Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 308/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 308/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._/2/2011
(_ )
Decizia penală nr.308/ R
Ședința publică de la 13.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. M.
JUDECĂTOR - S. C.
JUDECATOR - V. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.- ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 împotriva sentinței penale nr.2586/10.10.2012 pronunțată de JUDECĂTORIA SECTOR 4 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde intimatul inculpat V. M. personal și asistat de avocat din oficiu Chiorsacu A., cu delegația nr._ emisă de Baroul București, avocați aleși G. A. și B. D. I., cu împuterniciri avocațiale emise de Baroul București, lipsind intimat parte civilă .- Export Srl.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă apărătorul din oficiu Chiorsacu A., desemnat pentru intimatul inculpat, care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorilor aleși și să se pronunțe cu privire la onorariul parțial întrucât a studiat dosarul, a pregătit apărarea și s-a prezentat la termenele de judecată.
Intimatul inculpat V. M. se legitimează cu Buletin de identitate . nr._ emis de Circa 6 Politie.
În temeiul disp.art.378/1 alin.1 Cpp, Curtea procedează la audierea inculpatului intimat V. M., declarația acestuia, luată în prezenta avocaților aleși, fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al intimatului inculpat V. M. solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, constând în relații obținute de la Oficiul Național al Registrului Comerțului privind furnizarea de informații referitor la ASMV Industries, copie contract cesiune .- EXPORT SRL, înscrisuri pe care le deține.
De asemenea, mai solicită administrare de probe în combaterea recursului promovat de parchet, respectiv înscrisuri privind sancționarea administrativă a inculpatului in dosarul nr.4098/P/2010, in care s-a dat soluția prevăzuta de art.10 lit.d Cpp; înscrisuri care atesta faptul că d-na A. G. a fost administrator a numeroase societăți timp de 19 ani si 6 luni; înscrisuri care atesta cunoașterea de către aceasta de cunoștințe de specialitate privind administrarea afacerilor; înscrisuri privind veniturile obținute de d-na G. în anul 2005, sens în care solicită Curții să emită o adresa către ADFP Sector 6, precum si proba cu expertiza financiar-contabilă, având ca obiectiv a se stabili situația datoriilor . față de bugetul de stat și creditorii comerciali la data de 27 iulie 2005.
Reprezentantul parchetului nu se opune probei cu înscrisurile despre care apărătorul a făcut vorbire, însa se opune efectuării unui raport de expertiză financiar-contabilă, fiind efectuata o expertiză, concludentă.
Curtea, după deliberare, încuviințează administrarea probei cu înscrisuri despre care apărătorul a făcut vorbire si pe care le deține la acest termen, si respinge restul probatoriilor, pe care le apreciază ca nefiind utile soluționării cauzei.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, declarații suplimentare de făcut, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului formulat în temeiul dispart.385/9 pct.18 Cpp, acesta vizând nelegala soluție de achitare a inculpatului în raport de savarsirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătura privata întrucât la dosarul cauzei există probe care dovedesc că acesta a comis cele doua infracțiuni.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța a considerat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective cat si a celei subiective, cu privire la existenta intenției directe cu care acesta sa fi comis fapta.
Opinează ca alimentarea contului părții civile cu o suma importantă nu este de natura a dovedi ca aceasta cunoscut emiterea ordinului de plată contestat, ca semnarea ordinului de plata nr.5/06.01.2006 prin care s-a dispus achitarea sumei de 47.133 lei către inculpat, cu titlu de dividende pe anul 2004 nu este de natura dovedit ca aceasta cunoștea plata efectuata anterior prin OP nr.294/2005.Invoca declarația data la urmărirea penala de d-a G. A., declarația martorului Angheluța A. din 23.09.2005, care a relatat ca întocmea periodic rapoarte privind situația dividendelor, declarația martorului V. A. Ș., care trebuie analizată și din perspectiva raportului de rudenie cu inculpatul, declarație pe care o apreciază ca fiind subiectivă.
Instanția a reținut ca reprezentantul părții civile l-a împuternicit pe inculpat sa reprezinte societatea in relația cu BRD Sucursala Vacarești, prin înregistrarea fisei cu specimen in banca, iar mandatul încredințat inculpatului a fost revocat la 8 mai 2009, insa in cu mult anterior cesiunii de părți sociale efectuata de inculpat la 16.12.2004, din data de 12 mai 2000 societatea depus la banca o fișă cu specimene de semnătura, cu semnătura reprezentanților societății, cu calitatea de „persoane autorizate” in relația cu banca.
Inculpatul a semnat ordine de plata în numele societății ulterior momentului cesiunii, pentru a stinge datorii scadente ale . data de 28.02.2005 a semnat 4 dispoziții de plată si la 11.08.2005 alte 7 dispoziții de plată, acesta fiind acte de conservare ale societății și nu fac dovada unui mandat pe care inculpatul l-ar fi avut de la partea civilă.
Concluzionând, apreciază ca inculpatul a profitat de faptul ca avea drept de semnătura în banca și ulterior momentului cesiunii, a indus in eroare, cu intenție partea civilă cu ocazia emiteri ordinului de plată contestat în scopul de a obține, in mod injust, plata dividendelor cu celeritate.
Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată, instanța a reținut că nu există elementul material al infracțiunii, respectiv falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate de art.288 Cp.
Din raportul de expertiză rezultă ca scrisul de mana cu care au fost completate rubricile „L. 95 I. Export” si „V. M.” pe ordinul de plata nr.294/2005 a fost executat de A. A., iar semnătura de la rubrica „semnătura plătitorului” a fost executat de inculpat.
Astfel, opinează că inculpatul a comis aceasta infracțiune în momentul în care a semnat ordinul de plată care conține o împrejurare contrara realității, si nume ca are calitatea de „Plătitor” al sumei de 50.000 lei.
In concluzie, solicită admiterea recursului,desființarea hotărârii si pe fond, rejudecând condamnarea inculpatului, cu aplic.art.81 Cp, urmând a se anula înscrisurile falsificate.
Apărătorul ales al intimatului inculpat V. M. depune „Concluzii scrise” și solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca neîntemeiat, urmând a se menține dispozițiile sentinței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Susține că după cesionarea părților sociale societatea a avut relații comerciale, inculpatul a avut interese financiare concrete, a semnat o . acte in numele societății, la solicitarea doamnei G. A., a avut un mandat din partea acesteia, mandat care exista, fiind depus in dosar, care a fost revocat în anul 2009.
Solicită Curții sa aibă în vedere concluziile expuse pe larg, urmând a se respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de parchet.
Al doilea apărător ales al intimatului inculpat V. Mihal susține ca se afla pe rolul instanțelor, insa suspendate, doua dosare prin care inculpatul solicita pata dividendelor, si opinează ca plângerea fost formulată tocmai pentru a stopa această acțiune a inculpatului, pentru a se bloca încasarea restului dividendelor, dosarele, indicate în concluziile formulate de apărare la instanța de fond fiind suspendate pana la soluționarea dosarului penal. Susține ca in data de 7 mai 2009 se începe urmărirea penala împotriva inculpatului iar pe data de 8 mai 2009 se primește răspunsul de la banca in care se precizează ca inculpatul avea drept de semnătură.
In ultimul cuvânt, intimatul inculpat V. M. susține concluziile apărătorilor aleși si declară că este nevinovat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2586 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 s-a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit. d C. pr. pen. achitarea inculpatului V. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 2 C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 alin.1 C. pen.
S-a constatat că partea civilă . Export SRL a renunțat la acțiunea civilă.
S-a dispus indicarea sechestrului instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București cu nr.4724/P/2009 din 07.05.2009.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
Prin rechizitoriul nr.856/P/2011 din 08.09.2011 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 2 C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 C. pen., aflate în concurs real potrivit art.33 lit.a C. pen.
Rechizitoriul a reținut în fapt, în esență, că la data de 27.07.2005, deși nu mai avea calitatea de asociat, inculpatul a semnat la rubrica „semnătura plătitorului” ordinul de plată nr.294 prin care a dispus virarea sumei de 50.000 lei din contul . Export SRL într-un cont personal, creând astfel un prejudiciul acestei societăți.
Examinând materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit, sub un prim aspect, că la data de 29.04.2009, . Export SRL, sub semnătura asociatului majoritar G. A., a sesizat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, formulând plângere penală împotriva numitului V. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2 C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C. pen.
Reprezentanta societății a arătat că este asociat majoritar și administrator al acesteia, iar la data de 16.12.2004 coasociatul său V. M. i-a cesionat 70% din părțile sociale, nemaiavând nicio calitate în firmă.
Verificând evidențele contabile ale societății, cea în cauză a identificat un ordin de plată, cu nr.294 din 27.07.2005, prin care . Export SRL plătea lui V. M. suma de 50.000 ron cu titlu de dividende pentru anii 2002 și 2003, într-un cont personal al acestuia. Ordinul de plată era semnat de V. M., deși nu mai avea drept de semnătură, nu mai era administrator și asociat al societății, iar prin asumarea acestor calități, dând ordin băncii să facă o plată ilegală, a obținut pentru sine un folosi material injust și a pricinuit o pagubă de 50.000 ron.
Instanța a constatat însă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește fapta de înșelăciune, lipsește latura obiectivă specifică acesteia, întrucât nu a existat o acțiune de inducere în eroare a unei persoane prin prezenta ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust. Totodată, nu s-a produs un prejudiciu părții civile.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii nici sub aspectul laturii subiective, cu privire la existența intenției directe cu care făptuitorul trebuie să acționeze.
Astfel, în privința laturii obiective a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța a considerat ca fiind relevante următoarele aspecte:
- suma de 50.000 lei nu era necuvenită, ci reprezenta dividende restante la care inculpatul avea dreptul pentru anii 2002 și 2003, conform hotărârii Adunării generale a acționarilor;
- aceeași sumă, reprezentând dividende, a fost încasată și de către numita G. A.;
- expertiza financiar-contabilă efectuată în cauză, ale cărei concluzii nu au fost combătute, a constatat realitatea și legalitatea plăților reprezentând dividende;
- chiar și după achitarea sumei de 50.000 ron, precum și a încă 47.133,20 ron (primită în anul 2006), inculpatul mai avea de încasat de la societate, cu același titlu, încă_,3 ron;
- prin plata efectuată cu O.P. nr.294/27.07.2005, s-a realizat, pe lângă o diminuare a activului . Export SRL și o scădere a pasivului acestei societăți, ceea ce înseamnă că practic nu s-a produs în realitate un prejudiciu, respectiv o diminuare ilicită a patrimoniului acesteia, fiind strânsă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că lipsește vinovăția în forma cerută de lege, ca element constitutiv al infracțiunii, întrucât inculpatul nu a urmărit inducerea în eroare a persoanei vătămate și dobândirea unui folos material injust. Inculpatul a efectuat o plată identică și către numita G. A., de asemenea în condiții de legalitate și a încredințat completarea și depunerea la bancă a ordinelor de plată martorului A. A., contabilul societății.
În fine, în sentință s-a arătat că nu trebuie omis nici faptul că sesizarea organelor de urmărire penală a avut loc abia în anul 2009, la 4 ani de la comiterea pretinselor fapte și pe fondul conflictelor survenite între părți (așa cum rezultă din procesele în care au fost implicate, corespondența și notificările ce și le-au adresat).
În ceea ce privește pretinsa infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța de fond a reținut, inclusiv pe baza raportului de expertiză din 21.09.2009, că fapta inculpatului de a semna ordinul de plată respectiv nu întrunește elementele constitutive menționate de art.290 C. pen., fiind evident că nu a existat nicio acțiune de falsificare a acestui înscris. Inculpatul a semnat ordinul de plată cu semnătura sa proprie și nu există nicio acțiune, o contrafacere a scrierii, a subscrierii sau de alterare în orice mod a acestui înscris sub semnătură privată.
Împotriva acestei sentințe P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 a declarat recursul de față, invocând prevederile art.3859 pct.18 C. pr. pen. și susținând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa. Prin recurs s-a solicitat ca în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului, deoarece există dovezi ce atestă vinovăția sa.
Astfel, s-a susținut că nu este sigur dacă numita G. A. a cunoscut sau nu de unde proveneau cei 50.000 ron cu care i-a fost alimentat contul, iar faptul că aceasta a dispus ca inculpatului să i se mai achite 47.133,20 lei cu titlu de dividende pentru anul 2004, nu dovedește legalitatea plății dispuse de inculpat și pentru care a fost trimis în judecată.
S-a mai susținut că partea civilă G. A. „a arătat că nu are cunoștințe de contabilitate, nu poate indica semnificația diferitelor conturi. De asemenea, trebuie menționat că aceste documente contabile erau stufoase, cuprinzând mai multe zeci de pagini.”
S-a mai învederat că și în privința infracțiunii prevăzute de art.290 alin.1 C. pen. sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece înscrisul respectiv a produs consecințe juridice.
Intimatul inculpat a solicitat respingerea recursului și a depus la dosarul cauzei înscrisuri referitoare la constituirea . Export SRL, relații de la Oficiul Registrului Comerțului privind structura și evoluția acționariatului.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul probatoriilor administrate, Curtea reține următoarele:
În mod corect și cu o motivare amplă, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 C. pen., lipsind elementul material (acțiunea de inducere în eroare), urmarea imediată (prejudiciul), cât și latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției).
Argumentele în acest sens aduse de instanța de fond se bazează pe dovezi incontestabile referitoare la legalitatea operațiunii dispuse de inculpat, realitatea acesteia și lipsa unui prejudiciu cauzat părții civile. Faptul că nu a existat o inducere în eroare a societății, că plângerea penală, formulată după 4 ani de la pretinsele fapte, în contextul tensionării relațiilor dintre părți, nu are temei și că nu există prejudiciu a fost atestat nu numai de depozițiile martorilor și de înscrisuri, ci și de expertiza contabilă necombătută. Tuturor acestor elemente cert stabilite, ca și lipsei vinovăției inculpatului, i se contrapun, în recursul Parchetului, argumente de o inconsistență vădită, preluate exclusiv din susținerile numitei G. A. care, deși asociat și administrator de o lungă perioadă de timp, „nu are cunoștințe de contabilitate”, nu știe semnificația diferitelor conturi”, iar documentele contabile i se par … „stufoase.” Cu astfel de aserțiuni, este evident că legalitatea și temeinicia sentinței, inclusiv sub aspectul achitării corecte pentru infracțiunea prevăzută de art.290 alin.1 C. pen. nici nu pot fi puse în discuție.
În consecință, recursul declarat de P. va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, împotriva sentinței penale nr.2586 din 10.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial, în cuantum de 50 lei, cuvenit apărătorului din oficiu al intimatului inculpat V. M. se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. M. S. CerbuViorica C.
GREFIER,
M. C.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./21.03.2013
Jud. Sect. 4 București – jud.: C. M.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 32/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 117/2012. Curtea... → |
|---|
