Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 21/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 21/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 21 / A
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2016
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul M. F. împotriva sentinței penale nr. 178 din data de 21.10.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns apelantul-inculpat, personal, în stare de libertate, și asistat de apărătorul ales, avocat Cerceloiu I., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 14.01.2016 emisă de Baroul Teleorman, aflată la fila 8 din dosar, lipsă fiindintimata-parte civilă S.C. C. ROMÂNIA S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-inculpatsolicită emiterea unei adrese către Tribunalul Teleorman pentru a se comunica sentința anterioară prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, precum și toate dosarele în care acesta a fost condamnat, întrucât în fișa de cazier judiciar apare menționată o condamnare din anul 2001 într-o cauză ce s-a aflat pe rol în anul 2002.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că se opune amânării cauzei, fișa de cazier judiciar al inculpatului fiind explicită.
Curtea, după deliberare, respinge ca nefondate, solicitările formulate de apărătorul apelantului-inculpat, apreciind că nu se impune refacerea fișei de cazier judiciar al inculpatului, urmând a lăsa cauza la a doua strigare, pentru a se întocmi un referat din care să rezulte situația executării pedepsei prin care inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns apelantul-inculpat, personal, în stare de libertate, și asistat de apărătorul ales, avocat Cerceloiu I., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 14.01.2016 emisă de Baroul Teleorman, aflată la fila 8 din dosar, lipsă fiindintimata-parte civilă S.C. C. ROMÂNIA S.A.
Curteaaduce la cunoștință apărătorului apelantului-inculpat faptul că a fost întocmit referatul dispus în cauză și îl prezintă și apărătorului apelantului-inculpat și reprezentantului Ministerului Public, pentru a se lua cunoștință de conținutul acestuia.
Curtea,în baza art. 420 alin. 4 rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință apelantului-inculpat faptele care formează obiectul cauzei, precum și împrejurarea că are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul-inculpat, personal,având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 178 din data de 21.10.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, și, rejudecând, să fie schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, urmând a fi înlăturată starea de recidivă, întrucât în data de 20.11.2014 inculpatul a fost reabilitat, iar procesul-verbal de constatare a infracțiunii a fost întocmit în data de 05.12.2014. Totodată, apreciază că în cauză nu este suficientă doar declarația inculpatului, care nu este cunoscător de carte și care a arătat că s-a branșat ilegal la începutul lunii noiembrie 2014.
De asemenea, solicită a se avea în vedere data începerii executării pedepsei anterior aplicată inculpatului, respectiv data de 21.11.2002.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă inculpatului, apreciază că aceasta este noua lege penală.
Totodată, solicită, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat, să fie înlăturat și sporul de pedeapsă aplicat acestuia.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicită ca executarea acesteia să fie suspendată sub supraveghere.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu a săvârșit faptele în stare de recidivă, iar prevederile art. 83 și 90 C.pen. sunt clare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect fiind stabilită pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de fond reținând în mod corect faptul că termenul de încercare ar fi expirat în data de 21.11.2014, iar din datele și lucrările dosarului reiese faptul că inculpatul s-ar fi branșat ilegal la începutul lunii noiembrie 2014. Împrejurarea că procesul-verbal de constatare a fost întocmit în data de 05.12.2014 nu atestă faptul că aceasta ar fi data săvârșirii faptei.
În raport de această împrejurare, apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut starea de recidivă, reținând, de asemenea, și faptul că anterior inculpatul a mai fost cercetat și sancționat pentru același gen de infracțiuni.
Având în vedere toate aceste aspect, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în mod judicios.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul în replică, solicită a se face aplicarea principiului “In dubio pro reo”.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 178/21.10.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art. 43 alin. 5 C.pen., a foat condamnat inculpatul M. F. la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 228 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art. 43 alin. 5 C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. 1 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 3 luni, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a admis acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă S.C. C. România S.A. C. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 9320,97 de lei, reprezentând prejudiciul nerecuperat.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către de stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2376/P/2014 din data de 02.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de folosirea unei instalații clandestine în scopul racordării directe la rețeaua electrică, prevăzută de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, și furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 și 3 C.pen., totul cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esența că, în fapt, inculpatul nu are încheiat contract de furnizare a energiei electrice, iar la începutul lunii noiembrie 2014 s-a branșat ilegal la rețeaua de energie electric, întrucât nu a avut posibilități financiare pentru a cumpăra lemne pentru încălzirea locuinței, curentul electric fiindu-i necesar în gospodărie.
Prin adresa nr._/11.02.2015 emisă de S.C. C. România S.A. ,s-a comunicat că prejudiciul care i-a fost produs de inculpat este de 9320,97 lei, ce se constituie dintr-o componentă de energie electrică în cuantum de 9103,55 lei și alte taxe în cuantum de 217,42 lei, înțelegând să se constituie parte civilă în procesul penal cu această sumă totală.
Mijloacele de probă administrate în vederea dovedirii situației de fapt au fost: procesul-verbal de sesizare din oficiu, nota de constatare NTL, adresa privind stabilirea prejudiciului, declarațiile martorilor și ale inculpatului.
Prin încheierea din data de 20.05.2015 judecătorul de Cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privindu-l pe inculpat.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 05.12.2014, o echipă formată din angajați ai S.C. C. România S.A., însoțită de organele de poliție din cadrul Postului de poliție Scrioaștea, au efectuat un control la locuința inculpatului din ., întrucât acesta nu avea încheiat contract de furnizare a energiei electrice, existând date că sustrage curent electric. Cu ocazia efectuării controlului au fost identificați doi conductori electrici improvizați, de tip branșament, instalați în mod clandestin, care făceau legătura dintre stâlpul rețelei electrice și imobilul inculpatului, prin intermediul cărora era sustrasă energia electrică, aceasta nefiind contorizată în vreun fel. Din cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu precum și din nota de constatare NTL nr._ din 05.12.2014, întocmită de reprezentanții S.C. C. România S.A. a rezultat în mod detaliat activitățile desfășurate la fața locului. În aceste împrejurări, angajații societății furnizoare a energiei electrice au deconectat furnizarea de energie electrică și au ridicat branșamentele montate clandestin, care au fost sigilate cu sigiliul de unică folosință nr.3004756NTL13.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptele comise.
Inculpatul s-a prezentat la instanță și a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Din depozițiile martorilor M. M. și P. F. E. audiați în faza de urmărire penală s-a reținut că inculpatul a fost racordat ilegal la rețeaua de curent electric și a sustras curent electric, fără a avea încheiat contract de energie electrică. Martorii au arătat că au fost de față când reprezentanții S.C. C. România S.A. au constatat existența instalației improvizate prin care inculpatul s-a branșat ilegal la rețeaua de energie electrică stradală prin care era sustrasă energie electrică cu care erau alimentați consumatorii electrici din locuință, construcție ce nu era prevăzută cu contor electric, astfel încât energia electrică consumată nu era înregistrată și nici facturată.
În drept, faptele inculpatului, care în cursul lunii noiembrie 2014, a folosit instalații improvizate, montate clandestin, prin care și-a racordat ilegal imobilul în care locuiește, aflat pe raza comunei Scrioaștea, județul Teleorman, la rețeaua electrică aparținând S.C. C. România S.A. și a sustras astfel energie electrică, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor de folosirea unei instalații clandestine în scopul racordării directe la rețeaua electrică, prevăzută de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, și furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 și 3 C.pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.
La alegerea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., în sensul că a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, determinat de circumstanțele reale ale producerii acesteia, de perseverența inculpatului în săvârșirea acestui gen de fapte (din fișa de cazier judiciar rezultând că a mai fost cercetat pentru astfel de infracțiuni, prin ordonanța nr. 2659/P/2012 din 6.11.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede fiind dispusă scoaterea de sub urmărirea penală pentru infracțiunea privind energia electrică și gazele natural, prevăzută de art. 92 alin. 1 din Legea 123/2012, iar prin ordonanța nr. 1761/P/2014 din 01.10.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede fiind dispusă clasarea pentru infracțiunea privind energia electrică și gazele natural, prevăzută de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, art. 228 alin. 1 și 3, art. 5 și art. 38 alin. 1 C.pen.), dar și de poziția procesuală a inculpatului care s-a prezentat în instanță și a recunoscut faptele comise, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei rezultante ce va fi aplicată acestuia poate fi atins prin aplicarea unor pedepse, orientate către minimul prevăzut de legea penală.
S-a mai reținut că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. 1/07.01.2001 a Tribunalului Teleorman, astfel încât inculpatului nu îi sunt aplicabile dispozițiile privind amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 02.11.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, inculpatul M. F. a declarat apel pe care l-a motivat oral, în ședință, prin apărătorul ales.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 26.11.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
Inculpatul a solicitat admiterea apelului și, pe fond, rejudecând cauza, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în sensul înlăturării stării de recidivă, întrucât în data de 20.11.2014 a fost reabilitat, iar procesul-verbal de constatare a infracțiunii a fost întocmit în data de 05.12.2014, în cauză nefiind suficientă doar declarația sa prin care a arătat că s-a branșat ilegal la începutul lunii noiembrie 2014. De asemenea, inculpatul a solicitat a se avea în vedere data începerii executării pedepsei anterior aplicată, respectiv data de 21.11.2002. Totodată, inculpatul a solicitat ca, urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanță, să fie înlăturat și sporul de pedeapsă care i s-a aplicat. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, inculpatul a solicitat ca executarea acesteia să fie suspendată sub supraveghere.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din data de 14.10.2015, apelantul-inculpat a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a comiterii faptelor pentru care a fost cercetat, astfel că s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen. privind procedura recunoașterii învinuirii, recunoscând faptele în modalitatea în care acestea au fost reținute în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale, nesolicitând administrarea altor mijloace de probă.
Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost cercetat.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, nota de constatare NTL nr._/05.12.2014 emisă de S.C. C. Distribuție S.A. C., adresa nr.__12/11.02.2015 emisă de S.C. C. România S.A. privind stabilirea prejudiciului și declarațiile martorilor Mînăilă M. și Pîndea C., mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de apelantul-inculpat prin care a recunoscut săvârșirea faptelor.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă.
În drept
Curtea constată că faptele reținute în sarcina apelantului-inculpat întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de folosirea unei instalații clandestine în scopul racordării directe la rețeaua electrică, prevăzută de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, și furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 și 3 C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen., motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Analiza motivelor de apel
Individualizarea judiciară a cuantumului și a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță
Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale ale faptei, că apelantul-inculpat a comis fapta de furt de energie electrică prin branșarea ilegală la rețeaua de energie electrică, prejudiciul cauzat fiind într-un cuantum substanțial, de 9.320,97 de lei, nerecuperat până în prezent.
Totodată, referitor la circumstanțele personale ale apelantului-inculpat, din fișa de cazier judiciar a acestuia (aflată la filele 34-35 din dosarul de urmărire penală nr. 2376/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede și la fila 9 din prezentul dosar), Curtea reține că în perioada 2013 - 2014, P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede i-a aplicat inculpatului două sancțiuni administrative pentru săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni, respectiv furt și folosirea unei instalații clandestine în scopul racordării directe la rețeaua electrică, prevăzute de art. 228 alin. 1 și 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012.
Totodată, prin sentința penală nr. 1/07.01.2003 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 2731/06.06.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru comiterea aceluiași tip de infracțiune de furt calificat, acest antecedent penal atrăgând, în prezenta cauză, starea de recidivă postexecutorie, potrivit art. 41 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 43 alin. 5 C.pen.
Astfel, apelantul-inculpat a dat dovadă de o certă perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, prin încălcarea atributelor dreptului de proprietate privată, prin sustragerea de energie electrică.
În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune, pentru inculpat, reținerea vreunei circumstanțe atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 75 C.pen., atitudinea procesuală adoptată de inculpat, de recunoaștere a faptei comise, fiind, de altfel, valorificată, din punct de vedere procesual-penal, la momentul judecării cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Prin urmare, Curtea apreciază că cele două pedepse principale de câte 9 luni închisoare fiecare aplicate de Judecătorie, respectiv într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, de 6 luni închisoare, redus cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 C.pr.pen., apoi majorat cu jumătate, conform art. 43 alin. 5 C.pen. cu referire la art. 79 alin. 3 C.pen., corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de apelantul-inculpat, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale acestuia.
Așadar, Curtea apreciază că Judecătoria a dat deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea reține, având în vedere starea de recidivă postexecutorie în care au fost săvârșite infracțiunile, că singura modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei este privarea de libertate, potrivit art. 60 C.pen., în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 91 C.pen., cu precădere condiția prevăzută de art. 91 alin. 1 lit. b C.pen., având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
Referitor la starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 41 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 43 alin. 5 C.pen., Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.
Prin sentința penală nr. 1/07.01.2003, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 6570/2002, definitivă prin decizia penală nr. 2731/06.06.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, apelantul-inculpat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g și alin. 3 lit. f și art. 276 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2/26.06.2003.
În executarea acestei pedepse apelantul-inculpat a fost arestat preventiv în data de 21.11.2002, fiind liberat condiționat în data de 30.05.2007, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 905 zile închisoare.
Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare se consideră executată în data de 20.11.2009.
Potrivit art. 166 alin. 1 lit. b C.pen., termenul de reabilitare judecătorească pentru pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este de 5 ani, fiind împlinit, conform art. 167 alin. 1 C.pen., în data de 20.11.2014.
Faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite la începutul lunii noiembrie 2014.
În temeiul art. 43 alin. 5 C.pen. cu referire la art. 41 alin. 1 C.pen., există recidivă - postexecutorie - atunci când după ce pedeapsa anterioară a fost considerată ca executată și până la împlinirea termenului de reabilitare judecătorească se săvârșește o nouă infracțiune.
Având în vedere aspectele de fapt și de drept anterior expuse, Curtea constată că în mod corect s-a reținut în sarcina apelantului-inculpat starea de recidivă postexecutorie, întrucât a săvârșit faptele la începutul lunii noiembrie, respectiv după considerarea ca executată, în data de 20.11.2009, a pedepsei de 7 ani închisoare, dar anterior împlinirii, în data de 20.11.2014, a termenului de reabilitare judecătorească.
În același context, Curtea apreciază ca fiind nefondate apărările formulate de apelantul-inculpat în ceea ce privește înlăturarea stării de recidivă postexecutorie, ca urmare a împlinirii termenului de reabilitare judecătorească în data de 20.11.2014, respectiv anterior datei săvârșirii faptelor din prezenta cauză care, în opinia apărării, ar fi data de 05.12.2014 când organele de poliție s-au sesizat din oficiu.
Astfel, Curtea constată că, într-adevăr, potrivit procesului-verbal de sesizare din oficiu (aflat la fila 11 din dosarul de urmărire penală) organele de poliție s-au sesizat din oficiu în data de 05.12.2014.
Însă, în speță, data săvârșirii faptei nu este stabilită în raport de sesizarea din oficiu a organelor judiciare, întrucât acest mijloc de probă nu are rol constitutiv al situației de fapt, ci rol declarativ, așadar, cu efecte retroactive, în sensul că este de natură a confirma o situație de fapt preexistentă. În acest sens, Curtea observă că în procesul-verbal de sesizare din oficiu s-a menționat că în data de 05.12.2014 la locuința inculpatului a fost identificată o instalație clandestină formată din două cabluri electrice, care era racordată direct la rețeaua stradală de distribuție, prin care se sustrăgea energie electrică la locuința inculpatului, astfel că energia consumată nu era înregistrată și nici facturată, locuința nefiind prevăzută cu contor electric.
Referitor la stabilirea datei comiterii infracțiunilor, Curtea apreciază că procesul-verbal de sesizare din oficiu se coroborează cu nota de constatare nr._/05.12.2014 întocmită de către angajați din cadrul S.C. C. Distribuție S.C. C., în calitate de mandatar al S.C. C. România S.A. (notă aflată la filele 13-14 din dosarul de urmărire penală), notă întocmită cu ocazia efectuării prezentării, în data de 05.12.2014, a organelor de poliție la domiciliul inculpatului. Astfel, în mod evident, în nota de constatare sus-menționată sunt prezentate aceleași împrejurări de fapt. Totodată, Curtea constată că situația de fapt prezentată în rechizitoriu, privind data săvârșirii faptelor, este susținută și prin depozițiile martorului Pîndea C. (aflate la filele 28-33 din dosarul de urmărire penală).
Situația de fapt anterior prezentată este susținută întocmai prin depozițiile inculpatului (aflate la filele 16-24 din dosarul de urmărire penală), prin care acesta a declarat în mod explicit faptul că la începutul lunii noiembrie 2014 a montat instalația electrică clandestină direct la rețeaua stradală de distribuție, prin care sustrăgea energie electrică la locuința sa.
Deosebit de relevantă din perspectiva stabilirii datei săvârșirii faptelor de către inculpat sunt adresa nr.__12/11.02.2015 emisă de S.C. C. România S.A., anexa la nota de constatare nr._/05.12.2014, fișa nr. 1120/05.12.2014 de evaluare a energiei electrice consumate și neînregistrate și facturile nr._/12.12.2014 și_/12.12.2014 emise de S.C. C. România S.A. (înscrisuri aflate la filele 36 și 39-42 din dosarul de urmărire penală).
Așadar, din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă că perioada de calcul al prejudiciului produs de inculpat prin săvârșirea celor două infracțiuni este 05.12._14, rezultând, în mod indubitabil, că această perioadă este intervalul de timp în care inculpatul a săvârșit infracțiunea continuă de furt de energie electrică.
În același timp, Curtea reține că în depoziția dată în faza de cercetare judecătorească în primă instanță (aflată la fila 26 din dosarul primei instanțe) inculpatul a precizat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, solicitând judecata în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără a mai avea alte mijloace de probă de solicitat. Inculpatul a mai precizat că este de acord să plătească părții civile suma solicitată.
Așadar, reiese că prin atitudinea sa procesuală constantă de recunoaștere a săvârșirii faptelor și prin exprimarea acordului privind plata despăgubirilor civile în suma solicitată de partea civilă, inculpatul a acceptat, în mod expres, împrejurarea potrivit căreia data săvârșirii faptei este mult anterioară datei de 05.12.2014, din moment ce valoarea prejudiciului produs prin infracțiunile comise a fost calculată pentru perioada 05.12._14.
Rezultă, așadar, în mod cert, că data săvârșirii faptelor se situează - cel puțin - la începutul lunii noiembrie 2014, deci anterior datei de 20.11.2014 când s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească.
Pentru toate aceste motive Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut, în încadrarea juridică a faptelor, starea de recidivă postexecutorie.
Pentru aceleași considerente, Curtea constată că în cauză nu se impune a se proceda, potrivit art. 377 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 386 alin. 1 C.pr.pen., la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, în sensul solicitat de către apărătorul apelantului-inculpat, respectiv prin înlăturarea stării de recidivă postexecutorie.
Analiza celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate
În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.
Astfel, din acest punct de vedere, Curtea reține că în mod just a aplicat prima instanță prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.pen., în sensul obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
De asemenea, independent de motivele de apel anterior analizate, Curtea nu a identificat niciun aspect de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței penale apelate.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că sentința pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat.
Reținând culpa procesuală a apelantului-inculpat, stabilită ca urmare a soluției de respingere a apelului ce va fi pronunțată în cauză, va aplica dispozițiile art. 275 alin. 2 C.pr.pen., în sensul obligării apelantului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat M. F. împotriva sentinței penale nr. 178/21.10.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2016.
Președinte, Judecător,
I. C. C. B.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
18.01.2016 / 2 ex.
Judecătoria Slobozia
Dosar nr._
Judecător Fond: M. M. P.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 18/2016. Curtea... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 22/2016.... → |
|---|
