Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 18/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 12/2016

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.18

Ședința publică din data de 12.01.2016

Curtea constituită din:

Președinte: P. V. A.

Judecător: C. E. R.

Grefier: R. C. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul inculpat M. C. împotriva sentinței penale nr.2355/18.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul inculpat M. C. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat Tatuț M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/08.01.2016 atașată la fila nr.8 din dosar.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, solicită admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond reprezintă consecința faptului că inculpatul a fost prins în flagrant, este consumator de droguri și a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare și sancționat administrativ.

Apelantul inculpat M. C., având ultimul cuvânt, apreciază că fapta comisă nu este foarte gravă și nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.

CURTEA,

Prin sentința penală nr.2355/18.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

„În temeiul art. 228 alin. 1 – 229 alin. 2 lit.b c.p. cu aplic. art. 374 -375 c.p.p. și art. 396 alin. 10 c.p.p., condamnă pe inculpatul M. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 97 alin. 1 C.pen. anulează suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin s.pen. nr.1438/21.07.2015 a Jud. Sector 5 București def. prin neapelare, pe care în condițiile art. 39 alin. 1 lit. b și art. 40 c.p. o contopește cu prezenta, rezultând 2 ani închisoare (1 an și 6 luni +1/3 din 1 an și 6 luni ).

În baza art. 65 N.c.p. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a, b c.p.

În baza art. 67-68 N.c.p. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a, b c.p. pe o durată de 2 ani în condițiile art. 68 lit. c N.c.p.

În baza art. 399 c.p.p. menține starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 72 c.p. deduce durata reținerii de la 3.08.2015 ora 17,50 la 4.08.2015 ora 8,45, arestului la domiciliu de la 04.08.2015 la 31.08.2015 și arestul preventiv de la 01.09.2015 la zi.

În baza art. 20 c.p.p. ia act că partea vătămată S. V., cu domiciliul în sector 5, București, ., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 c.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3) .

În baza art. 272 alin. 1 c.p.p. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 360 lei + 330 lei va fi suportat din fondurile M.J.”

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 03.08.2015, în jurul orei 08.45, inculpatul M. C. a pătruns fără drept, pe poarta de acces, în curtea casei parohiale a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, unde locuiesc persoana vătămată S. V. și familia sa. Observând în interior un motocultor marca Briggs&Stratton, inculpatul l-a sustras și a părăsit cu acesta curtea casei parohiale, fiind însă observat prin geamul unei ferestre de persoana vătămată S. V..

În declarațiile sale, inculpatul a susținut că la data de 03.08.2015, în cursul dimineții, a intrat în curtea bisericii și de acolo în cea a casei parohiale, de unde a sustras de lângă un gard viu, un motocultor. A mai susținut că, după ce a părăsit curtea casei parohiale și în momentul în care a ajuns în curtea bisericii, a fost observat de către părintele paroh care a strigat și a venit la el, moment în care a lăsat motocultorul în curtea bisericii.

În declarațiile sale, inc. M. C. a recunoscut fapta comisă.

Declarația inculpatului este confirmată de cea a părții vătămate și a martorului D. V., cel dintâi observându-l pe inculpat în timp ce sustrăgea motocultorul, iar cel de-al doilea ajutând partea vătămată să-l urmărească și să-l imobilizeze pe inculpat.

De asemenea, acțiunea inculpatului de sustragere a motocultorului a fost observată și de martorul ocular J. M., care l-a și recunoscut pe inculpat din fotografie.

Instanța a avut în vedere și adresa biroului criminalistic și raportul de constatare criminalistică nr._ din data de 18.08.2015, care a concluzionat că urma digitală nr. 1 ridicată de pe ghidonul motocultorului a fost creată de degetul mic de la mâna dreaptă a inculpatului.

Totodată, instanța a reținut ca probatorii în dovedirea vinovăției și procesul-verbal și planșa fotografică privind recunoașterea din planșă fotografică a inc. M. C. de către martorul D. V.-A. și procesul-verbal și planșa fotografică privind reconstituirea efectuată cu acesta.

În cursul judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a solicitat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 374 alin. 4 C.pr.pen. și nu a contestat rezultatul raportului de expertiza efectuat în cauză.

Situația de fapt a fost reținută prin corelarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului coroboratecu probele, astfel cum au fost indicate mai sus.

În drept, fapta inc. M. C., care la data de 03.08.2015, în jurul orei 08.45, a pătruns fără drept, pe poarta de acces, în curtea casei parohiale a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, de unde a sustras un motocultor marca Briggs&Stratton, restituit ulterior părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat art. 228 alin. 1 – 229 alin. 2 lit.b c.p.

Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat, elementul material constă în acțiunea inculpatului de sustragere a motocultorului părții vătămate, cu scopul însușirii pe nedrept. Acțiunea inculpatului a adus atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial și a avut ca urmare imediată scoaterea din posesia persoanei vătămate a bunului mobil menționat și trecerea bunului în posesia inculpatului. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, respectiv din împrejurarea că deposedarea persoanei vătămate nu s-ar fi produs fără împosedarea inculpatului, aspecte ce rezultă din materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește latura subiectivă, a infracțiunii de furt calificat, instanța reține că fapta a fost săvârșită cu intenție directă calificată prin scop, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a) C.P., inculpatul prevăzând urmarea socialmente periculoasă și urmărind ca aceasta să se producă.

În ceea ce privește aspectul de calificare a faptei, acesta este dat de săvârșirea faptei sub imperiul circumstanței agravante prevăzute de art. 229 alin. 2 lit.b) C.P., N.c.p. tranșând problema furtului prin pătrundere fără drept, în cazul faptei săvârșite în aceste condiții fiind aplicabilă agravanta susmenționată.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În mod concret, instanța a reținut în raport de modul de comitere a infracțiunii, mijloacele utilizate și recuperarea bunului sustras, că fapta inculpatului prezintă un grad relativ scăzut de pericol social.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile art. 91 c.p. pe un termen de 3 ani închisoare, aplicată prin s.pen. nr.1438/21.07.2015 a Jud. Sector 5 București def. prin neapelare, față de care vor fi aplicate disp. art. 97 c.p. Instanța a reținut că inculpatul nu este căsătorit se află într-o relație de concubinaj și are 1 copil minor. Inculpatul nu are ocupație și este fost consumator de droguri. Or, având în vedere aceste circumstanțe personale ale inculpatului se poate presupune în mod rezonabil că inculpatul este predispus la săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului pentru a-și asigura traiul său și al familiei.

Totuși, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a cooperat cu organele de urmărire penală pe tot parcursul desfășurării cercetărilor în prezenta cauză, manifestând regret față de fapta comisă. Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a făcut în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.396 alin 10 C.P.P., și a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. 229 C.P.

Împotriva acestei sentințe a declarat apelul, apelantul-inculpat M. C., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei de 2 ani închisoare, arătând că se impune reducerea acestei pedepse.

Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:

Curtea apreciază prin raportare la disp. art. 74 NCP că pedeapsa aplicată inculpatului de către judecătorul fondului, respectiv pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 03.08.2015,a fost corect individualizată.

În ceea ce privește judecarea cauzei conform procedurii simplificate, se observă că aceasta a fost urmată în cauză, poziția procesuală sinceră a inculpatului fiind materializată prin reținerea 396 al. 10 NCPP, astfel încât efectele acestei proceduri, constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, și-au găsesc aplicabilitatea în speță.

Față de argumentele anterioare, Curtea opinează că circumstanțele personale favorabile inculpatului a căror incidență în cauză, în mod corect, nu a fost constatată de către prima instanță, și care au fost analizate prin prisma noilor dispoziții penale, raportat la data faptei, respectiv prin prisma disp. art. 75-76 NCP, nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.

Revenind la criticile învederate de apelantul-inculpat, în apelul declarat, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată de judecătorul fondului, Curtea observă că acestea sunt nefondate.

Astfel, Curtea împărtășește opinia primei instanțe, atât cu privire la cuantumul pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, cât și cu privire modalitatea de executare a pedepsei finale de 2 ani închisoare, reieșită din aplicarea disp. art. 97 al. 1 NCP.

La conturarea acestei concluzii, a contribuit natura și gravitatea faptei comise, împrejurările în care a fost săvârșită, incidența concursului de infracțiuni, cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, în baza art. 91 NCP, prin s. pen. nr.1438/21.07.2015 a Jud. Sector 5 București def. prin neapelare

Toate aceste aspecte, așa cum a reținut și judecătorul fondului, au fost de natură să determine stabilirea pedepsei de mai sus.

Nu în ultimul rând, Curtea remarcă că prin modalitatea în care a acționat, inculpatul a dat dovadă de o periculozitate sporită dar și de faptul că a premeditat săvârșirea faptei, ceea ce nu poate reprezenta o circumstanță favorabilă acestuia.

Nu în ultimul rând Curtea consideră că atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpat și care a fost deja valorificată prin aplicarea unei pedepse între limitele reduse cu o treime potrivit procedurii simplificate pentru care a optat acesta, nu determină în mod automat stabilirea unei pedepse minime sau reducerea acesteia sub această limită, ca efect al reținerii unor circumstanțe atenuante care nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, în condițiile în care este evident că această recunoaștere nu constituie dovada unui regret profund al inculpatului raportat la fapta comisă, ci dorința acestuia de a beneficia de posibilitatea legală de a-i fi aplicată o pedeapsă între limitele reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 NCPP.

Curtea constată că pedeapsa aplicată de prima instanță se încadrează în limitele prevăzute de lege, astfel încât, cel puțin din acest punct de vedere este o pedeapsă legală.

Astfel, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a disp. art. 74 NCP, ceea ce a determinat aplicarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.

Mai mult, Curtea observă că deși inculpatul a fost condamnat prin s. pen. nr.1438/21.07.2015 a Jud. Sector 5 București def. prin neapelare la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu aplic. art. 91 NCP, acesta nu a înțeles să profite de clemența instanței care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării respectivei pedepse, perseverând în activitatea infracțională, prin comiterea faptei din prezenta cauză.

Acesta este și motivul pentru care instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art. 97 al. 2 NCP, în sensul de a dispune pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare suspendarea sub supraveghere a executării, apreciind că în speță nu este îndeplinită condiția prev. de art. 91 al. 1 lit. d NCP, și având în vedere că prevederile art. 97 al. 2 NCP sunt facultative și nu obligatorii pentru judecător, care trebuie să aprecieze în funcție de mai multe criterii, dacă se impune sau nu o nouă suspendare sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, după anularea primei suspendări sub supraveghere.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, se mai cuvine precizat că chiar dacă acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu se poate aprecia că acest aspect, alături de împrejurarea recunoașterii faptei, este de natură să convingă instanța de control judiciar că se impune reducerea cuantumului pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.

Așadar, Curtea în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat M. C., împotriva sentinței penale nr. 2355/18.11.2015 a Jud. Sector 5 București.

Totodată se va deduce reținerea din 03.08.2015, ora 17,50, la 04.08.2015, ora 8,45, arestul la domiciliu din perioada 04.08._15 și arestarea preventivă din perioada 01.09.2015, la zi.

Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat M. C., împotriva sentinței penale nr. 2355/18.11.2015 a Jud. Sector 5 București.

Deduce reținerea din 03.08.2015, ora 17,50, la 04.08.2015, ora 8,45, arestul la domiciliu din perioada 04.08._15 și arestarea preventivă din perioada 01.09.2015, la zi.

În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelantul-inculpat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelului declarat de acesta.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2016.

Președinte, Judecător,

P. V. A. C. E. R.

Grefier,

R. D. C.

Red. CER

2 ex. /14.01.2016

Dosar fond nr._ – Jud. Sectorului 5 București

Jud. fond – M. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 18/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI