Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 14/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

În baza art. 25 alin. 3 C.p.p. desființează înscrisurile falsificate folosite de inculpat după cum urmează:

-adeverința de salariu nr. 63/22.05.2013 (fila nr. 5 d.u.p) și adeverința nr._/03.05.2013 (filele nr. 6 d.u.p).

În baza art. 274 alin.1 C.p.p. obligă pe inculpată să plătească statului suma de 2500 lei (din care suma de 2000 lei pentru faza de urmărire penală) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de de 24.05.2013, inculpata B. A. a încercat să inducă în eroare reprezentanții persoanei vătămate B. Comercială Română S.A. - Sucursala Balta Albă, cu prilejul solicitării unui credit ipotecar pentru investiții imobiliare în valoare de 248.577 lei. În acest sens, inculpata, la momentul la care a formulat cererea de acordare a creditului a depus documente, cunoscând caracterul lor nereal, respectiv adeverința de salariu nr.63/22.05.2013 care atesta în mod nereal că inculpata realiza venituri lunare de la S.C. PDE STRATEGII ȘI INVESTIȚII EXTERNE S.R.L. și adeverința nr._/03.05.2013 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare, care atesta în mod nereal o bază de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale mai mare decât cea declarată real la Casa de Pensii a Municipiului București. Ulterior, cererea de acordare a creditului a fost respinsă de către funcționarii bancari.

În cuprinsul declarațiilor date de inculpată pe parcursul urmaririi penale, aceasta a recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor (declarațiile de la filele 21-22, f.87-89 d.u.p. și f.30 d.i.), inculpata recunoscand comiterea faptelor astfel cum acestea au fost reținute în actul de sesizare, menționând că, atât adeverința de salariu, cât și adeverința emisă de CASMB, acte ce au fost depuse pentru obtinerea creditului, au fost falsificate de numitul „A.”.

Instanta a reținut astfel că declarațiile date de inculpată pe parcursul procesului penal in cuprinsul carora recunoaste comiterea celor doua infractiuni, se coroborează cu plângerea plângerea reprezentantului unității bancare persoană vătămată (f.3-4 d.u.p.), cu relațiile communicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă București, potrivit cu care inculpata B. A. nu figurează cu contract individual de muncă înregistrat la I.T.M. București și nici pe statele de plată depuse de societatea . INVESTIȚII EXTERNE SRL (f.133 d.u.p.), cu relațiile comunicate de Casa de pensii a muncipiului București (f.136 d.u.p.), potrivit cu care această instituție nu a emis nicio adeverință de stagiu de cotizare pe numele B. A., iar adeverința nr._/03.05.2013 depusă de către inculpată la momentul solicitării creditului ipotecar nu corespunde cu datele existente în evidențele instituției și nici formularul nu corespunde cu documentul oficial emis, dar și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.587.186/2014 intocmit în cauză (f.38-54 d.u.p.), potrivit cu care semnăturile de pe documentele întocmite (cerere de acordare credit, condiții generale pentru acordare credit, oferta de creditare Prima Casă, grafic de rambursare, certificate de asigurare, asigurare de viață, de invaliditate) în vederea obținerii creditului bancar, au fost efectuate de către inculpată.

Relevante pentru stabilirea situației de fapt sunt și declarațiile martorului G. R. I. (f.79-82 d.u.p.), asociat în cadrul . INVESTIȚII EXTERNE SRL, în perioada 2009-sfârșitul anului 2013, care a arătat că, inculpata B. A. nu a fost niciodată angajata acestei societăți, că nu a completat sau semnat vreo adeverință de venit pe numele B. A., precizând, totodată și că societatea nu a avut niciun angajat pe numele A. A. care figurează pe adeverința de venit cu director economic. Instanța a reținut că, susținerile martorului se coroborează și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.587.186/2014 intocmit în cauză pct.V9 și V.10.1 (f.38-54 d.u.p.), potrivit cu care scrisul ce completează rubricile adeverinței de salariu nr.63/22.05.2013 întocmită de . INVESTIȚII EXTERNE SRL, nu a fost executat de martorul G. R. I., iar semnătura de rubrica “Director general/Semnătură” nu a fost executată către martorul G. R. I., fiind o contrafacere în mod fantezist.

Instanța a constatat astfel că, declarațiile inculpatei prin care aceasta recunoaște săvârșirea faptelor, astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare, se coroborează si cu celelalte probe administrate în cauză, anterior analizate de instanță, astfel încât a retinut ca faptele deduse judecatii, reținute în sarcina inculpatei în cuprinsul actului de sesizare există, au fost comise de inculpată, fiind dovedită si vinovăția acesteia în comiterea acestor fapte.

Instanta a retinut totodata ca, anterior pronunțării prezentei sentințe, respectiv la data de 1.02.2014, a intrat in vigoare Noul Cod Penal, motiv pentru care, in raport cu data comiterii de catre inculpata a infractiunilor deduse judecatii (respectiv datele de 24.05.2013), instanta este obligata sa identifice si sa aplice legea penala mai favorabila, potrivit dispozitiilor art. 5 al. 1 NCp.

În ceea ce privește stabilirea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, conform căreia dipozițiile art. 5 din NCP sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, pentru stabilirea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere, în ansamblu, toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatei, respectiv cele referitoare la pedeapsa principală, la concursul de infracțiuni, situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, modalitatea de executare a pedepsei rezultante ce va fi aplicată inculpatei.

D. urmare, observând că, deși limitele de pedeapsă prevăzute de legea veche pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune sunt mai ridicate, în cauză este incidentă o circumstanță atenuantă judiciară referitoare la persoana inculpatei, prevăzută de legea veche și fără corespondent în legea nouă, dispozițiile relative la concursul de infracțiuni sunt, de asemenea, mai favorabile potrivit legii vechi întrucât nu prevăd aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă, precum și faptul că în cauză poate fi incidentă suspendarea condiționată e executării pedepsei, sens in care instanta a apreciat ca legea penala mai favorabila inculpatei este legea veche.

Este adevărat, după cum a susținut și apărătorul inculpatei că instituția renunțarii la aplicarea pedepsei (art. 80-82 NCP), pe care instanța o poate pronunța în rezolvarea acțiunii penale conform art. 396 alin. 1 C.p.p, este mai favorabile ca instituția corespunzătoare din legea penală anterioară (art. 18 ind. 1 din Codul penal din 1969), însă în raport cu considerentele expuse ulterior referitor la individualizarea pedepsei, instanța a reținut că, în raport cu gradul de pericol social al faptelor, nu este justificată o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei. Pentru acest motiv, instanța a reținut că incriminarea din Codul penal din 1969 este mai favorabilă.

În ceea ce privește amânarea aplicării pedepsei (art. 83 și urm. NCP), solicitată în subsidiar de apărătorul inculpatei, instanța a reținut că în ipoteza schimbării încadrării juridice în infracțiunile corespunzătoare din Noul Cod Penal (astfel încât prin aplicarea Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale să poată fi dispusă amânarea aplicării pedepsei), inculpata nu ar îndeplini condiția negativă prev. de art. 83 alin. 2 NCP în sensul că există date că aceasta a zădărnicit identificarea persoanei care a realizat falsurile de care s-a folosit la încercarea de a obține creditul (declarația în calitate de suspect – file nr. 87-89 d.u.p – este indicată persoană cu numele de “A.”, porecla “M.” fără să fie indicate alte date de identificare – numele de familie, numere de telefon folosite, zona în care locuiește această persoană, în care s-au întălnit ș.a).

Față de considerentele anterior expuse, instanța, a apreciat cererea de schimbare a încadrării juridice pentru comiterea cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, formulată de reprezentanta Ministerului Public, este întemeiată și a admis-o.

În drept, fapta inculpatei B. A. care la data 24.05.2013, a încercat să inducă în eroare reprezentanții persoanei vătămate B. Comercială Română S.A. - Sucursala Balta Albă, cu prilejul solicitării unui credit ipotecar pentru investiții imobiliare, în valoare de 248.577 lei, folosind în acest sens documente false, respectiv adeverința de salariu nr.63/22.05.2013 care atesta în mod nereal că inculpata realiza venituri lunare de la S.C. PDE STRATEGII ȘI INVESTIȚII EXTERNE S.R.L. și adeverința nr._/03.05.2013 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare, care atesta în mod nereal o bază de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale mai mare decât cea declarată real la Casa de Pensii a Municipiului București, inculpata cunoscând că aceste documente sunt falsificate, cererea de creditare fiind respinsă de către funcționarii bancari, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune,prevăzută de art.20 rap. la art. 215 alin.1,2 și 3 C.p..

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii tentativă la înșelăciune,prev. de art.20 rap. la art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal vechi, reținută prin prezenta în sarcina inculpatei, instanța a reținut că elementul material este realizat prin acțiunea inculpatei de a induce în eroare funcționarii băncii, cu ocazia solicitării acordării unui credit ipotecar, prin prezentarea adeverinței de venit și a adeverinței privind stagiul de cotizare a contribuției individuale de asigurări sociale, în scopul de a fi creat o reprezentare eronată a realității, cererea de creditare fiind respinsă de către funcționarii bancari. Demersurile ilicite ale inculpatei au fost săvârșite în vederea obținerii unui folos material, cu caracter injust, întrucât inculpata a prezentat înscrisuri falsificate care dovedeau în aparență că îndeplinește condițiile pentru obținerea creditului bancar. Reținerea formei agravate a infracțiunii de înșelăciune, astfel cum este prevăzută de art. 215 al. 2 din vechiul Cod penal, este justificată de faptul că, în vederea inducerii în eroare a funcționarului bancar, inculpata a folosit mijloace frauduloase, în sensul că s-a prezentat cu documente falsificate, documente care puteau sta la baza aprobării de către bancă a creditului bancar, neîncheierea contractului datorându-se în final diligenței funcționarilor bancari care au făcut verificări suplimentare constatând că înscrisurile prezentate de inculpată sunt falsificate, fapta inculpatei rămânând astfel în faza de tentativă.

În realizarea activității infracționale, inculpata a acționat cu intenție directă calificată prin scopul urmărit, fapta rămânând în faza de tentativă reglementată de dispozițiile art. 20 din vechiul Cod penal, întrucât, deși activitatea infracțională a fost executată în întregime, aceasta nu și-a produs efectul – în speță funcționarii bancari au aflat de caracterul fals al documentelor prezentate și au respins cererea de acordare a creditului bancar, evitându-se astfel prejudicierea persoanei vătămate.

În drept, fapta inculpatei care la data de 24.05.2013, în vederea obținerea unui credit ipotecar pentru investiții imobiliare de la B. Comercială Română S.A.-Sucursala Balta Albă, a prezentat funcționarului bancar adeverința de salariu nr.63/22.05.2013 ce atesta în mod nereal că inculpata este angajata . INVESTIȚII EXTERNE SRL și adeverința nr._/03.05.2013, ce atesta în mod nereal o bază de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale mai mare decât cea declarată real la Casa de Pensii a Municipiului București, cunoscând că înscrisurile astfel folosite sunt false, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p..

Sub aspectul laturii obiective a infractiunii de uz de fals retinuta prin prezenta in sarcina inculpatei instanta a retinut ca elementul material al acestei infractiuni este realizat prin actiunea de folosire de catre inculpata a celor doua inscrisuri false, in privinta carora cunostea ca acestea cuprind mentiuni nereale.

Sub aspectul laturii subiective a infractiunii de uz de fals instanta a retinut ca inculpata a săvârșit fapta cu intenție directă, conform art. 19 al. 1 lit. a din Codul penal din 1969 deoarece, la momentul prezentării înscrisurilor în fața funcționarului băncii, a cunoscut că acestea erau false și prin utilizarea lor a urmărit producerea unor consecințe juridice.

Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnată inculpata pentru fiecare din infracțiunile reținute prin prezenta în sarcina sa, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare pentru faptele săvârșite, limite ce vor fi reduse cu o treime, conform art. 396 alin.10 N.C.p.p., gradul de pericol social concret al faptelor și modul de săvârșire al acestora, circumstanțele personale ale inculpatei care are studii superioare, are un loc de muncă stabil, fiind contabilă, nu are în întreținere copii minori, este necăsătorită, a avut o atitudine partial sinceră pe toată durata procesului penal, recunoscând și regretând faptele comise atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetarii judecatoresti si care nu este cunoscută cu antecedente penale.

Totodată, instanța a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. art. 74 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, cu efectul prev. de art. 76 alin. 1 lit. d, respectiv art. 76 lit. e din Codul penal din 1969, având în vedere că din lipsa antecedentelor penale coroborat cu înscrisurile în circumstanțiere depuse, rezultă că inculpate a avut o bună conduit înainte de săvârșirea infracțiunilor.

Potrivit art.71 C.pen., pe durata executării pedepsei rezultante principale, instanța i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatei, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C.pen.

Întrucât inculpata a folosit la momentul la care a solicitat aprobarea creditului ipotecar, de la persoana vătămată, înscrisuri falsificate, respectiv adeverința de salariu nr.63/22.05.2013 (fila nr. 5 d.u.p) și adeverința nr._/03.05.2013 (filele nr. 6 d.u.p), care conțin mențiuni nereale, în baza art. 580 NCpp., văzând și dispozițiile art.25 alin. 3 NCpp, instanța a dispus anularea totală a înscrisurilor falsificate folosite de inculpată.

În ceea ce priveste latura civilă a cauzei, instanta a retinut ca persoana vătămată B. Comercială Română SA, nu s-a constituit partea civilă în cauză, astfel că a lua act în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat apelul, apelanta-inculpată B. A., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, arătând că se impune reducerea acestei pedepse.

Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:

Curtea apreciază prin raportare la disp. art. 72 VCP că ambele pedepse aplicate inculpatei de către judecătorul fondului, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la înșelăciune,prevăzută de art.20 rap. la art. 215 alin.1,2 și 3 VCP. și pedeapsa de 400 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 VCP, au fost corect individualizate în contextul în care în favoarea inculpatei au fost reținute și disp. arrt. 74 lit. a VCP.

În ceea ce privește judecarea cauzei conform procedurii simplificate, se observă că aceasta a fost urmată în cauză, poziția procesuală sinceră a inculpatei fiind materializată prin reținerea 396 al. 10 NCPP, astfel încât efectele acestei proceduri, constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, și-au găsesc aplicabilitatea în speță.

Față de argumentele anterioare, Curtea opinează că circumstanțele personale favorabile inculpatei a căror incidență în cauză a fost constatată de către prima instanță, și care au fost analizate prin prisma vechilor dispoziții penale, raportat la data faptei, și la legea penală mai favorabilă identificată ca fiind vechiul cod penal, respectiv prin prisma disp. art. 74-76 VCP, și-au găsit de asemenea aplicabilitatea în speță.

Revenind la criticile învederate de apelanta-inculpată, în apelul declarat, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate de judecătorul fondului, Curtea observă că acestea sunt nefondate.

Astfel, Curtea împărtășește opinia primei instanțe, atât cu privire la cuantumul pedepsei de 6 luni închisoare, cât și cu privire la cuantumul pedepsei de 400 lei amendă penală.

La conturarea acestei concluzii, a contribuit natura și gravitatea faptelor comise, împrejurările în care au fost săvârșite, incidența concursului de infracțiuni, împrejurarea că inculpata prin acțiunile sale ilicite a încercat obținerea în mod fraudulos a unui credit bancar, folosind la momentul la care a solicitat aprobarea creditului ipotecar, de la persoana vătămată, înscrisuri falsificate, respectiv adeverința de salariu nr.63/22.05.2013 (fila nr. 5 d.u.p) și adeverința nr._/03.05.2013 (filele nr. 6 d.u.p), care conțineau mențiuni nereale, acționând cu intenție directă calificată prin scopul urmărit, fapta rămânând în faza de tentativă reglementată de dispozițiile art. 20 din vechiul Cod penal, întrucât, deși activitatea infracțională a fost executată în întregime, aceasta nu și-a produs efectul – în speță funcționarii bancari au aflat de caracterul fals al documentelor prezentate și au respins cererea de acordare a creditului bancar, evitându-se astfel prejudicierea persoanei vătămate.

Toate aceste aspecte, așa cum a reținut și judecătorul fondului, au fost de natură să determine stabilirea pedepselor de mai sus.

Nu în ultimul rând, Curtea remarcă că prin modalitatea în care a acționat, inculpate a dat dovadă de o periculozitate sporită dar și de faptul că a premeditat săvârșirea faptelor, ceea ce nu poate reprezenta o circumstanță favorabilă acesteia.

Nu în ultimul rând Curtea consideră că atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpată și care a fost deja valorificată prin aplicarea unori pedepse între limitele reduse cu o treime potrivit procedurii simplificate pentru care a optat aceasta, nu determină în mod automat stabilirea unei pedepse minime sau reducerea acesteia sub această limită, până la limita generală, ca efect al reținerii unor circumstanțe atenuante care și-au găsit aplicabilitatea în speță, în condițiile în care este evident că această recunoaștere nu constituie dovada unui regret profund al inculpatei raportat la faptele comise, ci dorința acesteia de a beneficia de posibilitatea legală de a-i fi aplicate pedepse între limitele reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 NCPP.

Curtea constată că pedepsele aplicate de prima instanță pentru ambele infracțiuni, tentativa la înșelăciune și e uz de fals, se încadrează în limitele prevăzute de lege, astfel încât, cel puțin din acest punct de vedere sunt pedepse legale.

Astfel, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a disp. art. 72 VCP, ceea ce a determinat aplicarea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare.

Mai mult, Curtea observă că circumstanțele personale favorabile inculpatei au fost reținute de către prima instanță, în procesul de individualizare a modalității de executare a pedepsei, prin raportare tot la disp. art. 72 VCP, acesta fiind de altfel motivul pentru care practic inculpata a fost condamnată de către judecătorul fondului, care însă a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatei, se mai cuvine precizat că chiar dacă aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, nu se poate aprecia că aceste aspecte alături de împrejurarea recunoașterii faptelor, sunt de natură să convingă instanța de control judiciar că se impune reducerea cuantumului pedepselor de 6 luni închisoare, respectiv de 400 lei amendă penală, pentru argumentele expuse pe larg în cele de mai sus, în baza cărora s-a apreciat cu referire la corecta individualizare a cuantumului acestor pedepse.

Așadar, Curtea în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-inculpată B. A., împotriva sentinței penale nr. 795/_ a Jud. Sector 3 București.

Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-inculpată B. A., împotriva sentinței penale nr. 795/_ a Jud. Sector 3 București.

În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelanta-inculpată la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelului declarat de aceasta.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2016.

Președinte, Judecător,

P. V. A. C. E. R.

Grefier,

R. D. C.

Red. CER

2 ex. /14.01.2016

Dosar fond nr._ – Jud. Sectorului 3 București

Jud. fond – G.-E. L.