Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1447/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1447/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1447/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 1447
Ședința publică din data de 29 octombrie 2015
Curtea constituită din:
Președinte:A. B. R.
Judecător:A. N.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, inculpatul F. A. și partea civilă S. de Urgență B. A. împotriva sentinței penale nr.295/04.09.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 29.10.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 295/04.09.2015, Judecătoria Cornetu a respins cererea avocatului din oficiu al inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 229 alin. 1 lit. c C.p. rap. la art. 32 C.p. cu aplicarea art. 41 C.p. ca neîntemeiată.
În baza art. 386 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal în infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal.
În baza art. 32 C.p. rap. la art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal a condamnat pe inculpatul FLASCHS A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată în stare de recidivă post-executorie.
În baza art. 67 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a, lit. b Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, potrivit art.68 alin.1 lit. c cod penal.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b Cod penal ca pedeapsă accesorie, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, potrivit art.65 alin.3 cod penal.
În baza art. 60 Cp., pedeapsa fiind executată în regim de detenție.
În baza art. 399 alin. 1 Cpp, a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. 1 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 04.02.2015 la zi.
A luat act că persoanele vătămate U. E. și O. C. nu s-a constituit părți civile în cauză.
În baza art. 397 alin.1 rap. la art. 25 Cod procedură penală a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic de Urgență B. A. București ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 260 de lei fiind avansat din fondurile Ministerului de Justiție și rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 746/P/2015 din data de 23.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, a fost trimis în judecată inculpatul F. A., sub acuzația săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 04.02.2015, s-a dispus reținerea inculpatului F. A. pe o durata de 24 de ore.
Prin încheierea din data de 05.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cornetu s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului F. A. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data 05.02.2015 și până la data de 06.03.2015, inclusiv, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 202 C.p.p., mandatul de arestare preventivă fiind emise pentru cazul prev. de art. 223 alin.2 C.p.p (MAP nr.10/05.02.2015).
Prin încheierea din data de 04.03.2015 dată de Judecătoria Cornetu a fost menținută măsura arestului preventiv pe o durată de 30 de zile.
Prin încheierea de ședință din data de 30.03.2015, în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 746/P/2015 din data de 23.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și s-a dispus începerea judecății, ulterior fiind menținută măsura arestului preventiv față de inculpat până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile. Măsura a fost menținută ulterior.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt: la data de 04.02.2015, în jurul orei 00:30, inculpatul F. A. a escaladat gardul împrejmuitor al unui complex rezidențial situat în orașul Popești-Leordeni, jud. I., după care a pătruns în interiorul casei (aflate în construcție) aparținând persoanei vătămate O. C., de unde a sustras, prin smulgere de pe pereți și tăind mai mulți conductori electrici cu cuțitul, pe care i-a strâns ghemotoc în livingul casei. Fiind observat de persoana vătămata U. E. și de martora U. T., care locuiesc în același complex rezidențial, a întrerupt activitatea infracțională, abandonând bunurile sustrase și părăsind imobilul. Pornind în urmărirea acestuia, persoana vătămată U. E. a reușit să-l prindă pe inculpatul F. A., moment în care acesta din urmă i-a adresat amenințări, lovindu-l totodată cu pumnul în zona capului pentru a-și asigura scăparea. Întrucât inculpatul a scos din geacă un obiect ce părea a fi cuțit, persoana vătămată U. E. l-a lovit la rândul lui pe acesta cu o teacă pentru macetă, pe care o avea la el în scop de apărare. Ulterior, inculpatul a fugit, abandonându-și bicicleta lângă gardul împrejmuitor al complexului rezidențial.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii, la data de 04.02.2015 inculpatul a pătruns în locuința persoanei vătămate O. C. de unde a sustras mai multe bunuri, circumstanțe în care a fost observat de către persoana vătămată U. E. și martora U. T.. Inculpatul a abandonat cablurile tăiate și strânse în mijlocul casei și a fugit, fiind urmărit de către persoana vătămată U. E.. După ce a fost prins de către aceasta din urmă, inculpatul a folosit violențe pentru a-și asigura scăparea, lovind victima cu pumnul și amenințând-o cu un cuțit, fapt care a generat o reacție de apărare din partea acesteia. În jurul orelor 01,00 organele de poliție au fost sesizate de către inculpatul F. A. cu privire la faptul că fusese victima unei agresiuni comise asupra sa de un autor necunoscut. Deplasându-se la locuința inculpatului polițiștii au constatat că acesta prezintă semnalmente similare cu cele furnizate de către persoana vătămată U. E. în referire la autorul infracțiunii.
Din declarația persoanei vătămate U. E. a rezultat că, la data de 04.02.2015, în jurul orei 00:30, a fost trezită de soția acestuia pe motiv că în casa vecină a intrat un hoț. Acesta a arătat că de la geamul casei sale l-a văzut pe inculpat cum tăia cu un cuțit cabluri din livingul casei vecine. Apropriindu-se de casa vecină, a observat două bucăți de BCA căzute din gard, moment în care inculpatul a sărit chiar lângă el, lovindu-l cu cotul în umăr, iar apoi în față. Deoarece a scos un cuțit și l-a amenințat, persoana vătămată a arătat ca l-a lovit și el cu un telescop și că s-au îmbrâncit. Persoana vătămată a mai arătat că văzând că se aproprie doi bărbați, l-a scăpat pe inculpat din brațe, acesta fugind. Acesta a mai precizat că inculpatul și-a abandonat bicicleta lângă gardul pe care a rezemat-o (f. 142-143 d.i.).
Declarația persoanei vătămate s-a coroborat cu declarația martorei U. T. care confirmă că inculpatul este autorul infracțiunii, faptul că soțul său l-a urmărit pe acesta din urmă, dar și actele de violență comise de către F. A. pentru a-și asigura scăparea. Aceasta a precizat că a văzut din camera copilului un domn în casa alăturată cu o lanterna și cu un cuțit în mana, probabil își aranja cablurile. A mai arătat că inculpatul a sărit la bătaie, l-a lovit cu pumnul pe soțul acesteia în față, dar și că acesta din urmă l-a lovit pe primul. Martora a mai indicat că bicicleta inculpatului a fost găsită in spatele casei (f. 140-141 d.i.)
Conform plângerii și declarațiile persoanei vătămate O. C., acesta este proprietarul imobilului în care a pătruns inculpatul și în dimineața zilei de 04.02.2015, s-a deplasat la imobilul respectiv unde a observat mai mulți conductori electrici adunați grămadă și depozitați în livingul casei. Despre acești conductori, persoana vătămată a declarat că o parte din aceștia făceau parte din instalația electrică a imobilului și a fost smulsă de pe pereți.
Procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice au confirmat susținerile persoanelor vătămate U. E. și O. C. și ale martorei U. T..
Potrivit proceselor-verbale de recunoaștere din grup de persoane și planșe fotografice, persoana vătămată U. E. și martora U. T. l-au indicat pe inculpat drept autor al infracțiunii.
Susținerile inculpatului că el s-a dus doar la furat și că nu a lovit pe nimeni sunt contrazise de declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor arătate mai sus. De asemenea, acesta s-a contrazis în propriile declarații și nu explică de ce bicicleta a fost găsită în spatele gardului, deși acesta susține că a plecat cu bicicleta, și după ce a fost lovit la cap, a părăsit-o, adică la aproximativ 50 de m de casa respectivă.
În ceea ce privește solicitarea avocatului inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 229 alin. 1 lit. c C.p. rap. la art. 32 C.p. cu aplicarea art. 41 C.p., instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele motive.
Este adevărat că inculpatul a declarat că s-a deplasat la locul faptei doar pentru a fura, dar nu a tăiat nimic și el este cel care a fost lovit, însă declarațiile inculpatului de nerecunoaștere sunt infirmate de declarațiile martorei U. T. si a persoanei vătămate U. E. care au indicat că inculpatul este autorul infracțiunii – observându-l în timp ce tăia cabluri în interiorul casei în construcție, dar și actele de violență comise de către F. A. asupra persoanei vătămate U. E. pentru a-și asigura scăparea.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal în infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal pusă în discuție din oficiu de către instanță, a fost admisă pentru următoarele motive:
Codul nostru penal a consacrat teoria apropriațiunii, potrivit căreia furtul se consumă atunci când bunul a ieșit din posesia detentorului său legitim și a intrat în stăpânirea de fapt a autorului. Prin urmare, comiterea furtului presupune doua momente corelative: deposedarea persoanei vătămate și respectiv împosedarea autorului.
In tratatul de D. penal. Parte generala, autori F. Streteanu, D. N. se arată că furtul trebuie considerat consumat, în primul rând, atunci când în urma acțiunii autorului, proprietarul bunului, daca s-ar afla la locul faptei, nu ar mai avea contact vizual cu bunul său, cu alte cuvinte nu ar mai ști unde se găsește acest bun. Așa se întâmplă atunci când autorul, având acces în locuința unei persoane sau intrând fără drept acolo, ia un bun pe care îl ascunde într-un loc numai de el știut în interiorul locuinței. In acest caz, chiar dacă proprietarul s-ar întoarce la locuință, el nu ar mai putea dispune de bunul său, neștiind de unde să-l ia. În speța noastră, instanța reține că inculpatul a strâns cablurile în niște grămăjoare în mijlocul livingului, realizând doar a mutare a acestora. Proprietarul când a revenit a doua zi le-a găsit aranjate în acel mod. Daca s-ar reține forma consumată în acest caz, s-ar aplica teoria amovării, potrivit căreia furtul se comite prin mutarea bunului din locul în care se află, într-un alt loc, teorie care nu a fost însă consacrată de codul penal român. Or potrivit teoriei apropriațiunii, în speța noastră nu se poate vorbi de o deposedare completa a persoanei vătămate de bunurile sale, căci acestea se aflau încă la vedere, în același spațiu în care se aflau și anterior comiterii faptei, doar aranjate în alt mod. Pentru a exista forma consumată, acestea trebuiau băgate într-un sac, dulap sau ascunse într-un loc știut doar de inculpat înainte ca acesta să fie surprins.
În același tratat de drept se face referire la o speță similară în care niște inculpați au fost surprinși în timp ce demontau niște bare din aluminiu ce făceau parte din structura metalica a unei sere. Se arată că în măsura în care inculpații nu au ascuns barele deja demontate, ci le-au lăsat la locul de unde le-au demontat, până la finalizarea acțiunii de demontare, nu se poate vorbi de o infracțiune consumată de furt, ci de o tentativă la această infracțiune. Astfel, se arată că nu se poate spune că barele au ieșit din sfera de dispoziție a proprietarului, căci dacă reprezentantul societății ar fi venit în acel loc, el știa cu precizie unde se aflau bunurile (D. penal. Parte generala, autori F. Streteanu, D. N., ed. Universul Juridic, București, vol. 1, 2014, f.512-513).
Instanța a reținut că situația este similară cu speța în cauză, persoana vătămată O. C. găsind cablurile a doua zi când a revenit în imobilul proprietate personală.
Prin urmare, fiind dovedita acțiunea de violență pentru a-și asigura scăparea, instanța a schimbat încadrarea în infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 Cod penal și anume: gravitatea faptei – de natură a pune în pericol integritatea fizică a persoanei și patrimoniul acesteia; modul și circumstanțele comiterii acesteia – cu violență, pe timp de noapte, având asupra sa o armă, prin recurgerea la violențe fizice pentru a-și asigura scăparea, în scopul obținerii fără muncă a unor foloase materiale nemeritate; anturajul și a mediul din care inculpatul provine – inculpatul nu este căsătorit, nu are loc de muncă, nu are ocupație, nu poate justifica resursele financiare necesare ducerii traiului zilnic, împrejurările privitoare la persoana inculpatului – nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și antecedentele penale ale inculpatului, din fișa acestuia de cazier reieșind că este recidivist, fiind condamnat la numeroase pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei; conduita nesinceră după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul nerecunoscând fapta comisă, inculpatul are vârsta de 33 de ani, studii 2 clase, fără ocupație.
Instanța de fond a reținut din fișa de cazier a inculpatului, că infracțiunea reprezintă al doilea termen al recidivei, inculpatul fiind condamnat la numeroase pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei, ultima pedeapsa fiind de 6 ani închisoare, dispusa prin sentința penala nr. 78 din 26.09.2008 a Jud. Cornetu, definitiva prin DP 1629/16.12.2008 a C.. A fost eliberat la termen la data de 22.03.2014, prin urmare avem o recidiva post-executorie, aspect care trebuie să se reflecteze în cuantumul pedepsei conf. art. 43 alin. 5 C.pen, limitele speciale majorându-se cu jumătate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a luat act că persoanele vătămate U. E. și O. C. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 397 alin.1 rap. la art. 25 Cod procedură penală a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic de Urgență B. A. București ca neîntemeiată.
Având în vedere că S. Clinic de Urgență B. A. București s-a constituit parte civilă cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentul medical acordat inculpatului, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, deoarece obligarea la cheltuieli necesitate de asistență medicală acordată unei persoane nu poate avea ca obiect și cheltuieli de spitalizare ale autorului faptei întrucât răspunderea acestuia nu poate fi angajată decât pentru prejudicii sau daune aduse sănătății altor persoane, cum ar fi cazul părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, inculpatul F. A. și partea civilă S. de Urgență B. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prin motivele scrise, Ministerul Public a criticat sentința apelată pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal, în infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 233 alin. 1 rap la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul Penal.
În motivarea scrisă a apelului, partea civilă S. de Urgență B. A. a solicitat desființarea, în parte, a sentinței primei instanțe, și admiterea acțiunii civile formulate.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul inculpat – prin apărător desemnat de Curte din oficiu – a criticat sentința penală atacată pentru netemeinicie, exclusiv din perspectiva individualizării pedepsei aplicate în primă instanță.
Analizând apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, inculpatul F. A. și partea civilă S. de Urgență B. A., Curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu este fondat și îl va admite, în condițiile art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea reține că se cere, pentru ca infracțiunea complexă de tâlhărie să fie consumată, ca principala sa componentă, furtul, să se fi epuizat prin însușirea bunului. Dacă acțiunea de luare a bunului a rămas în faza tentativei, iar componenta sa adiacentă, întrebuințarea de violențe sau amenințări s-a consumat, fapta, în întregul ei, constituie tentativă la infracțiunea de tâlhărie.
O faptă constituie tentativă sau furt consumat, după cum începerea acțiunii de luare a fost sau nu urmată de realizarea actului împosedării, adică de . bunului.
Împrejurarea că s-a produs schimbarea situației de fapt a bunurilor prin ridicarea acestora din locul unde erau depuse legitim de proprietar semnifică . de fapt a inculpatului, deci împosedare, indiferent de cât timp s-au aflat bunurile în stăpânirea acestuia.
Faptul că inculpatul a fost surprins sustrăgând mai mulți conductori electrici, după ce i-a strâns într-o mică grămadă în centrul living-ului casei, când i-a abandonat și a fugit de la locul faptei, nu conferă caracterul de tentativă la infracțiunea de furt, cantitatea de conductori electrici smulsă de pe pereți, tăiată cu cuțitul și strânsă într-o mică grămadă în centrul living-ului casei, a fost scoasă din posesia persoanei vătămate, furtul acesteia fiind, deci, consumat.
La individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea ține cont de circumstanțele comiterii faptei, recurgerea de către inculpat la violențe fizice realizându-se pentru a-și asigura scăparea, în condițiile în care acesta se deplasase la locul faptei doar pentru a fura, de săvârșirea infracțiunii la un interval relativ scurt de la momentul liberării din penitenciar, precum și de situația personală a inculpatului F. A., care nu este căsătorit, nu are un loc de muncă și nici resursele financiare pentru a se întreține, infracțiunile contra patrimoniului constituind pentru inculpat un adevărat modus vivendi, toate acestea fiind luate în calcul și valorificate în orientarea pedepsei la minimul special prevăzut de lege de 4 ani și 6 luni închisoare (limitele de pedeapsă fiind majorate cu ½ potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal).
Din fișa de cazier a inculpatului, Curtea reține că acesta are o laborioasă activitate infracțională, dovedind o dată în plus că nu a înțeles nimic din severele avertismente date de societate până în prezent.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, raportat la cuantumul ridicat al acesteia, Curtea constată că singura posibilitate legală este cea a executării efective.
Referitor la apelul declarat de inculpatul F. A., Curtea apreciază că prin cele de mai sus s-a răspuns criticilor acestuia, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, motiv de apel în contradicție cu motivul susținut de Ministerul Public, și care astfel au fost analizate potrivit considerentelor anterioare.
Instanța de control judiciar nu-și poate însuși criticile părții civile S. Clinic de Urgență B. A. București în condițiile în care constituirea ca parte civilă s-a realizat cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentul medical acordat inculpatului, ci nu al persoanei vătămate, însăși partea civilă invocând art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 care prevede că este necesar să se aducă daune sănătății altei persoane.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr. 295/04.09.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Va înlătura dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului F. A. din infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. a, d Cod Penal cu aplic. art. 41 alin.1 Cod Penal în infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 Cod Penal rap. la art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. a, d Cod Penal cu aplic. art. 41 alin.1 Cod Penal.
În baza art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. a, d Cod Penal cu aplic. art. 41 alin.1 Cod Penal condamnă pe inculpatul F. A. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă post-executorie.
Va menține pedepsele accesorii și complementare aplicate precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 422 Cod procedură penală rap. la art. 72 Cod penal va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 04.02.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul F. A. și partea civilă S. Clinic de Urgență B. A. București împotriva sentinței penale nr. 295/04.09.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.2,4 Cod procedură penală va obliga apelantul inculpat F. A. și apelanta parte civilă S. Clinic de Urgență B. A. București la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr. 295/04.09.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului F. A. din infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. a, d Cod Penal cu aplic. art. 41 alin.1 Cod Penal în infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 Cod Penal rap. la art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. a, d Cod Penal cu aplic. art. 41 alin.1 Cod Penal.
În baza art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. a, d Cod Penal cu aplic. art. 41 alin.1 Cod Penal condamnă pe inculpatul F. A. (fiul lui N. și O., născut la data de 13.09.1982 în mun. București, domiciliat în comuna Dragodana, ., jud. Dâmbovița și ffl în Oașul Popești Leordeni, ., jud. llfov, CNP_, necăsătorit, studii 2 clase, fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, aflat în stare de arest preventiv), la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă post-executorie.
Menține pedepsele accesorii și complementare aplicate precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 422 Cod procedură penală rap. la art. 72 Cod penal, deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 04.02.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu rămân în sarcina acestuia.
II. În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul F. A. și partea civilă S. Clinic de Urgență B. A. București împotriva sentinței penale nr. 295/04.09.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.2,4 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat F. A. și apelanta parte civilă S. Clinic de Urgență B. A. București la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 272 alin. 1,2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, se acoperă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. B. R. A. N.
GREFIER
A. P.
Red. R.A.B.
Dact.G.P.
6 ex./04.01.2016
Red. M. V. B. – Judecătoria Cornetu
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 115/2014.... → |
|---|
