Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 388/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 388/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 388/CO
Ședința publică de la 14.07.2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. E. B.
Grefier: V.-V. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol soluționarea contestației formulate de condamnatul Ș. T., împotriva sentinței penale nr. 1140 din data de 19.11.2014 pronunțate de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde contestatorul-condamnat, personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător ales C. R. cu împuternicire avocațială . nr._/2015 aflată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care învederează faptul că a fost atașat dosarul Tribunalului București nr._/3/2008.
Curtea acordă cuvântul cu privire la cereri prealabile.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat solicită să se constate că nu au sosit relațiile solicitate autorităților spaniole. Arată faptul că a făcut demersuri în acest sens. În vederea atașării acestor relații solicită amânarea cauzei.
Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată de apărătorul ales al contestatorului-condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public învederează faptul că a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului și dosarul Tribunalului București nr._/3/2008 din care rezultă situația juridică a inculpatului. Față de acest aspect solicită a se reveni cu privire la dispoziția de corespondență cu autoritățile spaniole, învederând faptul că nu mai sunt necesare alte acte.
Curtea, deliberând, apreciază că actele depuse clarifică solicitarea contestatorului, nemaifiind necesară corespondența cu autoritățile judiciare spaniole.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat Ș. T. solicită admiterea contestației. Analizând probatoriul de la dosar, inclusiv traducerile de la dosar astfel cum au fost efectuate, solicitând să se constate că este nelegal faptul că petentului i s-au dedus 10 ani din pedepsele din Spania pe care le-a efectuat. Nu i s-a dedus, nelegalitățile s-au produse prin sentința penală nr. 575/12.07.2013 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală definitivă prin decizia penală nr. 545/24.04.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală, prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000. Mandatul a fost de 12 ani. Instanța de fond s-a pronunțat și asupra unui mandat rămas definitiv în 30 ianuarie 2012, respectiv a descontopit pedepsele rezultante din acel mandat și a acordat la pedeapsa maximă de 20 de ani un spor de 2 ani. Nu s-a făcut o corectă contopire și deducere, având în vedere că mandatele din Spania au fost recunoscute de către Judecătoria Sectorului 5 București. Deși erorile au fost menționate în concluziile pe fond la instanța de apel, nu au fost analizate. Nu s-a făcut o justă și legală contopire și deducere, având în vedere că au fost îndepărtate mandatele recunoscute de către Judecătoria Sectorului 5. Acestea trebuiau deduse.
Solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și modificată și să se facă o contopire corectă, întrucât există două mandate care se contrazic, urmând să se facă o corectă deducere și să se anuleze mandatele existente cu consecința emiterii unui nou mandat. Există două mandate, unul de 20 de ani și unul de 22 de ani, urmând să se facă deducerile necesare și să se reitereze sentința penală de la Judecătoria Sectorului 5, respectiv sentința penală nr. 1614/28.10.2011, implicit să se deducă perioada pe care contestatorul-condamnat a efectuat-o de la începutul lunii iulie 1998 până în prezent. Din actele traduse nu rezultă, în mod explicit, în momentul în care a fost extrădat că acesta se afla în arest, deși se afla în penitenciar.
În consecință, solicită revocarea tuturor mandatelor și emiterea unui nou mandat.
Reprezentantul Ministerului Public, raportat la actele din dosar, contestatorul a fost condamnat în Spania la două pedepse, una de 5 ani și 2 luni și de 9 ani. Prin sentința penală nr. 1201 s-a făcut cumulul aritmetic, pentru că autoritățile spaniole așa procedează, și a rezultat pedeapsa de 14 ani și 2 luni. Această hotărâre de condamnare din Spania a fost recunoscută de către Judecătoria Sectorului 5 prin sentința penală nr. 1614 și s-a dedus la acel moment perioada cuprinsă între 17.07.1998 până la 11.07.2007 cu un rest de 3282 de zile. Cât era în arest în Spania, condamnatul a comis o infracțiune la legea drogurilor. A venit în România în baza unui mandat european de arestare, fiind arestat preventiv și condamnat la 20 de ani închisoare prin sentința penală nr. 628. S-a emis MEPI și s-a dedus perioada cuprinsă între 17.03.2008 la zi, cu începere de la data arestării preventive. Când era în arest preventiv în România a comis o nouă infracțiune la legea drogurilor și a fost condamnat prin sentința nr. 575, ocazie cu care s-a constatat recidiva postcondamnatorie față de condamnarea din Spania. În baza art. 39 alin. 2, pedeapsa a fost contopită cu restul rămas neexecutat din acea pedeapsă. A rezultat pedeapsa de 12 ani și s-a constatat concurența cu fapta care a atras condamnarea din sentința penală nr. 628/2009, rezultând pedeapsa de 20 de ani la care s-a adăugat sporul de 2 ani. S-a dedus din nou de la 17.08.2008 la zi. Apărarea ar dori să se facă deducerea începând cu anul 2008. Acest lucru nu este posibil, întrucât contopirea făcută urmare a recidivei s-a făcut cu restul rămas neexecutat, nu cu întreaga pedeapsă, potrivit legii. Nu mai este nicio perioadă de dedus. Cazierul arată faptele așa cum au fost prezentate.
În consecință, solicită respingerea contestației, ca nefondată.
Contestatorul-condamnat Ș. T., având ultimul cuvânt, învederează faptul că se va adresa CEDO, întrucât au fost făcute abuzuri. Arată faptul că i-a fost anulat un mandat, pe lucru judecat de către sectorul 5, în care specifică că se ia act de faptul că este arestat într-o cauză preventivă. Nu a comis nicio infracțiune pe teritoriul României. A fost adus de către parchet, ilegal, fără acte de identitate. Art. 341 Codul vechi prevede nulitatea absolută. Este în detenție din 1998.
Curtea ia act că, în ultimul cuvânt, contestatorul-condamnat a avut o atitudine ireverențioasă la adresa instanței și a reprezentantului Ministerului Public, dispunând Serviciului de Gardă să întocmească un referat în acest sens.
Judecătorul de cameră preliminară,
Prin sentința penală nr.1140 din 19.11.2014, Tribunalul G. – Secția penală, în baza art.585 Cod procedură penală a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul – condamnat Ș. T..
Judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.10.2013 precizată și completată la data de 05.03.2014, condamnatul Ș. T. a solicitat contopirea pedepselor aplicate de instanțele spaniole și române, deducerea perioadelor executate, anularea mandatelor de executare a pedepselor pe care le execută în prezent și emiterea unui singur mandat.
La prezentul dosar a fost conexat la data de 17.09.2014 dosarul nr._, declinat de la Judecătoria G. prin sentința penală nr. 1322 din 24.04.2014, existând identitate de persoană, obiect, motive și apărări.
Ulterior, prin sentința penală nr. 575 din 12.07.2013 a Tribunalului București secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 545 din 24.04.2014, a Curții de Apel București secția I penală, inculpatul Ș. T. a fost condamnat pentru infracțiuni de trafic de droguri comise în perioada septembrie - noiembrie 2011 la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare ocazie cu care instanța s-a pronunțat și cu privire la existența concursului de infracțiuni în ceea ce privește pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare aplicată prin sentința penală 628 din 05.06.2009 a Tribunalului București secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 278 din 30.01.2012 a ÎCCJ, precum și pedeapsa recunoscută prin sentința penală 1614 din 28.10.2011 a Judecătoriei sector 5 București, respectiv restul neexecutat din această pedeapsă..
Au fost anulate mepi nr. 679 din 31.01.2012 emis de Tribunalul București secția I penală și nr. 2176/2011/04.01.2012 emis de Judecătoria sector 5 București emițându-se mandatul mepi nr. 3746 din 16.07.2014, pentru pedeapsa rezultantă de 22 de ani închisoare pe care o execută în prezent petentul condamnat, cu deducerea arestării preventive de la 17.03.2008 la zi.
Prin urmare, în acest context a fost soluționată și cererea de contopire a pedepselor adresată Tribunalului G..
Pe cererea precizatoare din 05.03.2014 s-a impus totuși soluționarea unor aspecte pe care condamnatul le-a susținut și pentru care Tribunalul G. a făcut demersuri prin Biroul Național Interpol în vederea stabilirii corecte a perioadelor executate din pedepsele aplicate de instanțele spaniole.
Condamnatul, prin cererea de contopire a pedepselor adresată acestei instanțe a susținut că toate faptele sunt concurente, astfel că a solicitat deducerea din pedeapsa rezultantă a arestării preventive de la data de 17.07.1998 când a fost arestat în Spania, până la 17.03.2008 a fost extrădat din Spania în baza mandatului de arestare preventivă 12/UP din 30.01.2007 emis de tribunalul București.
În dosarul nr._ ce a fost conexat la prezentul dosar se află ambele sentințe penale pronunțate de autoritățile judiciare Spaniole, traduse în limba română.
Prin sentința penală 1186 pronunțată de Tribunalul provincial din Santa Cruz de Tenerife la data de 20.02.2000, N. Tirpan ( inculpatul Ș. T. carte s-a prezent sub o identitate falsă) a fost condamnat la 9 ani închisoare pentru in fracțiuni contra sănătății publice, respectiv traficul de droguri.
Sentința a rămas definitivă și a devenit executorie prin sentința 22/2001( fila 105 din prezentul dosar).
Din această pedeapsă s-a dedus arestul preventiv de la 17 iulie 1998 ( filele 58 - 66).
Această pedeapsă ar fi urmat să expire la 16.07.2007, dacă ar fi fost executată fără întrerupere, încă conform relațiilor furnizate prin Interpol d autoritățile Spaniole ( fila 105 din acest dosar) a executat de la 14.07.1998 până la 22.05.2002, 1409 zile,m a fost liber până la 5 iulie 2003 când a început să execute restul de 1872 zile, ce urma să expire la 22 august 2008.
Ulterior, prin sentința penală nr. 1201 din 13.12.2005 a Tribunalului Provincial din Madrid - secția a 17-1 bis ( filele 68 - 109) Ș. T. ( alias N. Tîrpan și N. I. ) a fost condamnat la două pedepse de 3 ani și două luni închisoare și amendă de 300 euro pentru infracțiuni contra sănătății publice și trafic de droguri și 2 ani închisoare pentru deținere ilegală de arme, în total 5 ani și 2 luni închisoare.
Din cuprinsul acestei sentințe a rezultat că faptele deduse judecății au fost comise la 29.06.2003, deci după prima condamnare de 9 ani închisoare, când era liber.
La acea dată inculpatul era liber ( la fila 10 din sentință se reține că era liber, a fost arestată C. M., nu s-a reușit reținerea lui Ș. T. deoarece a dispărut).
Tot liber se pare că era la data pronunțării sentinței 1201, respectiv la 13.12.2005, pentru că la fila 4 din aceeași sentință, în primul paragraf se menționează „ cercetat în stare de libertate provizorie în această cauză”, fără mențiunea ” arestat în altă cauză”.
Această sentință a fost definitivă la 21.01.2007..
Ambele sentințe au fost recunoscute prin sentința penală 1614/28.10.2011 a Judecătoriei sector 5 București, pedepsele fiind concurente, cu deducere de la 17.07.1998 la 11.07.2007.
A rezultat din dispozitivul sentinței penale 628/2009-Tribunalul București - secția I penală că a fost arestat apoi la 17.03.2008.
S-a constatat că, potrivit Codului penal rămân, faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală 1186 din 20.10.2000, definitivă în anul 2001, pronunțată de tribunalul Provincial din Santa Cruz de Tenerife nu sunt concurente nici cu cele comise în iunie 2003 în Spania, nici cu cele comise în 2003-2004 în Spania, pentru care a fost condamnat la 20 de ani închisoare prin sentința penală nr. 628 din 05.06.2009 a Tribunalului București - secția I penală .
În consecință, s-a apreciat că faptele pentru care a fost condamnat ulterior de instanțele române nu sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat la 9 ani închisoare prin sentința penală nr. 1186 din 20.10.2000 a Tribunalului din Santa Cruz de Tenerife, astfel că, pedeapsa de 9 ani pe care a executat-o în baza acelei sentințe nu poate fi dedusă din pedeapsa ce o execută în prezent.
Reiterând solicitările și motivările făcute în fața primei instanțe, condamnatul Ș. T. a formulat contestație împotriva sentinței penale dată de această instanță, motivele învederate oral de avocatul său ales fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Curtea, în baza propriei evaluări a datelor cauzei, consideră criticile contestatorului condamnat Ș. T. ca fiind neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Raportat la actele cauzei, reiese că, contestatorul Ș. T. a fost condamnat în Spania la două pedepse, una de 5 ani și 2 luni și alta de 9 ani, prin sentința penală nr.1201/105 și sentința penală nr.1185/2000 s-a făcut cumulul aritmetic, potrivit legislației penale spaniole, rezultând o pedeapsă de 14 ani și 2 luni recunoscută prin sentința penală nr.1614/28.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București prin care s-a dedus perioada preventivă de la 17.07.1998 până la 11.07.2007, cu un rest de 3.282 zile.
Pe perioada arestului din Spania, condamnatul a comis o infracțiune de trafic de droguri și, în baza unui MEA a fost adus în România și arestat preventiv, ulterior fiind condamnat la 20 de ani prin sentința penală nr.628/2009 a Tribunalului București definitivă la 30.01.2012, motiv pentru care s-a emis MEPI nr.679/2012, deducându-se perioada cuprinsă între 17.03.2008 la zi, cu începere de la data arestării sale preventive.
Când era arestat preventiv în România, condamnatul Ș. T. a comis o nouă infracțiune de trafic de droguri pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.575/12.07.2013 a Tribunalului București, definitivă la 24.04.2014, constatându-se starea de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea comisă în P. din Spania. În baza art.39 alin.2 Vechiul Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată de 12 ani închisoare cu restul rămas neexecutat din pedeapsa recunoscută în România, de Judecătoria Sectorului 5 București, rezultând pedeapsa de 20 de ani la care s-a adăugat un spor de 2 ani, deducându-se, din nou, de la 17.08.2008 la zi.
Din cronologia datelor reținute reiese indubitabil că nu mai există nicio perioadă de dedus, aserțiunile apărării conform cărora deducerea trebuie făcută începând cu anul 2008, sunt contrazise tocmai de împrejurările că, contopirea făcută urmare a stării de recidivă postcondamnatorie a contestatorului s-a făcut cu restul rămas neexecutat, nu cu întreaga pedeapsă, în condițiile art.39 alin.2 Vechiul Cod penal.
Pe cale de consecință, contestația urmează să fie respinsă, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul – condamnat Ș. T. împotriva sentinței penale nr.1140/19.11.2014 a Tribunalului G..
Obligă condamnatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2015.
PREȘEDINTE,
A. E. B. GREFIER,
V. S.
Red. A.E.B./21.07.2015
Tehnored: V.D./5 ex./21.07.2015
Tr.G. – jud.P.G.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
