Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 47/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 47/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr.47/A
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. A.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: C.-M. I.
.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul A. V. împotriva sentinței penale nr. 411/18.06.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, din dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a lipsit apelantul-inculpat, reprezentat de avocat ales L. F., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/15.01.2016, pe care o depune în ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prezentul termen a fost acordat față de imposibilitatea de prezentare a avocatului ales, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, susține că apelantul-inculpat a primit o pedeapsă de 10 luni închisoare, în condițiile în care s-au reținut dispozițiile art.396 alin.10 Cod de procedură penală, iar instanța de fond avea posibilitatea reducerii până la minim de 8 luni închisoare.
În consecință, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare pentru infracțiunea dedusă judecății, revocarea beneficiului suspendării pedepsei de 3 ani. Menționează că inculpatul nu este în prezent în țară, nu este arestat preventiv, dar s-a dus pentru a obține hotărârile de condamnare din Elveția, știe că va fi condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefundat, considerând că în cauză s-a făcut aplicarea disp. art.396 alin.10 Cod de procedură penală, iar pedeapsa de 10 luni închisoare este aplicată cu respectarea dispozițiilor art.74 Cod penal.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
În cel de-al doilea ciclu procesual,
Prin sentința penală nr. 411/18.06.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 1 București, în baza art.86 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, rep. (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei) cu aplicarea art.37 alin.(1) lit.a) din Codul penal, art.5 din Codul penal și art.396 alin.(10) din Codul de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul A. (fost N.) V. (fiul lui M. și M., născut la data de 23.12.1971 în București, domiciliat în sector 1, București, .. 9 și București . nr.53, ..1, sector 1, CNP_), la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În baza art.71 alin.(1) din Codul penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută în art.64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal din 1969.
În baza art.864 alin.(1) rap. la art 83 din Codul penal din 1969, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.759/08.12.2009 pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._ , rămasă definitivă la data de 21.12.2009 prin neapelare, pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatului dându-i-se spre executare în final pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.
În baza art.71 alin.(1) din Codul penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută în art.64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal din 1969.
În baza art.88 alin.(1) din Codul penal din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 1 București - perioada de la 18.02.2009 la 17.03.2009, precum și durata reținerii și arestării preventive din dosarul nr._/300/2013 al Judecătoriei Sector 2 București (dosar în care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților) - perioada de la 23.09.2013 la 14.04.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că la data de 27.09.2011, inculpatul A. V. a condus pe . autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare XKB 4257 fără a poseda permis de conducere.
Astfel, din procesul-verbal de constatare care s-a coroborat cu procesul-verbal de verificare, a rezultat că în data de 27.09.2011, inculpatul A. V. a fost surprins de către agenți ai poliției rutiere circulând pe ., la volanul autoturismului marca Ford, cu nr. de înmatriculare XKB 4527, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Adresa nr._/SPC/11.10.2011 emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a atestat că inculpatul nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Totodată, situația de fapt reținută de instanță s-a probat și cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, precum și cu declarația sa dată în cursul judecății prin are a recunoscut săvârșirea în totalitate a infracțiunii reținute în sarcina sa.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art.86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art.37 alin.1) lit.a) din Codul penal din 1969.
Sub aspectul identificării legii penale mai favorabile, instanța a reținut că atât în vechea reglementare penală cât și în cea în vigoare la data pronunțării hotărârii, limitele de pedeapsă, tratamentul sancționator pentru recidiva postcondamnatorie, modalitatea de executare a pedepsei rezultante a închisorii (care poate fi numai în detenție), sunt identice, astfel că instanța a procedat la condamnarea inculpatului potrivit legislației în vigoare la data săvârșirii faptei, potrivit principiului activității legii penale reglementat de art.10 din Codul penal din 1969 (art. 3 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014).
În sarcina inculpatului a fost reținută starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută în art.37 alin.1 lit. a) din Codul penal din 1969, deoarece acesta a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.759/08.12.2009 pronunțată de către Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._, definitivă prin neapelare.
Astfel, prin această hotărâre, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g), alin. (2) lit. b) din Codul penal din 1969 iar conform art. 862 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 82 alin. (3) din Codul penal din 1969, termenul de încercare a început să curgă la data de 21.12.2009 (data rămânerii definitive a sentinței penale nr.759/08.12.2009), iar potrivit art. 154 din Codul penal, s-a împlinit în data de 20.12.2014, fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind comisă la data de 27.09.2011, deci în interiorul termenului de încercare.
Deși în cuprinsul sentinței penale nr.759/08.12.2009 inculpatul apare cu numele de „N. V.” și nu „A. V.”, s-a reținut că este vorba de una și aceeași persoană întrucât potrivit adresei nr. 459/28.11.2012 emisă de către I.N.E.P. în data de 29.03.2010, inculpatul și-a schimbat numele din „N.” în „A.”, ca urmare a procedurii de divorț.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.52 din Codul penal din 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanța a reținut gradul de pericol social concret al faptei, precum și faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, fiind cunoscut cu antecedente penale – așa cum reiese din fișa de cazier judiciar recidivist postcondamnatoriu, precum și persoana inculpatului, acesta având în întreținere un copil minor - certificat de naștere depus în copie la dosarul cauzei.
Totodată, instanța a reținut că deși apărătorul inculpatului a susținut în primul ciclu procesual că acesta suferă de probleme psihiatrice – schizofrenie paranoidă, fiind internat la un spital de psihiatrie din Salonic totuși clinica medicală contestă că l-ar fi tratat pe inculpat în calitate de pacient.
De asemenea, instanța a reținut că din adeverința nr. 0423/21.06.2012 rezultă că inculpatul a efectuat 30 de ore de conducere, pentru obținerea permisului de conducere.
De asemenea, instanța a dat eficiență dispozițiilor art.396 alin.(10) din Codul de procedură penală, incidente în cauză în raport de conduita inculpatului care, după citirea actului de sesizare, a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa și a înțeles să se judece după procedura simplificată prevăzută în art.375 din Codul de procedură penală, reducând cu o treime limitele pedepsei închisorii prevăzute în art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Totodată, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente circumstanțe atenuante legale sau judiciare de natură să atragă coborârea obligatorie a limitelor de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății.
Prin urmare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse puțin peste minimul special prevăzut de lege, respectiv pedeapsa de 10 luni închisoare, apreciind că aceasta este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art.52 din Codul penal din 1969.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A. V., solicitând reducerea pedepselor aplicate.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 C.p.p., Curtea constată și reține următoarele:
În examenul propriu asupra cauzei, Curtea constată că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt, conform căreia la data de 27.09.2011, în jurul orelor 00.30, inculpatul A. V. a condus pe . autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare XKB 4257, fără a poseda permis de conducere.
Situația de fapt s-a conturat în urma administrării următoarelor probe: declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, procesul-verbal de constatare care s-a coroborat cu procesul-verbal de verificare, adresa nr._/SPC/11.10.2011 emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Prin urmare, se constată că probatoriul administrat în cauză dovedește dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor inculpatului și reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, Curtea constată că în mod corect au fost reținute acestea de către instanța de fond, făcându-se aplicarea dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.759/08.12.2009 pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 21.12.2009 prin neapelare, pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în cauză.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a aplicat pedeapsa în limitele legale reduse 1/3, dat fiind aplicarea disp. art. 396 al. 10 C.p.p., limitele rezultante fiind închisoare de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Se observă astfel că prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 luni închisoare, instanța de fond a aplicat pedeapsa orientându-se spre limita minimă, deși din împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere în București, un oraș în care există circulație rutieră destul de intensă chiar și noaptea, când vigilența tuturor conducătorilor auto scade, pe un bulevard circulat și în condițiile în care inculpatul știa că nu a promovat examenul pentru obținerea unui permis auto, din lipsa cunoștințelor teoretice necesare, rezulta că pericolul social al faptei era destul de ridicat.
În plus, antecedența penală a inculpatului dovedește perseverența infracțională a acestuia, care a adoptat în mod repetat o atitudine indiferentă față de valorile sociale ocrotite de lege.
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmând a respinge ca nefondat apelul inculpatului, iar în baza art. 275 al. 2 C.p.p. a-l obliga pe apelantul inculpat A. V. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției si va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. V. împotriva sentinței penale nr.411/18.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R.-M. A. D. D.
GREFIER,
C.-M. I.
Red.A.M.R./Th.red.C.V.M.-ex.2/02.02.2016
Judecătoria sector 1 București – judecător M. M. O.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 17/2016.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
