Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 26/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 26/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.26/A
Ședința publică din data de 13.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror C. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuentul-condamnat C. B. N. împotriva sentinței penale nr.1753 din data de 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent-condamnat C. B. N., avocat C. G., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 11.01.2016, atașată la dosar (fila 7), lipsă fiind apelantul-revizuent-condamnat C. B. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că apelantul-revizuent-condamnat C. B. N. a formulat o cerere de soluționare a cauzei în lipsă, întemeiată pe dispozițiile art. 364 alin. 4 Cod procedură penală, certificată de ASP R. I și de șeful de escortă D. M., atașată la dosar (fila 8).
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității căii de atac formulate de apelantul-revizuent-condamnat C. B. N..
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuent-condamnat C. B. N., având cuvântul, apreciază că cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr.1753 din data de 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul București îndeplinește condițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 459 alin. 3 Cod procedură penală, solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire astfel formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, constatând că apelul declarat de către revizuentul-condamnat C. B. N. împotriva sentinței penale nr.1753/20.10.2015 a Tribunalului București este tardiv formulat, invocând dispozițiile art. 421 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a apelului declarat ca fiind tardiv formulat.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 1753/20.10.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală s-au dispus următoarele:
În baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C. B. N. (deținut în Penitenciarul București - Rahova) împotriva sentinței penale nr. 907/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2756/18.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe revizuent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 22.09.2015 pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală, sub nr._, condamnatul C. B. N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 907/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2756/18.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
În motivarea cererii revizuentul a solicitat restituirea sumelor de 6000 lei, 50 Euro si 300 USD - confiscate in baza Sentinței penale nr.907/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București in dosarul_/3/2012, modificata prin Decizia penala nr.349/11.12.2012 a Curții de Apel București Secția I-a Penala, ramase definitive prin Decizia penala 2756/18.09.2013 a Înaltei Curți de Casație si Justiție.
Cererea de revizuire este motivata de dispozițiile art.453 alin. l lit. f) CPP, respectiv hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitiva.
Prin Decizia nr.356/2014 a Curții Constituționale din data de 25.06.2014 publicata in Monitorul Oficial al României, partea I la data de 22.09.2014, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 indice 2 alin. 2 lit. a) din Codul penală din 1969, in sensul ca aceste dispoziții sunt constituționale in măsura in care confiscarea extinsa nu se aplica bunurilor dobândite înainte de . Legii 63/17.04.2012 de modificare a vechiului cod penal.
Pe parcursul derulării cauzei, au fost depuse nenumărate înscrisuri prin care se dovedea ca aceste bunuri au fost dobândite cu mult timp înainte ca in sarcina inculpatului sa fie reținută vreo fapta penala, iar sumele de bani care au fost ridicate de organul de urmărire penala si ulterior confiscate prin Ordonanța nr.1790/D/P/2011 din data de 16.01.2012 sunt ridicate de la domiciliul concubinei sale, mama copilului său, din geanta acesteia si ii aparțin in totalitate.
Totodată, solicită să se constatate ca faptele reținute in sarcina lui au fost săvârșite în perioada anului 2011, înainte de modificarea vechiului cod penal prin Legea 63/17.04.2012.
Curtea Constituționala, prin Decizia nr.356/2014 din data de 25.06.2014 a declarat neconstituționale prevederile art.118 indice 2 alin.2 lit.a) din Codul penal din 1969 preluate de disp. art.112 ind. 1 NCP chiar si in sensul in care " norma legala criticata nu poate retroactiva nici cu privire la confiscarea bunurilor dobândite înainte de ., chiar daca infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt comise după aceasta dată. Daca s-ar dispune măsura confiscării extinse pentru bunurile dobândite înainte de . Legii nr.63/2012, s-ar încălca principiul neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.2 din Constituție".
Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 907/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2756/18.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul C. B.-N., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 65 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de la 08/09.01.2012 și arestul preventiv de la 10.01.2012 la zi.
În baza art. 350 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat, în vederea distrugerii, cantitatea totală de 245,48 grame substanță conținând cocaină, depusă la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO cu dovada . nr._/24.01.2012, mai puțin cantitățile păstrate drept contraprobe.
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat sumele de 6.000 lei, 50 EUR și 300 USD și s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra acestor sume, în vederea confiscării, prin ordonanța nr. 1790/D/P/2011 din data de 16.01.2012.
Analizând motivul invocat de revizuent în raport cu dispozițiile art. 453 Cod procedură penală, Tribunalul constată că acesta nu se încadrează în cazul de revizuire (art. 453 alin. 1 lit. f Cod procedură penală) invocat de revizuent și nici în celelalte cazuri prevăzute în mod expres și limitativ de legiuitor, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Astfel, revizuentul condamnat invocă Decizia nr. 356/2014 din data de 25.06.2014 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 118 indice 2 alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969 preluate de disp. art. 112 ind. 1 NCP chiar si in sensul in care "norma legala criticata nu poate retroactiva nici cu privire la confiscarea bunurilor dobândite înainte de ., chiar daca infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt comise după aceasta dată. Daca s-ar dispune măsura confiscării extinse pentru bunurile dobândite înainte de . Legii nr.63/2012, s-ar încălca principiul neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.2 din Constituție", arătând că au fost confiscate bunuri dobândite înainte de . Legii 63/2012, cu atât mai mult cu cât aceste sume de bani erau dobândite de concubina sa în mod legal, așa cum rezultă și din înscrisurile anexate, respectiv adeverința de vechime în munca si extrase de cont.
Tribunalul, însă, constată că decizia Curții Constituționale invocată de revizuent nu este incidentă în cauză întrucât dispoziția de confiscare din sentința penală nr. 907/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2756/18.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cum s-a reținut și anterior, și nicidecum pe dispozițiile privind confiscarea extinsă prev. de art. art.118 indice 2 din Codul penal din 1969.
În atare situație, în cauză nu este incident cazul de revizuire prevăzut de disp. art. 453 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, invocat de revizuent.
Împotriva sentinței penale a formulat apel revizuentul C. B. N., fără a motiva în scris apelul declarat.
Examinând cererea de apel raportat la dispozițiile art. 459, 410 – 411 C.p.p., Curtea constată că apelul declarat de inculpat este tardiv formulat.
Potrivit art. 459 al. 7 C.p.p. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă, pe de o parte, că sentința pronunțată în revizuire este supusă apelului, având în vedere faptul că revizuentul a fost condamnat definitiv de Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 din Legea 143/2000, iar pe de altă parte că judecarea căii de atac are loc conform procedurii prevăzute de lege pentru judecarea oricărui apel, deci conform art. 408 C.p.p. și următoarele.
Potrivit art. 411 al. 1 C.p.p. pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.
Verificând dosarul cauzei, Curtea constată că la data de 26.10.2015 a fost comunicată copia minutei la locul de detenție, dovada de primire fiind semnată personal de revizuent, care a menționat pe aceasta ”voi declara sau nu apel prin apărător”.
La data de 04.12.2015 avocatul ales al revizuentului a formulat declarație de apel împotriva sentinței penale, menționând totodată că hotărârea ar fi fost comunicată la data de 26.11.2015.
Curtea constată că prezenta cerere de apel a fost formulată cu încălcarea termenului de 10 zile de la comunicarea copiei minutei, comunicarea având loc la data de 26.10.2015, iar declarația de apel a fost formulată și înregistrată la data de 04.12.2015.
Așa fiind, Curtea constată că în mod culpabil revizuentul nu a înțeles să exercite calea ordinară de atac în termenul prevăzut de lege, deși a beneficiat de asistența unui avocat ales, astfel că în baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. va respinge ca tardiv apelul declarat de revizuentul C. B. N. împotriva sentinței penale nr. 1753/20.10.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe apelant la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi tardive de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. respinge ca tardiv apelul declarat de revizuentul C. B. N. împotriva sentinței penale nr. 1753/20.10.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2016.
Președinte Judecător
R. A. A. M. R.
Grefier
B. L.
Red. RM
2 ex/19.01.2016
| Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 18/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
