Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 46/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 46/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.46/CO
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: A.-E. B.
Grefier: E.-A. N.
**************
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și inculpatul B. S. împotriva sentinței penale nr.241 din data de 02 decembrie 2015, a Tribunalului București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la data de 21 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi și a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.241/F din 2.12.2015, Tribunalul Ilfov – Secția penală a hotărât următoarele:
În baza art. 599 Cod procedură penală raportat la art. 595 Cod procedură penală, văzând și decizia Curții Constituționale nr. 67/2015, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1 / 2014 dată în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis contestația la executare formulată de petentul condamnat B. S. - fiul lui C. și V., născut la data de 28.03.1965, în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.541 din data de 24.02.2015 al Tribunalului București – Secția I-a penală .
A descontopit pedeapsa principală rezultantă de 13 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr.220/2015 a Tribunalului București – Secția I-a penală, astfel cum a rămas aceasta definitivă, și repune în individualitatea lor cele 8 pedepse principale componente, după cum urmează:
1) - pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare aplicată în baza art. 26 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) raportat la art.215 alin.2 și 3 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală (în vigoare până la 01.02.2014) ;
2) - pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare aplicată în baza art. 26 din vechiul Cod penal raportat la art.215 alin.2 și 3 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală;
3) - pedeapsa de 12 ani de închisoare aplicată în baza art.7 alin.1 din legea 39/2003;
4) - pedeapsa de 10 ani și 6 luni de închisoare aplicată în baza art.215 alin.1,2 ,3, 4 și 5 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal;
5) - pedeapsa de 9 ani de închisoare aplicată în baza art.7 alin.1 din legea 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin.2 din legea 39/2003;
6) - pedeapsa de 9 ani de închisoare aplicată în baza art.215 alin.1,2 ,3 și 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și cu aplicarea art. 19 din O.U.G. 43 / 2002;
7) - pedeapsa de 6 ani și 8 luni de închisoare aplicată în baza art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală;
8) - pedeapsa de un an și 6 luni de închisoare aplicată în baza art.11 litera c) din legea 87/1994, cu aplicarea art.13 din vechiul Cod penal;
În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002, a redus pedeapsa principală de 12 ani de închisoare aplicată în baza art.7 alin.1 din legea 39/2003, la noul maxim special, în cuantum de 2 ani și 6 luni de închisoare, în conformitate cu art. 367 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002.
În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002, a redus pedeapsa principală de 10 ani de închisoare aplicată în baza art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal, la noul maxim special, în cuantum de 2 ani și 6 luni de închisoare, în conformitate cu art. 244 alin.1 și 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002 .
În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002, a redus pedeapsa principală de 9 ani de închisoare aplicată în baza art.7 alin.1 din legea 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin.2 din legea 39/2003, la noul maxim special, în cuantum de 2 ani și 6 luni de închisoare, în conformitate cu art. 367 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002 .
În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002, a redus pedeapsa principală de 9 ani de închisoare aplicată în baza art. 215 alin.1,2,3 și 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.19 din O.U.G. 43/2002, la noul maxim special, în un cuantum de 2 ani și 6 luni de închisoare, în conformitate cu art. 244 alin.1 și 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002 .
În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002, a redus pedeapsa principală de 6 ani și 8 luni de închisoare aplicată în baza art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, la noul maxim special, în un cuantum de 2 ani și 6 luni de închisoare, în conformitate cu art. 244 alin.1 și 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002 .
În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, văzând și decizia Curții Constituționale nr. 67/2015 a constatat că nu se impune reducerea celorlalte 3 pedepse mai sus indicate, respectiv pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare aplicată în baza art. 26 din vechiul Cod penal raportat la art.215 alin.2 și 3 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală , pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare aplicată în baza art. 26 din vechiul Cod penal raportat la art.215 alin.2 și 3 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 din vechiul C.p.p. și pedeapsa de un an și 6 luni de închisoare aplicată în baza art.11 litera c) din legea 87/1994, cu aplicarea art.13 din vechiul Cod penal .
În baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art.39 alin.1 lit. b din noul Cod penal a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, cea de 2 ani și 6 luni de închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din celelalte 7 pedepse mai sus indicate, reduse sau nereduse, după caz (e vorba despre cele 6 pedepse a câte 2 ani și 6 luni de închisoare precum și pedeapsa de un an și 6 luni de închisoare), în final petentul condamnat B. S. urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de 8 (opt) ani de închisoare .
În baza art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 litera a), b) și g) din noul Cod penal, după executarea pedepsei principale rezultante de 8 (opt) ani de închisoare, mai sus indicată .
A menținut pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 litera a), b) și g) din noul Cod penal, pe durata executării pedepsei principale rezultante de 8 (opt) ani de închisoare, mai sus indicată
În baza art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, a dedus, din pedeapsa principală rezultantă de 8 ani de închisoare (mai sus indicată), aplicată petentului condamnat B. S., durata deja executată, inclusiv în stare de reținere sau de arest preventiv, respectiv de la 28.06.2006 la 22.07.2006 și de la 16.09.2008 la zi .
La rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.541 din data de 24.02.2015 al Tribunalului București – Secția I-a penală și emiterea de către Tribunalul Ilfov a unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru pedeapsa principală rezultantă de 8 (opt) ani de închisoare, aplicată petentului condamnat B. S. prin prezenta sentință, precum și pentru pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 litera a), b) și g) din noul Cod penal, aplicată pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 8 ani de închisoare, mai sus indicate, precum și pentru pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 litera a), b) și g) din noul Cod penal, pe durata executării pedepsei principale rezultante de 8 ani de închisoare, mai sus indicate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov – Secția Penală la data de 05.08.2015 sub nr._, petentul - condamnat B. S. a formulat contestație la executare împotriva pedepsei rezultante de 13 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.220/10.02.2015 rămasă definitivă prin necontestare, în baza căreia s-a emis MEPI nr.541/24.02.2015 al Tribunalului București.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.598 alin.1 lit d) Cod procedură penală, conform deciziei nr.67/2015 a Curții Constituționale a României, solicitând reducerea la jumătate a limitelor tuturor pedepselor ce i-au fost aplicate, prin reținerea art. 19 din legea 682/2002 . În acest sens, petentul a arătat că, în fapt, în anul 2008 a denunțat la Direcția Națională Anticorupție București mai multe persoane care au comis fapte de evaziune fiscală, spălare de bani și înșelăciune, formându-se dosarele nr._/3/2008 (dosar care s-a finaliza cu condamnarea celor implicați), nr._/3/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București, nr._/3/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București, dosar nr._/3/2014 al Tribunalului București și nr._ al Judecătoriei Sibiu .
În susținerea cererii, petentul a solicitat emiterea unei adrese către D. București pentru a se confirma cele menționate de acesta.
Instanța a constatat că petentul condamnat B. S. se află în prezent în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.541/2015 al Tribunalului București, Secția I-a penală (filele 20 – 21 la dosar), mandat ce cuprinde 8 pedepse contopite.
1. În primul rând, prezenta instanță a constatat că publicarea în Monitorul oficial al României a deciziei Curții Constituționale nr. 67/2015 are ca efect juridic obligația (tuturor) instanțelor de a da eficiență art. 19 din legea nr.682/2002 în toate cazurile în care, până la rămânerea definitivă a unei sentințe de condamnare, inculpatul respectiv are calitatea de martor-denunțător într-un alt dosar, indiferent de gravitatea infracțiunii pentru care respectivul inculpat (devenit ulterior martor – denunțător într-un alt dosar…) a fost condamnat și indiferent dacă data publicării în Monitorul oficial al României a deciziei Curții Constituționale nr. 67/2015 este sau nu ulterioară datei la care hotărârea de condamnare (a inculpatului respectiv) a rămas definitivă . Dacă data publicării în Monitorul oficial al României a deciziei Curții Constituționale nr. 67/2015 este ulterioară datei la care hotărârea de condamnare (a inculpatului respectiv) a rămas definitivă (astfel cum este cazul în speță, toate cele 8 pedepse aplicate condamnatului B. fiind anterioare datei publicării în Monitorul oficial al României a deciziei Curții Constituționale nr. 67/2015), pentru respectivul condamnat decizia Curții Constituționale nr. 67/2015 reprezintă o cauză legală de micșorare a pedepsei, intervenită în timpul executării pedepsei ; prin urmare, invocarea în timpul executării pedepsei a deciziei Curții Constituționale nr. 67/2015 este o situație ce se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 litera d) din Codul de procedură penală.
2. În al doilea rând, din perspectiva teoretică mai sus prezentată, s-a constatat că prin sentința penală nr.220/10.02.2015, rămasă definitivă prin necontestare, în baza căreia s-a emis M.E.P.I. nr.541/24.02.2015 al Tribunalului București, Secția I-a penală (mandat în curs de executare în ceea ce-l privește pe petent), inculpatul B. S. nu a beneficiat de aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002, deoarece la data la care s-a dat sentința penală nr.220/10.02.2015 a Tribunalului București, Secția I-a penală, evident că nu fusese publicată decizia Curții Constituționale nr. 67/2015 (aceasta a fost publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 185 din 18 martie 2015).
Prin urmare, la acest moment este obligația prezentei instanțe ca, pe calea prezentei contestații la executare, în măsura în care se impune, să dea eficiență art. 19 din legea nr.682/2002 (și) în ceea ce îl privește pe condamnatul B. S..
3. În al treilea rând, instanța a constatat că chiar D.N.A. confirmă faptul că la data de 08.11.2008 inculpatul B. S. a formulat un denunț împotriva numitului H. D., denunț care ,,s-a concretizat” prin trimiterea în judecată a acestuia din urmă la data de 09.04.2009 (fila 65 la dosar) . Prin urmare, condamnatul B. S. este, teoretic, în situația de a beneficia de aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002, văzând și decizia Curții Constituționale nr.67/2015.
În plus, verificând cele 4 sentințe prin care petentul a fost condamnat la cele 8 pedepse contopite prin sentința penală nr.220/10.02.2015 a Tribunalului București, Secția I-a penală (cele 4 sentințe se află la filele 156-252, 256-279 și 285-313 la dosar), s-a constatat că toate cele 4 sentințe au rămas definitive după data de 08.11.2008, dată la care inculpatul B. S. a formulat denunțul mai sus indicat ; prin urmare, teoretic vorbind, condamnatul B. S. este în situația de a beneficia de aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002 cu privire la toate cele 8 pedepse evidențiate în M.E.P.I. nr.541/24.02.2015 al Tribunalului București, Secția I-a penală (mandat în curs de executare în ceea ce-l privește pe condamnat).
4. În al patrulea rând, instanța a verificat în ce măsură, în concret (în mod ,,practic”…) condamnatul B. S. este în situația de a beneficia de aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002 cu privire la toate cele 8 pedepse evidențiate în M.E.P.I. nr.541/24.02.2015 al Tribunalului București, Secția I-a penală. Aceasta înseamnă că instanța, în baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, urmează să verifice care dintre cele 8 pedepse mai sus amintite (toate sunt aplicate înainte de 01.02.2014) depășesc maximul special prevăzut de legislația echivalentă în vigoare după 01.02.2014, redus la jumătate (deoarece asta înseamnă în concret aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002 în speță).
Și, verificând care dintre cele 8 pedepse mai sus amintite depășesc maximul special prevăzut de legislația echivalentă în vigoare după 01.02.2014, redus la jumătate, prezenta instanță a constatat că 5 dintre cele 8 pedepse mai sus amintite depășesc maximul special prevăzut de legislația echivalentă în vigoare după 01.02.2014 redus la jumătate. Prin urmare, instanța a redus cuantumul celor 5 pedepse (care depășesc maximul special prevăzut de legislația echivalentă în vigoare după 01.02.2014, maxim redus la jumătate) la noul maxim special (redus la jumătate, conform art. 19 din legea nr.682/2002).
Sentința a fost contestată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție pentru motive de nelegalitate și netemeinicie învederate oral prin reprezentanta sa care se găsesc consemnate in extenso în practicaua prezentei hotărâri.
În urma efectuării propriului demers analitic asupra datelor cauzei, Curtea constată că în concluziile procurorului de ședință de la data dezbaterii contestației 29.10.2015, acesta a invocat incidența dispozițiilor art.599 alin.5 Cod penal, conform cărora cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări. În acest sens, remarcăm că aceleași apărări, motiv și temei legal au fost invocate de aceeași persoană în altă cauză penală definitiv soluționată, astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței penale 1609/01.10.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015 al Tribunalului București (atașată la prezenta cauză), definitivă la 12.10.2015. la respingerea respectivei contestații s-a motivat, în mod corect, că o astfel de contestație la executare privind aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, având în vedere decizia nr.67/2015 a Curții Constituționale, nu poate fi admisă. De altfel, contestatorul condamnat B. S. nu a declarat contestație împotriva acestei hotărâri, dar a formulat î paralel mai multe contestații la executare pe rolul Tribunalului București și Tribunalului Ilfov, având același obiect.
Or, judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra excepției ridicată de procuror, cu toate că fiind o excepția dirimantă trebuia analizată prioritar oricărei alte examinări.
Prin urmare, evaluarea temeiniciei contestației devenea superfluă.
Pe cale de consecință, Curtea, constatând incidența dispozițiilor art.599 alin.5 Cod procedură penală, respectiv inadmisibilitatea contestației formulate de condamnatul B. S., va admite contestația formulată de P., desființând sentința penală contestată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.599 Cod procedură penală, rap.la art.597 Cod procedură penală, admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr.241/F/02.12.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Penală.
Desființează sentința penală contestată și pe fond rejudecând:
În baza art.599 alin.5 Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul – contestator B. S..
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare pentru faza contestației rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2016.
Președinte,
A. E. B. Grefier,
E. - A. N.
Red.A.E.B./03.02.2016
Tehnored.V.D./5 ex./05.02.2016
T.Ilfov – jud.R.M.R.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
