Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 298/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 298/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 298 / A
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuientul P. M. împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 08.01.2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință public a răspuns pentru apelantul-revizuient avocat C. V., cu delegația de substituire nr. 1100/19.02.2015 pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. C., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 02.02.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, și apărătorul ales, avocat T. G., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 17.02.2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către refierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-revizuent a înaintat la dosarul cauzei, prin Administrația Națională a Penitenciarelor, o cerere prin care solicită soluționarea prezentei cauze în lipsa sa, potrivit art. 364 alin. 4 C.pr.pen., după care:
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. V., pentru apelantul-revizuient, prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestuia, și acordă onorariul parțial în cuantum de 50 de lei.
Curteaconstată că în prezenta cauză calitatea de apelant o are doar P. M., P. M. susținând interesele soțului său.
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantul-revizuient, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, și, rejudecând, să se constate că în mod greșit atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar nu au ținut cont de solicitarea inculpatului de a se audia martori, apreciindu-se în mod greșit că se tinde la prelungirea probatoriului. În aceste condiții, solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, întrucât în cererea sa revizuientul nu invocă fapte sau împrejurări noi neavute în vedere de către instanța de fond la momentul soluționării cauzei.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 2/08.01.2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._, în temeiul art. 459 alin. 5 C.pr.pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 97/21.05.2014 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin decizia penală nr. 1210/A/13.10.2014 a Curții de Apel București, formulată de condamnatul P. M.; în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 de lei, urmând a fi achitat din fondul Ministerului Justiției.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 97/21.05.2014, pronunțată în dosarul penal nr._, Judecătoria Oltenița a dispus, în temeiul art. 244 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., condamnarea revizueintului la pedeapsa închisorii de 2 ani cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune. Revizuientul a declarat apel împotriva acestei sentințe, apel respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 1201/A/13.10.2014. În drept, prima instanță a reținut, potrivit art. 453 alin. 1 lit. a C.pr.pen., că pentru admisibilitatea cererii de revizuire se cere ca faptele și împrejurările învederate (faptele probatorii) să fie noi, iar nu mijloacele de probă. Împrejurarea că revizuientul a reiterat martorii propuși a fi audiați de instanța de fond și de apel nu poate determina admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, fiind inadmisibil ca, pe calea revizuirii, să se obțină o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 15.01.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, revizuientul P. M. a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele aflate la fila 10 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 28.01.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
Apelantul-revizuient a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, admiterea în principiu a cererii de revizuire și audierea martorilor S. I., D. S., Brighila G., C. G., S. V. și P. F., pentru stabilirea unor fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea pe fond a cauzei.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantul-revizuient, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 97/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1210/A/13.10.2014 a Curții de Apel București - Secția I Penală (sentință aflată la filele 4-7 din dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița), apelantul-revizuient P. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma admisibilității în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 C.pr.pen., Curtea reține următoarele:
Pe de o parte, conform art. 453 alin. 1 lit. a C.pr.pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Pe de altă parte, potrivit art. 459 alin. 4 și 5 C.pr.pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 3, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire; în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. 3, dispune, prin sentință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În acest context, Curtea reține că susținerile formulate de către apelantul-revizuient în cerere sunt nerelevante, nefondate și nesusținute de probatoriul administrat.
De asemenea, Curtea constată că motivele invocate de către apelantul-revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C.pr.pen.
Astfel, revizuientul nu a indicat fapte probatorii noi ori vreo altă împrejurare din cele prevăzute de textele de lege sus-menționate.
În acest sens, Curtea constată că mijloacele de probă solicitate de către apelantul-revizuient a fi administrate, în dovedirea nevinovăției sale - constând în audierea, în calitate de martori, a următoarelor persoane: S. I., D. S., Brighila G., C. G., S. V. și P. F. - pe de o parte, nu reprezintă fapte probatorii noi, iar pe de altă parte, nu sunt de natură a conține fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanțe la data judecării cauzei în primă instanță și în calea de atac a apelului.
Așadar, din considerentele atât ale sentinței instanței de fond, cât și ale deciziei instanței de apel, rezultă, în mod indubitabil, împrejurarea că, la momentul analizării și coroborării mijloacelor de probă ce au condus la pronunțarea unei soluții, definitive, de condamnare, ambele instanțe au avut în vedere atât depozițiile date în cursul procesului penal de partea vătămată Balteși M. D., cât și de martorii L. C., B. M., N. M., A. M., P. N., P. T. și D. F..
Referitor la solicitarea revizuientului făcută în acest cadru procesual ca, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, să se procedeze la reaudierea, în calitate de martori, a 6 persoane, Curtea constată că acest mijloc de probă nu reprezintă o împrejurare sau un fapt probatoriu care să nu fi fost cunoscut de către instanțe la momentul soluționării cauzei în primă instanță și în apel, mijloc de probă care, de altfel, a fost solicitat de către apelantul-revizuient în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, solicitare respinsă la termenul de judecată din data de 22.01.2014 (încheierea de ședință aflată la filele 57-58 din dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița).
Or, în lipsa existenței vreuneia dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii nu se poate obține, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritate de lucru judecat.
De asemenea, având în vedere că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în condițiile și cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, Curtea constată că, în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu se poate proceda la o reanalizare a modului de interpretare a mijloacelor de probă, analiză efectuată de către instanțele investite cu soluționarea cauzei în fond și în calea de atac a apelului. Prin urmare, instanța învestitiă cu soluționarea cererii de revizuire procedează strict la analizarea incidenței în cauză a motivelor invocate în cererea formulată de către revizuient, prin raportare la cazurile prevăzute în art. 453 C.pr.pen.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță în sensul că solicitarea apelantului-revizuient de reaudiere a martorilor propuși a fi audiați în primă instanță nu poate determina admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
În acest context, Curtea constată că eventualele critici aduse de apelantul-revizuient - cu privire la hotărârea primei instanțe referitoare la interpretarea probelor sau solicitarea de administrate a unor mijloace de probă noi, constând în depoziții de martori - puteau fi invocate în calea de atac și nu constituie motive care să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire, în condițiile în care faptele sau împrejurările necunoscute de instanță, care să determine o soluție de admitere a cererii de revizuire, trebuie să îndeplinească condiția impusă de art. 453 alin. 1 lit. a teza a II-a C.pr.pen., și anume ca, pe baza acestora, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Totodată, Curtea constată că, potrivit deciziei nr. 60/24.09.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574/30.07.2008, decizie obligatorie pentru instanțe potrivit art. 4145 alin. 4 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, respectiv art. 474 alin. 4 C.pr.pen., cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală este inadmisibilă. În considerentele acestei decizii s-a reținut că din conținutul prevederilor art. 393 și 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Legea nr. 15/1968 privind Codul de procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere. Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.
Din reglementările de ansamblu cuprinse în art. 393-406 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, rezultă că soluționarea cererii de revizuire parcurge două etape, respectiv cea a admiterii în principiu, atunci când aceasta îndeplinește condițiile cerute de lege, și aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu. De aceea, a considera că în procedura admiterii în principiu, prevăzută în art. 403 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, în ipoteza absenței cazurilor prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, ar trebui pronunțată o soluție de respingere a cererii ca nefondată ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu soluțiile ce se pot pronunța după rejudecare potrivit art. 406 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală. Or, soluția de respingere a cererii de revizuire ca nefondată nu ar putea fi adoptată decât în etapa a doua, aceea a rejudecării după admiterea în principiu, întrucât altfel ne-am afla în fața unei contradicții lipsite de sens între cele două etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singură. De altfel, din întreaga reglementare privind soluționarea cererii de revizuire în fața instanței rezultă că voința legiuitorului nu a fost aceea de a contopi cele două faze menționate.
Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluțiile ce pot fi pronunțate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire, prin încheiere, conform art. 403 alin. 3 teza I din Legrea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, fie respingerea cererii ca inadmisibilă, prin sentință, conform art. 403 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.
În consecință, Curtea constată că cererea având ca obiect revizuire formulată de apelantul-revizuient cu privire la sentința penală nr. 97/21.05.2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1210/A/13.10.2014, este inadmisibilă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța de control judiciar constată că în mod corect a motivat prima instanță soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, întrucât pe cale revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului pentru fapte deja cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că sentința penală apelată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient P. M. împotriva sentinței penale nr. 2/08.01.2015, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-revizuient la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient P. M. împotriva sentinței penale nr. 2/08.01.2015, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-revizuient la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2015.
Președinte, Judecător,
C. B. I. C.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
22.02.2015 / 2 ex.
Judecătoria Oltenița
Dosar nr._
Judecător Fond: A. I.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
