Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 10/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 10/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 10/CO
Ședința publică din data de 17.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Departamentul Național Anticorupție, a fost reprezentat de domul procuror E. A..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul G. S. împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul – inculpat G. S., personal și asistat de apărător ales, avocat A. D., care depune împuternicire avocațială nr._/17.02.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea procedează la legitimarea contestatorului – inculpat, care prezintă CI . nr._, eliberată de SPCEP S2 biroul nr. 2 la 23.08.2007 și care aduce la cunoștința instanței că domiciliul actual al acestuia este în București, .. 36, ., ..
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al contestatorului – inculpat arată că a formulat contestație, în temeiul art. 206 Noul cod de procedură penală, împotriva încheierii din 05.02.2014, prin care Tribunalul București, ca instanță de fond, examinând măsura restrictivă de libertate luată față de inculpat, a constatat încetarea de drept a acesteia și, în aplicarea dispozițiilor tranzitorii, respectiv art. 16 din Legea nr. 255/2013, a luat măsura controlului judiciar față de inculpat. Apreciază că dispoziția instanței de fond este neconformă nu numai cu situația de fapt, dar și cu tratamentul sancționator al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și inclusiv cu exigențele de ordin procesual prevăzute de art. 202 alineat 1, 3 Noul cod de procedură penală. Solicită să se constate că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu presupune în actuala reglementare un regim sancționator mult mai blând, respectiv art. 244 alineatul 2 Cod penal, care prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Precizează că, în egală măsură, infracțiunea de aderare la un grup de criminalitate organizată, reglementată anterior de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în prezent art. 367 Noul cod penal, are, de asemenea, limitele de pedeapsă de la 1 la 5 ani, împrejurări cu caracter obiectiv de care instanța ar fi trebuit să țină seama la momentul pronunțării.
Pe de altă parte, solicită să se observe că, potrivit art. 202 alineat 3 Noul cod de procedură penală, măsura trebuie să aibă un caracter proporțional cu natura și gravitatea învinuirilor aduse inculpatului, înțelegând prin caracter proporțional durata acestei măsuri. Arată că măsura este excesiv de veche, în opinia sa nu se încadrează în această măsură de proporționalitate, având în vedere că a fost dispusă în urmă cu cinci ani. Arată că măsura obligării de a nu părăsi țara a fost luată în faza de urmărire penală, respectiv în anul 2009. În acest interval de timp urmărirea penală s-a finalizat, cauza a fost trimisă instanței de fond, au fost parcurse mai multe etape, având în vedere că unii dintre inculpați au recunoscut acuzațiile aduse, conforma art. 3201 Cod procedură penală, apoi a fost declinat dosarul unui alt judecător, având loc un adevărat periplu procesual.
Totodată, solicită ca instanța să observe că, în interpretarea și aplicarea fermă și literală a art. 202 alin.1 Cod procedură penală, se impune ca măsura restrictivă de libertate să aibă în vedere natura faptei, împiedicarea inculpatului de a săvârși noi infracțiuni, prezența inculpatului la instanță și buna desfășurarea procesului penal.
Prin urmare, arată că trebuie analizat comportamentul procesual al inculpatului, dorința acestuia de a participa la lămurirea cauzei sub toate aspectele. Învederează că inculpatul a fost prezent și pentru că a fost luată în privința acestuia măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza căreia avea obligația de a se prezenta la toate termenele și la solicitarea organului judiciar, dar, pe de altă parte vârsta, gradul ridicat de integrare socială, gradul ridicat de conștientizare a gravității învinuirilor ce i-au fost aduse sunt argumente de ordin personal, care au determinat prezența inculpatului la toate termenele de judecată.
Arată că, deși aceasta este o cauză cu foarte mulți inculpați, doar față de doi inculpați s-a menținut această măsură.
Față de toate considerentele anterioare, solicită admiterea contestației și, pe cale de consecință, casarea încheierii din 05.02.2014 și revocarea măsurii controlului judiciar, constatând că aceasta nu este justificată.
În subsidiar, în condițiile în care instanța consideră că este necesară menținerea unor obligații, solicită aplicarea dispozițiilor alineatului 1 art. 211 Cod procedură penală, care permit persoanei față de care se ia măsura să nu aibă interdicția de a depăși o anumită rază teritorială, ci doar să se prezinte periodic la organul de supraveghere și instanța de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii instanței de fond, ca legală și temeinică, arătând că aceasta a fost dată cu respectarea cerințelor legale. În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil, invocată de apărătorul contestatorului, arată că aceasta s-a datorat și complexității cauzei, fiind vorba de 36 de participanți, precum și faptului că instanța de fond a administrat în mod activ probele din cursul urmăririi penale.
Cu privire la proporționalitatea măsurii preventive, apreciază că măsura controlului judiciar luată de instanța de fond față de inculpatul G. S. respectă exigențele legale pentru atingerea scopului măsurilor preventive.
Contestatorul G. S., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită revocarea măsurii preventive luate față de acesta.
CURTEA
Deliberând asupra contestație de față, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 05.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ 9*, în baza art. 214 N.Cpp s-a luat față de inculpatul G. S. măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 215 al. 1 și 2 N.C.p.p., pe durata măsurii, inculpatul G. S. va respecta următoarele obligații:
-se va prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-va informa de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
-se va prezenta la organul de poliție competent teritorial, desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
-nu va părăsi țara decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura controlului judiciar va fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive.
În baza art. 214 N.C.p.p. s-a luat față de inculpatul M. S. măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 215 al. 1 și 2 N.C.p.p. pe durata măsurii inculpatul M. S. va respecta următoarele obligații:
-se va prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
-va informa de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței
-se va prezenta la organul de poliție competent teritorial desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat
-nu va părăsi țara decât cu încuviințarea prealabilă a instanței
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea - credință a obligațiilor ce îi revin măsura controlului judiciar va fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive,
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că față de inculpatul G. S. a fost dispusă măsura obligării de a nu părăsi țara, inculpatul fiind trimis în judecată - în stare de libertate - pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune și obținerii directe de beneficii financiare, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
Potrivit art. 16 alin. 2 Legea nr. 255/2013, în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea ori cea a obligării de a nu părăsi țara, aflată în curs de executare, se menține până la termenul de judecată acordat în cauză, când instanța poate lua împotriva inculpatului oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă.
Analizând cererea pusă în discuție din oficiu, respectiv luarea măsurii controlului judiciar, în raport de criteriile prevăzute de art. 202 C.p.p., instanța a constatat că și în prezent este îndeplinită condiția existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat, având în vedere, în acest sens, probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.
Implicarea inc. G. S. (și a inc. M. S.) în activitatea societăților ., Casanova G. SRL și Wild Rose Metal SRL a fost susținută în mod rezonabil de declarațiile inc. Oglindă D. și B. S., date în cursul urmăririi penale, precum și de conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cursul anului 2008.
În ceea ce privește proporționalitatea măsurii controlului judiciar cu gravitatea acuzațiilor aduse celor doi inculpați, Tribunalul a reținut că activitatea infracțională este una extrem de amplă și de o gravitate sporită, modalitatea de comitere apărând a fi una extrem de elaborată și implicând un număr mare de persoane, condiții în care au fost apreciate ca îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 C.p.p.
S-a reținut că măsura controlului judiciar în condițiile obligațiilor enumerate de art. 215 al. 1 C.p.p., la care s-a adăugat obligația de a nu părăsi teritoriul României, ce exista și în precedent, este rezonabilă și proporțională, întrucât implică restricții minime ale dreptului de circulație, inculpatul neinvocând nici în prezent și nici anterior împrejurări care ar impune imperativ deplasarea sa în străinătate.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul G. S., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de contestație, inculpatul a susținut, în esență, că măsura controlului judiciar este disproporționată raportat la intervalul de timp scurs de la data luării inițiale a obligării de a nu părăsi țara și la modificările legislative care, pentru faptele de natura celor de care este acuzat, prevăd o pedeapsă de maxim 5 ani închisoare.
Contestatorul-inculpat a făcut trimitere și la stadiul procesual, precum și la conduita sa procesuală corespunzătoare în tot acest interval, concluzionând că nu se justifică dispunerea controlului judiciar, iar în subsidiar, că nu este necesară instituirea unei interdicții de a părăsi țara.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 și art. 206 C.pr.pen., Curtea apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Măsura preventivă a controlului judiciar dispusă în speță este legală și satisface toate exigențele de proporționalitate și necesitate prevăzute de art. 202 C.pr.pen.
Inculpatul G. S. a fost trimis în judecată pentru suspiciunea comiterii infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003 și art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplic art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969.
În fapt, s-a reținut că inculpații G. S. alături de M. S. și C. G. A. au constituit un grup infracțional organizat și, prin preluarea faptică a ., ., . SRL, alături de alte activități infracționale, au sprijinit gruparea infracțională „R. Company”, inducând și menținând în eroare societățile de leasing finanțatoare, prin efectuarea unor operațiuni de achiziție fictivă, în sistem leasing, a unui număr de 9 utilaje în valoare de 1.453.310 €, având ca furnizor ., punând, totodată, la dispoziția grupării utilaje de construcții proprii marca „Volvo”, având aplicate serii nereale, pentru a fi folosite în cadrul activităților de vizionare organizate la furnizor de către societățile de leasing.
Inculpatul G. S. s-a folosit de cunoștințele sale și a falsificat bilanțurile contabile ale firmelor controlate de inculpatul M. S., astfel încât acestea să fie eligibile pentru finanțare de către firmele de leasing. De asemenea, așa cum a rezultat din probele existente la dosar, inculpatul G. S. este semnatarul de fapt al contractelor de leasing pentru . și . SRL, cu toate că în contractele respective sunt menționate alte persoane, toate aceste acțiuni fiind întreprinse premeditat, astfel încât autorii reali ai înșelăciunilor să nu poată fi identificați.
Faptele astfel reținute continuă să fie incriminate de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, regăsindu-se în dispozițiile art. 367 alin. 1 și art. 244 alin. 1, 2 C.pen.
Sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., existând indicii temeinice, ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiuni, cât și cele prevăzute de art. 211 alin. 2 coroborat cu art. 202 alin. 1 C.pr.pen. Sub acest ultim aspect, similar tribunalului, Curtea apreciază că măsura controlului judiciar este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, respectiv prezența inculpatului la judecată și realizarea în condiții optime a tuturor actelor de procedură impuse de legea nouă. În plus, în contextul naturii faptelor de care este acuzat, se justifică încă temerea că perspectiva, cel puțin teoretică, a aplicării unor sancțiuni penale l-ar putea determina pe inculpat să încerce să se sustragă de la judecarea cauzei.
Critica inculpatului-contestator referitoare la caracterul disproporționat al măsurii preventive față de durata totală a restricției procesuale ce i-a fost anterior impusă și de regimul sancționator al faptelor comise în noua lege penală este neîntemeiată.
Consecințele reducerii limitelor legale de pedeapsă asupra situației concrete a inculpatului urmează a fi evaluate exclusiv cu ocazia judecății în fond, neavând o relevanță particulară în actualul cadru procesual.
Din perspectiva legalității măsurii preventive dispuse, este suficientă constatarea existenței incriminării faptelor și în legea penală nouă, alături de stabilirea unor limite moderate de pedeapsă, ce permit luarea oricărei măsuri preventive, chiar și a celei mai severe. În plus, aparenta implicare a inculpatului G. S. într-o structură infracțională organizată, orientată spre comiterea repetată a unor fapte de înșelăciune, relevă o gravitate a acțiunilor sale suficient de însemnată pentru a justifica impunerea unor obligații procesuale destinate bunei desfășurări a procesului.
Pe de altă parte, datele personale ale inculpatului nu sunt remarcabil pozitive și nu oferă garanții adecvate că acesta va respecta toate obligațiile ce derivă din calitatea sa procesuală. Curtea reține, sub acest aspect, împrejurarea că inculpatul are antecedente penale pentru fapte de evaziune fiscală, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr. 1779/27.09.2007 a Judecătoriei Focșani.
În fine, controlul judiciar este cea mai puțin restrictivă dintre măsurile ce ar putea fi dispuse în cursul judecății, caracteristică ce lipsește de o relevanță deosebită durata totală de timp în care inculpatul a fost supus restricției procesuale prevăzute de art. 1451 de Codul de procedură penală din 1968 (respectiv începând cu data de 24.11.2009). O atare durată a restricției procesuale este rezonabilă raportat la complexitatea extrem de ridicată a cauzei și la stadiul avansat al procedurii.
Pe de altă parte, este justă observația tribunalului că, până la acest moment, inculpatul nu a învederat împrejurări de natură a face necesară deplasarea sa în străinătate, astfel încât menținerea interdicției de a părăsi teritoriului țării este legitimată în continuare de imperativul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 206 și art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul G. S. împotriva încheierii de ședință din data de 05.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul G. S. împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
S. C. I. D.
Red./th.red. S.C.
Dact.EA-3 ex/14.03.2014
| ← Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
