Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 596/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 596/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.596
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror C. G..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul M. Ș. împotriva încheierii din data de 25.11.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul-inculpat M. Ș., aflat în stare de arest preventiv, pentru care s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat N. D., în baza delegației nr._ din data de 9.12.2015 atașată la dosar.
S-a prezentat și interpretul de limbă bulgară Rainof P., în baza autorizației nr._/12.04.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că a fost atașat dosarul de fond nr._/3/2015 și dosarul de urmărire penală nr.497/D/P/2014.
Totodată, a învederat că s-a depus la dosar cerere din partea contestatorului-inculpat M. Ș., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.364 alin.4 Cpp
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat M. Ș. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Apreciază că măsura arestului preventiv și-a atins scopul, temeiurile avute în vedere nu mai subzistă și nu există probe că inculpatul s-ar sustrage de la judecata în continuare a cauzei sau că ar impieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul regretă cele întâmplate, a înțeles consecințele faptei sale și dorește să achite prejudiciul. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul are un copil în întreținere, precum și faptul că suferă de o boală pentru care susține că nu primește tratamentul corespunzător deoarece nu îi poate fi asigurat de locul de detenție.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației inculpatului, ca nefondată, întrucât temeiurile inițiale subzistă, în contextul modului și mijloacelor de săvârșire.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are antecedente tot pe infracțiuni similare, precum și modalitatea de acțiune elaborată de cei doi inculpați cercetați în prezenta cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2015, printre altele, în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 2 și 4 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. Ș. și a fost și menținută măsura arestării preventive a acestuia.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului M. Ș. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 2 și 4 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Zheliazkov T. și a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului Zheliazkov T. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a apreciat că - în ceea ce privește măsura arestării preventive luată față de inculpații M. Ș. și Zheliazkov T. - temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, nu s-au modificat până la momentul procesual examinat, și impun, în continuare, măsura privativă de libertate menționată.
Astfel, instanța a constatat, pe de o parte, că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor art.223 alin.2 rap.la art. 202 alin.1 și 3 din Codul de procedură penală, iar, pe de altă parte, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin.
În speță, judecătorul fondului a constatat că, atât în momentul luării măsurii privative de libertate, cât și pe parcursul acesteia, probe de natură să conducă la suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor imputate în sensul art. 223 al.2 din Codul de procedură penală existau și persistă, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: declarații persoana vătămată Nisipasu I.; proces verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului S. M. de către persoana vătămată; listing Raiffeisen Bank; proces verbal verificare Bancpost; proces verbal de cercetare la fata locului, planșa foto; raport de constatare tehnico științifică prin care s-a stabilit că urma papilară ridicată de pe portiera autoturismului aparține inculpatului T. ZHELIAZKOV; proces verbal de transcriere imagini video captate de camerele de supraveghere ale Raiffeisen Bank, planșa foto; proces verbal de transcriere imagini video captate de camerele de supraveghere ale ING Bank, planșa foto; proces-verbal de transcriere imagini video captate de camerele de supraveghere din interiorul Complexului Comercial Carrefour Orhideea, planșa foto; proces verbal de transcriere imagini video captate de camerele de supraveghere stradale instalate în zona intersecției Splaiul Independentei cu .; planșe foto cu imagini surprinse de camerele de supraveghere amplasate in Complexul Comercial Carrefour Orhideea, . ZHELIAZKOV T.; declarații inculpat M. S.; înscrisuri privind verificările efectuate cu privire la autoturismul marca MITUBISHI și înscrisuri puse la dispoziție de către autoritățile bulgare referitoare la antecedentele penale ale inculpaților.
Aplicând criteriile reglementate expres de dispozițiile art.223 alin.3 din Codul de procedură penală în speță, Tribunalul a reținut că inculpații sunt judecați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, raportat pe de-o parte la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, iar pe de altă parte de modalitatea de comitere și consecințele concrete ce se pot produce prin comiterea de fapte de natura celor pentru care inculpații sunt cercetați asupra patrimoniului persoanei, comise prin efectuarea unor operațiuni financiare în mod fraudulos.
Toate aceste împrejurări, care rezultă din probele administrate în cauză, impun cu necesitate menținerea celei mai severe măsuri preventive, respectiv cea a arestului preventiv, fiind singura în măsură să restabilească sentimentul de securitate al societății și a descuraja persoanele tentate să comită fapte de acest gen.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpaților, cum sunt situația socială, școlară, profesională și familială, vârsta, instanța consideră că, deși pozitive, ele trebuie avute în vedere, de principiu, cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât la momentul examinat - când judecata este în faza incipientă - nu justifică aprecierea rezonabilă că cercetarea se poate face cu inculpații în stare de libertate sub controlul riguros al instituțiilor abilitate ale statului. Lăsarea în libertate a inculpaților ar genera un sentiment de reală îngrijorare pentru societate, prin cercetarea în libertate a unor persoane cărora li i se impută comiterea unor infracțiuni grave, respectiv acces ilegal la un sistem informatic; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și furt.
A fost avută în vedere și împrejurarea că inculpații s-au deplasat pe teritoriul României pentru comiterea de fapte prevăzute de legea penală, în vederea obținerii de venituri în mod ilicit, ambii fiind cunoscuți cu antecedente penale pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, prin metoda „înțepare roți”.
Perseverența antisocială, lipsa veniturilor licite reflectă riscul ridicat ca, pe viitor, să repete fapte de natură penală (conform jurisprudenței C.E.D.O., nefiind necesar să existe suspiciunea rezonabilă sau certitudinea că va săvârși infracțiuni - cauza Brenobic c. Croației, 21.06.2011), fiind tentați să comită fapte antisociale pentru a-și procura bani pentru traiul de zi cu zi.
Or, încălcarea, din nou, a regulilor de conviețuire socială printr-o activitate a inculpaților, ulterioară infracțiunii, este unul din elementele pericolului concret pentru ordinea publică și unul dintre scopurile prevăzute de art.202 alin.1 din Codul de procedură penală, ca justificând măsura arestării preventive.
Totodată, judecătorul fondului a constatat că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală, impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la momentul examinat.
Tribunalul a constatat că, în cauză, inculpații au fost privați de libertate în data 30.09.2015, organele judiciare investite cu soluționarea prezentei cauze dând dovadă de diligență sporită în administrarea probatoriului necesar justei soluționări a cauzei, sesizând instanța la data de 23.10.2015.
Față de considerentele ce preced, apreciind că măsura preventivă dispusă față de inculpați este legală și temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 2 și 4 din Codul de procedură penală, Judecătorul fondului a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M. Ș. și Zheliazkov T. și va menține măsura arestării preventive a acestora.
Totodată, întrucât nu sunt temeiuri pentru luarea unei alte măsuri preventive, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal (la 27.XI.2015, data comunicării), a formulat contestație inculpatul M. Ș., fără să arate în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, contestatorul inculpat – prin apărător desemnat de Curte din oficiu – a criticat încheierea atacată pentru netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest.
Analizând contestația formulată de inculpatul M. Ș., în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma art.206 și 425 ind. 1 din Noul Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul (contestator în speță (alături de inculpatul Zheliazkov T.) a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriul nr. 497/D/P/2014 din 23.10.2015, întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a celor doi inculpați.
În mod corect, judecătorul fondului a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului M. Ș. este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea de libertate, în acord cu dispozițiile art. 208 alin.4 C.p.p..
Astfel, în cauză, este întrunită condiția prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, privind existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul M. Ș. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, așa cum rezultă din materialul probator administrat până în acest moment.
Printre altele, în ceea ce privește faptele care se impută inculpatului (contestator în speță), Curtea reține gravitatea acestora, în contextul modului și mijloacelor de săvârșire.
Referitor la datele personale ale contestatorului, arătate pe larg în dezbaterile orale, Curtea constată că măsura preventivă luată față de acesta este justă, rezonabilă și proporțională având în vedere că inculpatul are antecedente tot pe infracțiuni similare, dar și raportat la modalitatea de acțiune elaborată de cei doi inculpați cercetați în prezenta cauză, ceea ce justifică menținerea stării de arest preventiv în cauză, toate aceste argumente, în opinia Curții, justifică menținerea stării de arest preventiv, în vederea bunei desfășurări a cercetării judecătorești.
D. urmare, circumstanțele personale invocate nu pot determina lăsarea în libertate, ci trebuie analizate în raport și cu celelalte criterii în baza căror se evaluează starea de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, durata măsurii arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei și stadiul procesual.
Din ansamblul probator, Judecătorul din cadrul Curții constată că nu este nici oportună și nici proporțională înlocuirea măsurii arestării preventive, față de dispozițiile art. 242 alin.2 Cpp, orice altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi, prev. în art. 202 alin.4 lit. b sau d Cod de procedură penală, nefiind suficientă în privința inculpatului M. Ș., iar împrejurarea că a recunoscut fapta nu reprezintă un act de favoare, această situație fiind mai mult impusă de evidență.
D. urmare, Curtea – în acord cu judecătorul fondului - constată că măsura preventivă este și în prezent proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, Curtea - în baza art. 425 ind. 1 pct. 1 lit. b cod de procedură penală cu referire la art. 206 din același cod, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul M. Ș..
Constatând culpa procesuală a contestatorului, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul M. Ș. împotriva încheierii din data de 25.11.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2015.
Obligă contestatorul la plata a 100 lei cheltuieli judiciare statului și contravaloarea a două ore interpret limbă bulgară, ce se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2015.
PREȘEDINTE,
I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.2
red.F.I.-T.B.-S.I.P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 43/2016.... | Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.... → |
|---|
