Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 45/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 45/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.45
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. R.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. A. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale, având ca obiect contestațiile formulate de contestatorii P. R. G., M. F. si L. D. C. împotriva sentinței penale nr.303 din data de 18.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosar nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5.03.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării la data de astăzi, 12 martie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Asupra contestațiilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în baza art.6 alin.2 din Legea nnr.255/2013 rap. la art. 50 cu referire la art.35,36 Cod procedură penală a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații L. D. C., M. F., P. R. G. și V. S. în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, instanță căreia i se va trimite cauza.
În temeiul art. 362 C.pr.pen. rap. la art. 208 C.pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut măsura arestării preventive a inculpaților L. D. C., M. F. și P. R. G..
În temeiul art. 242 C.pr.pen. a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpații L. D. C., M. F. și P. R. G. prin apărători aleși de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, precum și cererea formulată de inculpatul M. F. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile de judecată avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Examinând legalitatea si temeinicia stării de arest preventiv a inculpaților a constatat ca temeiurile avute in vedere la luarea măsurii subzista, impunându-se si in continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, în cauză sunt probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei că persoanele față de care se efectuează cercetările ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Aceste dispoziții ale legii interne sunt în concordanță cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Tribunalul a constatat ca, din materialul probator administrat până în prezent, rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați (este vorba despre acele fapte care au fundamentat totodată luarea/prelungirea/menținerea măsurii arestării preventive), relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă:
Instanța a apreciat totodată că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea inculpaților în libertate, fiind astfel îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută cumulativ de lege pentru a se putea dispunea arestarea preventivă.
A mai constatat instanța ca nici unul dintre inculpați nu se afla la primul conflict cu legea penala, aceștia suferind anterior numeroase condamnări la pedeapsa închisorii, inclusiv pentru fapte similare cu cele de care sunt acuzați in prezenta cauza – 4 condamnări pentru furt calificat, viol, tâlhărie in ce-l privelte pe inculpatul M.; 2 condamnări pentru tâlhărie și condamnări pentru alte infracțiuni inculpatul P.; omor calificat inculpatul L..
Astfel a apreciat că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației, raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor cu privire la care sunt indicii că ar fi fost comise de inculpați și la rezonanța socială a unor asemenea activități infracționale.
In raport de situația de fapt ce face obiectul cercetării organelor de anchetă și de împrejurările in care se presupune ca inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetati, se impune cu necesitate intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracțiuni – in speța, prin menținerea detentiei preventive – atât pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte, dar și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de infracțiuni.
Criticile invocate de apărarea inculpaților L. și M. vizează aspecte de probațiune ce țin de fondul cauzei care, la acest moment nu modifică elementele ce au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii preventive și care vor fi reevaluate în cursul cercetării judecătorești care pentru cei trei inculpați se află la debut, fiind etapa procesului penal în care mijloacele probatorii din faza de urmărire penală se discută, se readministrează și reevaluează.
Împotriva acestei încheieri au declarat contestații inculpații L. D. C., M. F. și P. R. G., pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, în cauză impunându-se înlocuirea privării de libertate cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, nemaifiind îndeplinită condiția necesității menținerii arestului preventiv în vederea înlăturării pericolului concret pentru ordinea publică. Totodată, solicită a se avea datele care circumstanțiază persoanele inculpaților.
Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.4251 rap la art.421 alin.2 Cod pr. procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe fond, analizând măsura arestării preventive a inculpaților, conform dispozițiilor art.208 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat, în mod corect, legalitatea și temeinicia acestei măsuri.
Totodată, față de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților L. D. C., M. F. și P. R. G., subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, s-a dispus justificat menținerea măsurii, în baza art.208 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București emis în dosarul nr.2836/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpaților L. D. C., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie in stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2¹ lit.a, alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal; M. F., poreclit CATIC sau J., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie in stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2¹ lit.a, alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal; P. R. G., zis H., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.a, c, alin.2¹ lit.a, alin.3 Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, tâlhărie in stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b, c, alin.2¹ lit.a, b Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, furt calificat in forma continuată in stare de recidivă postcondamnatorie (4 acte materiale), fapta prevăzută si pedepsită de art. 208 alin.1 - art 209 alin.1 lit.a, e, g, i, alin.4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 si art.37 lit.a Cod penal, o infracțiune de tâlhărie, două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal și o infracțiune de uzurpare de calități oficiale in stare de recidivă poscondamnatorie, prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21 lit. a și alin.3 din Cod penal cu aplic. art.37 lit.a din Cod penal, art.189 alin.1 și alin.2 din Cod penal cu aplic. art.37 lit.a din Cod penal, de art. 189 alin.1 și alin.2 din Cod penal cu aplic. art.37 lit.a din Cod penal și de art.240 din Cod penal cu aplic. art.37 lit.a din Cod penal, o infracțiune de tâlhărie, o infracțiune de lipsire de libertate și o infracțiune de uzurpare de calități oficiale in stare de recidivă postexecutorie, prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21 lit. a din Cod penal cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal, de art.189 alin.1 și alin.2 din Cod penal cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal și de art. 240 din Cod penal cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal, o infracțiune de furt calificat in stare de recidivă postcondamnatorie, fapta prevăzută si pedepsită de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, g Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere în forma continuată in stare de recidivă postcondamnatorie (19 acte materiale), faptă prevăzută si pedepsită de art.86 alin.1 OUG 196/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal și o infracțiune de punere în circulație sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare în forma continuată in stare de recidivă postcondamnatorie (9 acte materiale), faptă prevăzută si pedepsită de art 85 alin.2 OUG 196/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal toate în concurs real, prev. de art.33 lit.a Cod penal.
Curtea a constatat că la dosarul cauzei există probe care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși in judecată, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă:
- in ce priveste fapta din 13.06.2013 (pretins comisa de inculpații A. M. R. si P. R. G.): declarația părții vătămate Zarei Akbar, declarațiile martorilor D. E. si V. E., procesele-verbale de prindere în flagrant a celor trei inculpați și de cercetare la fața locului, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate intre cei trei inculpați în datele de 12.06.2013 și 13.06.2013, declaratiile inculpatilor N. C. si P. R. G..
- in ce priveste fapta din data de 25.03.2013 (pretins comisa de inculpatii A. M. R., P. R. G. si N. C.): declarația părții vătămate V. I., declarația martorului A. G., procese-verbale de vizionare imagini, procese-verbale de analiză a listingurilor, procese-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate purtate în mediu ambiental între cei trei inculpați, declarațiile inculpaților N. C. și P. R. G..
- pentru faptele din perioada iulie 2012 – ianuarie 2013 (pretins comise de inculpatii P. R. G., N. C. și A. M. R. – acesta din urma participând doar la trei acte materiale), constand in sustragerea a patru autoturisme in scopul de a fi folosite la savarsirea de tâlhării asupra persoanelor care se ocupau cu efectuarea schimburilor valutare: procese-verbale de supraveghere și planșe fotografice, mijloacele de probă administrate cu privire la săvârșirea celorlalte infracțiuni; procese-verbale de analiză a listingurilor; procese-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate purtate in mediu ambiental, procese-verbale de cercetare la fața locului și de efectuare a perchezițiilor, declarațiile părților vătămate C. H. T. și B. M. G., declarațiile inculpaților N. C. și P. R. G..
- pentru fapta din data de 07.11.2006 (pretins comisa de inculpatii P. R. G. si V. S.): declarațiile părților vătămate C. G. C. A., procesul-verbal întocmit ca urmare a vizualizării fișei și a fotografiei inculpatului P. R. G., existente în baza de date Imagetrak, mențiunile procesului-verbal din data de 17.09.2007, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarația martorului E. L., raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/01.10.2007, declarațiile inculpatilor P. R. G. si V. S..
- pentru fapta din 17.11.2010 (pretins comisa de inculpatul P. R. G.: declarația părții vătămate Mardini Kamal, declarațiile martorilor Gozi C. și G. G. V., D. I., procesul-verbal din data de 13.11.2007.
- pentru fapta din data de 03.07.2012 (pretins comisa de inculpatii L. D. C. si M. F.): declarațiile părții vătămate Gharamanzo Maskan Gholan Reza, declaratiile martorilor Sadeghian Iran Z. Mohammad Reza, Curelet V., Gogoșăreanu A., Motevassel H. și Al Ogaili Kamil Hammod Abed, raportul de expertiză medico-legală nr.A_, procesele-verbale de vizionare imagini si rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de către Institutul de Tehnologii Avansate, procese-verbale de analiză a listingurilor, procese-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate purtate între cei doi inculpați, declarația martorului Z. V. A., recunoașterea din planșe fotografice cu martorul Z. V. A., declarația martorului L. M. I., declarațiile inculpaților P. R. G. și N. C. care confirmă modul de operare al inculpaților L. C. D. și M. F..
În mod corect tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților L. D. C., M. F. și P. R. G., a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii continuă să existe și impun în continuare privarea inculpaților de libertate.
În speță, Curtea apreciază că măsura preventivă nu a fost luată cu încălcarea dispozițiilor dreptului intern și cu atât mai puțin cu nesocotirea practicii Curții E.D.O. (cazul Murray vs.Marea Britanie,_/88) care a decis în sensul că bănuiala că s-ar fi comis fapta care să ducă la arestare nu poate fi calificată ca una rezonabilă decât cu condiția ca această bănuială să fie bazată pe fapte și informații care să stabilească o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă, în cauză existând nu doar date ci chiar probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt în prezent judecați.
La acest moment procesual, Curtea nu identifică vreo justificare pentru schimbarea temeiurilor arestării sau vreun motiv întemeiat pentru punerea inculpaților în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, impune privarea acestora de libertate în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă alternativă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art.202 alin.1 Cod pr.penală.
Tot astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 parag.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.
Persistența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 Cod pr.penală, privarea de libertate a inculpaților fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care inculpații se bucură conform legislației în vigoare.
Cât privește dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că și acestea sunt cumulativ întrunite, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile susmenționate fiind închisoarea mai mare de 5 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică privarea acestora de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptelor, a modului si a circumstanțelor de comitere, a anturajului și a mediului din care inculpații provin, a antecedentelor penale.
Față de aceste împrejurări, se constată că prima instanță a apreciat în mod just că, și la momentul actual, se impune izolarea inculpaților de comunitate pentru prezervarea ordinii publice, faptele fiind comise cu violență.
Cu privire la circumstanțele de ordin personal favorabile inculpaților, și Curtea apreciază că acestea nu pot constitui, prin ele însele, motive pentru punerea în libertate, aceste aspecte fiind apreciate în contextul gravității faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați, conduita socială avută înainte și după comiterea faptelor urmând a fi ulterior valorificată în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care, evident, s-ar ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva acestora în cauză nedebutând cercetarea judecătorească etapă a procesului penal in care se discută mijloacele probatorii se readministrează și se reevaluează probele.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, acesta este apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunilor săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât, prin durata sa să se permită realizarea scopului pentru care a fost instituită, respectiv garantarea bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale.
Măsura arestării preventive este și trebuie să rămână una excepțională, inclusiv prin prisma art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă, în speță, aceasta este justificată, așa cum s-a arătat, prin datele concrete ale cauzei, iar menținerea ei este menită să asigure scopurile prevăzute de art.202 Cod pr.penală.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii inculpați P. R. G., M. F. și L. D. C..
Va menține hotărârea atacată.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii inculpați P. R. G., M. F. și L. D. C. împotriva sentinței penale nr. 303 din 18 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013.
Menține hotărârea atacată .
În temeiul art. 275 alin. 2 cod de procedură penală obligă contestatorii inculpați la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică astăzi 12 martie 2014.
PREȘEDINTE
G. R.
GREFIER
D. T.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. L.S. Târțău – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 325/2014. Curtea de... → |
|---|
