Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1081/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1081/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 1081/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1081/A
Ședința publică din 08.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C.-N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER – S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror E. D..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 236/29.04.2015, pronunțate de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă apelantul inculpat M. G., pentru care răspunde apărător din oficiu P. C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de inculpat.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat M. G. solicită admiterea apelului declarat de acesta, desființarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei. Arată că fapta a fost comisă într-un moment de rătăcire și pe fondul consumului de alcool. Mai arată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, bunurile fiind recuperate. Apreciază că se poate face aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal și să se dispună amânarea executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este una justă atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, față de natura faptei comise.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.236 din 29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul M. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce va urma regimul de executare al pedepsei principale.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 94 alin. 1 C. pen. A-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c)-e) C.pen. se vor comunica Serviciului de Probațiune B..
În baza art. 93 alin. 2 lit. d) C. pen. s-a impus ca inculpatul să execute următoarea obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei comunei Rușețu sau în cadrul Primăriei comunei Pogoanele, conform deciziei consilierului de probațiune.
În baza 404 alin. 2 C.proc.pen. și art. 91 alin. 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra necesității unei bune conduite viitoare și asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligațiile care îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza 241 alin. 1 lit. b) și art. 399 alin. 1 C.proc.pen. s-a constatat încetarea de drept a măsurii preventive a arestului la domiciliu dispuse cu privire la inculpat prin încheierea din 25.02.2015, pronunțată în dosarul_/300/2015 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză în data de 25.02.2015.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2007 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
S-a constatat că persoana vătămată G. L. E. nu s-a constituit parte civilă în cauză, bunurile furate fiind recuperate.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis în data de 02.03.2015 în dosarul nr. 2493/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest la domiciliu a inculpatului M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 și art. 234 alin. 1 lit. d) C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de 24.02.2015, în jurul orei 20:15, inculpatul M. G., în timp ce se afla pe ., sector 2 București, prin smulgere, a deposedat persoana vătămată G. L.-E. de geanta personală în care se aflau bani, carduri și documente personale.
S-a mai reținut că un echipaj de poliție din cadrul Secției 7 Poliție, îndrumat, în jurul orei 20.20, în urma unui apel telefonic la Serviciul de Urgență 112, s-a deplasat pe ., sector 2 și a constatat prezența unui grup de persoane pe . nr.11, precum și a unei genți de culoare neagră pe trotuar, cu privire la care G. L.-E. a susținut că i-a fost smulsă de către unul dintre cei prezenți la fața locului.
Persoana vătămată G. L.-E. a precizat că, la data de 24.02.2015, în jurul orei 20:15, aflându-se la intersecția Șos.C. cu . a traversat . pe . sa deplasându-se un individ (30-35 ani, cca.1,70m înălțime, constituție astenică, îmbrăcat cu haine de culoare închisă și fes de culoare neagră) aflat anterior la aceeași intersecție, iar când a ajuns în dreptul imobilului în care locuiește (situat în ., ., care anterior se deplasa în fața sa și pe care la un moment dat l-a depășit, a venit din spate și i-a smuls din mâna stângă geanta personală în care avea portofelul conținând suma de 20 de lei, carduri bancare și diverse documente. Imediat s-a întors cu fața spre acel individ, văzându-l ridicând geanta de jos, pentru că o scăpase, și fugind pe aleea dintre . de pe ., ceea ce a determinat-o să strige după ajutor, pentru că observase în capătul aleii trei persoane de sex masculin, acestea pornind în urmărirea individului și reușind să-l prindă pe . pe . și Biserica Sf. D., ea nepierzând în niciun moment contactul vizual cu acesta din momentul în care i-a smuls geanta până în momentul în care a fost prins de către martori, moment în care l-a văzut cum, de sub geacă, i-a alunecat geanta.
Persoana vătămată G. L.-E. a precizat că nu a observat nicio altă persoană care să-l fi însoțit pe individul care i-a smuls geanta nici înainte și nici după smulgerea genții și nu a observat nicio altă persoană care să alerge împreună cu acesta, existând persoane abia la 100-150m care se deplasau, însă în sens opus celui în care alerga individul.
Cei trei martori care l-au imobilizat pe inculpat - D. M., B. A. și N. S. M. - au confirmat lipsa altor persoane în imediata apropiere a inculpatului și a persoanei vătămate.
Martorii B. A. și N. S. M. au precizat că în jurul orei 20.15, fiind împreună cu D. M., pe . și R26 de pe . dinspre trotuarul de pe . persoană de sex feminin striga după ajutor și, în același timp, au observat cum o persoană de sex masculin (25-30 ani, cca.1,70 m înălțime, îmbrăcat cu haine de culoare închisă și fes de culoare închisă) a alergat dinspre trotuarul de pe ., adică pe . R26 spre Biserica Sf. D., ceea ce i-a determinat să plece în urmărirea lui, alergând pe . și biserică. La un moment dat, acesta s-a împiedicat și a căzut, astfel că au reușit să-l imobilizeze, la cca.20-30 secunde ajungând și persoana de sex feminin care țipase și alergase după el, individul scoțând de sub geacă o geantă de culoare neagră.
Martorul N. S. M. a precizat că din momentul în care a auzit-o pe femeie țipând nu a văzut alte persoane venind, cu mers normal sau alergând, dinspre ., în afara femeii și a individului după care aceasta țipa și alerga și pe care l-au urmărit și ei.
Martorul D. M. a precizat și el că, fiind cu B. A. și N. S. M. pe . și R26 de pe . cum o persoană de sex feminin striga după ajutor, și a văzut cum o persoană de sex masculin (25-30 ani, 1,65m înălțime, îmbrăcat cu haine de culoare de culoare închisă și fes negru) alerga pe . R26 spre Biserica Sf.D., motiv pentru care, în timp B. A. și N. S. M. au plecat în urmărirea lui pe . R26, el s-a întors, a ocolit blocul R26 prin spate și a ieșit pe . și Biserica Sf.D. unde i-a găsit pe B. A. și N. S. M. care reușiseră să-l prindă pe acel individ și unde ajunsese și persoana vătămată, văzându-l pe individul imobilizat în timp ce scotea de sub geacă o geantă.
Inculpatul M. G. a oscilat în declarații, recunoscând în momentul prinderii săvârșirea infracțiunii, negând-o în fața organelor de urmărire penală, unde a susținut că geanta a fost smulsă de un individ cu care el consumase anterior bere și cu care se deplasa pe stradă și care i-a aruncat-o în brațe după smulgere, dar recunoscând-o în fața judecătorului de drepturi și libertăți, când a precizat că el a sustras geanta, nefiind însoțit de o altă persoană.
Declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor D. M., B. A. și N. S. M. au infirmat prezența în zonă a altor persoane împreună cu inculpatul atât înainte de faptă, cât și imediat după comiterea ei, ceea ce face necredibilă poziția inițială a inculpatului în sensul că o altă persoană a smuls geanta persoanei vătămate, după care i-a aruncat-o lui și a fugit, în cele din urmă chiar inculpatul recunoscând că a fost singur și că el a smuls geanta persoanei vătămate.
Actul de sesizare a fost întemeiat pe procesul-verbal de prindere în flagrant; procesul-verbal de cercetare la fața locului; plângerea și declarația persoanei vătămate G. L. E.; declarațiile martorilor D. M., B. A. și N. S. M.; declarațiile inculpatului M. G. și dovada de predare către persoana vătămată a bunurilor.
Instanța de fond, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a reținut aceeași situație de fapt ca și cea reținută în rechizitoriu, în sensul că în data de 24.02.2015, în jurul orei 20:15, pe ., sector 2 București, inculpatul M. G. a deposedat persoana vătămată G. L.-E. de o geantă în care se aflau bani, carduri și documente personale. S-a apropiat de persoana vătămată venind din spatele acesteia și i-a smuls acesteia geanta din mână. Persoana vătămată s-a întors cu fața spre acel inculpat, văzându-l ridicând de jos geanta, pe care o scăpase, și fugind. De asemenea, persoana vătămată a strigat după ajutor, iar martorii D. M., B. A. și N. S. M. l-au prins și imobilizat pe inculpat în apropierea locului săvârșirii faptei.
G. și bunurile din ea au fost restituite persoanei vătămate de către organele de poliție.
Declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a faptei date în calitate de suspect și inculpat în fața organelor de urmărire penală, unde a susținut că geanta a fost smulsă de un individ cu care el consumase anterior bere și cu care se deplasa pe stradă și care i-a aruncat-o în brațe după smulgere, nu corespund adevărului, fiind contrazise de ansamblul probator, inclusiv de celelalte declarații ale inculpatului, în care a arătat că el a luat geanta, nefiind însoțit de o altă persoană.
Declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor D. M., B. A. și N. S. M. au infirmat prezența în zonă a altor persoane împreună cu inculpatul atât înainte de faptă, cât și imediat după comiterea ei, ceea ce face neverosimilă poziția inculpatului în sensul că o altă persoană a smuls geanta persoanei vătămate, după care i-a aruncat-o lui și a fugit, în cele din urmă chiar inculpatul recunoscând că a fost singur și că el a smuls geanta persoanei vătămate, stare de fapt arătată și imediat după prinderea în flagrant.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta săvârșită de inculpat de deposedare a persoanei vătămate prin smulgere de geanta ținută de aceasta în mână întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) C.pen.
În ce privește latura obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, elementul material este complex, compus din luarea unui bun mobil (geantă) din posesia persoanei vătămate fără consimțământul acesteia prin folosirea unei forțe fizice excedând forța necesară mutării unui obiect dintr-un loc în altul. Inculpatul a smuls geanta din mâna persoanei vătămate, o astfel de acțiune implicând în mod natural o minimă rezistență a persoanei vătămate, precum și o stare de temere spontană, de intimidare inerentă unei astfel de activități.
Urmarea imediată a infracțiunii este complexă, urmarea principală constând în paguba produsă patrimoniului persoanei vătămate prin deposedarea de geantă și de bunurile din ea. Legătura de cauzalitate dintre acțiunile ce compun elementul material al infracțiunii și urmările efectiv produse rezultă din probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, calificată prin scop. Inculpatul a cunoscut faptul că nu are dreptul de a-și însuși geanta, urmărind prin acțiunile sale . prin deposedarea persoanei vătămate.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M. G., instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului raportate la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Inculpatul nu are antecedente penale, nu are loc de muncă stabil. A depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere conținând caracterizări favorabile. A avut o poziție oscilantă pe parcursul urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătorești a recunoscut săvârșirea faptei.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 91 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța a mai considerat că au fost îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor. Condamnarea este de 2 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală, astfel încât instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
S-a constatat că persoana vătămată G. L. E. nu s-a constituit parte civilă în cauză, bunurile furate fiind recuperate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul M. G. solicitând admiterea apelului, aplicarea unei pedepse mai mici și schimbarea modalității de executare a acesteia.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., constată următoarele:
Pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale (procesul-verbal de prindere în flagrant; procesul-verbal de cercetare la fața locului; plângerea și declarația persoanei vătămate G. L. E.; declarațiile martorilor D. M., B. A. și N. S. M.; declarațiile inculpatului M. G. și dovada de predare către persoana vătămată a bunurilor), instanța de fond a reținut corect situația de fapt, constând, în esență, în aceea că în seara zilei de 24.02.2014, în jurul orei 20:15, în timp ce se afla în dreptul imobilului nr.7, . pe ., prin smulgere din spate, a deposedat persoana vătămată G. L. E. de geanta personală în care se aflau carduri bancare, suma de 20 de lei și documente personale.
Situația de fapt reținută a fost recunoscută de inculpat în cursul cercetării judecătorești, solicitând aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C. pr. pen.
Inculpatul nu a contestat situația de fapt nici la instanța de apel, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al apelului, temeinicia hotărârii din această perspectivă.
Faptei comisă de către inculpat i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art.233 și art.234 alin.1 lit.d C. pen.
Cum fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, în mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei instanța de fond s-a conformat criteriilor stabilite de art.74 C. pen., ținând cont de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii; starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală a inculpatului.
Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului – prin luarea în considerare și a incidenței dispozițiilor art.396 alin.10 C. pr. pen. – este just proporționalizată și are aptitudinea de a realiza scopurile prevenției speciale și ale celei generale.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod corect a considerat instanța de fond că inculpatul poate fi reeducat în modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu impunerea unor măsuri adecvate în acest sens.
Față de gravitatea faptei comise și de atitudinea oscilantă a inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune nici reducerea pedepsei aplicate și nici schimbarea modalității de executare, în sensul amânării aplicării pedepsei, astfel cum a solicitat apelantul inculpat.
Și celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, pedeapsa complementară, măsurile preventive, latura civilă, cheltuielile judiciare, prelevarea de probe biologice) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate motive de desființare ale hotărârii, care să fie invocate din oficiu.
Așa fiind, în baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va fi respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. G..
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr.236 din 29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Obligă inculpatul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul cuvenit avocatului din oficiu, de 260 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. N.-C. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./29.09.2015
Jud. Sect. 2 București – jud.: M. M.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
