Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 241/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 241/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 241/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 241/A

Ședința publică din 13.02.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – T. G.

JUDECĂTOR – G. C. A.

GREFIER –S. V.-V.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror B. E. Eliana.

Pe rol se află pronunțarea cu privire la soluționarea cauzei penale având ca obiect soluționarea apelului declarat de inculpatul T. F., împotriva sentinței penale nr. 1057/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 11.02.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr.1057 pronunțată de Judecătoria S. la data de 01.10.2014 în dosarul nr._ în baza art. 386 C.p.p. rap. la art. 5 alin. 1 C.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din art. 26 rap. la art. 182 alin. 2, cu aplic. art. 75 lit. a CP 1968, în art. 48 rap. la art. 194 alin. 1, cu aplic. art. 77 lit. a C.p.

În baza art. 396 alin. 2 rap. la art. 48 rap. la art. 194 alin. 1, cu aplic. art. 77 lit. a C.p. și art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul T. F., zis “P.”, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitatea la vătămare corporală gravă, faptă comisă la data de 10.07.2008.

În baza art. 67 alin. 2 C.p. s-au interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, j, k și n C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a părăsi teritoriul României, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de acestea.

În baza art. 68 alin. 1 lit. c C.p., executarea pedepsei complementare începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 C.p. s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile interzise inculpatului ca pedeapsă complementară, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. a fost menținută starea de arest la domiciliu a inculpatului T. F..

În baza art. 72 alin. 1 C.p. s-a dedus din durata pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului T. F. perioada arestării preventive și arestului la domiciliu, începând cu data de 23.08.2013 la zi.

Cu privire la latura civilă, s-a luat act că persoanele vătămate G. A. G., Spitalul Clinic de Urgență București, Spitalul Județean de Urgență S. și Serviciul Județean de Ambulanță Ialomița nu s-au constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 a fost obligat inculpatul T. F. la plata sumei de 26.531,71 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 24.531,71 lei reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 2.000 lei cheltuielile realizate pe parcursul cercetării judecătorești.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a reținut că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 2457/P/2009 din data de 12.09.2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T. F., zis “P.”, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 26 rap. la art. 182 alin. 2 CP 1968, cu aplic. art. 75 lit. a CP 1968.

În fapt, în esență s-a reținut că:

În seara zilei de 10.07.2008, în jurul orelor 22.00, inculpatul T. F. împreună cu T. G., T. P. și Z. M. s-au deplasat cu autoturismul marca Audi A6, cu numărul de înmatriculare_, condus de către T. G. pe . din mun. S.. În fața blocului G5, T. G. a oprit autoturismul din care, de pe locurile din spate au coborât T. P. și Z. M., înarmați cu bâte, care s-au îndreptat spre un grup de tineri ce se afla pe trotuarul din fața blocului G5.

Concomitent cu aceștia, pe . și sediul ITM au venit numiții Panglică G. și R. Ș. V. care de asemenea erau înarmați cu bâte. Aceștia s-au alăturat lui T. P. și Z. M., îndreptându-se toți spre același grup de tineri, în care se afla și persoana vătămată G. A. G., zis „B.”, împreună cu prietena sa, Ș. G..

Inculpatul T. F. a coborât din partea dreaptă față a autoturismului spunându-le cu voce tare celor patru agresori „lăsați-l pe Filă, luați-l pe B.”, după care s-au pus în mișcare cu mașina, iar T. G., pentru a întări convingerea acestora că G. A. G. este cel vizat a fi agresat, a afirmat: „ținta e B.”.

La auzul celor afirmate de inculpatul T. F. și de fratele său T. G., persoana vătămată G. G. A. a luat-o la fugă în direcția parcului de la Catedrală, fiind urmărit îndeaproape de numiții T. P., Z. M., R. Ș. V. și Panglică G., care-l amenințau cu acte de violență.

G. A. G. a fost prins de către T. P., Z. M., R. Ș. V. și Panglică G. pe . doborât la pământ și lovit în toate zonele corpului cu bâtele și obiectele contondente pe care agresorii le aveau asupra lor.

În tot acest timp persoana vătămată striga cu disperare după ajutor alertând locatarii blocurilor din apropiere care au ieșit la ferestre și pe stradă încercând să-i determine pe agresori să înceteze acțiunea violentă prin strigăte și afirmații de genul „Lăsați-l, că-l omorâți!”, „Să vină Poliția!”. Cu toate acestea agresorii au continuat acțiunea violentă, lovind-o pe persoana vătămată până când aceasta a rămas inconștientă.

În acest timp, la locul agresiunii au ajuns cu mașina inculpatul T. F. și T. G., îndemnându-i pe agresori să continue acțiunea violentă asupra persoanei vătămate, spunându-le acestora „Dați-i, să nu mai vorbească!”

Din raportul de primă expertiză medico-legală nr. 537/A1/213/01.04.2009, în completare la raportul medico-legal nr. 938/15.07.2008 a rezultat că G. A. G. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure, la data de 10.07.2008. Leziunile traumatice au necesitat 60-70 zile de îngrijiri medicale. Absența chirurgicală a splinei post splenectomie de necesitate, constituie infirmitate fizică permanentă.

Pentru comiterea faptelor arătate anterior numiții T. G., T. P., Z. M., R. Ș. M. și Panglică G. au fost condamnați la pedeapsa închisorii cu executare prin S.P. nr. 260/23.04.2010 a Judecătoriei S..

Pentru dovedirea situației de fapt reținute în cuprinsul actului de sesizare, în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: procese-verbale de constatare și de cercetare la fața locului și planșa foto, plângerea și declarațiile persoanei vătămate, raport de primă expertiză medico-legală nr. 537/A1/213/01.04.2009 și raportul medico-legal nr. 938/15.07.2008, declarațiile martorilor, autorizații de interceptări telefonice și procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpatului T. F., fișa de cazier judiciar.

Prin rezoluția nr. 331/P/2009 din 24.04.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar prin ordonanța nr. 2457/P/2009 din 31.01.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul T. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 26 rap. la art. 182 alin. 2 CP 1968, cu aplic. art. 75 lit. a CP 1968.

Întrucât inculpatul T. F. s-a sustras de la urmărirea penală, P. de pe lângă Judecătoria S. a înaintat propunerea de arestare preventivă în lipsă a inculpatului și la data de 17.10.2012 Tribunalul Ialomița a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. F. pe o perioadă de 10 zile, fiind emis mandatul de arestare nr. 40/UP/17.10.2012.

La data de 31.01.2013, Judecătoria S. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria S. și a dispus emiterea mandatului european de arestare nr. 1/31.01.2013, pe numele inculpatului T. F..

Ulterior, inculpatul a fost identificat în Austria, la data de 23.08.2013 a fost extrădat în vederea efectuării cercetărilor, iar la data de 27.08.2013 Judecătoria S. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria S. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 25 de zile, începând cu data de 27.08.2013.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, asistat de apărătorii aleși D. V. și R. V., a arătat că menține declarațiile date în cauză, că nu recunoaște comiterea faptei și că se consideră nevinovat. A arătat, de asemenea, că nu are de formulat cereri și nu a solicitat administrarea de probe noi în apărarea sa.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a martorilor indicați în rechizitoriu și a încuviințat pentru inculpat proba cu înscrisuri și declarații de martori.

Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În urma unei înțelegeri prealabile, inculpatul T. F. împreună cu fratele său T. G., T. P., Z. M., R. Ș. V. și Panglică G. au hotărât „să-i dea o lecție” persoanei vătămate G. G. A., zis „B.”, deoarece acesta a avut un conflict mai vechi cu T. G. și a refuzat să se alăture “grupării” conduse de T. F. și T. G..

În acest sens, în seara de 10.07.2008, în jurul orelor 22.00, inculpatul T. F. împreună cu T. G., T. P. și Z. M. s-au deplasat cu autoturismul marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare_, condus de către T. G., pe . din municipiul S..

Când au ajuns în fața blocului G5, T. G. a oprit mașina în mijlocul străzii și de pe bancheta din spate a autoturismului au coborât T. P. și Z. M., înarmați cu bâte.

În același timp, de pe . și sediul ITM au sosit la locul incidentului și inculpații R. Ș. V. și Panglică G. care, de asemenea, erau înarmați cu bâte și care s-au alăturat numiților T. P. și Z. M., îndreptându-se cu toții spre același grup de tineri aflat pe trotuar, fără a recunoaște în prima fază pe persoana vătămată G. G. A..

Persoana vătămată G. G. A., zis „B.”, se afla lângă grupul de tineri din fața blocului G5, împreună cu prietena sa, martora Ș. G..

Inculpatul T. F. a coborât din partea dreaptă față a autoturismului negru, marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare_, condus de către fratele său, T. G., și observând că cei patru agresori se îndreptau spre numitul L. Filă care se afla în grupul de tineri situat în apropierea persoanei vătămate, i-a îndemnat pe aceștia să urmărească persoana vătămată, spunându-le agresorilor, cu voce tare, „lăsați-l pe Filă, luați-l pe B.”, iar T. G., pentru a întări convingerea acestora că G. A. G. este cel vizat a fi agresat, a confirmat spusele fratelui său, afirmând: „ținta e B.”.

G. A. G. a fost prins de către T. P., Z. M., R. Ș. V. și Panglică G. pe . la pământ și lovit în toate zonele corpului cu bâtele și obiectele contondente pe care agresorii le aveau asupra lor.

Între blocurile G8 si B27, persoana vătămată a fost prinsă de urmăritorii săi, doborâtă la pământ și lovită cu obiectele contondente în zona capului și pe toată suprafața corpului în timp ce acesta striga cu disperare după ajutor, alertând locatarii blocurilor din apropiere, care au ieșit la ferestre și pe stradă încercând să-i determine pe agresori să înceteze acțiunea violentă prin strigăte si afirmații de genul „Lăsați-l, că-l omorâți!” sau „Să vină Poliția!”. Cu toate acestea agresorii au continuat acțiunea violentă lovind-o pe persoana vătămată până când aceasta a rămas inconștientă.

În acest timp, la locul agresiunii au ajuns cu mașina inculpatul T. F. și fratele său T. G., îndemnându-i pe agresori să continue acțiunea violentă asupra persoanei vătămate, spunându-le acestora „Dați-i, să nu mai vorbească!”

În urma loviturilor primite persoana vătămată G. A. G. a fost internată la Spitalul de Urgență S. și la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca - București.

Din raportul de primă expertiză medico-legală întocmit de SML Ialomița la data de 01.04.2009 sub nr. 537/A1/213, instanța a reținut că persoana vătămată G. A. G. a fost adusă cu ambulanța în data de 10.07.2008 orele 22,35 la UPU S. conștient, relativ cooperant și confuz. A fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență București la data de 11.07.2008 orele 2,15 cu diagnosticul: Agresiune Politraumatism. Traumatism cranio-cerebral acut deschis. Plagă contuză vertex. Plagă contuză temporo occipitală stânga cu fractură temporală stânga cominutivă subiacentă cu pneumoencefalie, hemosinus sfenoidal bilateral, otoragie stânga edem cerebral fără manifestări neurologice. Traumatism abdominal. Multiple echimoze abdominale, Ruptură de splină (față diafragmatică si hil), hemoperitoneu 1500 ml. Traumatism de membre, plagă contuză braț stâng în 1/3 inferioară față laterală; fractură bifocală deschisă tibie dreapta tip II; plagă contuză gamba dreaptă.

În urma intervenției chirurgicale de urgență din data de 11.07.2008 s-a practicat splenectomie.

Raportul medical a concluzionat că ruptura cominutivă temporală stânga s-a putut produce prin lovire cu un corp dur în același timp traumatic cu plaga contuză temporo –occipitală stânga.

Ruptura de splină precum și . de tibie s-au putut produce prin cel puțin o lovitură cu corp dur.

Traumatismul abdominal cu ruptură de splină și hemoperitoneu important care a dus scăderea hemoglobinei de la15,5 g/dl pana la 8,4 g/dl care a impus intervenția chirurgicală de urgență, a pus viața victimei in primejdie, in lipsa intervenției chirurgicale efectuată în timp util această leziune ar fi dus direct și necondiționat la moarte. Leziunile traumatice au necesitat 60 -70 zile de îngrijiri medicale. Absența chirurgicală a splinei post splenectomie de necesitate, constituie infirmitate fizică permanentă.

Persoana vătămată a fost externată la data de 18.07.2008.

Situația de fapt expusă mai sus a rezultat cu certitudine din probele administrate în cauză, coroborându-se, astfel, procesele verbale de constatare și de cercetare la fața locului, plângerea și declarațiile persoanei vătămate cu raportul de primă expertiză medico-legală nr. 537/A1/213/01.04.2009 și raportul medico-legal nr. 938/15.07.2008, cu declarațiile martorilor, cu autorizațiile de interceptare telefonică și procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Față de ansamblul probator administrat în cauză și care dovedește dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului, acesta a încercat să probeze lipsa acestora de temeinicie.

Astfel, inculpatul s-a apărat arătând că persoana vătămată a declarat în fața instanței că el nu se afla la locul agresiunii și declarând totodată că la momentul agresiunii asupra persoanei vătămate, el se afla în cu totul alt loc, anume la domiciliul său de la M. împreună cu martorii Aguță V. și N. F..

Cu privire la susținerile inculpatului că la momentul agresiunii, în data de 10.07.2008, acesta se afla la domiciliul său din M., în cursul urmăririi penale dar și în fața instanței au fost audiați martorii Aguță V. și N. F., vecini ai inculpatului și împreună cu care inculpatul a susținut că și-a petrecut ziua de 10.07.2008.

Astfel, în declarația dată în faza de urmărire penală, la data de 02.09.2013, martorul Aguță V. a arătat inițial că în ziua scandalului din vara anului 2008 se afla cu N. F. și cu inculpatul T. F. la domiciliul din Olimp, unde au petrecut până dimineață. Ulterior, la data de 03.09.2013, martorul a revenit asupra declarației și a arătat că nu își mai amintește dacă în ziua de 10.07.2008 T. F. a fost cu el în M., întrucât a trecut o perioadă mare de timp.

De asemenea, martorul N. F. a declarat la data de 02.09.2013 că nu poate confirma faptul că în ziua de 10.07.2008 T. F. s-ar fi aflat în prezența sa și a lui Aguță V. pe raza orașului M..

Audiat în fața instanței la data de 02.09.2014, martorul N. F. a declarat că își menține declarația dată în fața organelor de urmărire penală, nefiind constrâns și neexercitându-se presiuni asupra sa pentru a da acea declarație. În continuare martorul a arătat că este în relații de prietenie cu inculpatul, soțiile le sunt prietene și că pe parcursul verilor 2007 și 2008 se vedea frecvent cu inculpatul. În același timp, martorul a arătat că nu știe sută la sută daca faptele respective s-au petrecut în ziua în care inculpatul se afla la Olimp.

Audiat, de asemenea, în fața instanței la data de 02.09.2014, martorul Aguță V. a declarat că își menține declarația dată în fața organelor de urmărire penală, nefiind obligat să dea acea declarație. Martorul a arătat că este foarte sigur că în ziua incidentului inculpatul era cu el și că martorul N. F. poate să confirme.

Instanța a constatat că martorul Aguță V. nu a putut oferi nicio explicație plauzibilă pentru schimbarea declarației, a constatat că această declarație nu s-a coroborat cu nicio probă aflată la dosar, nefiind susținută nici măcar de declarația martorului N. F. înlăturând-o ca fiind nesinceră.

Pe cale de consecință, instanța nu a putut reține apărarea inculpatului că la data de 10.07.2008 el s-ar fi aflat pe raza municipiului M., această afirmație nefiind susținută prin nicio probă.

Totodată, constatând contradicția dintre cele două declarații date de martorul Aguță V., instanța, din oficiu, a sesizat P. pentru a efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Cu privire la poziția persoanei vătămate pe parcursul procesului penal instanța a observat următoarele: persoana vătămată a dat mai multe declarații atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței. Astfel, prima sa declarație este dată la data de 14.07.2008 după ce organele de anchetă s-au asigurat că acesta este conștient și cooperant (a se vederea procesele-verbale din 12.07.2008 si 14.07.2008).

În această declarație, persoana vătămată a indicat ziua și ora, locul agresiunii și numele persoanelor cu care se afla înainte de agresiune, printre care se aflau soția sa Ș. G. și martorii Filă, V. Vaca, G. și C. (martori audiați de instanță – f. 4-8 vol. II). El a mai arătat că dintr-o mașină, marcă străină, de culoare neagră au coborât mai mulți bărbați pe care îi cunoștea „ca fiind din gașca lui F. și G. P.” și care erau înarmați cu topoare, bâte și săbii.

În declarația dată la data de 17.07.2008, el a arătat că de la data liberării din penitenciar nu a avut conflicte cu T. G. sau cu inculpatul T. F., însă la puțin timp a aflat din oraș de la diverse persoane că G. P. îl caută afirmând că „se duce la pușcărie cu crimă pentru el”, încercând să ajungă la el prin fratele său, G. C. G., pe care l-au căutat pentru a-l agresa în zona hotelului Paradis. Persoana vătămată a indicat de asemenea persoanele participante la agresiune ca fiind T. G., zis„ G. P.”, T. P., zis „ P.”, Z. M., R. Ș., menționând că agresorii s-au îndreptat în fugă către el, ocazie cu care a fugit în direcția blocului G8, același lucru făcându-l și L. Filă care însă s-a oprit când T. F., aflat în șosea, a strigat să se oprească întrucât nu-i vor pe ei ci pe el, persoana vătămată G. A. G..

Aceeași declarație a făcut-o și la data de 05.08.2008, când i-a indicat drept agresori pe M. Z., Pepe, R., G. și F.. A declarat de asemenea că a auzit când F. a strigat „pe B. îl vreau”, moment în care a fugit.

A rezultat astfel, că cele trei declarații ale persoanei vătămate sunt identice în ceea ce privește elementele esențiale ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

În faza de cercetare judecătorească, în ședința publică din data de 19.05.2014, persoana vătămată a arătat că nu își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale. Față de susținerile persoanei vătămate, instanța a reținut că aceasta indică aceeași situație de fapt arătând data, locul, modul de desfășurare a incidentului, prezența prietenei sale, martora Ș. G., precum și a numiților Z., Pepe, R. și G. ca participanți la agresiune. Singura situație pe care în fapt a retractat-o a fost cea legată de prezența inculpatului T. F. la locul agresiunii.

Argumentul prezentat de acesta că se afla sub „imperiul zăpăcelii” nu a putut fi reținut având in vedere că intervenția chirurgicală a avut loc la data de 11.07.2008, iar prima sa declarație a fost dată la 14.07.2008 după ce medicii au permis luarea declarației (celelalte declarații au fost date la 17.07.2008 și 05.08.2008, respectiv la data de 15.12.2012).

De altfel, din înregistrarea declarației date de persoana vătămată în fața procurorului și care se află la dosar, DVD-R, marca Melody, s-a putut observa că aceasta era deplin conștientă si lucidă și nu a fost influențată de nicio persoană pentru a face aceste declarații. Aceasta a relatat astfel, toate împrejurările în care a fost agresat, indicând clar numele tuturor inculpaților, pe care îi considera vinovați de comiterea agresiunii asupra sa.

Mai mult, din dosarul de urmărire penală nr. 1867/P/2009, atașat la dosarul cauzei prin dispoziția instanței, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, a rezultat că prin procesul-verbal din data de 20.07.2009, P. de pe lângă Judecătoria S. s-a sesizat în vederea efectuării de cercetări față de G. A. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, având în vedere că în declarațiile date în faza de urmărire penală a menționat în mod repetat și fără ezitare faptul că agresorii au fost sprijiniți moral și material de către T. G. și T. F., în sensul că au fost aduși cu mașina și îndemnați de către aceștia să exercite violențe asupra sa, iar în fața instanței și-a schimbat total declarațiile.

Instanța a reținut că, fiind audiat în respectiva cauză, persoana vătămată a declarat la datele de 28.07.2009, 30.07.2009, 29.09.2009 și 03.02.2010 (filele 8-26 dup nr. 1867/P/2009), modul în care a fost agresată fizic la data de 10.07.2008, subliniind situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță, precum și cum a fost amenințat în repetate rânduri telefonic de către T. F., în scopul retractării declarațiilor. Totodată, a declarat că, de frică, a plecat în Italia în luna octombrie 2008, împreună cu concubina sa, însă și acolo a fost contactat aproape zilnic de către T. F., care l-a amenințat de fiecare dată cu acte de violență atât pe el cât și pe membrii familiei sale, spunându-i că va aranja cu albanezii să fie omorât contra sumei de 1000 de euro (fila 9 dup nr. 1867/P/2009), în cazul în care nu se întoarce în țară și nu-și schimbă declarațiile. Persoana vătămată a mai declarat că și prietena sa Ș. M. a fost amenințată de F., tot prin telefon, că va fi omorâtă ca Elodia și că niciodată n-o să-și mai vadă copilul în vârstă de 7 ani.

De asemenea, în declarația olografă dată la 29.09.2009 în dosarul de urmărire penală nr. 1867/P/2009, persoana vătămată a arătat că la data de 05.08.2008, s-au prezentat la domiciliul său trei persoane pentru a-i lua declarații în legătură cu ., ocazie cu care, procurorul de caz C. H., zis „C. PROCURORU”, i-a spus „hai mă, nu vrei să îți iei bani de la ei, uite am vorbit cu F. și a zis că îți dă 15.000 de euro ca să nu mai declari că te-au bătut ei!...dacă declară cineva, ajung la F. declarațiile! Gândește-te bine! ” (fila 15 dup nr. 1867/P/2009).

Prin rezoluția nr. 1867/P/2009 din 24.02.2011, apreciind că G. A. G. a comis fapta sub imperiul constrângerii morale exercitate de către T. F. și T. G., prin amenințări repetate cu acte de violență privind viața sa și a familiei sale, P. de pe lângă Judecătoria S. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanei vătămate G. A. G. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

Așadar, așa cum s-a evidențiat mai sus, persoana vătămată a relevat aceeași situație de fapt și a indicat aceleași nume ale agresorilor și în declarația dată la data de 17.08.2008 si 05.08.2008 (după externare).

Declarațiile sale s-au coroborat întrutotul cu declarațiile martorei Ș. G., date la datele de 10.07.2008 orele 23,00, data săvârșirii infracțiunii (fila 155 vol. I dup); 14.07.2008 (filele 152-153 vol. I dup); 17.07.2008 (fila 154 vol. I dup) și 23.09.2008 (fila 156 vol. I dup). Aceasta a confirmat că în seara de 10.07.2008, în jurul orelor 22,00, se afla împreună cu persoana vătămată în fața blocului G5 și cu alți prieteni, printre care și L. Filă, când dinspre parc au venit mai multe mașini din care au coborât mai multe persoane înarmate cu topoare și săbii. Atunci i-a recunoscut pe Z. M., care avea asupra sa un topor, T. P., zis „P.”, R. Ș. și Panglică G., zis „G.”, toți înarmați. Dintr-o mașină neagră a coborât T. F., care le-a strigat „Nu pe Filă, pe B.!”. Cei patru inculpați înarmați au urmărit-o pe persoana vătămată și au lovit-o. Martora a declarat (fila 154 vol. I dup) că îi cunoștea pe inculpați de la 18 ani și știa unde locuiesc (T. P. din „B.”). Aceasta le-a indicat și numerele de telefoane mobile, pentru Pepe și F.. Martora a arătat că în prima declarație de la poliție nu a relatat tot ce știa pentru că îi era frică de F. și de G. P., cei care îl bătuseră pe concubinul său (fila153 vol. I dup). Totodată, martora a declarat că G. A. G. a fost sunat de către T. F. care i-a cerut să se împace și ca urmare a refuzului a trecut la amenințări (fila156 vol. I dup).

În faza de cercetare judecătorească, instanța, constatând imposibilitatea audierii martorei Ș. G., a pus în discuția părților aplicarea art. 381 alin. 7 C.p.p., privind citirea declarațiilor în cazul de imposibilitate de audiere a martorilor.

Astfel, luând concluziile părților, în ședința publică din data de 23.09.2014, instanța a dispus, în baza art. 381 alin. 7 C.p.p., citirea declarațiilor date de martora Ș. G. în cursul urmăririi penale, ținând seama de acestea la judecarea cauzei.

Situația de fapt prezentată de persoana vătămată și de martora Ș. G. a fost relevată și de martorii oculari respectiv: P. I., T. E., M. V., S. V., A. F., P. A., P. M., C. O. (filele 115-125 vol. I dup).

Aceștia au indicat fără echivoc faptul că la locul agresiunii se afla și T. F..

Astfel, martorul P. I., audiat și în fața instanței conform art. 129 C.p.p., a declarat că se afla pe . jurul orei 22.00, a văzut cum a oprit o mașină neagră condusă de G. P. din care au coborât T. F. și alte persoane și că l-a auzit pe F. când a zis „L.-l pe Filă, luați-l pe B.” (fila 291 vol. I dosar). Totodată, instanța a reținut că în declarația dată la urmărire penală, martorul a arătat că l-a auzit pe T. F. când i-a întrebat pe agresori „Ce-ați făcut? L-ați prins?”, aceștia răspunzându-i „l-am terminat!”. Aceste declarații s-au coroborat cu declarațiile martorei Ș. G. (filele 116, respectiv 156 vol. I dup).

Martorul T. E., audiat în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, conform art. 129 C.p.p., a declarat că pe data de 10.07.2008 se afla în zona ITM-ului și a văzut o mașină neagră Audi cu nr._ care a oprit în mijlocul străzii și din partea dreapta față a mașinii a coborât F. care a spus „Lăsați-l pe Filă, ținta este B.!”.

Martorul S. V., audiat în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, conform art. 129 C.p.p., a declarat că la data de 10 iulie 2008, în jurul orei 21.30, se afla în zona Pieței și a văzut oprind brusc o mașină neagră, marca Audi, cu numărul_, care era condusă de G. P., iar în dreapta lui era fratele său, F.. Martorul a arătat că agresorii au vrut să se ducă spre un grup de băieți, dar F. a zis „N_ pe Filă, pe B.! Luati-l pe B.!”

De asemenea, martorul M. V., audiat în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, conform art. 129 C.p.p., a declarat că „l-au bătut, țipa lumea că altfel nu scăpa. După ce l-au bătut, au fugit și l-am văzut și pe T. F. care a venit, s-a uitat și a plecat imediat!”.

În ședința din 09.09.2014, în baza art. 125 C.p.p., având în vedere faptul că inculpatul și apropiații săi erau cunoscuți ca fiind persoane violente, instanța a acordat statutul de martor amenințat numitului G. C. G., fratele persoanei vătămate, și a dispus măsura de protecție prev. de art. 127 lit. c C.p.p., anume nepublicitatea ședinței de judecată pe durata ascultării acestui martor.

Audiat în ședință nepublică la data de 09.09.2014, martorul G. C. G. a declarat că cu puțină vreme înainte de incidentul cu fratele său, se afla în zona Paradisului, la MB-uri, când au venit la el doi bărbați, despre care știa că sunt din anturajul lui T. F., care au vrut să-l agreseze. Martorul a arătat că deși nu avea nimic cu el, îi era frică de T. F. din cauza a ceea ce i s-a întâmplat fratelui său!.

În cauză au mai fost audiați martorii B. A. M., F. C. C., I. S., N. M., ale căror declarații s-au coroborat în sensul că au văzut sau au auzit gălăgie, țipete, înjurături, provocate de 3 – 4 tineri care îl alergau pe un altul, amenințându-l cu acte de violență și provocând, astfel, o stare de panică, de teamă și de indignare în rândul acestora.

Instanța a reținut că declarația martorilor L. Filă și A. V. C., date în fața instanței la data de 20.08.2014, s-a coroborat cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză și cu restul probelor administrate, martorii descriind aceeași situație de fapt, arătând data, locul și modul de desfășurare a incidentului, fără a putea preciza, însă, dacă inculpatul T. F. era prezent la locul faptei .

Totodată, instanța a reținut că declarația martorului F. A. I. este neutilă cauzei, acesta arătând că nu a fost de față la momentul incidentului și că nu a văzut nimic din ceea ce s-a întâmplat.

În ceea ce privește declarațiile martorilor T. G. (fratele inculpatului), T. P., Panglică G., Z. M. și R. Ș., instanța le-a apreciat ca fiind părtinitoare, neputând să dovedească lipsa de temeinicie a celorlalte probe care dovedesc vinovăția inculpatului și, constatând că acestea nu s-au coroborat cu nicio altă probă administrată în cauză, fiind înlăturate.

În concluzie, inculpatul nu a putut să probeze lipsa de temeinicie a probelor care au dovedit vinovăția sa. Astfel, toți martorii audiați, la cererea inculpatului nu au putut să dovedească că declarațiile celorlalți martori au fost netemeinice.

Instanța a constatat, totodată, și faptul că declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor din lucrări s-au coroborat și cu cercetarea la fața locului efectuată la data de 10.07.2008 între orele 22,50 și 00,14, imediat după incident și cu planșele fotografice cu aspectele de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei efectuată la data de 10.07.2008, cu schița locului faptei, precum și cu fișa de eveniment ID nr._/10.07.2008 orele 22,26 prin care s-a sesizat de către S. E., că pe „. H1, se află căzut un tânăr care a fost agresat de patru persoane cu bâte și săbii”.

Pe cale de consecință, instanța, formându-si convingerea pe baza tuturor probelor administrate în cauză, a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa.

Astfel, în sarcina inculpatului, T. F. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la vătămare corporală gravă, prev. de art. 26 rap. la art. 182 alin 2 CP 1968.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, la termenul de judecată din 23.09.2014, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților art. 5 C.p. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei și oportunitatea schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat.

Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, instanța a procedat la analiza globală a situației juridice a inculpatului, o combinare a dispozițiilor legii noi cu prevederi mai favorabile din vechea lege conducând la o lex tertia, ceea ce nu este permis.

În cadrul acestui demers, luând concluziile părților și examinând global dispozițiile celor două legi succesive, instanța a apreciat că prevederile noului cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, având în vedere faptul că noua lege prevede pentru infracțiunea de vătămare corporală limite de pedeapsă mai reduse, respectiv de la 2 la 7 ani spre deosebire de intervalul de la 2 la 10 ani, cum prevedea vechiul Cod penal.

În drept, fapta inculpatului T. F., care în seara de 10.07.2008, în jurul orei 22.00, împreună cu fratele său T. G., în baza unei înțelegeri prealabile a asigurat sprijin material și moral pentru numiții T. P., Panglică G., Z. M. și R. Ș. în sensul că i-a transportat pe aceștia pe .. S. și la îndemnul inculpatului cei patru l-au agresat pe G. G. A., zis „B.”, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 60-70 de zile de îngrijiri medicale și infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la vătămare corporală, prev. de art. 48 rap. la art. 194 alin. 1 lit. a și e C.p.

Infracțiunea săvârșită atrage răspunderea penală a inculpatului conform art. 15 C.p.

Potrivit art. 48 alin. 1 C.p.: „Complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.”

Complicitatea materială și morală se caracterizează prin faptul că efectele sale poartă asupra psihicului făptuitorului, prin întărirea sau întreținerea rezoluției infracționale a autorului.

În cauza de față, instanța a reținut că inculpatul T. F., deși nu a săvârșit direct și nemijlocit acte materiale de agresiune asupra victimei, în baza unei înțelegeri prealabile i-a condus pe autori la locul faptei și i-a îndemnat să-l prindă și să-l agreseze pe G. A. G., urmărind îndeaproape activitatea autorilor de urmărire și de agresare a persoanei vătămate.

Față de textul legal invocat și prin raportate la concluziile desprinse din materialul probator administrat, instanța a concluzionat că activitatea inculpatului T. F., concretizată prin prezența acestuia la locul agresiunii, pe baza unei înțelegeri prealabile (toți inculpații au venit concomitent la locul săvârșirii faptei), însoțirea agresorilor cu autoturismul fratelui său, îndemnurile sale adresate autorilor de a-l prinde și agresa pe B., întrunește elementele constitutive ale complicității materiale și morale la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv înlesnirea sau ajutorul dat în orice mod la lovirea sau la orice acte de violență prin care s-a cauzat o infirmitate sau a fost pusă în primejdie viața persoanei, a rezultat din probele administrate pe parcursul procesului penal. Infracțiunea incriminată având ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la integritatea fizică sau sănătatea persoanei, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în leziunile traumatice suferite de persoana vătămată. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat din materialitatea faptei.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă prevăzută de art. 16 alin. 3, lit. a C.p., acesta prevăzând rezultatele faptei sale, respectiv provocarea de leziuni traumatice persoanei vătămate și urmărind producerea acestora prin săvârșirea faptei.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama că acesta a avut o atitudine procesuală de nerecunoaștere a faptei comise, condiții în care, astfel, nu este posibilă aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p. (limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime).

De asemenea, în vederea satisfacerii scopurilor pedepsei, la stabilirea duratei pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 74 C.p. și anume:

”a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”

Examinând aceste criterii legale, instanța a constatat că gravitatea infracțiunii săvârșite rezultă din modul de operare, locul și timpul săvârșirii infracțiunii, precum și din modul de pregătire și de executare a infracțiunii.

În acest sens, a reținut că infracțiunea a fost săvârșită cu premeditare, după o prealabilă înțelegere, în loc public (zonă de blocuri, intens populată), în timpul nopții, fără a exista temerea că persoanele aflate pe stradă ar putea interveni sau că s-ar crea o stare de temere sau de indignare în rândul acestora, valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare fiind în mod grav lezată.

În același timp, instanța a constatat că inculpatul a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului infracțiunii, gravitatea rezultatului produs fiind una deosebită, concretizându-se într-o infirmitate fizică permanentă și punerea în primejdie a vieții persoanei.

Totodată, în examenul individualizării pedepsei, instanța a reținut în defavoarea inculpatului mobilul și scopul din structura laturii subiective a infracțiunii, și anume faptul că agresarea persoanei vătămate a fost motivată de dorința inculpatului de „a-i da o lecție” persoanei vătămate din cauza refuzului acesteia de a se alătura grupării conduse de inculpat, aspecte ce au rezultat din probele administrate și care au fost de natură a conferi o gravitate sporită infracțiunii săvârșite.

Referitor la personalitatea inculpatului și la periculozitatea acestuia, instanța a reținut că după săvârșirea infracțiunii, inculpatul s-a sustras cercetării penale, fiind plecat pe teritoriul mai multor state europene, de unde lua frecvent legătura telefonic cu fratele său, T. G., și cu alte persoane din anturajul său, interesându-se de stadiul cercetărilor și încercând să influențeze aflarea adevărului în cauză.

În același sens, instanța a reținut din ansamblul probelor administrate că inculpatul a avut constant un comportament procesual de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, și a încercat în permanență să influențeze declarațiile persoanei vătămate și ale unor martori, recurgând la amenințări cu fapte de violență (dup nr. 1867/P/2009).

Instanța a constatat că în dosarul nr._, prin SP nr. 260 din 23.04.2010, instanța a reținut că în declarația făcută Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița, T. G., fratele inculpatului, a declarant că „există conflicte între „clanul său” cu alte clanuri din mun. S. și din alte localități”.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul T. F. și fratele său, T. G., instanța a dedus că inculpatul T. F. este liderul clanului, cel care i-a deciziile și care exercită influență și autoritate asupra celorlalți participanți, membri ai grupării care se bucură de notorietate în cercurile infracționale de pe raza municipiului S., relevante în acest sens fiind interceptările redate.

Toate aceste aspecte l-au relevat pe inculpat ca prezentând o periculozitate deosebită.

Totodată, instanța a constatat că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, conform fișei de cazier judiciar, are o vârstă matură și este integrat social și familial, aspecte care urmează a-i profita în procesul de individualizare a pedepsei.

Întrucât fapta de complicitate la vătămare corporală a fost săvârșită de mai multe persoane împreună, instanța a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. a C.p.

De asemenea, instanța a ținut seama și de criteriile speciale de individualizare a pedepsei în cazul participanților la o infracțiune comisă cu intenție.

Astfel, art. 49 C.p. prevede: „complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74.”

Astfel, instanța a reținut că inculpatul a avut o contribuție determinantă la săvârșirea faptei prin înțelegerea prealabilă realizată cu autorii, în baza autorității pe care o are asupra acestora, prin conducerea autorilor la locul faptei, prin îndemnarea acestora să exercite violențe asupra persoanei vătămate, de natură a încuraja autorii, care altfel nu ar fi săvârșit infracțiunea, precum și prin urmărirea îndeaproape a realizării activității infracționale de către autori.

În acest context, instanța a apreciat că stabilirea tratamentului sancționator al complicelui implică luarea în considerare nu doar a contribuției sale, ci și a tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii faptei, cu relevanță asupra gravității infracțiunii și a periculozității inculpatului.

Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, în limitele speciale prevăzute de lege (de la 2 la 7 ani), orientată spre maximul acestui interval legal, în concret 6 (șase) ani închisoare.

Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate, observând gravitatea infracțiunii comise, precum și periculozitatea infractorului, instanța apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins doar prin executarea pedepsei prin privare de libertate, modalitate de natură să asigure posibilitatea reeducării inculpatului, să-i poată forma acestuia respectul față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială și, în consecință, să-i formeze un comportament care să-l determine să se abțină de la a mai săvârși alte fapte antisociale.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a lua act de faptul că persoanele vătămate G. A. G., Spitalul Clinic de Urgență București, Spitalul Județean de Urgență S. și Serviciul Județean de Ambulanță Ialomița nu s-au constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul T. F., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 19.11.2014 sub nr._ (_ ).

Apelantului-inculpat T. F. a solicitat, în esență, achitarea, arătând că fapta de care a fost acuzat a avut loc la data de 10.07.2008, urmărirea penală împotriva sa fiind începută la data de 24.04.2009. Solicită să se constate, din dosarul de urmărire penală, că organele de urmărire penală au dispus efectuarea unor percheziții domiciliare la toate persoanele despre care s-a considerat că au fost implicate în incident, fiind citate cu mandate de aducere. Aceste lucruri nu au fost făcute și cu privire la el. Cu toate că nu i s-a făcut percheziție domiciliară și nu a fost adus cu mandat de aducere, s-a dispus începerea urmărirea penală față de el, fiind citat abia în data de 27.04.2009. Ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale a avut loc în data de 31.01.2013.

În cauză a fost făcut o interpretare trunchiată și imparțială a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, respectiv în faza de cercetare judecătorească. Întreaga acuzare, atât a organului de urmărire penală, cât și a instanței de fond, s-a bazat pe declarațiile martorilor cu identitate protejată și pe declarațiile ulterioare ale părții vătămate și ale concubinei acesteia, potrivit cărora partea vătămată s-ar fi aflat împreună cu grupul de tineri în momentul în care a fost agresată. Inculpatul nu s-a aflat, în data de 10.07.2008, orele 22.00, la locul săvârșirii acelei infracțiuni.

În timpul urmării penale, organul de urmărire penală a făcut presiuni asupra unor martori, sub amenințarea faptului că mărturia mincinoasă se pedepsește, care au revenit asupra declarațiilor inițiale.

Declarațiile inițiale ale părții vătămate, în care precizează persoanele care l-au agresat fără a-l nominaliza pe T. F., se coroborează cu declarațiile concubinei sale Ș. G. date în 11 și 14.07.2008. Atât partea vătămată, cât și concubina acesteia l-au nominalizat pe inculpatul T. F. după aproximativ 4-5 luni de zile.

Declarațiile martorilor cu identitate protejată, date în faza de urmărire penală, se contrazic cu cele date de aceștia în faza de cercetare judecătorească, în ceea ce privește participarea sa.

Pedeapsa a fost orientată spre maximul special prevăzut de lege, neținându-se cont de faptul că el nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind o persoană integrată social și familial.

În ceea ce privește aplicarea art. 5, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, raportat la cuantumul pedepsei. Faptul că la aprecierea legii penale mai favorabile nu se are în vedere doar cuantumul pedepselor prevăzute de legiuitor. Analiza legii penale mai favorabile se face prin raportare la toate condițiile care trebuiesc aplicate inculpatului, respectiv circumstanțele atenuante, criteriile de individualizare a pedepsei și modalitatea de executare. Apreciază că legea penală mai favorabilă aplicabilă lui este legea veche.

În cazul în care instanța apreciază că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, solicită să se facă aplicabilitatea Codului penal vechi, să se rețină circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. a Codul penal și să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă orientată potrivit art. 76 lit. a, respectiv o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere prev. de art. 86 ind. 1. Scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpatul sub imperiul unei asemenea măsuri.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.

În drept, fapta inculpatului T. F., care în seara de 10.07.2008, în jurul orei 22.00, împreună cu fratele său T. G., în baza unei înțelegeri prealabile, a asigurat sprijin material și moral pentru numiții T. P., Panglică G., Z. M. și R. Ș., în sensul că i-a transportat pe aceștia pe . mun. S., iar, la îndemnul inculpatului, cei patru au lovit-o pe persoana vătămată G. G. A., zis „B.”, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 60-70 de zile de îngrijiri medicale și infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la vătămare corporală, prevăzută de art. 48 raportat la art. 194 alin. 1 lit. a și e C.p.

Deși nu a săvârșit direct și nemijlocit acte materiale de agresiune asupra victimei, inculpatul T. F. - în baza unei înțelegeri prealabile - i-a condus pe autori la locul faptei și i-a îndemnat să-l prindă și să-l agreseze pe G. A. G., urmărind îndeaproape activitatea autorilor de urmărire și de agresare a persoanei vătămate.

Întrucât fapta de complicitate la vătămare corporală a fost săvârșită de mai mult de trei persoane împreună, este incidentă și circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. a C.p.

Declarațiile persoanei vătămate G. G. A. se coroborează cu cele ale martorilor audiați în cauză: Ș. G. (concubina persoanei vătămate), P. I., T. E., M. V., S. V., A. F., P. A., P. M., C. O., ale căror declarații au fost analizate pe larg de prima instanță.

În ceea ce privește declarația ulterioară a persoanei vătămate, prin care a retractat afirmațiile privind prezența inculpatului T. F. la locul agresiunii. Argumentând că se afla sub „imperiul zăpăcelii”, nu poate fi reținută, având in vedere că intervenția chirurgicală a avut loc la data de 11.07.2008, iar prima sa declarație a fost dată la 14.07.2008, după ce medicii au permis luarea declarației (celelalte declarații au fost date la 17.07.2008 și 05.08.2008, respectiv la data de 15.12.2012).

Declarațiile martorilor T. G. (fratele inculpatului), T. P., Panglică G., Z. M. și R. Ș. – ei înșiși judecați și condamnați pentru participația la aceeași faptă, sunt părtinitoare, neputând să dovedească lipsa de temeinicie a celorlalte probe care dovedesc vinovăția inculpatului și, necoroborându-se, de altfel, cu nicio altă probă administrată în cauză.

Martorii Aguță V. și N. F., vecini ai inculpatului și propuși de acesta, nu au putut confirma cu certitudine că inculpatul și-a petrecut ziua de 10.07.2008 împreună cu ei, aflându-se pe raza municipiului M.. Inculpatul și-a schimbat și acesta de mai multe ori declarațiile cu privire la locul în care se afla la data la care se reține comiterea faptei, în apel susținând că era plecat din țară, încă din anul 2002, iar polițiștii cunoșteau adresa unde locuia în Spania, deși inculpatul a fost predat autorităților române ca urmare a punerii în executare a mandatului european de arestare de către autoritățile din Austria.

Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa pedeapsa închisorii – spre maximul special –, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.

Sub acest aspect, în acord cu prima instanță, Curtea reține pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul de operare, locul și timpul săvârșirii, precum și din modul de pregătire și de executare a infracțiunii (cu premeditare, în loc public - zonă de blocuri, intens populată -, în timpul nopții, fără a exista temerea că persoanele aflate pe stradă ar putea interveni sau că s-ar crea o stare de temere sau de indignare în rândul acestora), gravitatea rezultatului produs, concretizându-se într-o infirmitate fizică permanentă și punerea în primejdie a vieții persoanei, mobilul și scopul din structura laturii subiective a infracțiunii, și anume faptul că agresarea persoanei vătămate a fost motivată de dorința inculpatului de „a-i da o lecție” persoanei vătămate din cauza refuzului acesteia de a se alătura grupării conduse de inculpat.

Inculpatul a avut o contribuție determinantă la săvârșirea faptei prin înțelegerea prealabilă realizată cu autorii, în baza autorității pe care o are asupra acestora, prin conducerea autorilor la locul faptei, prin îndemnarea acestora să exercite violențe asupra persoanei vătămate, de natură a încuraja autorii, care altfel nu ar fi săvârșit infracțiunea, precum și prin urmărirea îndeaproape a realizării activității infracționale de către autori.

După săvârșirea infracțiunii, inculpatul s-a sustras cercetării penale, fiind plecat pe teritoriul mai multor state europene, de unde lua frecvent legătura telefonic cu fratele său, T. G., și cu alte persoane din anturajul său, interesându-se de stadiul cercetărilor și încercând să influențeze aflarea adevărului în cauză.

Inculpatul a avut constant un comportament procesual de nerecunoaștere a săvârșirii faptei și a încercat în permanență să influențeze declarațiile persoanei vătămate și ale unor martori, recurgând la amenințări cu fapte de violență.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul T. F. și fratele său, T. G., rezultă că inculpatul T. F. este liderul clanului, cel care i-a deciziile și care exercită influență și autoritate asupra celorlalți participanți, membri ai grupării care se bucură de notorietate în cercurile infracționale de pe raza municipiului S..

Toate acestea prevalează asupra circumstanțelor personale favorabile inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, conform fișei de cazier judiciar, are o vârstă matură și este integrat social și familial.

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea greșită a legii penale mai favorabile, Curtea reține că, într-adevăr, prevederile noului Cod penal reprezintă în cauză legea penală mai favorabilă, având în vedere faptul că se prevede pentru infracțiunea de vătămare corporală limite de pedeapsă mai reduse, respectiv de la 2 la 7 ani spre deosebire de intervalul de la 2 la 10 ani, cum prevedea vechiul Cod penal. Or, condițiile de incriminare și limitele de pedeapsă sunt principalele criterii în funcție de care se determină legea penală mai favorabilă, și nu posibilitatea reținerii de circumstanțe atenuante și modalitatea de individualizare a pedepsei, care sunt subsecvente. Chiar dacă ar considera altfel și ar aplica legea veche, față de criteriile anterior expuse în cadrul procesului de individualizare Curtea s-ar orienta tot spre maximul special al pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege, fără reținerea de circumstanțe atenuante.

Scopul pedepsei va putea fi atins doar prin executarea pedepsei prin privare de libertate, modalitate de natură să asigure posibilitatea reeducării inculpatului, să-i poată forma acestuia respectul față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială și, în consecință, să-i formeze un comportament care să-l determine să se abțină de la a mai săvârși alte fapte antisociale.

Referitor la criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 (M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014), dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b) C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul T. F. împotriva sentinței penale nr.1057 din 01.10.2014 a Judecătoriei S..

Întrucât o dată cu rămânerea definitivă a sentinței apelate apelantul va începe executarea pedepsei închisorii la care a fost condamnat, nemaiaflându-se sub incidența măsurii preventive a arestului la domiciliu, nu mai poate fi analizată cererea acestuia de încuviințare a părăsirii domiciliului.

În baza art.422 și art.424 alin.3 C.pr.pen. va deduce durata reținerii, a arestării preventive și arestul la domiciliu al inculpatului de la 23.08.2013 până la 13.02.2015.

În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen. va obliga pe inculpatul T. F. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu (200 lei) va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b) C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul T. F. împotriva sentinței penale nr.1057 din 01.10.2014 a Judecătoriei S..

În baza art.422 și art.424 alin.(3) C.pr.pen. deduce durata reținerii, a arestării preventive și arestul la domiciliu al inculpatului de la 23.08.2013 până la 13.02.2015.

În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen. obliga pe inculpatul T. F. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu(200 lei) va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G. T. G. C. A.

GREFIER,

S. V.-V.

Red.jud.G.T./Dact.EA-03.03.2015/4 ex

J.S. – jud.P.G.C.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 163/2015. Curtea de...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 241/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 241/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI