Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 115/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 115/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.115/A
Ședința publică din data de 18.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul-inculpat V. A. M., împotriva sentinței penale nr.258/F/31.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-inculpat V. A. M. personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărătorul ales, avocat D. G. M., cu împuternicire avocațială nr._/2013 (atașată la fila 14 din dosar) și intimata parte civilă C. O. A. personal, lipsind intimata parte civilă V. A., tutorele intimatei părți civile V. A., respectiv D. E. și intimații reprezentanți legali C. C. și C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat, susține că își menține declarațiile date anterior la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în două scrisori trimise de intimata parte civilă C. O. A., inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Apărătorul ales al apelantului inculpat susține că prin disp. art.14 din Legea nr.187/2012 s-au abrogat dispozițiile referitoare la art.12 și 13 din Legea nr.678/2001, astfel încât s-ar impune discutarea încadrării juridice.
Curtea apreciază că cele susținute de apărare sunt concluzii ce pot fi formulate cu ocazia dezbaterilor pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, susține că prin disp. art.14 din Legea nr.187/2012 s-au abrogat dispozițiile referitoare la art.12 și 13 din Legea nr.678/2001, astfel încât fapta cu acea încadrare pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu mai există, motiv pentru care solicită încetarea procesului penal și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită a se constata că în prezent există dispozițiile legale ale Noului Cod penal, respectiv art.211 care incriminează traficul de minori, text de lege asemănător cu cel din vechea reglementare, numai că limitele de pedeapsă au fost diminuate considerabil. În baza acestui text de lege, cu referire și la circumstanțele atenuante personale ale inculpatului care au fost reținute inclusiv de Tribunalul Ialomița prin coborârea pedepsei sub limita care era în vigoare la momentul respectiv, până la 3 ani, solicită admiterea apelului și să se dea eficiență disp. art.74 alin.1 cu referire la art.76 alin.1 lit. c Cod penal și redozând pedeapsa, să se coboare sub limita specială prev. de art.211 Noul Cod penal și să se constate că inculpatul poate să ajungă la o pedeapsă care să fie echivalentă cu perioada de arest preventiv care a fost executată, și care la acest moment este de 1 an de zile. În susținere, arată că în faza de urmărire penală au existat anumite declarații, cu privire la care ulterior, majoritatea celor audiați, în fața primei instanțe de judecată au precizat în mod clar că au fost luate sub presiune și că inculpatul nu are niciun fel de vină. De asemenea, partea vătămată C. A. a exemplificat în mod clar că nu s-a exercitat asupra sa niciun fel de constrângere sau determinare din partea inculpatului, chiar specificând că nu înțelege de ce inculpatul este tras la răspundere pentru niște lucruri nereale. Relevante sunt și declarațiile părții vătămate V. A. care a precizat că nu a avut niciun fel de legătură cu inculpatul, iar din probatoriul din faza de urmărire penală se poate observa că nu există niciun fel de element care să poată duce la existența unei suspiciuni că inculpatul a procedat în maniera decsrisă în actul de seizare. În opinia sa, se impune reaprecierea probatoriului și să se dea eficiență acelor dubii care s-au păstrat, dar au fost înlăturate de prima instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat cu următoarea motivare: în ceea ce privește prima teză a apărării, susține că nu există nicio dezincriminare, ci o transpordare a textelor de lege dintr-un act normativ, într-un alt act normativ. Însă în ceea ce privește situația de fapt, avându-se în vedere că părțile vătămate erau minore, dar foarte aproape de vârsta majoratului, că nu s-a identificat niciun element de constrângere și că din probele administrate rezultă clar că inculpatul a găzduit și a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către cele două părți vătămate, apreciază că încadrarea juridică dată în actul de sesizare și în hotărârea de condamnare nu este cea corectă în sensul că nu trebuie discutat despre trafic de minori, ci despre proxenetism. Făcând diferența între vechiul și noul cod penal și identificându-se și circumstanțe atenuante pe Noul Cod penal în accepțiunea art.75 alin.2 lit. b din Codul penal, apreciază că soluția corectă ar fi aceea de schimbare a încadrării juridice în baza art.386 din NCpp, în art.213 alin.1 și 3 din NCP cu aplicarea art.75 alin.2 lit.b din NCP, cu art.41 din VCP, astfel încât inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă situată la limita minimă a pedepsei prevăzută de lege, redusă cu 1/3 ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante (2 ani închisoare), cu aplicarea pedepsei complementare prev. de art.66 alin.1 lit. a și b NCP și pe o durată cuprinsă între 1 și 5 ani și a pedepsei accesorii conform art.65 alin.1 și 3 NCP rap. la art.66 alin.1 lit. a și b NCP.
Intimata parte civilă C. O. A., având cuvântul, solicită judecarea inculpatului în stare de libertate, cu precizarea că are un copil minor cu acesta.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.258/F/31.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția penală, în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
“Respinge cererea formulată de inculpat, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei dată prin actul de inculpare din art.13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (trafic de minori) în art.329 al.1 și 3 Cod penal (proxenetismul).
În baza art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74, 76 Cod penal condamnă inculpatul V. A. M., zis „ M. ”, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal conform art.65 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (pedeapsă accesorie).
În baza art.350 al.1 Cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpatului și conform art.88 Cod penal deduce din pedeapsa principală aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 4.03.2013 la zi.
Obligă inculpatul către partea civilă C. O. A., prin reprezentant legal, la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă inculpatul către partea civilă V. A., la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale.
Obligă inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.- D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Ialomița nr. 66/D/P/2012 din data de 27 mai 2013, inculpatul V. A. M., zis „ M. ”, a fost trimis în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea 678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Inculpatul V. A. M. a fost reținut 24 ore la data de 4.03.2013 conform ordonanței de reținere nr. 66/D/P/2012 din 4.03.2013 și a fost arestat preventiv prin încheierea camerei de consiliu nr.2/5.03.2013 pentru 29 zile de la 5.03.2013 la 2.04.2013.
Măsura preventivă a fost prelungită succesiv, astfel: de la 3.04.2013 la 2.05.2013 30 zile; de la 3.05.2013 la 1.06.2013 30 zile.
La data de 29.05.2013 prin încheierea camerei de consiliu în baza art.3001 al.1 rap. la art.160 Cod procedură penală și la art.3001 al.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului V. A. M., zis “M.”.
În ședința publică de la termenul de judecată din 12.06.2013 conform art.3002 Cod procedură penală rap. la art.160b al.1 și 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului V. A. M..
La data de 7.08.2013 în dosarul initial nr._ s-a intrat în dezbateri în procedura simplificată conform art.3201 Cod procedură penală pentru inculpații Curte N. și N. P., pronunțarea fiind amânată pentru data de 9.08.2013 când instanța a pronunțat sentința penală nr.193/9.08.2013, prin dispozitivul acestei sentințe dispunându-se disjungerea cauzei pentru inculpatul V. A. M., zis “M.” și tot pentru acest inculpat, fiind constatată legală și temeinică măsura arestării preventive, aceasta a fost menținută conform art.3002 Cod procedură penală rap. la art.160b al.1 Cod procedură penală și în baza art.160b al.3 Cod procedură penală.
În cauza disjunsă și înregistrată sub nr._ la termenul de judecată din 4.09.2013 s-a dispus constatarea ca legală și temeinică a măsurii arestării preventive a inculpatului V. A. M. și s-a menținut această măsură conform art.3002 Cod procedură penală rap. la art.160b al.1 Cod procedură penală și în baza art.160b al.3 Cod procedură penală.
La același termen de judecată, între alte aspecte, instanța a pus în discuție și faptul că, potrivit rechizitoriului, cu privire la inculpatul V. A. M. instanța a fost sesizată doar cu o infracțiune de trafic de minori, prev. de art.13 al.1,2 și 3 din Legea 678/2001 rap. la art.12 al.2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, iar conform art.24 al.1 din Legea 678/2001 în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.13 din lege, ședințele de judecată nu sunt publice, prin derogare de la regula publicității ședinței de judecată instituită prin art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art.127 din Constituție și art.290 al.1 teza I Cod procedură penală, astfel că, în urma punerii în discuție în contradictoriu, instanța a declarat ședința nepublică în tot cursul procesului.
Pe parcursul procesului măsura preventivă a arestării preventive a inculpatului V. A. M. a fost menținută ca legală și temeinică la termenul de judecată din 2.10.2013 și la 31.10.2013 conform art.350 al.1 Cod procedură penală, prin dispozitivul hotărârii pronunțate în cauză.
Revenind la actul de inculpare, s-a observat că la dosarul de fond al instanței s-a depus la file 43-67 un alt exemplar al rechizitoriului, în original, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.
În fapt, s-a reținut pentru inculpatul V. A. M., că acesta în cursul anilor 2012-2013, împreună cu ceilalți inculpați și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a victimelor, a recrutat, transportat și găzduit, două persoane de sex feminin, minore – părțile vătămate C. O. A. și V. A. - în scopul exploatării sexuale a acestora.
Pentru reținerea situației de fapt la urmărirea penală, între alte probe administrate, au fost audiați inculpatul, părțile vătămate și martorii (aici urmând a fi indicați doar acei martori din urmărirea penală ce relaționează în dovedirea situației de fapt reținută pentru inculpatul V. A. M.) C. M., S. C. N., Ș. G. A., P. Ș. M., M. I. M., D. C. V., G. D. M. și S. C. M..
Totuși, la termenul de judecată din 2.10.2013, au fost audiați și martorii V. F. A., D. M., D. A. și S. R. S..
Sub aspectul laturii civile a cauzei procurorul conform art.18 al.2 Cod procedură penală a susținut interesele civile ale victimelor, persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă conform art.41 Noul Cod Civil.
La cercetarea judecătorească în afară de martorii audiați și indicați mai sus au fost audiați inculpatul, partea vătămată C. O. A. (cealaltă victimă neprezentându-se la proces deși a fost legal citată) și martorii anterior expuși.
Totuși pentru martorii S. C. N., Ș. G. A. și S. C. M., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 al.3 Cod procedură penală pentru a putea tine cont de declarațiile acestora la soluționarea cauzei.
Analizând actele dosarului și probele administrate atât în urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească, fiecare în parte și toate în ansamblul lor, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul V. A. M. are domiciliul în . și cel mai probabil în lunile noiembrie-decembrie 2011 inculpații Curte N. și V. A. M. au cunoscut-o într-o discotecă din . partea vătămată C. O. A. în vârstă de 15 ani (născută la 3.03.1996) aflată în abandon școlar (a absolvit doar șase clase iar la sfârșitul clasei a șaptea din cauza unei corigențe a abandonat școala), domiciliată în comuna Gherghița, ., județul Prahova.
Inițial inculpatul Curte N. “a instruit-o” pe partea vătămată C. cum să se poarte cu bărbații cu care va întreține relații sexuale. Ulterior, prin intermediul surorii sale, inculpatul Curte N. a cunoscut-o pe partea vătămată V. A. (născută la 27.08.1996) care, la acea data, locuia la una din surorile sale numita D. E., zisă “L.”.
Cel mai probabil, către sfârșitul lunii septembrie 2012, inculpatul Curte N. s-a deplasat de la locuința sa personală la discoteca din ., însoțit fiind de cele două părți vătămate minore și după aproximativ 2 ore de ședere în discotecă, partea vătămată C. O. A. i-a precizat inculpatului Curte N. că nu se va mai întoarce cu el acasă și că dorește să meargă acasă la inculpatul V. A. M. zis „M.”, întrucât inculpatul Curte N. a lovit-o și a scuipat-o, în acea seară, în discotecă, în prezența inculpatului V. A. M. căruia îi împrumutase suma de 10 lei și pentru că mai avusese relații personale cu acesta în anii din urmă.
În atare împrejurări, partea vătămată C. O. A. a plecat din discotecă însoțită de inculpatul V. A. M., iar cealaltă parte vătămată V. A. a revenit la locuința inculpatului Curte N., împreună cu acesta, continuând relația cu inculpatul.
În jurul datei de 03.10.2012, inculpatul V. A. M. a plecat, însoțit de partea vătămată C. O. A., de la locuința acestuia din . închiriat o garsonieră situată la etajul 2, într-un . ploieștean Teleajen, locuind împreună cu partea vătămată C. O. A. în acea locație.
Ulterior instalării în locația menționată mai sus, partea vătămată C. O. A. lua legătura telefonic cu diverși bărbați pe care îi cunoștea, întreținând cu aceștia raporturi și relații sexuale în locuința închiriată de inculpatul V. A. M. și de partea vătămată, aceasta primind în medie, suma de 50 lei, pentru un raport sau relație sexuală.
Inculpatul V. A. M. a avut permanent cunoștință despre ceea ce se petrece în locuința în care locuia împreună cu partea vătămată, a acceptat această situație, însușindu-și, o mare parte, din banii câștigați de aceasta din urmă, în urma practicării prostituției.
În acea perioadă de timp, inculpatul Curte N. a aflat că partea vătămată C. O. A. practică prostituția în folosul inculpatului V. A. M., pe raza municipiului Ploiești, astfel că, în urma unor discuții telefonice cu aceștia din urmă, inculpatul Curte N. a trimis-o pe partea vătămată V. A. la Ploiești, cu scopul de a locui și a se prostitua, alături de cealaltă parte vătămată în locația unde locuia și inculpatul V. A. M., cât și „la stradă”, partea vătămată V. A. conformându-se hotărârii luate de inculpatul Curte N..
Ajungând în locuința menționată mai sus, partea vătămată V. A., alături de cealaltă parte vătămată au întreținut raporturi și relații sexuale, timp de aproximativ 8-10 zile, atât în incinta locuinței, cât și „la stradă”, cu diverși bărbați, banii rezultați în urma unor astfel de acte sexuale fiind folosiți, atât de cele două părți vătămate cât și de inculpatul V. A. M., în interese personale.
După trecerea perioadei de timp menționată mai sus, între partea vătămată V. A. și inculpatul V. A. M. au intervenit neînțelegeri legate de faptul că aceasta nu realizează aceleași sume de bani ca și cealaltă parte vătămată, motiv pentru care, inculpatul V. A. M. i-a facilitat părții vătămate V. A., revenirea la Răsimnicea, la locuința inculpatului Curte N., fapt care a avut loc cu o cursă auto tip maxi-taxi.
Cealaltă parte vătămată C. O. A. continuându-și conviețuirea în garsoniera din Ploiești, alături de inculpatul V. A. M., în folosul căruia a practicat prostituția, până în jurul datei de 04.12.2012, când au revenit la locuința acestuia din urmă din ..
Între datele de 04.12.2012 – 04.02.2013, partea vătămată C. O. A. a locuit efectiv, împreună cu inculpatul V. A. M. la locuința acestuia, continuând să se prostitueze în folosul acestui inculpat, iar raporturile și relațiile sexuale întreținute de partea vătămată cu diverși bărbați au avut loc, atât la locuința inculpatului, cât și pe raza comunei M., în diferite locații, fiind identificați în acest sens martorii: M. I. M., D. C. V. zis „G.” și G. D. M. zis „D. Fâță”, drept persoane care au întreținut raporturi și relații sexuale cu partea vătămată susmenționată, acte sexuale facilitate de inculpatul V. A. M..
În data de 06.02.2013, reprezentanții poliției bucureștene au identificat-o pe partea vătămată C. O. A. pe stradă și au condus-o la Secția 7 poliție de unde a fost condusă la sediul S.C.C.O. Ialomița în vederea audierii sale, cealaltă parte vătămată V. A. fiind identificată, ulterior, în jurul datei de 12.02.2013 la locuința fratelui său – martorul V. L., situată în ., județul I. și audiată în prezenta cauză.
Întrucât, după audierea celor două părți vătămate, inculpații Curte N. și V. A. M. le-au contactat pe acestea din urmă și pe unii din martori, în sensul determinării lor la retractarea celor declarate cu privire la ei, pentru ambii inculpați s-a luat măsura arestării preventive, iar pentru inculpatul V. A. M. s-a detaliat anterior pe acest aspect.
Cele două victime în declarațiile date la urmărirea penală au relatat situația de fapt cu privire la traficul la care au fost supuse de către inculpați, inclusiv de către inculpatul V. A. M., relatând în concret împrejurările și condițiile în care au fost recrutate, transportate și găzduite.
Din declarațiile martorilor C. M. și S. C. N. rezultă că aceștia au avut cunoștință despre faptul că, ambele părți vătămate din prezenta cauză au fost, o perioadă de timp, în anturajul coinculpaților Curte N. și V. A. M., martora sus menționată precizând, printre altele, că a fost martor ocular când inculpatul Curte N. a supus-o pe partea vătămată V. A. unor agresiuni fizice, motivat de faptul că nu câștigă bani destui.
În declarația sa, martorul Ș. G. A. declară aspecte în legătură cu relația dintre vărul său – inculpatul V. A. M. și partea vătămată C. O. A..
Din declarațiile inculpatului V. A. M. rezultă că, acesta neagă comiterea infracțiunilor pentru care a fost cercetat în prezenta cauză, susținând în esență faptul că, el nu a exploatat sexual pe niciuna din cele două părți vătămate și că, deși știa că partea vătămată C. O. A., care i-a fost o perioadă de timp concubină, practică prostituția, a acceptat acest fapt.
În susținerea vinovăției inculpatului V. A. M. există la dosarul cauzei mijloace de probă care conturează, fără putință de tăgadă, comiterea de către acesta a infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată, infirmând susținerile sale, în sensul nevinovăției: declarațiile celor două părți vătămate, declarația inculpatului Curte N. din data de 11.04.2013, precum și declarațiile martorilor P. Ș. M., M. I. M. și D. C. V..
Din declarația martorului D. C. V., rezultă cu certitudine faptul că, a aflat de la un cunoscut, a cărei identitate nu a putut-o preciza, numărul de telefon al inculpatului V. A. M. și că, în seara zilei de 02.01.2013, l-a apelat telefonic pe inculpat căruia i-a cerut „fete disponibile”, inculpatul acceptând cererea martorului și stabilind să se întâlnească la barul aflat în piața din ..
D. urmare, martorul a susținut că s-a întâlnit la locul indicat mai sus cu inculpatul V. A. M. care era însoțit de partea vătămată C. O. A. și în urma discuțiilor purtate cu aceștia, au strâns o sumă de bani pe care i-au dat-o părții vătămate după care, partea vătămată a urcat în autoturismul cu care venise martorul și în care se mai aflau martorii M. I. M. și G. D. M. și au plecat de la locul întâlnirii, martorul susținând că a rămas împreună cu martorul P. Ș. M. să îi aștepte să se întoarcă.
La scurt timp, același martor a precizat că, martorii care plecaseră cu partea vătămată au revenit la locul unde îi așteptau și i-au precizat că au fost legitimați de o patrulă de poliție, motiv pentru care partea vătămată a refuzat să întrețină raporturi sexuale cu ei.
Cele susținute de martorul D. C. V. au fost confirmate întocmai și de declarațiile martorilor M. I. M., P. Ș. M. și G. D. M..
În vederea aflării adevărului, în cursul urmăririi penale s-au efectuat activități de conducere în teren a părții vătămate C. O. A., aceasta indicând, în mare parte, locațiile în care a fost dusă de cei doi coinculpați în perioada de timp în care a fost exploatată de către aceștia.
Tot astfel, la dosarul cauzei se află înscrisuri privind evaluarea celor două părți vătămate minore din care rezultă vulnerabilitatea psihosocială a acestora – abandon școlar, părăsirea domiciliului părintesc (partea vătămată C. O. A.), măsură de protecție specială a plasamentului, în regim de urgență, la C.P.R.U. Cireșarii 2 București; plasament familial la numita D. E. (partea vătămată V. A.).
Inculpatul a avut constant o atitudine de nerecunoaștere a faptei, iar victima C. O. A. și martorii audiați nemijlocit la instanță au revenit practic, în parte, asupra unor aspecte din declarațiile date la urmărirea penală.
Anaizând probele administrate atât la urmărirea penală cât și la instanță, judecătorul fondului a înlăturat acele aspecte care nu s-au coroborat în contextul ansamblului probator administrat în cauză, așa încât, cu privire la aceștia s-a apreciat că declarațiile date la urmărirea penală în momentele inițiale, reflectă adevărul, sunt nealterate de elemente exterioare și ulterioare și se coroborează cu restul probelor.
Tribunalul a reținut în legătură cu acest aspect, faptul că o retractare implicită a declarațiilor de la urmărirea penală, fără justificare credibilă, plauzibilă, divizează artificial procesul penal și încearcă minimalizarea necesității și importanței urmăririi penale, practica dovedind de cele mai multe ori că declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele inițiale ale urmăririi penale.
Pe de altă parte, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor instanța a apreciat concludența tuturor probelor indiferent de faza procesuală în care au fost administrate dând însă valoare probatorie doar acelora care coroborate cu alte probe legal administrate exprimă adevărul.
În drept, fapta inculpatului V. A. M. care în cursul anilor 2012-2013, împreună cu alte persoane și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a victimelor, a recrutat, transportat și găzduit, două persoane de sex feminin minore – victimele C. O. A. și V. A. - în scopul exploatării sexuale a acestora, întrunește din punctul de vedere al laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., faptă săvârșită cu vinovăție de inculpatul V. A. M..
Față de cele ce preced și raportat la Decizia XVI/2007 a Î.C.C.J. și făcând distincția celor două infracțiuni raportat la actele de constrângere efectuate de inculpat asupra victimelor minore și profitând de nivelul intelectual scăzut al victimelor și de imposibilitatea reală a acestora de a se apăra ori de a-și exprima voința, și raportând acestea și la dispozițiile art.16 din Legea 678/2001, tribunalul a reținut că nu se poate primi solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism conform art.329 al.1 și 3 Cod penal.
Instanța a dat eficiență circumstanțelor atenuante neavând argumente pentru a nu tine cont de lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia alături de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal raportat la scopul pedepsei art.52 Cod penal în procesul de individualizare a pedepsei.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și pedeapsa accesorie pentru aceasta din urmă fiind avute în vedere dispozițiile interne și jurisprudența CEDO în materia interzicerii unor drepturi.
S-a făcut raportare la dispozițiile art.53 al.2 din Constituția României potrivit cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, precum și că o atare măsură trebuie să fie proportional cu situația care a determinat-o.
În considerarea celor ce preced și a faptului că față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite raportat și la amploarea acestui fenomen la scară socială tribunalul a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului nu pot fi atinse decât prin executarea pedepsei în regim de detenție, sens în care s-a apreciat și asupra temeiului arestării preventive, instanța, conform art.350 al.1 Cod procedură penală, menținând arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că subzistă temeiul initial al detenției.
Conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 4.03.2013 la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-au avut în vedere dispozițiile art.18 al.2 Cod procedură penală (procurorul susținând interesele civile ale victimelor minore cu capacitate de exercițiu restrânsă) în raportare și la art.14 al.5 Cod procedură penală, art.346 al.1 Cod procedură penală, art.1357 Coul Cod civil, art.1381 Noul cod civil și art.1391 Noul Cod civil, tribunalul a apreciat că suma de 2000 lei daune morale pentru victim C. O. A. și suma de 1500 lei daune morale către victim V. A. este de natură a reprezenta o justă și echilibrată reparație față de prejudiciul produs victimelor, inculpatul fiind obligat către fiecare victimă conform celor anterior expuse.
S-a respins cererea formulată de inculpat, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei dată prin actul de inculpare din art.13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (trafic de minori) în art.329 al.1 și 3 Cod penal (proxenetismul).
În baza art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74, 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. A. M. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal conform art.65 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (pedeapsă accesorie).
În baza art.350 al.1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 4.03.2013 la zi.
A fost obligat inculpatul către partea civilă C. O. A., prin reprezentant legal, la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul către partea civilă V. A., la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul-inculpat V. A. M., solicitând, în principal, admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și rejudecând pe fond, achitarea sa, întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță au fost dezincriminate, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de trafic de minori, în infracțiunea de proxenetism, reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse egală cu perioada de arest preventiv, de aproximativ 1 an de zile, astfel încât să se dispunsă punerea sa în libertate.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constata urmatoarele:
Referitor la prima teză a apărării, vizând dezincriminarea infracțiunii de trafic de minori, Curtea constată că prin . Noului Cod Penal nu a operat o dezincriminare a acestei infracțiuni, întrucât conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea 678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, se regăsește în disp. art. 211 al. 1 și 2 teza întâi NCP, rap. la art. 210 al. 1 lit. a, b, c NCP, diferențele de reglementare vizând neincriminarea în noua lege, a ipotezei prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, respectiv săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună, precum și limitele de pedeapsă, în noua reglementare limita maximă fiind redusă de la 15 ani, (cum prevedea vechea lege), la 12 ani, în condițiile în care limita minimă a rămas de 5 ani.
În consecință, Curtea va cenzura ca nefondată această susținere a apărării.
În ceea ce privește a doua teză invocată de inculpat prin apărător ales, referitoare la necesitatea schimbării încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori, în infracțiunea de proxenetism, Curtea constată că într-adevăr în speță nu poate fi reținută infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.
Astfel, reținând cele stabilite prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind distincția dintre cele două infracțiuni, decizie la care a făcut referire de altfel și prima instanță, Curtea opinează că în speță din probele administrate nu a rezultat dincolo de orice dubiu că inculpatul V. A. M. a exercitat vreo constrângere sau o altă formă de determinare față de cele două părți vătămate, prin care să le oblige pe acestea să se prostitueze.
Declarațiile martorilor analizate pe larg de judecătorul fondului relevă numai împrejurarea că inculpatul avea cunoștință de activitățile desfășurate de cele două minore, nici unul din martori neralatând că ar fi văzut cum inculpatul V. A. M. exercita presiuni prin violență sau amenințare, ori alte forme de constrângere asupra celor două părți vătămate, așa cum s-a relevat cu privire la inculpatul Curte N..
Mai mult, probele administrate arată că partea vătămată C. O. A. l-a urmat de bună voie pe inculpatul V. A. M., pe care îl cunoștea, întrucât avusese o relație cu acesta și anterior momentului infracțional, pentru a locui împreună, la locuința inculpatului, în condițiile în care inculpatul Curte N. o lovise și o scuipase.
Totodată, din declarațiile martorilor C. M. și S. C. N. rezultă că aceștia au avut cunoștință despre faptul că, ambele părți vătămate din prezenta cauză au fost, o perioadă de timp, în anturajul coinculpaților Curte N. și V. A. M., martora S. C. N. precizând, printre altele, că a fost martor ocular când inculpatul Curte N. a supus-o pe partea vătămată V. A. unor agresiuni fizice, motivat de faptul că nu câștigă bani destui.
Nici declarațiile martorilor P. Ș. M., M. I. M., Ș. G. A., (văr cu inculpatul V. A. M.) și D. C. V., nu relevă aspecte referitoare la elemente de constrângere exercitate de inculpat asupra părților vătămate.
Curtea observă că instanța de fond a reținut ca probe incriminatoare în ceea ce-l privește pe inculpatul V. A. M., în principal, declarațiile celor două părți vătămate date în faza de urmărire penală, precum și declarația inculpatului Curte N., înlăturând ca nesincere declarațiile părților vătămate din faza de cercetare judecătorească, apreciind că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În condițiile în care, așa cum a observat și judecătorul fondului, majoritatea persoanelor audiate în faza de urmărire penală și-au schimbat depozițiile în faza de cercetare judecătorească, astfel încât au apărut dubii cu privire la acțiunile inculpatului V. A. M., firesc ar fi fost ca aceste dubii să determine o altă concluzie a judecătorului fondului, în favoarea inculpatului, față de principiul de drept “ in dubio pro reo”, cu atât mai mult cu cât, deși ceilalți doi inculpați Curte N. și N. P. au înțeles să se prevaleze de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., inculpatul V. A. M. și-a menținut aceeași poziție procesuală de nerecunoaștere a faptelor în forma reținută în rechizitoriu, susținând în permanență că nu a exercitat nici un fel de constrângeri asupra celor două minore, cunoscând numai activitățile acestora.
Curtea apreciază că atâta timp, cât părțile vătămate audiate în mod nemijlocit și în fața instanței de apel, și-au menținut declarațiile date în faza de cercetare judecătorească, se impune o nouă reapreciere a situație de fapt reținută de prima instanță, în sensul că inculpatul V. A. M. nu le-a forțat pe cele două minore să se prostitueze, însă le-a facilitat această activitate, trăgând foloase de pe urma practicării ei, de către C. O. A. și V. A..
Curtea apreciază că într-adevăr nu pot fi ignorate sau înlăturate în totalitate probele administrate în faza de urmărire penală, însă ele trebuie analizate prin raportare și la probele administrate ulterior, în celelalte două faze ale procesului penal, concluzia fiind că eventualele neconcordanțe între anumite declarații trebuie să impună aplicarea regulii menționate anterior, “in dubio pro reo”.
D. urmare, Curtea consideră că se impune în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admiterea apelului declarat de apelantul-inculpat V. A. M., împotriva sentinței penale nr. 258/31.10.2013 a Tribunalului Ialomița, desființarea în parte a sentinței penale atacate și rejudecând pe fond, în baza art. 386 NCPP cu referire la art. 5 NCP schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., în infracțiunea de proxenetism în formă continuată prev. de art. 213 al. 1 și 3 NCP, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
Cu referire la noua încadrare juridică, se cuvine precizat, că în condițiile în care limtele de pedeapsă prevăzute de art 213 al. 1 și 3 NCP, sunt de la 3 ani, la 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi, fiind mai mici decât cele prev. de art. 329 al. 1 și 3 C.p., care erau de la 5 ani, la 18 ani și interzicerea unor drepturi, este evident că legea nouă, este penală mai favorabilă.
Se mai cuvine precizat, tot cu referire la aplicarea disp. art. 5 NCP, respectiv legea penală mai favorabilă, că în condițiile în care, în speță această lege a fost identificată ca fiind legea nouă, raportat la rezultatul comparativ dintre limitele speciale ale pedepselor prevăzute de vechea reglementare, și cele prevăzute în actuala reglementare, că instanța de apel împărtășește principiul care se impune cu prioritate în recenta practică judiciară creată de la . noilor coduri, penal și de procedură penală, vizând aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome și nu global.
În consecință, referitor la instituția infracțiunii continuate, din analiza comparativă a textelor de lege atât din vechea reglementare, art. 41-42 C.p., cât și din actuala reglementare, art. 35-36 NCP, este evident că legea penală mai favorabilă este legea veche care nu condiționează existența unității infracționale sub forma infracțiunii continuate de existența unui subiect pasiv unic, ca în actuala reglementare, care prin introducerea acestei noi condiții de existență a infracțiunii continuate, determină ca în situația în care nu se poate reține o astfel de unitate infracțională, să se rețină un concurs real de infracțiuni.
Această împrejurare este net defavorabilă inculpatului în sarcina căruia se va reține nu o infracțiune unică, ci două sau mai multe infracțiuni în concurs, astfel încât nu mai are importanță regimul sancționator al pluralității astfel create prin comparație între cele două reglementări, întrucât și de această dată legea veche este favorabilă, deoarece prevede numai posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă în caz de concurs de infracțiuni și nu obligativitatea unui astfel de spor, ca în actuala reglementare.
Totodată, potrivit art. 12 al. 1 Legea nr. 187/2012, „În cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea comisa.” ,ceea ce echivalează cu împrejurarea că legea aplicabilă pedepsei principale va fi aplicabilă și pentru pedepsele accesorii sau complementare, în speță legea nouă.
De altfel, din acest punct de vedere, atâta timp cât în ambele legi pedeapsa complementară este prevăzută ca obligatorie pentru infracțiunea de proxenetism numai limitele ei de aplicare fiind reduse în noua lege care prevede un termen maxim de 5 ani, față de cel de 10 ani din vechea lege, este evident că și pentru acest motiv, legea nouă este favorabilă inculpatului.
Nu în ultimul rând, referitor la dispozițiile Noului Cod de Procedură Penală, Curtea consideră că atâta timp cât aceste dispoziții sunt de imediată aplicare, se impune incidența lor strictă și promptă și în speța dedusă judecății, în ceea ce privește procedura de soluționare a apelului, schimbarea încadrării juridice și rezolvarea aspectului vizând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Mai trebuie arătat, cu referire la individualizarea judiciară a pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului, că instanța de apel opinează că această chestiune nu reprezintă o instituție autonomă ce trebuie tratată separat și independent de instituția pedepselor, ci derivă tocmai din această mare instituție, astfel încât, dacă pentru identificarea legii penale mai favorabile din punct de vedere al limitelor pedepsei principale, se aplică o anumită lege, în mod automat, pentru stabilirea în concret a pedepsei, între aceste limite, se aplică aceeași lege identificată ca fiind mai favorabilă.
În consecință, raportarea la disp. art. 74 NCP și nu la disp. art. 72 CP, apare ca fiind pe deplin justificată și logică.
Situația este asemănătoare și în ceea ce privește circumstanțele atenuante care de altfel fiind reținute și de prima instanță și în condițiile în care în cauză numai inculpatul a declarat apel, este evident că nu pot fi înlăturate, întrucât s-ar ajunge la înfrângerea principiului prev. de art. 418 al. 1 NCPP al neagravării situație în propria cale de atac, astfel încât Curtea va da numai eficiență regulilor de mai sus, în sensul că raportarea la aceste circumstanțe se va face prin incidența noii legi, identificată ca fiind mai favorabilă în ceea ce privește pedeapsa principală.
D. urmare, Curtea va reține în favoarea inculpatului disp. art. 74 NCP, art. 75 al. 2 lit. b NCP rap. la art. 76 al. 1 NCP, și astfel îi va aplica acestuia o pedeapsă minimă de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b NCP, iar în baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, va face aplicarea disp. art. 65 al. 1 și 3 NCP rap. la art. 66 al. 1 lit. a și b NCP, ca pedeapsă accesorie.
Evident că astfel, se va înlătua aplicarea disp. art. 71-64 lit. a teza a doua și lit. b C.p., precum și a disp. art. 74-76 C.p.
În temeiul art. 72 al. 1 teza întâi NCP se va deduce din durata pedepsei aplicată prin prezenta, durata reținerii și a arestării preventive, de la 04.03.2013 la zi.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute, inclusiv cele dispuse cu privire la obligarea inculpatului la plata de daune morale către cele două părți vătămate, în condițiile în care apelul nu a vizat latura civilă a cauzei, dar și raportat la faptul că instanța de apel apreciază că respectivele considerente ale primei instanțe care au determinat acordarea de daune morale, sunt valabile și la acest monent, chiar dacă s-a procedat la o schimbare a încadrării juridice, potrivit celor de mai sus, având în vedere vârsta părților vătămate de la momentul comiterii faptelor.
Văzând și disp. art. 275 al. 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelul declarat de apelantul-inculpat V. A. M., împotriva sentinței penale nr. 258/31.10.2013 a Tribunalului Ialomița.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
În baza art. 386 NCPP cu referire la art. 5 NCP dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., în infracțiunea de proxenetism în formă continuată prev. de art. 213 al. 1 și 3 NCP, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
Condamnă inculpatul V. A. M., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 213 al. 1 și 3 NCP, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., cu reținerea disp. art. 75 al. 2 lit. b NCP rap. la art. 76 al. 1 NCP, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b NCP.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, face aplicarea disp. art. 65 al. 1 și 3 NCP rap. la art. 66 al. 1 lit. a și b NCP, ca pedeapsă accesorie.
Înlătură aplicarea disp. art. 71-64 lit. a teza a doua și lit. b C.p., precum și a disp. art. 74-76 C.p.
În temeiul art. 72 al. 1 teza întâi NCP deduce din durata pedepsei aplicată prin prezenta, durata reținerii și a arestării preventive, de la 04.03.2013 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului declarat de inculpatul V. A. M., vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2014.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex. /24.02.2014
Dosar fond nr._ -Trib. Ialomița
Jud. fond – I. G. Z.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1447/2015. Curtea de Apel... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 119/2014. Curtea de... → |
|---|
