Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1258/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1258/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2012 în dosarul nr. 1258/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1258
Ședința publică din data de 20 IUNIE 2012
PREȘEDINTE: DUMITRIȚA P.
JUDECĂTOR: L. B.
JUDECĂTOR: A. R.
GREFIER: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului formulat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva Deciziei penale nr. 44 din data de 25.01.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 iunie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.06.2012, astăzi, când, în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată:
Prin sentința nr. 1198/08.09.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c c.p.p., s-a dispus achitarea inculpatului I. C. (fiul lui I. și M. V., ns 30.01.1974, în Oltenita, jud.Calarsi, domiciliat in Domnesti nr.466 jud.I. si ffl in Bucuresti Calea Rahovei nr.204 sector 5, necasatorit, 9 clase, fara ocupatie, necunoscut cu antecedente penale, CNP_), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. c alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal.
Prin aceeași sentință penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.c c.p.p., s-a dispus achitarea inculpatului I. F. (fiul lui I. si M. V., ns 14 07 1977 in Oltenita jud.Calarasi, domiciliat in Bucuresti, . ., ffl in Bucuresti, Calea Rahovei nr.204 sector 5, fara studii, zilier, necasatorit, CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. c alin. 2 ind. 1 lit. a c.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d c.p.p., a fost achitată și inculpata C. F. (fiica lui I. si M., ns 05.03.1960, in A. jud.Teleorman, domiciliata in Bucuresti, . sector 3, ffl in Bucuresti, Calea Rahovei nr.192 sector 5, CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 c.p.
În baza art. 192 pct. 1 lit. a c.p.p., a fost obligată partea vătămată inculpată C. F. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 alin. 3 c.p.p., celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 1 iunie 2007, la Secția 18 Poliție - Biroul Cercetări Penale a fost înregistrată plângerea numitului C. N. G. care arată că în noaptea de 01.06.2007, în jurul orei 01,00, în timp ce se deplasau la Spitalul Universitar de Urgență, soția sa C. F. i-a spus că în seara zilei de 31.05.2007, în jurul orei 18,30, în timp ce se deplasa pe Calea Rahovei spre domiciliu a fost lovită cu pumnul în zona feței de mai multe ori de către fratele lui Amar, fiul lui Ciricliu, care domiciliază pe Calea Rahovei nr. 204 sector 5, luându-i geanta personală în care avea un telefon mobil marca Nokia și suma de 100 lei. Mai arată sus numitul că valoarea prejudiciului este de 350 lei sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.
Prin certificatul medico legal eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” s-a concluzionat ca partea vătămată C. F. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 31.05.2007, prin lovire cu sau de corp dur, pentru care a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale
În declarația luată părții vătămate C. F., la 01.06.2007 – aceasta neștiind să scrie și să citească – declarația fiind scrisă de soțul ei C. N. G., se consemnează că în după amiaza zilei de 31.05.2007, în jurul orei 18,30, în timp ce venea din Piața Rahova unde vinde genți de diferite forme și mărimi de damă, în dreptul imobilului situat pe Calea Rahovei nr. 204 sector 5, a fost oprită de o femeie pe care nu o cunoaște și care s-a desprins dintr-un grup de mai multe persoane care se aflau la . care a întrebat-o ce are în sacul pe care îl purta, partea vătămată răspunzând că are genți de damă, dar nu sunt de vânzare pentru ea întrucât ele nu poartă. Se mai arată că, din același grup, s-a deprins un băiat în vârstă de 30 – 35 de ani, înălțime 1,60 – 1,65 m pe care îl cunoaște din vedere ca fiind fratele lui Amar băiatul lui Ciricliu care locuiește pe Calea Rahovei nr. 204 și, fără să o întrebe nimic, a lovit-o cu pumnul în față, căzând la pământ, pierzându-și cunoștința, smulgându-i geanta personală în care avea 200 lei și un telefon Nokia.
Partea vătămată a mai fost audiată în cursul urmăririi penale la data de 12.07.2007, declarația fiind consemnată de organul de poliție în prezența martorului asistent I. Ș. P. CNP_.
În această declarație din data de 12.07.2007, se consemnează că partea vătămată a recunoscut din planșele foto prezentate pe I. I. – Ciricliu – ca fiind persoana care i-a îndemnat pe I. C. - Amar și I. F. – Caliu să o lovească și să îi ia geanta că are bani în ea. Tot în această declarație, se arată că revenindu-și din starea de inconștiență părții vătămate i s-au acordat îngrijiri de către trei persoane de sex feminin cu care aceasta s-a întâlnit după ce a fost externată din spitalul C., la Piața Rahova și care i-au relatat că întâmplător la data și ora comiterii faptei erau de față și pot recunoaște după fizionomia feței persoanele care au agresat-o, că aceste 3 persoane se vor prezenta ori de câte ori va fi nevoie și se numesc Droma L., R. E., R. M..
Instanța fondului a constatat că situația de fapt prezentată de partea vătămată la aproximativ 6 săptămâni de la data incidentului este complet diferită de cea prezentată inițial, punând sub semnul îndoielii veridicitatea celor relatate.
Astfel, dacă inițial partea vătămată a declarat că a fost lovită o singură dată fără motiv, fără ca vreo persoană să spună ceva, de către „fratele lui Amar, băiatul lui Ciricliu” – identificat în persoana lui I. F., în declarațiile următoare partea vătămată relatează despre participarea și a fratelui și a tatălui primei persoane indicate, în sensul că tatăl acestuia I. I. Ciricliu i-ar fi îndemnat să o lovească și să îi ia geanta pentru că are bani, fratele lui Amar (deci I. F.) ar fi tras de geantă până s-a rupt una dintre barete, iar Amar a – I. C. – a lovit-o cu pumnul, moment în care a căzut la pământ (declarația din 10.08.2007, în prezența martorului asistent C. N. G.) În continuarea acestei din urmă declarații partea vătămată arată că s-a trezit fiind stropită cu apă de R. M., că numitul Ciricliu se afla încă la locul incidentului, iar ea și-a luat sacul cu genți și a plecat spre casă.
Cu toate demersurile efectuate – mandate de aducere, adrese la INEP- soțul părții vătămate – C. G. Ș. – nu a putut fi audiat de instanță.
În ceea ce privește pe martorele R. E., R. M., Droma L., indicate de partea vătămată după 6 săptămâni de la faptă - ca fiind de față la momentul incidentului, instanța de fond a constatat pe de o parte că nici aceste persoane nu știu să scrie și să citească, declarațiile lor fiind consemnate în prezența martorilor asistenți, iar pe de altă parte că, deși s-au făcut numeroase demersuri pentru audierea lor – mandate de aducere, adrese la INEP – martorele nu au putut fi găsite pentru a fi audiate, astfel că au fost analizate declarațiile aparținând martorelor date în faza de urmărire penală:
Martora Droma L. a fost audiată la data de 13.08.2007 (fila 52 dup), în prezența martorului asistent Lațcan E., CNP_.
Martorul asistent a fost identificat în persoana numitei Lațcan E., domiciliată în București Calea 13 Septembrie nr. 57 .. 5 ., de profesie medic, care audiată sub prestare de jurământ religios în fața instanței (fila 257 ds. Instanță) a arătat că :”nu am asistat niciodată la Secția 18 la efectuarea niciunei recunoașteri de pe foto și nici la consemnarea vreunei declarații a vreunei persoane, nu am fost solicitată niciodată de poliție să asist la efectuarea de acte de procedură. Mi-a fost prezentată declarația martorei Droma L. și arăt că semnătura de la martor asistent nu îmi aparține cu toate că numele și datele sunt ale mele. Arăt că Secția 18 este secția în raza căreia locuiesc, că nu am fost prezentă la sediul secției în 13.08.2007, nu îmi amintesc când am fost ultima oară la secție, buletinul l-am făcut în 2001 la secția 17”
Martora R. E. a fost audiată la 13.08.2007 (fila 63 dup) în prezența martorului asistent M. T., cu domiciliul în București . . ., de profesie jurist care a declarat că „Nu îmi amintesc să fi fost martor la recunoaștere de pe planșe foto sau la consemnarea vreunei declarații a vreunei persoane. Mi-a fost prezentată declarația de la filele 63 – 64 dup și semnătura de la martor asistent îmi aparține. Nu îmi amintesc când a fost audiată această persoană și nici să fi asistat la interogatoriul la care a fost supusă, nu știu ce atest eu prin semnătura de la dosar … este posibil să fi asistat când polițistul i-a citit acelei persoane un text, nu o cunosc pe R. E., m-am uitat în sală am recunoscut-o pe prima martoră în persoana asistentei de la cabinetul stomatologic unde mă tratez (martora B. E. M. asistent la consemnarea declarației lui I. F.), este posibil să fi semnat declarația în calitate de martor asistent fără să o văd pe femeie declarând …. Este posibil să fi semnat acea declarație fără ca R. E. să fi fost prezentă”.
Martora R. M. a fost audiată la 10.08.2007 (fila 74 dup) în prezența martorului asistent C. I. C. (fila 279 ds inst) .-5, ., ., sector 6, de profesie lucrător la Distrigaz, care a declarat că: „nu îmi amintesc să fi asistat la efectuarea vreunui act de urmărire penală la poliție, nu am fost de față niciodată la efectuarea unei recunoașteri după fotografii, mi s-a prezentat declarația numitei R. M. de la fila 74 75 dup și arăt că semnătura nu este a mea, nu am asistat la nicio declarație luată la o secție de poliție, nu mi-a cerut nici un polițist să semnez ceva la Secția 18 Poliție.
Martora B. E. M., (fila 255 ds inst) care figurează ca martor asistent la consemnarea declarației orale a lui I. F. a arătat că „nu am fost martor la nici o activitate desfășurată la poliție în 14.08.2007, semnătura de la rubrica martor din procesul verbal de la fila 42 dup nu îmi aparține, nu m-am aflat la sediul Secției 18 la acea dată nu aveam de ce să ajung acolo, nu am asistat la consemnarea declarației verbale a vreunei persoane”.
Instanța fondului a constatat că, în cursul urmării penale, declarațiile persoanelor neștiutoare de carte – partea vătămată, martorele propuse de aceasta – au fost luate în prezența a cinci martori asistenți, dintre care patru fiind audiați în fața instanței au declarat că nu au asistat la efectuarea vreunui act de urmărire penală în datele menționate la Sediul Secției 18 Poliție, trei dintre aceștia arătând și că semnăturile nu le aparțin.
Această împrejurare semnificativă și care indică încălcarea dispozițiilor procedural penale – art. 92 și 93 cod procedură penală – conduce la existența unui dubiu puternic asupra veridicității conținutului declarațiilor persoanelor neștiutoare de carte audiate în cauză în cursul urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât martorele Droma L., R. M. și R. E. nu au putut fi audiate nemijlocit de către instanță.
Instanța a înlăturat declarațiile acestor martore, întrucât față de cele expuse mai sus nu pot fi socotite ca și contribuind la aflarea adevărului, fiind consemnate cu încălcarea tuturor dispozițiilor procedurale aplicabile.
În ceea ce privește declarațiile de parte vătămată date de C. F. la urmărire penală, instanța de fond a constatat că acestea nu se coroborează cu nicio altă probă administrată, conform Codului de procedură penală în cauză, că însăși partea vătămată contestă o parte din conținutul lor – în condițiile în care au fost luate în prezența unui singur martor asistent care, cu toate demersurile efectuate nu a putut fi audiat – astfel că urmează să le înlăture. Instanța a avut în vedere și caracterul oscilant al acestor declarații, cele luate la momentul incidentului prezentând o altă situație de fapt față de cele luate ulterior în care desfășurarea evenimentelor este prezentată diferit, sunt indicate persoane care ar fi asistat la incident.
În ceea ce privește declarațiile date de inculpați, instanța de fond a constatat că acestea se coroborează cu cele date de martorii P. M., P. R., Z. P., I. N..
Astfel, inculpatul I. F., zis C. arătat că în data de 31.05.2007 în jurul orei 7,00, a plecat de la domiciliul său și s-a deplasat la domiciliul socrului său Zmochina P., întorcându-se a doua zi, în jurul orei 9,30-10,00. Ajuns la domiciliu, a aflat de la sora sa I. N., că în ziua de 31.05.2007 în fața imobilului în care locuiesc a avut loc o altercație între aceasta și o persoană de sex femeiesc.
Inculpatul I. C., zis A. a declarat că în ziua de 31.05.2007, în jurul orei 12,00, s-a deplasat de la domiciliul său către locuința cumnatului său, unde a consumat împreună cu acesta băuturi alcoolice, întorcându-se la locuința familiei sale situată în Calea Rahovei nr.204 abia în dimineața zilei de 01.06.2007. A mai declarat învinuitul că a aflat de la sora sa, I. N., că în ziua de 31 05 2007, în jurul orei 19,00, aceasta a avut o altercație cu o persoana de sex femeiesc care comercializa genți de dama în fața locuinței situată în Calea Rahovei nr.204.
Instanța de fond a apreciat că aceste susțineri sunt confirmate nu numai de I. N. și Z. P. – rude ale inculpaților așa cum s-a mai arătat – ci și de martorii P. R. și P. M. (filele 121, 122 ds inst și 8 și 9 dup), care nu se află în relații de rudenie cu nici una din părți și care au declarat că au asistat de la balconul apartamentului lor la un incident între I. N. și o femeie, că acestea se împingeau, că nici unul dintre inculpați nu a fost prezent la locul incidentului, că în afară de I. N. și partea vătămată C. F. la fața locului se mai aflau două femei care cumpărau flori și nici o altă persoană.
Potrivit dispozițiilor art. 62 c.p.p., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, iar potrivit disp. art. 63 alin. 2 c.p.p., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Potrivit art. 66 c.p.p., învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. În cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Potrivit art. 5 ind. 2 c.p.p., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Instanța fondului - analizând dispozițiile legale enunțate mai sus și mijloacele de probă astfel cum au fost expuse pe larg – a constatat că, în cauză, prezumția de nevinovăție a inculpaților I. F. și I. C. nu a fost răsturnată de probele administrate, iar în ceea ce privește probele de vinovăție administrate în cursul urmăririi penale se poate constata că acestea sunt contradictorii, nu au fost administrate în condiții procedurale astfel că nu poate fi verificat conținutul lor, sau mai mult, conținutul unora dintre declarații este contestat de către persoanele despre care se afirmă că ar fi asistat la consemnarea lor. Toate aceste aspecte aruncă un puternic dubiu asupra situației de fapt reținută prin actul de sesizare, astfel că, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, iar declarațiile inculpaților coroborându-se cu cele ale martorilor P. M., P. R., Z. P., I. N., s-a apreciat că nu se poate afirma dincolo de orice dubiu că în cauză ar fi fost dovedită participarea inculpaților la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c c.p.p. judecătorul fondului a hotărât că se impune achitarea inculpaților I. C. și I. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. c alin. 2 ind. 1 lit. a c.p.
Referitor la infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal, reținută în sarcina părții vătămate inculpată C. F., infracțiune comisă în data de 18.05.2005, când se apreciază că prin declarația dată de aceasta în faza cercetării judecătorești s-a urmărit zădărnicirea judecății și aflarea adevărului, instanța de fond a reținut următoarele:
Infracțiunea de favorizare a infractorului constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
În cauză, s-a apreciat de către P. că inculpata parte vătămată C. F. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 c.p., deoarece în declarația dată de aceasta în calitatea sa de parte vătămată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5, având ca obiect săvârșirea de către inculpații I. F. și I. C. a infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. c alin. 2 ind. 1 lit. a c.p., a urmărit zădărnicirea judecății și aflarea adevărului deoarece „a declarat că nu își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, în sensul că inculpații nu sunt persoanele pe care le-a indicat în planșele foto prezentate la secția de poliție, negând faptul că i-a fost smulsă prin violență sacoșa cu genți pe care o purta în spate și borseta cu telefonul mobil și suma de 200 lei, că a revenit asupra celor declarate arătând că de fapt cu aceeași ocazie a fost deposedată de o borsetă care conținea un telefon mobil și suma de 200 lei, că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și cu privire la prejudiciul produs, astfel în faza de urmărire penală partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 200 lei și contravaloarea telefonului sustras, în total 300 lei, iar cu ocazia audierii sale în faza de cercetare judecătorească a arătat că deși îi pare rău de bunurile sustrase, problema sa este lovitura primită, arătând că nu a solicitat despăgubiri, că declarația părții civile este contradictorie și cu privire la prezența inculpaților la locul incidentului, inițial declarând că aceștia erau foarte aproape, la mai puțin de 2 pași, ulterior declarând că nu solicită despăgubiri de la inculpați pentru că nu sunt ei cei care au fost la locul incidentului, arătând că persoanele pe care le-a indicat din fotografii nu erau cei prezenți la locul incidentului”.
Chiar și în situația în care, în cauză, nu ar fi vorba de o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, astfel că nu este posibil așa cum s-a stabilit ca partea vătămată să fie subiect activ al infracțiunii de favorizare a infractorului, analizând argumentele aduse în susținerea vinovăției inculpatei parte vătămată C. F., se poate - cu ușurință - constata că acestea se referă la aspecte ce nu pot constitui un ajutor în înțelesul dat de lege – contradicțiile cu privire la prejudiciul produs, împrejurarea că deși îi pare rău de bunurile sustrase, pe partea vătămată o preocupă lovitura – neputând constitui infracțiunea de favorizare a infractorului.
Pe de altă parte, contradicțiile existente în declarațiile părții vătămate consemnate la urmărire penală în prezența unui singur martor asistent, martor ce nu a mai putut fi audiat de instanță, nu au determinat P. nici măcar la înlăturarea declarațiilor părții vătămate, declarații ce prezintă la un interval de 6 săptămâni o cu totul altă situație de fapt, cu alți participanți și cu o altă succesiune a evenimentelor, iar contradicțiile și oscilațiile părții vătămate în declarația dată în fața instanței au determinat punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 c.p.
Nu în ultimul rând, instanța fondului a constatat că, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpata parte vătămată a arătat că nu corespunde adevărului ce s-a consemnat în declarația de la poliție, susținere care, față de situația din speță în care patru martori asistenți au arătat că nu au asistat la actele consemnate, iar ceilalți doi nu au putut fi audiați, este de natură să creeze un dubiu serios asupra eventualei vinovății.
Însă, față de împrejurarea că - pe de o parte - în cauză, este vorba de o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, astfel că nu este posibil așa cum s-a stabilit ca partea vătămată să fie subiect activ al infracțiunii de favorizare a infractorului, iar - pe de altă parte - așa cum s-a stabilit consecvent în jurisprudență, fapta nu constituie infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 c.p. dacă făptuitorul nu a comis acte concrete de ajutorare ci a dat numai declarații mincinoase la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată, judecătorul fondului a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 c.p. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d c.p.p. a hotărât achitarea inculpatei C. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 c.p.
Împotriva acestei soluții a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita achitare a inculpaților, I. C., I. F. și C. F..
Tribunalul examinând apelul declarat de către P. și verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, a constatat că soluția pronunțată de instanța fondului este legală și temeinică, cu următoarea motivare:
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale, cu cele administrate nemijlocit în cursul judecații, prima instanța a reținut o altă situație de fapt decât cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a celor 2 inculpați, constatând că în cauză nu există probe directe sau indirecte în sensul celor reținute în actul de sesizare în sarcina celor 2 inculpați.
Pentru a ajunge la această concluzie și a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori, dimpotrivă, nevinovăția inculpaților, Tribunalul a readministrat probatoriul, în mod nemijlocit, în măsura în care acest lucru a fost posibil, realizând totodată o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetărilor.
A arătat Tribunalul că nu se poate reține că instanța fondului a înlăturat declarațiile unor martori numai pentru că nu s-a reușit ascultarea acestora în faza cercetării judecătorești. Dimpotrivă, au fost analizate coroborat toate declarațiile date în cauză, fiind evaluate toate interdependențele și legăturile dintre diferitele fapte și împrejurări rezultate din obiectul probator.
Privitor la declarațiile date de martori în faza de urmărire penală, în codul de procedură penală, activitatea procesuală privind probele și mijlocele de probă este reglementată distinct pentru fiecare mijloc de probă. În raport cu aceste reglementări speciale își găsesc, ori de câte ori este cazul, incidența, principiile fundamentale și principiile derivate din regulile de bază ale procesului penal, precum și unele principii generale sau comune privind desfășurarea procesului penal.
Între principiile fundamentale (regulile de bază) care au o pondere deosebită în reglementarea instituției probelor și a mijloacelor de probă se regăsește și principiul legalității (art.2 alin. 1 C.p.p), potrivit căruia toate actele efectuate de la începerea urmăririi penale și până la completa desfășurare a procesului penal trebuie să fie îndeplinite potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. Acest principiu este preeminent, el asigurând respectarea nu numai a normelor obișnuite din codul de procedura penală, ci si a celorlalte principii fundamentale (aflarea adevărului, rolul activ al organelor judiciare, garantarea dreptului la apărare, prezumție de nevinovăție ș.a).
Astfel, referitor la declarațiile martorilor care nu știu să scrie și să citească luate de către organele de cercetare penală și privitor la care prima instanța, în raport cu susținerile martorilor asistenți în cursul cercetării judecătorești au apreciat că nu pot constitui probe în baza cărora să se dispună condamnarea inculpaților, Tribunalul – ca instanță de apel – a apreciat că instanța fondului a concluzionat judicios asupra valorii probatorii a acestora. Sub acest aspect, s-a mai reținut că în reglementarea procesual penală există unele acte procedurale condiționate de lege, în sensul că nu pot fi efectuate în mod valabil de către organul competent decât în prezența unor martori asistenți care trebuie să fie de față la efectuarea acelor acte procedurale, să observe cu atenție toate cele întâmplate cu acest prilej și să ateste, prin semnătura lor, exactitatea celor consemnate în înscrisul care consta efectuarea actului procesual.
Semnând, alături de organul care a efectuat actul procesual, înscrisul întocmit de acesta, martorii asistenți aduc un spor de încredere în veridicitatea conținutului acelui înscris, adică a procesului verbal ce constituie mijloc de probă.
Martorii asistenți au funcție, uneori, de a ajuta organele de urmărire penală la îndeplinirea sarcinii sale, prezența acestora înlesnind ascultarea martorilor minori sau neștiutori de carte, cum este cazul în speță.
Prezența martorilor asistenți se justifică prin aceea că actele respective pot servi ca mijloc de probă, adică la constatarea unor date de fapt importante pentru soluționarea cauzei, așa încât este nevoie de acea garanție pe care o constituie martorii asistenți.
În condițiile în care martorii asistenții, chemați de instanța de judecată pentru a fi ascultați, au contestat prezența lor la audierea în faza de urmărire penală a martorilor ce nu știu să scrie și să citească, precum și semnăturile prezente pe actele întocmite de organele de urmărire penală, în mod corect a apreciat prima instanța în sensul existentei unui serios dubiu asupra veridicității conținutului declarațiilor persoanelor neștiutoare de carte audiate de organele de urmărire penală, mai ales față de împrejurarea că martorele respective (D. L., R. Marínela și R. E.) nu au putut fi audiate nemijlocit de instanța.
Chiar dacă martorul M. T. și-a recunoscut semnătura de pe declarația martorei R. E., acest lucru nu poate crea certitudinea ascultării respectivei martore în condițiile de legalitate si obiectivitate, martorul arătând că nu a fost de față la audierea respectivei persoane, astfel încât semnătura sa nu poate confirma în mod valabil consemnările cuprinse în acel act și nu constituie o garanție procesuală pentru asigurarea obiectivității activității organului judiciar care a făcut audierea.
Totodată, mai arată Tribunalul, prima instanța a avut în vedere și atitudinea părții vătămate care a prezentat în mod diferit situația de fapt cu ocazia fiecărei ascultări de către organele judiciare, neconcordanțele existente referindu-se la elemente esențiale, de natură a influența reținerea vinovăției ori nevinovăției inculpaților și determinând, de altfel, solicitarea procurorului de a se extinde procesul penal și în ceea ce o privește pe partea vătămata pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal.
Asupra acestei solicitări, prima instanță nu s-a pronunțat și, în condițiile în care procurorul, ca singur organ abilitat în acest sens, nu a pus în mișcare acțiunea penală față de respectiva persoană, instanța, atribuind în mod nelegal părții vătămate calitatea de inculpată, s-a pronunțat, de asemenea, nelegal asupra vinovăției acesteia, în condițiile în care - practic - nu a fost investită cu judecarea unei astfel de infracțiuni.
În aceste împrejurări, Tribunalul s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 11.01.2011 asupra cererii procurorului, formulată la respectivul termen, în sensul admiterii cererii și extinderii procesului penal privitor la C. F., în condițiile art.336-337 C.p.p, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 alin. 1 C.p.p., față de opțiunea procurorului de a nu pune în mișcare acțiunea penală, Tribunalul a dispus trimiterea cauzei - sub acest aspect - la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în vederea efectuării de cercetări de către procurorul competent.
Revenind la obiectul prezentei judecăți, definit de disp art 317 C.p.p., Tribunalul a apreciat că în mod nejustificat se critică de către parchet reținerea de către instanță a declarațiilor date de către martorii propuși de inculpați, ce vin să confirme susținerile acestora în sensul că nu s-au aflat la locul faptei în momentul în care se pretinde săvârșirea acesteia. Simpla împrejurare că respectivi martori sunt rude ale inculpaților nu poate conduce în mod automat la concluzia nesincerității acestor martori, mai ales ținând cont că declarațiile lor se coroborează între ele, dar și cu datele și împrejurările ce rezultă din declarațiile date de către inculpați.
În concluzie, deși se susține de către procuror că prima instanță a ajuns la concluzia achitării inculpaților, respectiv a reținerii nevinovăției acestora în comiterea faptei, prin ignorarea mai multor probe, Tribunalul a constatat că, dimpotrivă, instanța fondului a făcut o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetărilor, dând eficiență, în mod corespunzător regulilor ce guvernează desfășurarea procesului penal
Pentru aceste argumente, tribunalul – ca instanță de apel – a concluzionat că față de lipsa caracterului cert și sigur al probelor administrate în cauză și de imposibilitatea formarii convingerii, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecații) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor, se impune soluția adoptata de prima instanța, si anume aceea a achitării inculpaților I. F. si I. C..
Prin decizia penală nr.44/A/25 ianuarie 2011, Tribunalul București – Secția a II-a Penală a admis – în baza art.379 pct.2, lit.e din Codul de procedură penală – apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr.1198/08.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, a desființat – în parte – sentința penală apelată și, în fond, a înlăturat dispoziția de achitare a inculpatei C. F., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.264 alin.1 Cod penal, constatând că, prin încheierea de ședință din data de 11 ianuarie 2011, Tribunalul a dispus sesizarea Parchetului competent să efectueze cercetări penale, în ceea ce o privește pe numita C. F., în raport de presupusa faptă menționată și față de care, în baza art.336-337 Cod procedură penală, s-a extins procesul penal fără ca procurorul să pună în mișcare acțiunea penală.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestor hotărâri s-a declarat recurs de către P. de pe lângă Tribunalul București, vizând cazul de casare prev.de art.3859, pct.18 Cod procedură penală, cu consecința pronunțării unor hotărâri greșite de achitare a celor doi inculpați, I. C. și I. F..
Curtea – examinând recursul declarat, prin prisma cazului de casare invocat, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală - constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța fondului ca și aceea a apelului și-au bazat, în susținerea legalității și temeiniciei, soluțiile de achitare pronunțate, pe faptul că, în cursul urmăririi penale, declarațiile luate părții vătămate C. F. și martorilor propuși nu au confirmat și în cercetarea judecătorească prin audierea acestora nemijlocit a aceleiași situații de fapt.
La data de 01.06.2007, la Secția 18 Poliție, Biroul Cercetări Penale a înregistrat plângerea numitului C. N. G., soțul părții vătămate C. F., care i-a spus că, la data de 31.05.2007, în jurul orelor 18,30, în timp ce se deplasa pe Calea Rahova, spre domiciliul său, a fost lovită cu pumnul în zona feței de mai multe ori, de către fratele lui Amar, fiul lui Ciricliu, care domiciliază pe Calea Rahovei nr. 204 sector 5, luându-i geanta personală, în care avea un telefon mobil marca Nokia și suma de 100 lei.
S-a precizat că s-a constituit parte civilă cu suma de 350 lei.
Partea vătămată a fost audiată și la data de 12.07.2007, în care a recunoscut, de pe planșele foto, la poliție pe inculpații I. I., zis C., I. C., zis A. și I. F., zis C., primul îndemnându-i, instigându-i pe cei doi (ultimii) să o lovească și să-i ia geanta, că are bani în ea.
În urma loviturii, partea vătămată a intrat în stare de inconștiență, iar când și-a revenit, cele trei persoane de sex feminin, care au ajutat-o prin acordarea primelor îngrijiri vor da declarații pentru că i-ar recunoaște pe cei trei (Droma L., R. E. și Răducannu M.).
Martorul asistent I. Ș. P. a semnat în calitate de martor asistent procesul verbal de recunoaștere din planșe foto, efectuată de Droma L., la 30.07.2007 (fila 54 d.u.p.), procesul verbal de consemnare a declarației orale a numitei R. E. la data de 27.07.2007 (fila 65 d.u.p.), procesul verbal de recunoaștere din planșe foto, la 27.07.2007 (fila 65 d.u.p.), proces verbal privind recunoașterea din planșe foto a numitei R. E. la 27.07.2007 (fila 70 d.u.p.), proces verbal de recunoaștere din planșe foto efectuat de R. M. la 27.07.2007 (fila 28 d.u.p.), proces verbal de consemnare orală a numitei R. M. la data de 27.07.2007 (fila 206 d.u.p.) sunt persoane ce nu știu să citească și să scrie. Situație în care se încearcă a se crea ideea că organele de cercetare nu ar fi consemnat corect ori eronat, profitând de gradul redus de educație al acestora.
Se susține acest aspect, motivat de faptul că, după șase săptămâni de la incident, mărturia părții vătămate este diferită de prima, creând un dubiu asupra veridicității adevărului.
În cauză, există un act medico legal eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici”, care a concluzionat că partea vătămată C. F. a prezentat leziuni traumatice care s-au produs la data de 31.05.2007, prin lovire cu sau de corp dur, pentru care a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Mai mult, partea vătămată chiar i-a descris pe cei doi inculpați, recunoscându-i, pe I. I., zis C.; iar pe I. C., zis A. și I. F., zis C..
Prin urmare, partea vătămată nu avea cum să-și producă singură leziunile.
Faptul că partea vătămată, în fața instanței, și-ar fi schimbat declarația, în sensul că a fost lovită o singură dată, fără ca vreo persoană să spună ceva, Curtea apreciază că nu se poate pune semnul îndoielii asupra veridicității declarației date.
Chiar dacă martorele asistente, R. E., R. M. și Druma L. nu știu să scrie și să citească, însă aceste declarații s-au dat în fața a cinci martori asistenți, acestea trebuie coroborate, fără a exista vreo îndoială – de adevăr și cu actul științific eliberat – al cărui conținut cuprinde leziunile suferite de către aceasta.
Prin urmare, din ansamblul probator, acesta nu a rămas izolat, ci el s-a probat cu declarațiile altor martori.
Simpla afirmație făcută de martorii ce au declarat în faza urmăririi penale, chiar neștiutori de carte, în prezența a cinci martori asistenți, cum că nu au asistat la efectuarea vreunui act de urmărire penală în sediul Secției 18 Poliție și că semnăturile nu le-ar aparține, fără însă a se invoca vreun motiv obiectiv care i-au determinat în fața instanței să declare în alt fel, nu înseamnă că acestea pot fi înlăturate a priori, cu motivarea că nu contribuie la aflarea adevărului.
De asemenea, nu au fost verificate obiectiv nici alibiurile inculpaților care aveau ca menirea menținerea prezumției de nevinovăție.
Prin urmare, s-a dovedit cu certitudine că inculpații au agresat pe partea vătămată, partea vătămată chiar descriindu-i pe cei doi agresori.
Declarația părții vătămate se coroborează cu certificatul medico legal eliberat de I.N.M.L. M. Minovici, cu descrierea inculpaților.
Prin urmare, Curtea apreciază că acești inculpați - I. F. și I. C. - care au refuzat să se prezinte la D.G.P.M.B, pentru efectuarea unui test poligraf, au contribuit, prin sustragerea lor de la simple discuții (întrebări) nu fac altceva decât să conducă la ideea conform căreia sunt autorii infracțiunii de tâlhărie.
Partea vătămată precizează: „m-a lovit cu pumnul în față”, „am căzut la pământ”, „mi-am pierdut cunoștința”, „mi-a smuls geanta”.
Diferite lipsuri din declarația părții vătămate dată la data de 11.06.2007 sunt complinite, în mare măsură, de a doua declarație (12.07.2007, filele 28-29 d.u.p.).
Așadar, în timp ce „versiunea inculpaților" este susținută în cauză de către un singur martor (direct), numita I. N., sora celor 2 inculpați, „versiunea părții vătămate" este susținută de către 4 martori: un martor indirect (C. N.) și 3 martori direcți (R. M., Droma L. și R. E.).
Audiat în cauză, C. N., soțul părții vătămate, declară că „în noaptea de 01.06.2007, în jurul orelor 01:00, soția mea C. F. (...) în timp ce ne deplasam de la Spitalul Universitar de Urgență (cei 2 s-au deplasat către Spital imediat după ce partea vătămată a fost agresată fizic, întrucât „i-a fost spart nasul", care îi sângera puternic) mi-a spus că în seara zilei de 31.05.2007, în jurul orelor 18:30, în timp ce se deplasa pe Calea Rahovei spre domiciliu, a fost lovită cu pumnul în zona feței de către fratele lui Amar, fiul lui Ciricliu (...), luându-i geanta personală în care avea un telefon mobil și suma de 200 lei" - fila 24 d.u.p. (această declarație a martorului C. N., ca de altfel și prima declarație a părții vătămate - fila 27 d.u.p. - este vizibil incompletă relativ la redarea situației de fapt.
Referitor la „forța probantă" a declarației mai sus prezentate, este de remarcat, pe de o parte, că martorul nu a fost „de față" la . suportată de către soția sa, dar, pe de altă parte, faptul că partea vătămată i-ar fi relatat imediat după eveniment ceea ce i s-a întâmplat și, în plus, martorul C. N. a văzut urmările agresiunii (faptul că părții vătămate îi sângera nasul...) și, de asemenea, personal a însoțit-o pe aceasta din urmă la spital (față de aceste ultime două perspective, se poate apreciat chiar că numitul C. N. a fost martor direct la urmările agresiunii suferite de către partea vătămată).
Dintre cele 3 persoane care au fost „de față" la incident fiind, așadar, martori direcți în cauză, numita R. Marínela se pare că a perceput cel mai în detaliu desfășurarea agresiunii dar și urmările acesteia, întrucât a acordat primul ajutor victimei.
Audiată la data de 27.07.2007, martora R. Marínela declară (filele 76-77 d.u.p.): „în ziua de 31.05.2007 (...) în jurul orelor 18:30-19:00, la un moment dat, am auzit un țipăt și am auzit când un bărbat mai în vârstă le-a zis la doi bărbați tineri să ia geanta unei femei ce mergea pe Calea Rahovei, că are bani în ea. Am văzut cum unul dintre bărbații tineri a încercat să-i smulgă geanta femeii care o ținea strânsă la piept, după care celălalt s-a apropiat de femeie și a lovit-o cu pumnul în față și i-a luat geanta și au fugit toți 3 într-o direcție necunoscută mie. M-am apropiat de femeie care era căzută pe caldarâm să-i acord primul ajutor și (...) i-am turnat apă dintr-o sticlă pe care o aveam la mine să se spele pe față de sânge.(...)"
La aceeași dată, în prezența martorului asistent I. Ș., martorul recunoaște dintr-o planșă foto pe fiecare dintre cei 3 agresori ai părții vătămate, cu precizarea concretă a „rolului" pe care fiecare dintre aceștia l-a avut în agresiune (fila 78-83 d.u.p.).
Reaudiată peste aproximativ două săptămâni, la data de 10.08.2007, martora R. Marínela își menține declarațiile date anterior în cauză, prezentând din nou, în detaliu, desfășurarea evenimentelor, în prezența martorului - asistent C. I. (filele 74-75 d.u.p.).
De față la evenimentele în speță a fost și martorul Droma L.. Audiată la data de 30.07.2007, aceasta declară: „în ziua de 31.05.2007 (...) ajungând în apropierea pieței de flori (...) am auzit un țipăt de femeie, fapt ce m-a determinat să privesc înapoi, unde am văzut la o distanță de aprox. 5 metri față de mine o persoană de sex feminin (...) care își strângea la piept geanta de culoare neagră. L. ea am observat o altă femeie cu care purta o discuție (este vorba, desigur, despre martorul I. N.). Am auzit când un bărbat mai în vârstă le-a strigat altor doi indivizi pe țigănește să îi ia geanta persoanei care striga după ajutor (...) Au ieșit doi bărbați care s-au apropiat de persoana (...) care striga după ajutor și am văzut când unul dintre cei 2 bărbați a lovit-o cu pumnul în nas, iar cel de-al doilea bărbat i-a smuls geanta din brațe (...)", filele 55-56 d.u.p.
La aceeași dată, martora Droma L. recunoaște dintr-o planșă foto prezentată de către organele de poliție pe cei 3 agresori, indicând, în concret, care a fost contribuția fiecăruia la agresiune, filele 57-62 d.u.p.
Reaudiată, la data de 13.08.2007, martora își menține declarațiile date anterior în cauză, precum și punctul de vedere referitor la recunoașterea din planșă foto efectuată anterior (filele 52-53 d.u.p.) în prezența martorului asistent Lațcou E..
Martor direct la incidentul din speță a fost și numita R. E., care audiată fiind la data de 27.07-2007 (filele 65-66 d.u.p.), aceasta declară: „(...) într-o după-amiază în jurul orelor 18:30-19:00 mă aflam în fața vulcanizării (...) din apropierea pieții de flori G. C. și măturam pe stradă (martora lucrează la A.D.P. Sector 5, ca muncitor necalificat). La un moment dat am văzut pe stradă pe o femeie ce o cunosc din cartier (...) ce se îndrepta spre casă. Ajunsă în dreptul imobilului situat vis-avis de vulcanizare, femeia a fost acostată de o femeie de etnie rromă cu care a avut o discuție și la puțin timp după aceea de pe o scară a imobilului unde se aflau 3 bărbați, doi tineri și unul în vârstă, s-a ridicat unul dintre tineri care s-a dus la femeia care venea pe stradă, a încercat să tragă de geantă, dar aceasta o ținea strânsă la piept. După aceea am văzut cum de pe aceeași scară se ridică cel de-al doilea tânăr care s-a apropiat de femeie și a lovit-o cu pumnul în nas, iar când femeia a căzut i-a luat geanta și a fugit împreună cu celălalt tânăr și cu individul în vârstă ce stătea pe scară (...) Am văzut că o femeie i-a acordat primul ajutor femeii ce fusese lovită (...) Arăt faptul că îi cunosc după fizionomie pe indivizii care au atacat-o pe acea femeie deoarece lucrez la A.D.P. Sector 5 și am ca zonă chiar Piața de flori (...) Mai arăt faptul că cei 2 indivizi tineri și cu individul mai în vârstă locuiesc în imobilul situat vis-a-vis de vulcanizare; îi știu bine, dar nu am intrat niciodată în vorbă cu ei. Îi văd zilnic stând în fața imobilului, dar nu știu cum îi cheamă (după cum se vede, niciunul dintre cei 3 făptuitori în speță nu are ocupație lucrativă, astfel încât ocupația lor zilnică este să stea în fața imobilului în care locuiesc, „vămuind" - și se pare că nu numai „din priviri" - pe cei care trec „prin zonă"), deoarece vorbesc pe țigănește" - fila 65 d.u.p.
Și această martoră recunoaște „după planșa foto" pe toți cei 3 făptuitori (filele 67-73 d.u.p.); de asemenea, reaudiată la data de 13.08.2007, martora își menține declarațiile date anterior în cauză, făcând și câteva mici precizări. Astfel, martora arată, relativ la contribuția învinuitului I. I. (tatăl celor 2 inculpați) la agresiune că „bărbatul mai în vârstă le spunea ceva celorlalți doi și gesticula, dar nu am auzit ce anume spunea" (acest aspect arată sinceritatea martorei, aceasta limitându-se să declare doar ceea ce a văzut și a auzit, fără „a adăuga" nimic în plus, deși poate că aflase între timp de la partea vătămată și ceea ce spusese învinuitul I. I.). De asemenea, în această a doua declarație dată în cauză, martora mai arată și faptul că după ce s-a consumat . în speță, spre deosebire de martora R. M., ea, martora R. E., a avut o reacție diferită: „am rămas în locul în care mă aflam și nu am intervenit întrucât mi-a fost frică" (fila 63 verso d.u.p.).
În contextul în care, în cauză, există două „versiuni" contradictorii cu privire la . suferită de către partea vătămată la data de 31.05.2007, un rol extrem de important în stabilirea situației reale de fapt în speță îl are certificatul medico-legal eliberat părții vătămate, mai precis maniera în care acesta se coroborează cu una dintre cele două „versiuni", aceasta deoarece este evident că părțile sau martorii audiați în cauză au perceput mai mult sau mai puțin subiectiv desfășurarea evenimentelor în speță (și le-au redat, de asemenea, mai mult sau mai puțin onest, în funcție de gradul de rudenie în care se aflau cu partea vătămată sau, dimpotrivă, cu inculpații), în timp ce un certificat medico-legal este, în orice dosar, un material probatoriu cu o forță probantă sporită, medicii legiști (specialiști în domeniul traumatologie), fiind, desigur, „deasupra" percepțiilor subiective datorate fie rudeniei, fie prieteniei, fie altor factori subiectivi care au făcut ca, în speță (fie cu bună credință, fie cu rea credință) să se contureze mai sus amintitele „versiuni" contradictorii.
Concret, certificatul medico-legal semnat în speță de către 2 medici legiști (D. S. și Salem Abdo) arată că, examinată la data de 06.06.2007 (dar și interpretându-se din punct de vedere medico-legal copia fișei de prezentare la Camera de Gardă a Spitalului Universitar de Urgență București) partea vătămată a prezentat, la data de 31.05.2007, ora 19:32 (adică la aproximativ 30-35 de minute de la momentul agresiunii suferite), următoarele leziuni (filele 16-17 d.u.p.): „Precipitare de la același nivel; contuzie FORTE piramidă nazală; Hematom ochiul drept; Epistaxis anterior bilateral (acest din urmă aspect înseamnă „sângerare din ambele nări"); Edem palpebral superior și inferior cu crepitații subcutanate; Traumatism cranio-facilal minor".
Concluziile acestui certificat medico-legal sunt clare: „Numita C. F. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 31.05.2007, prin lovire cu/de corp dur, pentru care a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale".
Or, dacă facem o coroborare între mențiunile din certificatul medico-legal mai sus prezentat și modalitățile în care partea vătămată a fost agresată în cele două „versiuni" (contradictorii), se va constata - în mod clar - că „versiunea celor 2 inculpați" (susținută atât de către tatăl lor cât și de către sora lor) nu se coroborează cu aspecte esențiale din certificatul medico-legal, în timp ce „versiunea părții vătămate" (susținută atât de către soțul acesteia cât și de către 3 „femei de pe stradă" care au văzut desfășurarea evenimentelor) se coroborează în totalitate cu mențiunile din certificatul medico-legal, așa cum vom arăta pe larg în cele ce urmează.
Astfel, „versiunea inculpaților" este, în esență, aceea că sora lor I. N. (din cauza faptului că, în prealabil, a fost împinsă de către partea vătămată) i-a dat părții vătămată „o singură dată CU PALMA peste față" (fila 51 d.u.p.). Or, acest tip de lovitură (lovitură tip „croșeu", lovitură în care brațul și antebrațul agresorului descriu „un arc de cerc") vizează obrazul victimei. Dacă lovitura este aplicată de un boxer (profesionist) aceasta poate genera, în cel mai rău caz pentru victimă (dacă „croșeul" e aplicat cu pumnul - strâns - și „izbit în plin") o fractură de pomete sau de mandibulă, dar în niciun caz o fractură de piramidă nazală, și aceasta deoarece o fractură (sau „contuzie FORTE") de piramidă nazală nu se poate „realiza" decât dacă „agentul vulnerant" „pleznește" („presează") nasul cu o mișcare „perpendiculară" pe față (adică: dacă lovitura aplicată nu este nici „tip croșeu" și nici „tip upercut", ci este doar una „tip directă"). Și, cum în speță, I. N. nu este bărbat (și cu atât mai puțin „boxer profesionist"), iar „croșeul" pe care l-a „aplicat" părții vătămate (o singură dată) nu a fost dat „cu pumnul", ci „cu palma" (chiar ea recunoaște acest aspect: fila 51, alin.18, d.u.p.), rezultă în mod clar că o astfel de lovitură i-ar fi putut provoca părții vătămate, în cel mai rău caz pentru aceasta, eventual „hematom la ochiul drept", eventual, dar foarte puțin probabil „epistaxis anterior bilateral" (adică: sângerare la ambele nări), dar în niciun caz „fractură" („contuzie FORTE") a piramidei nazale".
Dimpotrivă, față de cea de-a doua „versiune" în speță (aceea în care inculpatul I. C. „îi dă un pumn în față" părții vătămate - versiunea susținută de către partea vătămată, de către soțul acesteia și de către „3 femei de pe stradă": martorele R., Droma și R.), se constată că o lovitură de pumn (nu de palmă), dată de către un bărbat (nu de către o femeie) și aplicată „direct" (perpendicular) pe față (adică nu „tip croșeu" sau „tip upercut") este aptă („idonee") să producă toate consecințele medico-legale evidențiate mai sus, inclusiv „contuzie FORTE piramidă nazală" (o ultimă observație „tehnică" se impune: în timp ce „cu pumnul" se poate „executa" atât o lovitură „tip directă" cât și lovituri „tip croșeu" sau „tip upercut", „cu palma" se pot „executa" doar lovituri „tip croșeu", și acestea, de regulă, fără consecințe grave pentru cel agresat; de aceea boxerii (profesioniști!) nu lovesc niciodată cu palma.
În concluzie, prin raportare la certificatul medico-legal în speță (mai exact: prin raportare la acea „contuzie FORTE piramidă nazală"), „versiunea inculpaților" (susținută și de tatăl lor precum și de sora lor) este neverosimilă.
Prin urmare, în speță, „versiunea inculpaților" este una mincinoasă.
Cu toate aceste argumente juridice, atât instanța de fond cât și cea de apel au dispus achitarea ambilor inculpați. Pentru a dispune astfel, ambele instanțe au avut în vedere (ca argumente juridice) probele administrate în fața instanțelor.
Într-adevăr, la o privire sumară - se pare că întregul material probatoriu administrat în fața instanțelor de fond și de apel (filele 48-50, 121-122, 169-170,254-257 și fila 279 la Judecătoria Sector 5, respectiv filele 20-21 la Tribunalul București) este „în favoarea" celor 2 inculpați. La o privire mai atentă, se constată - însă - că nu este tocmai astfel.
Reaudiată în fața instanței de fond (fila 48 ds. inst.fond), probabil influențată de faptul că, deși au trecut aproximativ 2 ani de la „data faptei", cei 2 inculpați sunt în continuare în stare de libertate și o amenință (așa cum de altfel partea arătase și cu un an în urmă, „învinuiții manifestă o atitudine violentă, au trecut la amenințări, fiind siguri că faptele lor vor rămâne nepedepsite"- fila 15 d.u.p.), partea vătămată dă declarații contradictorii în care arată că persoanele din sala de judecată, de lângă ea, nu sunt cei care au tâlhărit-o pe 31.05.2007. Referitor la declarațiile date în fața organelor de poliție, partea vătămată declară că „nu este adevărat (...) că am ținut de geantă în timp ce era smulsă, că una din barete s-a rupt, nici că sustragerea genții a avut loc ÎNANTE de a fi lovită cu pumnul" (nicăieri, în niciuna dintre declarațiile în faza de urmărire penală - fila 25-36 precum și fila 15 d.u.p. - partea vătămată nu a declarat că geanta i-ar fi fost smulsă ÎNAINTE de a fi lovită; prin urmare partea vătămată minte, involuntar, din cauza stresului de a fi lângă inculpați, în timp ce dă declarații în fața instanței).
Reaudiată din nou, în fața instanței de fond, partea vătămată „revine din nou", din nou dă declarații contradictorii din care rezultă că „este adevărat că i-am recunoscut pe inculpați din foto la urmărirea penală ca fiind cei care mi-au smuls prin violență geanta, însă după 2 ani, în fața instanței, nu am văzut să fie prezent cel care m-a lovit..." - fila 254, ds. inst. fond.
Reaudiați, în fața instanței de fond, cei 2 inculpați își mențin poziția de nerecunoaștere a faptei imputate, însă relevă și aspecte contradictorii relativ la declarațiile date anterior în cauză. Astfel, inculpatul I. C., audiat la aproximativ 2 ani de la „data faptei" (fila 49 ds. instanță de fond) își amintește cu precizie că, pe 31.05.2007 a fost „la un șpriț", „la un cumnat pe nume Ș. M.", șpriț care a „durat" o zi întreagă. În fața instanței, spre deosebire de declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpatul I. C. își „amintește" că are o ocupație „lucrativă", că este „șofer la S.C. S. Garomfil S.R.L., lucrez la această firmă de 2 ani" (nicăieri la dosar, nici în dosarul de urmărire penală, nici în dosarul instanței de fond și nici în dosarul Tribunalului București nu există vreun înscris doveditor în acest sens, nici măcar permisul de conducere - în fotocopie - al inculpatului I. C.).
Reaudiat de asemenea la aproximativ 2 ani de la data faptei, și inculpatul I. F. își menține poziția de nerecunoaștere a faptei imputate; și el își amintește cu precizie că pe data de 31.05.2007 a fost într-o vizită de o zi „la socrii mei care locuiesc în Calea Ferentari"; de asemenea, și inculpatul I. F. își amintește acum (ceea ce nu și-a amintit în fața organelor de urmărire penală) că are o ocupație „lucrativă", și anume că este „ziler în Piața de flori" (fila 50 ds. instanță fond).
Pe de altă parte, inculpatul I. C. are în fața instanței de fond și o „revelație", în sensul că, explică instanței cum de a fost posibil ca în faza de urmărire penală partea vătămată să îi „recunoască" după planșa foto pe el și pe fratele său: „ îmi explic faptul că partea vătămată ne-a indicat din fotografii când a mers la poliție (deoarece) toți frații aveau fotografii, a indicat-o pe sora mea, automat și-a dat seama că noi suntem frați și a ales două fotografii care i s-au părut că seamănă" - fila 49, paragraful final, la ds. instanței de fond (în primul rând că, la maturitate frații nu prea mai seamănă între ei, decât dacă sunt gemeni univitelini, ceea ce, evident, nu este cazul în speță; iar în al doilea rând, nicăieri în dosar nu există vreo probă din care să rezulte că partea vătămată a recunoscut-o după planșă foto pe numita I. N.; dimpotrivă partea vătămată i-a recunoscut după astfel de planșe doar pe cei 2 inculpați și pe tatăl lor (filele 25-29,31-36 d.u.p.); prin urmare, „raționamentul" inculpatului I. C. nu poate fi apreciat ca real.
D. urmare, cum probele nu sunt dinainte prestabilite, prin coroborarea lor în cele două faze ale procesului penal, Curtea constată că acești inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal, iar pe cale de consecință, în baza textului de lege invocat, urmează a dispune condamnarea acestora, la pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege, cu reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal, pentru fiecare inculpat în parte.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a se aplica fiecărui inculpat, Curtea urmează a reține și criteriile generale, privind individualizarea judiciară a acestora, prev.de art.72 Cod penal, cu referire la modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptei, a gradului de pericol social al faptei, dar și de urmarea produsă.
Se apreciază – de asemenea – că, prin aplicarea unei pedepse situată sub minimul special prevăzut de lege, scopul acesteia poate fi atins conform art.52 Cod penal.
Așadar, în baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1198/08.09.2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București și deciziei penale nr.44/A/25.01.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală; va casa - în totalitate - sentința penală nr. 1198/08.09.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și - în parte - decizia penală nr.44/A/25.01.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală numai cu privire la soluția pronunțată privind pe inculpații I. C. și I. F. și, în fond, rejudecând:
În baza art. 211 al.1, al.2 lit.c, al.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a Cod penal și art. 76 lit.b Cod penal, va condamna pe inculpatul I. C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 211 al.1, al.2 lit.c, al.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a Cod penal și art. 76 lit.b Cod penal, va condamna pe inculpatul I. F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.346 alin.1 Cod procedură penală, Curtea va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă C. F. și va obliga pe inculpați - în solidar - la plata către partea civilă a sumei de 350 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 al.1 și 2 Cod procedură penală, va obliga inculpații la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Întrucât hotărârea instanței de apel va fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de câte 200 lei, pentru fiecare intimat-inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit. d Cod de procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1198/08.09.2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București și deciziei penale nr. 44/A/25.01.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Casează, în totalitate, sentința penală nr. 1198/08.09.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și în parte decizia penală nr.44/A/25.01.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală numai cu privire la soluția pronunțată privind pe inculpații I. C. și I. F. și, în fond, rejudecând:
În baza art. 211 al.1, al.2 lit.c, al.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a Cod penal și art. 76 lit.b Cod penal, condamnă inculpatul I. C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 211 al.1, al.2 lit.c, al.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a Cod penal și art. 76 lit.b Cod penal, condamnă inculpatul I. F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă C. F. și obligă inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 350 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 al.1 și 2 Cod procedură penală, obligă inculpații la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de câte 200 lei pentru fiecare intimat-inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DUMITRIȚA P. L. B. A. R.
GREFIER,
L. A. P.
red.D.P.
dact.L.G.
ex.2
red.B.E.G.–T.B.-S.II.P.
V.D.
red.O.R. –Jud.sect.5
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 313/2013. Curtea... → |
|---|
