Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1715/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1715/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1715/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1715/A
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: D. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul N. G.-M. împotriva Sentinței penale nr.1584 din data de 29 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 14 decembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, potrivit art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 15 decembrie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1584 din data de 29 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.35 alin.1, art.41 alin.1, art.43 alin.5, art.75 alin.2 lit.b, art.76 alin.1 din Codul penal, art.396 alin.10 din Codul de procedură penală și art.79 alin.1 și 3 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul N. G.-M. (fiul lui V.-B. și E., născut la data de 05 august 1980 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art.67 alin.2 din Codul penal și art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art.65 alin.1 și 3 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În temeiul art.72 alin.1 din Codul penal, a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 13 iulie 2015 până la data de 24 iulie 2015.
În temeiul art.399 alin.1 din Codul de procedură penală, a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea nr.777/CO/DL din data de 24 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr._/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
În temeiul art.112 alin.1 lit.e din Codul penal și art.16 alin.2 din Legea nr.143/2000, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 lei, obținută din traficul de droguri.
A constatat că drogurile (3 comprimate de metadonă) au fost consumate integral în procesul analizelor de laborator.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr.1169D/P/2014 din data de 03 august 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București) a stabilit următoarea situație de fapt, recunoscută de inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată:
1. La data de 25 februarie 2014, în jurul orei 15:30, colaboratorul „S. V.” (nume de cod) s-a deplasat, împreună cu investigatorul sub acoperire „P. V.” (nume de cod), în zona Splaiul Independenței din sectorul 5 al municipiului București, după ce anterior i s-a efectuat un control corporal, negăsindu-se asupra sa substanțe stupefiante sau psihotrope interzise la deținere și i s-a înmânat suma de 40 lei, pentru a verifica dacă persoanele denunțate de el vindeau droguri.
Lucrătorii din cadrul Serviciului Antidrog au format un dispozitiv de supraveghere în zona respectivă, iar colaboratorul și-a continuat drumul, intrând în curtea imobilului nr.74 și urcând la etajul acestuia, unde s-a întâlnit cu inculpatul N. G.-M., de la care a cumpărat un comprimat de metadonă M5, cu suma de 20 lei.
După încheierea tranzacției, colaboratorul s-a îndreptat spre investigatorul sub acoperire, care îl aștepta în apropiere și i-a predat comprimatul de metadonă cumpărat de la inculpat, care a fost introdus într-un plic sigilat cu sigiliul nr._.
Colaboratorul a fost din nou controlat corporal, ocazie cu care asupra lui nu s-au găsit substanțe interzise de lege la deținere ori alte bunuri care să intereseze cauza.
Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/2014, întocmit de specialiști din cadrul Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, a concluzionat că proba (un comprimat rotund, de culoare albă, ștanțat pe una din fețe cu M5, iar pe verso cu o linie mediană) conținea, ca substanță activă, Clorhidrat de Metadonă (Methadone), menționat în Tabelul nr.II (droguri de mare risc) anexă la Legea nr.143/2000.
Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Această situație de fapt a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului (care a recunoscut săvârșirea faptei); procesul-verbal de redare a înregistrărilor ambientale audio/video; procesul-verbal de consemnare a declarației colaboratorului „S. V.”; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „P. V.”; raportul de constatare tehnico-științifică anterior menționat.
2. La data de 26 februarie 2014, în jurul orei 09:30, colaboratorul „S. V.” (nume de cod) s-a deplasat, împreună cu investigatorul sub acoperire „P. V.” (nume de cod), în zona Splaiul Independenței din sectorul 5 al municipiului București, după ce anterior i s-a efectuat un control corporal, negăsindu-se asupra sa substanțe stupefiante sau psihotrope interzise la deținere și i s-a înmânat suma de 40 lei, pentru a verifica dacă persoanele denunțate de el vindeau droguri.
Lucrătorii din cadrul Serviciului Antidrog au format un dispozitiv de supraveghere în zona respectivă, iar colaboratorul și-a continuat drumul, intrând în curtea imobilului nr.74 și urcând la etajul acestuia, unde s-a întâlnit cu inculpatul N. G.-M., de la care a cumpărat 2 comprimate de metadonă M20, cu suma de 40 lei.
După încheierea tranzacției, colaboratorul s-a îndreptat spre investigatorul sub acoperire, care îl aștepta în apropiere și i-a predat comprimatele de metadonă cumpărate de la inculpat, care au fost introduse într-un plic sigilat cu sigiliul nr._.
Colaboratorul a fost din nou controlat corporal, ocazie cu care asupra lui nu s-au găsit substanțe interzise de lege la deținere ori alte bunuri care să intereseze cauza.
Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/2014, întocmit de specialiști din cadrul Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, a concluzionat că proba (2 comprimate rotunde, de culoare albă, ștanțate pe una din fețe cu M20, iar pe verso cu o linie mediană) conținea, ca substanță activă, Clorhidrat de Metadonă (Methadone), menționat în Tabelul nr.II (droguri de mare risc) anexă la Legea nr.143/2000.
Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Această situație de fapt a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului (care a recunoscut săvârșirea faptei); procesul-verbal de redare a înregistrărilor ambientale audio/video; procesul-verbal de consemnare a declarației colaboratorului „S. V.”; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „P. V.”; procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului din planșe foto de către colaboratorul „S. V.”; raportul de constatare tehnico-științifică anterior menționat.
Cu privire la încadrarea juridică, prima instanță a constatat că faptele inculpatului, care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 25 februarie 2014, a vândut, cu suma de 20 lei, colaboratorului cu nume de cod „S. V.”, un comprimat de Metadonă M5, iar, la data de 26 februarie 2014, a vândut, cu suma de 40 lei, aceluiași colaborator, 2 comprimate de Metadonă M20, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 din Codul penal.
În sarcina inculpatului, a fost reținută, potrivit art.41 alin.1 din Codul penal, starea de recidivă postexecutorie, în raport cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.733/2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2376/2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 - 209 alin.1 lit.e din vechiul Cod penal, din executarea căreia a fost liberat, la termen, în data de 28 august 2013, fără a se fi împlinit termenul de reabilitare.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere, conform art.74 alin.1 din Codul penal, gravitatea infracțiunii (reflectată de împrejurările și modul de comitere - în formă continuată, prin două acte materiale de vânzare), natura drogului traficat (metadonă), cantitatea mică a acestuia (3 comprimate), frecvența mare a acestui tip de fapte, persoana inculpatului (absolvent de 5 clase, necăsătorit, dar având o relație de concubinaj din care s-a născut un copil, care, fiind minor, se află în întreținerea sa, fără ocupație, fără loc de muncă, în vârstă de 35 ani, cu o stare precară de sănătate, cu dependență de heroină și stimulante, dar și cu tratament de substituție cu metadonă), antecedentele lui penale (multiple condamnări pentru infracțiuni de furt calificat) și conduita procesuală al acestuia (caracterizată prin sinceritate încă din faza de debut a urmăririi penale).
Cantitatea mică a drogului vândut a fost reținută, în favoarea inculpatului, conform art.75 alin.2 lit.b din Codul penal, drept circumstanța atenuantă judiciară, căreia i s-a dat eficiență în condițiile art.76 alin.1 din același cod (reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă - închisoarea de la 5 ani la 12 ani).
De asemenea, inculpatului i-a fost acordat beneficiul prevăzut de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală (reducerea cu încă o treime a limitelor de pedeapsă), în considerarea faptului că acesta a optat pentru procedura simplificată de judecată.
Pe de altă parte, față de starea de recidivă postexecutorie, s-a reținut incidența dispozițiilor art.43 alin.5 din Codul penal (cu consecința majorării cu jumătate a limitelor de pedeapsă anterior reduse).
Existența concursului între cauzele de atenuare și de agravare a determinat stabilirea, potrivit art.79 alin.3 din Codul penal, a unor limite de pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare (limita minimă) și 8 ani închisoare (limita maximă).
Ținând seama de criteriile anterior menționate, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, apreciată a fi suficientă pentru îndreptarea acestuia.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 08 octombrie 2015) inculpatul N. G.-M. (printr-o cerere formulată personal).
Cererea de apel a inculpatului (nemotivată) a fost înaintată de prima instanță și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 19 octombrie 2015.
Prin încheierea (definitivă) de la termenul din data de 16 noiembrie 2015, Curtea, în temeiul art.362 alin.2 rap. la art.208 alin.2 și 5 din Codul de procedură penală, a menținut, cu privire la inculpatul apelant, măsura preventivă a controlului judiciar.
Cu ocazia judecării apelului său, inculpatul, fiind în mod expres întrebat, în raport cu dispozițiile art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, nu a dorit să dea o nouă declarație, precizând că își menține poziția procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În dezbaterile de la termenul din data de 14 decembrie 2015 (consemnate în încheierea întocmită la acea dată), inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, a criticat numai individualizarea pedepsei închisorii, solicitând reducerea duratei acesteia și schimbarea modalității de executare într-una neprivativă de libertate.
La cererea inculpatului apelant, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticii formulate de inculpat, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului (necontestat) al cauzei, pe care inculpatul însuși a recunoscut-o ca atare, optând pentru procedura simplificată de judecată.
Astfel, Curtea, făcând o analiză proprie a acelui probatoriu, constată ca fiind dovedite, mai presus de orice îndoială rezonabilă, două acte materiale prin care inculpatul, la datele de 25 februarie 2014 și 26 februarie 2014, conform aceleiași rezoluții infracționale, a vândut aceleiași persoane, mai întâi, un comprimat de metadonă, cu suma de 20 lei, iar, apoi, alte două comprimate din același drog de mare risc, cu suma de 40 lei.
Având în vedere această situație de fapt, dar și condamnarea definitivă anterioară a inculpatului, pentru o infracțiune intenționată, la pedeapsa de 2 ani închisoare, din care a fost liberat la termen în data de 28 august 2013, cu un termen de reabilitare de 3 ani, prevăzut de art.165 din Codul penal, ce nu s-a împlinit, Curtea constată că prima instanță a stabilit, în mod legal, încadrarea juridică, reținând în sarcina acestuia infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 și art.41 alin.1 din Codul penal.
Prima instanță, în urma aplicării corecte a dispozițiilor art.79 alin.3 din Codul penal, prin raportare la circumstanța atenuantă judiciară acordată inculpatului (prevăzută de art.75 alin.2 lit.b din Codul penal) și la beneficiul atras de procedura simplificată de judecată pentru care acesta a optat (reglementat de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală), pe de o parte și, respectiv, la starea de recidivă postexecutorie în care el a săvârșit infracțiunea dedusă judecății (ce atrage incidența dispozițiilor art.43 alin.5 din Codul penal), a calculat în mod corect limitele speciale ale pedepsei aplicabile (un minim de 3 ani și 4 luni închisoare și, respectiv, un maxim de 8 ani închisoare).
În consecință, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită de inculpat nu poate fi coborâtă, în mod legal, sub limita minimă de 3 ani și 4 luni închisoare.
Pedeapsa aplicată de prima instanță, de 3 ani și 6 luni închisoare, este foarte apropiată de limita minimă anterior menționată și nu se justifică a fi redusă (posibil cu cel mult 2 luni închisoare), neexistând argumente pertinente care să contracareze criteriile obiective reținute de prima instanță pentru determinarea duratei acelei pedepse.
Curtea remarcă, în acest context, antecedența penală a inculpatului, în care, potrivit fișei de cazier judiciar (filele 112-113, d.u.p.), se regăsesc patru condamnări definitive, pronunțate pentru infracțiuni de furt calificat, cărora li se adaugă trei amenzi administrative, aplicate, între altele, pentru o faptă de aceeași natură, dar și pentru o faptă de deținere fără drept de droguri de risc, în vederea consumului propriu, împrejurări ce evidențiază posibilități reduse de îndreptare și recuperare socială.
Detenția efectivă este singura modalitate legală de executare a pedepsei aplicate inculpatului, întrucât durata acelei pedepse (imposibil de redus până la cel mult 3 ani închisoare) și starea de recidivă a acestuia (atrasă de o condamnare la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare) nu permit suspendarea sub supraveghere, nefiind îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art.91 alin.1 lit.a și b din Codul penal.
Fără a desconsidera starea precară de sănătate a inculpatului și situația delicată, inclusiv din punct de vedere medical, a membrilor familiei sale (concubina și copilul), ce rezultă din înscrisurile în circumstanțiere prezentate instanței de apel, Curtea menționează că aspectele respective nu pot înfrânge dispozițiile legale citate, care împiedică, în mod absolut, reducerea duratei pedepsei închisorii și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul de el solicitat.
Astfel fiind și întrucât, nici din oficiu, nu se constată vreun motiv de desființare a dispozițiilor din sentința penală atacată, care este legală și temeinică, sub toate aspectele cauzei, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. G.-M..
Întrucât inculpatul se află în culpă procesuală, acesta va fi obligat, potrivit art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecarea apelului său respins.
Conform art.272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant până la prezentarea apărătorului ales al acestuia, va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. G.-M. împotriva Sentinței penale nr.1584 din data de 29 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 65 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-V. G. F. P.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 26 ianuarie 2015
Tribunalul București - jud.V.V.
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 75/2016. Curtea de Apel... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1730/2015. Curtea de... → |
|---|
