe zi de muncă.
Sub pretextul faptului că avea calculator, televizor și le oferea de mâncare, mama minorei a început să le ducă cu ea la domiciliul lui R. G. și pe fiica sa minoră – la acel moment în vârstă de 13 ani – „A.” și pe sora sa minoră – la acel moment în vârstă de 14 ani – zisă „M.”.
Pe parcurs însă, ademenite cu diferite cadouri, fetele au început să frecventeze cu regularitate casa lui R. G., „A.” rămânând la acesta uneori și pe parcursul a circa 3 (trei) săptămâni, locuind practic împreună cu acesta și creându-se o intimitate deosebită între ea și R. G..
Pe parcursul șederii sale la domiciliul acestuia, A. întreținea relații sexuale cu acesta și totodată se lăsa fotografiată în diferite ipostaze cu un pronunțat caracter sexual și pornografic, acesta sporindu-și deseori satisfacțiile sexuale maladive prin efectuare unor înregistrări sau imortalizarea fotografică a actelor sexuale prestate.
În schimbul concesiilor făcute de aceasta, R. G. răsplătea „cu vârf și îndesat” atât pe ea cât și pe familia acesteia, oferindu-le mâncare, dar și cadouri: telefoane, haine, plimbări la Mall sau chiar la munte și la mare, de unde postau fotografii pe facebook împreună.
Partea vătămată M. M. A. M., a început practic să frecventeze locuința lui R. G. încă de la vârsta de 10 ani, inițial împreună cu mama sa și mai târziu singură.
Minora însă nu a fost doar o victimă a unei persoane cu deviante sexuale, ci și a propriilor săi părinți, respectiv a neglijenței mamei sale și a inculpatului S. I. – tatăl vitreg cărora, deși le-a spus despre cele petrecute în casa lui R. G. nu a fost luată în seamă de aceștia, pe motiv că nu au crezut spusele ei, dar și a nepăsării și a intereselor meschine ale tatălui său vitreg, cu care locuia și care se presupune că trebuia să o ocrotească pe minoră.
Cei doi așa-ziși „părinți” s-au complăcut inițial în această situație, lăsând minora să meargă la R. G. sub pretextul că acesta este claustrofob și îi este frică de singurătate, mulțumiți fiind de faptul că aveau de pe urma acestuia o . avantaje de ordin financiar: acesta le-a oferit bani pentru a fora puț în curte, pentru a instala curent electric, bani de cheltuială, uneori și mâncare, le alimenta cartele telefonice cu regularitate și ori de câte ori aveau nevoie de bani, cei doi apelau la sprijinul financiar al lui R. G. care era întotdeauna disponibil și generos.
Acest stil de viață încărcat de promiscuitate a durat circa 3 ani de zile. La un moment dat însă, pe la începutul anului 2014, considerând că ar putea „să stoarcă” bani mai mulți de la R. G., tatăl vitreg al fetei, inculpatul S. I., a conceput o strategie prin care să obțină avantaje mai mari decât cele primite anterior, sens în care i-a cerut fiicei sale să filmeze actele sexuale întreținute cu R. G., pentru a obține o probă certă și incontestabilă împotriva acestuia, pe care să o folosească ulterior împotriva sa sub forma unui șantaj.
Astfel, la data de 05.05.2014, minora M. M. A. M., zisă „A.”, a mers din nou, așa cum obișnuia la domiciliul numitului R. G., unde a întreținut raporturi sexuale normale cu acesta, pe care le-a înregistrat audio-video cu telefonul mobil pe care-l avea asupra sa și din imaginile înregistrării efectuate de fată reiese că, aceleași acte sexuale erau înregistrate cu o cameră foto și de către R. G..
Imediat după efectuarea înregistrării, minora a transmis filmulețele respective, adică 21 videoclipuri cuprinse în 21 fișiere, pe telefonul mobil al prietenului său I. Ș., iar acesta primind filmările s-a deplasat imediat la părinții fetei și le-a pus la dispoziție înregistrările.
Urmare a primirii înregistrărilor, inculpatul S. I. a mers la domiciliul lui R. G. împreună cu prietenul fetei I. Ș. și au adus-o pe fată acasă, iar după circa 2 zile, inculpatul S. I. l-a contactat telefonic pe R. G. pentru a-și pune în aplicare planul și, după ce-i mulțumește pentru una din „prestațiile” anterioare (pentru faptul că i-a alimentat creditul telefonului mobil) care, în mod evident a devenit în timp neîndestulătoare, începe să-l șantajeze pe R. G., solicitându-i suma de 5000 – 6000 lei în schimbul „tăcerii” sale și a nedenunțării la poliție a faptelor sale, fixându-i în acest sens și un termen limită până la care să-i fie plătită suma solicitată, aspect ce rezultă din înregistrarea convorbirilor telefonice:
S. I.: - „Vezi, până duminică să-mi faci și mie rost de cincizeci de milioane!
R. G.: - Tu ești bolnav Nelule? Io n-am bani nici de mâncare și asta…
S. I.: - Pe mine mă interesează că n-ai tu bani?”.
Totodată, inculpatul S. I. îi învederează acestuia faptul că știe de mai mult timp despre ceea ce se întâmplă între el și fiica sa minoră, dezvăluindu-i totodată faptul că a vrut să îl prindă și să obțină probe împotriva sa.
N.: „- Io știam de mult mă ceea ce se întâmplă……Nu mă ruga… nu mă ruga, că io știam de-aseară mă…. bă io știam de ieri, de alaltăieri, de o săptămână, de-o lună, de trei luni știu… Da am vrut să te prind mă… Te-am prins acum…am probe….Dacă io vin și-ți arăt filmări… Io îți dau așa…ți-am zis: până duminică, faci rost de bani, că io luni mă duc la parchet direct, nu mă interesează poliția…. Să nu crezi vreodată că io nu te-am citit și nu știam ce-ți poate capul!”
„Fii atent că vin la tine duminică! Până duminică nu vin!... Fii atent ce spun io! N-am vorbit prostii! Io am tăcut din gură! Io te las pă tine! D. când vin la tine îmi pui cincizeci, șaizeci de milioane pă masă…dacă o să fie, o să afle toți, inclusiv neamuri, nepoți ce ai tu… toți prietenii tăi… Până duminică te gândești, faci rost de banii ăștia, ți-am zis io șaizeci dă milioane”.
În același timp inculpatul S. I. o determină și pe fiica sa vitregă „A.” să-i ceară bani lui R. G. pentru a le cumpăra tăcerea. Astfel, imediat după ce discută cu S. I., vădit nedumerit de cele petrecute, R. G. o contactează telefonic pe „A.”, care-i confirmă faptul că a înregistrat actul sexual dintre ei doi, prefăcându-se că-i trimite un mesaj prietenului săi și totodată îi transmite acestuia că nu-l va mai vizita și că ar face bine să-i dea banii ceruți de tatăl său pentru a scăpa de pușcărie.
A.: „- Îi dai banii lui tata să scapi!...Mai bine să scapi decât să intri.
R. G.: - N-am ce să-i dau nici un ban A., îmi pare rău. Dacă n-ai șters aia m-ai omorât… Hai! Pa!”
Reacția lui R. G. a fost însă total surprinzătoare pentru inculpatul S. I.. Acesta, în loc să se conformeze cerințelor șantajatorilor săi, le-a reproșat faptul că i-a întreținut atâția ani de zile, că-i datorează deja foarte mulți bani și, fără a se lăsa intimidat de amenințările lor le răspunde indubitabil și vehement că nu le oferă nici un ban pentru a cumpăra tăcerea, aspect ce rezultă din convorbirile telefonice existente în dosarul de urmărire penală.
Aceeași atitudine vehementă de a nu ceda amenințărilor o are R. G. și față de minoră, căreia îi spune că nu-i va da nici un ban tatălui său.
Văzând atitudinea de neclintit a lui R. G., inculpatul S. I. se răzbună pe acesta și își trimite soția și fiica la postul de poliție F. pentru a depune plângere împotriva acestuia și a sesiza cele petrecute, după două zile practic de la . și astfel, la data de 07.05.2014 este înregistrată plângerea minorei M. M. A. M. la poliția orașului F. împotriva lui R. G., în prezența mamei sale M. I., plângerea fiind înregistrată la aproape două luni de la sesizarea din oficiu a organelor de cercetare penală din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Călărași.
Fiind audiat inculpatul S. I. a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, în sensul că recunoaște infracțiunea de șantaj dar a săvârșit această infracțiune în condițiile în care era supărat după ce a văzut acele filmări și se afla și sub influența băuturilor alcoolice, sunându-l pe R. G. pentru a-i spune de niște bani, însă nu mai știe cu exactitate ce i-a spus, iar a doua zi când și-a dat seama s-a dus la poliție.
În privința infracțiunii de rele tratamente, nu o recunoaște, nu a săvârșit-o și nu a știut niciodată ce se întâmplă în casa lui R. G..
Față de aceste declarații inculpatul S. I., în ședința nepublică din 30 octombrie 2014 a solicitat achitarea sa conform art.16 lit.a c.p.p. – fapta nu există, pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, aceiași solicitare având-o și apărătorul părții vătămate, apreciind că din nicio probă existentă la dosar nu rezultă că știa ce se întâmplă la domiciliul părții civile R. G., dimpotrivă, inculpatul fiind supărat când a auzit ce se întâmplă, a mers și a luat-o pe fiica sa vitregă de la domiciliul lui R..
Instanța a respins cererea de achitare formulată pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, având în vedere următoarele:
Susținerea inculpatului S. I. că nu știa ce se întâmplă în domiciliul părții vătămate nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarații martori, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă cu certitudine săvârșirea celor două infracțiuni cu forma de vinovăție cerută de lege.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați rezultă că minora obișnuia să meargă la domiciliul lui R. G., iar părinții săi – mama și tatăl vitreg, inculpatul S. I. cunoșteau ce se întâmplă la domiciliul lui R., chiar ei o duceau și o lăsau acolo, aceștia primind la rândul lor, de-a lungul timpului, diferite sume de bani și alte avantaje materiale.
De asemenea, din interceptările convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul cunoștea de mult ce se întâmplă la domiciliul lui R., dar a așteptat pentru a obține probe în vederea șantajării, aspect confirmat și de minora M. M. A. M. care a precizat că tatăl său a venit să o ia de la R. G. în ziua respectivă și i-a spus că i-a cerut lui R. G. suma de 6000 lei pentru a nu îl da pe mâna poliției iar apoi i-a cerut fetei să îl determine și ea să-i ofere 6000 lei pentru a ascunde cele întâmplate.
Martorul I. Ș. a declarat că este prietenul minorei M. M. A. M. zisă „A.” de aproximativ 5 luni și că părinții fetei au acceptat prietenia lor cu condiția de a le respecta fiica, pe motiv că este foarte mică.
Acesta a mai precizat că a știut de mult timp că „A.” frecventează locuința lui R. G. la Gostilele și a bănuit întotdeauna că se petrece ceva necurat și acesta o cheamă pentru a întreține raporturi sexuale cu fata, însă bănuielile i-au fost confirmate de-abia pe 05.05.2014 când a primit de la „A.” pe telefon un filmuleț care-i înfățișa pe ea și pe R. G. în timp ce întrețineau relații sexuale, din imagini rezultând și faptul că R. G. filma actul sexual.
După ce a văzut filmele martorul declară că s-a dus la părinții fetei pentru a le arăta filmul și, împreună cu tatăl acesteia s-au deplasat la domiciliul lui R. G. de unde au luat-o pe fată și au adus-o acasă. F. i-a povestit cu acest prilej că și anterior, în repetate rânduri, a mai întreținut raporturi sexuale cu acesta, precum și faptul că R. G. o fotografia sau filma în diferite ipostaze cu caracter sexual.
Martora M. I. – mama părții vătămate minore M. M. A. M., audiată în faza de urmărire penală a declarat că-l cunoaște pe R. G. încă din 1992 când acesta s-a mutat în Gostilele și acesta i-a propus la un moment dat să-i facă menajul contracost și nu a știut ce se întâmplă în domiciliul acestuia.
Despre avantajele materiale pe care martora și familia sa le-a avut de la R. G., aceasta a susținut că era de fiecare dată inițiativa lui de a-i acorda ajutor cu diferite sume de bani pentru necesități curente, considerând că o face din plăcere, iar în momentul în care a primit 2000 lei pentru că nu avea nici curent electric, nici apă, acesta a vrut de fapt să-i facă o surpriză.
Martorul M. I.-G., vecin cu părțile, a susținut atât în faza de urmărire cât și în fața instanței că relația dintre R. G. și cele două fete era de notorietate, iar lumea din comunitate discuta despre faptul că fetele merg la inculpat acasă pentru a întreține raporturi intime cu acesta. Totodată, conform susținerilor aceluiași martor, lumea îi condamna pe părinții fetelor care, nu doar că tolerau o asemenea situație ci chiar le trimiteau pe fete acolo pentru a face rost de bani și de mâncare, iar banii îi cheltuiau frecvent pe alcool, amândoi fiind consumatori de băuturi alcoolice.
Martorul a confirmat faptul că R. G. i-a ajutat pe „A.” și pe familia sa în repetate rânduri în diferite forme: le-a oferit bani pentru cheltuieli curente, zilnice, pentru a-și fora puț în curte, pentru a instala curent electric, pentru telefoane mobile ale căror cartele tot el le achiziționa, haine, mâncare, fetele erau plimbate la Mall, la mare sau la munte.
Totodată, martorul a confirmat faptul că povestea dintre fete și R. G. a început în urmă cu circa 3 ani, când fetele aveau 10 și respectiv 11 ani.
Martora Țâncu M., mătușa numitei M. I., a confirmat susținerile martorului M. I.-G., arătând că nepoata ei, I., deși nu a lucrat ca menajeră la locuința lui R. G. decât pe o perioadă de un an, a început să o ducă pe fiica sa „A.” și să o lase la domiciliul acestuia chiar și pentru două-trei săptămâni. La rândul său R. G. le ducea atât pe „A.” cât și pe „M.” la munte, la mare sau la Mall, le cumpăra îmbrăcăminte, telefoane sau mâncare.
Martora a mai susținut că la această situație au contribuit părinții „A.” care o încurajau pe fată să meargă la locuința lui R. G. pentru că și aceștia la rândul lor au primit de-a lungul timpului diferite sume de bani sau bunuri de la inculpat, pe care nu le-a mai restituit acestuia.
Probele administrate dovedesc cu certitudine că minora frecventa locuința lui R. G., iar inculpatul S. I. cunoștea acest aspect și nu a denunțat comportamentul acestuia în condițiile în care era de notorietate ce se întâmplă.
Atitudinea inculpatului a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a minorei pe care o avea în grijă împreună cu soția sa, tolerând și trăgând chiar foloase materiale de pe urma raporturilor sexuale întreținute cu R. G..
Prin urmare, față de probatoriile administrate și analizate în cauză instanța a constatat că în drept faptele inculpatului S. I. care l-a constrâns pe R. G. să-i ofere suma de 6000 lei, amenințându-l cu darea în vileag a faptului că a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa minoră M. M. A. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „șantaj” prev. de art. 207 alin. (2) și (3) Cod penal.
Faptele aceluiași inculpat de a pune în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a minorei M. M. A. M., pe care o avea în grijă împreună cu soția sa, tolerând și trăgând chiar foloase de pe urma raporturilor sexuale întreținute de aceasta cu inculpatul de 64 de ani R. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „rele tratamente aplicate minorului” prev. de art. 197 Cod penal toate cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia (inculpatul a comis faptele cu forma de vinovăție prevăzută de lege, cunoscând ce se întâmplă în domiciliul lui R. cu minora, a tolerat și a tras chiar foloase materiale de pe urma acestor raporturi sexuale pe care minora le-a întreținut de circa trei ani de zile), circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea parțial sinceră de recunoaștere și regret, precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 c.p.
Instanța a apreciat că, față de gravitatea infracțiunilor prin care inculpatul a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică intelectuală a minorei, scopul pedepsei și reeducarea acestuia nu pot fi atinse decât prin executarea în regim de detenție.
Cu privire la cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă R. G., a obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri morale întrucât inculpatul l-a amenințat pe acesta că-i violează soția și nepoata, producându-i temeri în această privință.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul S. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând, prin apărător desemnat din oficiu, în esență, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului întrucât nu sunt probe din care să rezulte faptul că avea cunoștință despre împrejurarea că minora întreținea raporturi sexuale cu inculpatul R. G. și reindividualizarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prin reținerea de circumstanțe atenuante, arând în vedere că inculpatul a recunoscut fapta pe care a comis-o sub influența băuturilor alcoolice și că este la primul conflict cu legea penală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată:
Contrar susținerilor apărării, prima instanță, dând sens prevederilor art. 103 Cod procedură penală, a evaluat în mod complet probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, din readministrarea acestora în condiții de nemijlocire și contradictorialitate rezultând în mod necontestat că inculpatul apelant în cauză, prin acțiunile sale, de a încuraja pe partea vătămată -, minora ,în vârstă de 13 ani, aflată sub îngrijirea și ocrotirea sa să întrețină raporturi sexuale cu o persoană de 64 de ani în schimbul banilor sau al avantajelor materiale, o perioadă semnificativă de timp (3 ani), a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, acceptând urmările faptei sale, respectiv primejduirea dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorei.
Vinovăția inculpatului S. I. rezultă din coroborarea declarațiilor testimoniale date de martorii M. I.-G. (vecin), Țâncu M. (mătușa mamei) părții vătămate minore, I. Ș., declarațiile coinculpatului R. G. (care, prin recunoașterea vinovăției a achiesat la starea de fapt expusă în rechizitoriu) și din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat care susțin, dincolo de orice îndoială, convingerea că inculpatul apelant în cauză, soțul mamei victimei – împreună cu aceasta – o duceau, personal, pe minoră la locuința coinculpatului R. G. și o lăsau acolo, tolerând întreținerea de către aceasta a raporturilor sexuale contra avantajelor materiale de care s-au bucurat împreună,ca familie.
Relevantă este și împrejurarea că inculpatul, personal, i-a cerut fiicei sale să filmeze actele sexuale întreținute cu R. G., înregistrări audio – video pe care le-a folosit pentru a-l șantaja pe acesta din urmă, (aspecte ce rezultă din declarațiile părții vătămate minore, declarațiile martorului I. Ș. și ale apelantului însuși).
Atitudinea constantă a apelatului de a o încuraja pe fiica sa minoră să întrețină raporturi sexuale cu o persoană în vârstă de 64 de ani,cu o conduită sexuală deviantă, încă de când minora avea vârsta de 10 ani, vârstă a copilăriei caracterizată printr-o puternică vulnerabilitate, a afectat în mod grav relațiile sociale referitoare la familie a căror existentă este strict condiționată de comportarea morală a părinților față de copii lor minori, cu consecința unor urmări ireversibile în plan moral pentru partea vătămată minoră, în ceea ce privește dezvoltarea în viitor a personalității acesteia.
Prin urmare, faptele comise de inculpatul apelant în cauză sunt grave și pun în lumină o asemenea degradare morală și periculozitate socială care nu justifică, în niciun caz, clemența acordării de circumstanțe atenuante.
Așa fiind, criticile formulate în apel de către inculpat sub aspectul vinovăției sale în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată sunt vădit nefondate și urmează a fi respinse cu consecința menținerii pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.
Curtea mai constată că, în raport cu gravitatea faptelor comise de inculpat se justifica aplicarea ca pedeapsă complementară și accesorie și a interzicerii drepturilor părintești, însă acest aspect nu poate fi reformat în apelul inculpatului care operează, întotdeauna, in favorem.
Referitor la soluționarea laturii civile, Curtea reține greșita obligare a inculpatului la plata daunelor morale către partea vătămată prin ”șantaj” R. G.(coinculpat în cauza disjunsă), cel care a întreținut raporturi sexuale constante și de lungă durată cu minora, încă de la vârsta acesteia de 10 ani, întrucât nu poate clama existența vreunui prejudiciu nepatrimonial în legătură cu fapta de șantaj a apelantului, faptă generată de propria conduită deviantă, pentru care a fost găsit, la rândul lui, vinovat.
D. pentru care, Curtea în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr.178 din data de 06.11.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Penală, în dosarul nr._ .
Va desființa,în parte, sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Va înlătura obligarea inculpatului S. I. la plata către partea civilă R. G. a sumei de 10 000 lei ,reprezentând despăgubiri morale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S. I.,în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată minoră M. M. A. M., în cuantum de 150 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr.178 din data de 06.11.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Penală, în dosarul nr._ .
Desființează,în parte, sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Înlătură obligarea inculpatului S. I. la plata către partea civilă R. G. a sumei de 10 000 lei, reprezentând despăgubiri morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S. I.,în cuantum de 200 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată minoră M. M. A. M.,în cuantum de 150 lei ,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 18.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. C. N. M.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
6 ex.
Red. C.M. G. – Tribunalul Călărași – Secția Penală
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
