Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 338/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 338/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 338/C
Ședința publică de la 10 iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. M.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București – reprezentat de procuror F. D..
Pe rol, pronunțarea asupra contestației formulată de inculpatul S. A. împotriva încheierii din data de 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 7 iulie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit data pronunțării pentru astăzi, 10 iulie 2015 când, in aceiași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 25.06.2015 a Tribunalului București pronunțată în dosarul penal nr._ 15 în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv față de inculpatul S. A. [fiul lui Ș. și C., născut la data de 11.11.1993 în România, municipiul București, CNP_, față de care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 422/UP/29.10.2014, emis de Tribunalul București în dosar nr._/3/2014] și a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr.3807/P/2014 din data de 19.02.2015 P. de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. A., pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la omor calificat asupra unui membru de familie, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1) - art. 189 alin. 1) lit. d) și f) Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1) Cod penal, și a trei infracțiuni de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - art. 234 alin. 1) lit. a) și d) Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în seara zilei de 27.10.2014, în jurul orelor 22:00, în timp ce se afla în imobilul situat în mun. București, ., sector 2, inculpatul S. A. a aplicat numeroase lovituri cu un cuțit, cu intensitate mare și în zone vitale, mamei sale, S. C., concubinului mamei sale, Zotalis C., și bunicii sale, M. Ștefanida, în scopul de a-i deposeda pe aceștia de sume de bani.
Astfel, persoana vătămată S. C. a fost înjunghiată în regiunea latero-toracică stângă, persoana vătămată Zotalis C. a fost tăiată în zona capului și a feței, iar persoana vătămată M. Ștefanida a fost tăiată în regiunea facială și latero-cervicală.
În timpul agresiunii, inculpatul a amenințat persoanele vătămată că le va omorî dacă acestea nu îi vor remite bani.
După sustragerea unei sume de bani (aprox. 500 de lei) aparținând persoanei vătămate M. Ștefanida, inculpatul a luat și două telefoane mobile, marca Nokia cu nr. de apel_, aparținând persoanei vătămate Zotalis C., și respectiv marca Samsung cu nr. de apel_, aparținând persoanei vătămate S. C., și a plecat din imobil.
Examinând legalitatea si temeinicia starii de arest preventiv a inculpatului S. A. în condițiile art.208 alin.4 C.pr.pen. Tribunalul a constatat ca temeiurile avute in vedere la momentul luării măsurii arestării preventive ca si cele de la ultima verificare a legalității si temeiniciei menținerii aceste măsurii subzista, impunându-se si in continuare privarea inculpatului de libertate.
Astfel, analizând probele administrate in dosarul de urmărire penala, prin prisma existenței sau nu a probelor avute în vedere de judecătorul de drepturi si libertăți la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat ca fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 223 Cod proc.pen. referitoare la existența probelor privind săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală avându-se în vedere în acest sens: procesul-verbal de cercetare la fața locului, actele medicale privindu-le pe victimele, declarațiile persoanelor vătămate S. C., Zotalis C. și M. Ștefanida, declarațiile martorilor S. Ș., I. M. și I. M. declarațiile inculpatului, de recunoaștere a săvârșirii faptelor, raportul de constatare criminalistică nr. 587.328 din 11.11.2014, procese-verbale de transcriere convorbiri telefonice, raportul de expertiză medico-legală nr. A_ din 08.01.2015 și raportul de expertiză medico-legală nr. A_ din 08.01.2015.
De asemenea, tribunalul a constatat faptul că a subzistat la momentul luării măsurii arestării preventive si cerința minimului pedepsei cerute de lege, infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului fiind sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
În ceea ce privește necesitatea ca acesta să fie în continuare privat de libertate, în scopul înlăturării unui pericol pe care acesta, aflat în libertate, l-ar prezenta pentru societate, judecătorul a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea deosebită a activității infracționale pretins desfășurate de către inculpat, în parte îndreptate împotriva celei mai importante valori sociale ocrotite de legislația penală, și anume viața, potrivit indiciilor temeinice, acesta acceptând, dacă nu, urmărind, producerea decesului mamei sale. Inculpatul, cu aceeași ocazie, s-a manifestat violent față de trei persoane, dintre care două rude apropiate, rănindu-le cu un cuțit, în cazul victimei S. C., leziunile suferite punându-i în primejdie viața.
Reținând că în cauză exista probe suficiente din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis in judecata, ca acesta au prezentat si prezintă un pericol real pentru ordinea publica, tribunalul a apreciat ca se impune in continuare menținerea privării de liberate sub forma arestului preventiv, si nu se pot asigura garanțiile unui proces echitabil prin alte masuri mai ușoare.
Totodată, tribunalul a apreciat că perioada scursă de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu a depășit un termen rezonabil care să justifice prin ea însăși punerea în liberate a inculpatului așa cum acesta apare din interpretarea CEDO, si nici nu a atins limita maxima prevăzuta de lege pentru menținerea arestării preventive a unei persoane in timpul judecații in prima instanța, așa cum apare reglementata in art. 239 C.p.p..
Constatând, așadar, ca măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusa in condițiile cerute de lege, ca nu exista cauze care sa împiedice tragerea la răspundere penala, este proporționala cu gravitatea presupuselor fapte săvârșite, fata de toate circumstanțe reale ale faptelor si personale ale inculpatului, tribunalul a apreciat, ca, cel puțin in momentul actual, nu este suficienta pentru realizarea unei bune desfășurări a procesului penal luarea unei alte masuri preventive mai ușoare.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul.
Contestația nu a fost motivată în scris, în expunerea orală a căii de atac susținându-se, în esență, că măsura nu se mai impune în cauză raportat la intervalul de timp în care inculpatul a fost privat de libertate în cauză.
Analizând contestația formulată, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 208 rap. la art. 207 al. 4 Cpp, atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin, instanța dispune prin încheiere menținerea acestei măsuri.
În mod corect judecătorul din cadrul Tribunalului București a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 223 al. 2 Cpp, existând probe din care reiese suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, conform celor reținute succesiv de judecători la momentul luării și apoi ale prelungirii măsurii arestării preventive precum și cel al menținerii acesteia, mijloacele de probă reținute în acest sens fiind enumerate în cuprinsul încheierii contestate. De altfel, inculpatul s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut vinovăția sa cu privire la faptele deduse judecății, solicitând judecarea conform procedurii recunoașterii învinuirii.
Cu referire la subzistența unei stări de pericol pentru ordinea publică, în mod întemeiat s-a avut în vedere în primul rând gravitatea faptelor, rezultând atât din natura lor - infracțiuni contra persoanei, inclusiv contra vieții, precum și din circumstanțele concrete ale comiterii acestora, astfel cum se conturează la acest moment (prin folosirea unui obiect apt de a produce o vătămare gravă, asupra mai multor persoane, inclusiv membri de familie, la domiciliu inculpatului), toate aceste circumstanțe demonstrând pericolul prezentat de acesta.
În plus, Curtea apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului și prin prisma unui alt scop prev. de art. 202 al. 1 Cpp, respectiv buna desfășurare a procesului penal, ținând cont de stadiul procesual, respectiv înainte de demararea cercetării judecătorești. Având în vedere că este posibilă audierea în cauză a persoanelor vătămate, persoane cu legături cu inculpatul, prin punerea în libertate a acestuia există posibilitatea influențării declarațiilor acestora, motiv pentru care instanța consideră că singura măsura aptă să asigure buna derulare a procesului în continuare este arestul preventiv.
Față de toate acestea, în mod corect s-a reținut că temeiurile avute în vedere la arestare se menține și s-a dispus menținerea acestei măsuri preventive astfel că instanța va respinge contestația formulată împotriva încheierii din data de 25.06.2015 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 206 rap. la art. 208 al. 4, 207 al. 4 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. A. împotriva încheierii din data de 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul penal nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă inculpatul la 230 lei cheltuieli judiciare către stat din care 130 lei onorariu apărător desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2015.
PREȘEDINTE,
C. M. M.
GREFIER,
G. A. I.
Red./Dact. MCM
19.08.15 2 ex.
Jud. fond: A. V., Trib. B..
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 117/2015.... → |
|---|
