Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 98/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 98/CO
Ședința publică din data de 11.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
GREFIER: S. V.-V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.- Serviciul Teritorial București– a fost reprezentat de procuror C. I..
Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect contestația formulată de inculpatul P. V., împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsit contestatorul-inculpat P. V., aflat în stare de arest preventiv, pentru care se prezintă avocatul ales I. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin Serviciul Gardă, contestatorul-inculpat P. V. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care arată că nu dorește să fie prezent la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat P. V. pune concluzii de admitere a contestației, învederând faptul că simplele acuzații referitoare la gravitatea faptei nu poat duce la menținerea stării de arest preventiv. Solicită să se aibă în vedere faptul că ceilalți inculpați din prezenta cauză se află în stare de arest la domiciliu. Față de acest aspect, apreciază că și inculpatul ar trebui să beneficieze de această măsură.
Având în vedere dispozițiile art. 218 Noul Cod de procedură penală, prin raportare la disp. art. 223 Noul Cod de procedură penală, nu există nici un fel de diferență, ci doar de obligații.
Prezentarea din rechizitoriu nu corespunde realității. Este logic, că o cultură de canabis nu poate fi repetată în decursul anului 2014 astfel încât să se susțină că s-ar fi obținut mai multe culturi, deoarece cultivarea plantei se face în luna aprilie și culegerea frunzelor se face în septembrie-octombrie.
În anexa la Legea nr. 143/2000 nu se prevede fragmente vegetale ca material care ar constitui obiectul unei infracțiuni, ci se referă la obținerea unei substanțe pe cale de sinteză. În consecință, nu se poate vorbi despre existența unei infracțiuni de trafic de stupefiante.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată. Nu se poate pune semnul egalității între situația juridică a inculpatului P. și ceilalți inculpați. Inculpatul P. a reprezentat, pentru aceste persoane, principalul furnizor al canabisului. Nici situația personală a inculpatului nu este aceeași cu cea a celorlalți inculpați. Acesta a mai fost condamnat anterior pentru o infracțiune similară, de unde rezultă și un risc ridicat de săvârșire a altor infracțiuni.
Cu privire la inexistența faptei, datorată neprevederea plantei de canabis în enumerarea din anexa Legii 143/2000, învederează faptul că este adevărat că în acea anexă se face referire la substanța sintetizată tetrahidrocanabinolul insa, această substanță este sintetizată și de planta canabis. Solicită să se aibă în vedere și cantitatea mare de canabis care a fost obținută din cultura organizată de inculpat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Curtea,
Asupra contestatiei de fata,
Prin incheierea din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ 14, in baza art. 242 din C.pr.p. a fost respinsa ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu, formulată de inculpatul B. S. A..
În baza art. 362 al. 2 din C.pr.p. la art. 208 din C.pr.p., art. 218 din C.pr.p. art. 223 al. 2 din C.pr.p. s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpații S. O., C. A., N. A., B. S. A., P. G. R. si, in baza art. 208 al. 2 din C.pr.p. rap. la art. 207 al. 4 din C.pr.p. a fost mentinuta măsura arestului la domiciliu față de inculpați.
În baza art. 362 al. 2 din C.pr.p. la art. 208 din C.pr.p., art. 223 al. 2 din C.pr.p. s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestului preventiv luat față de inculpatul P. V. si, in baza art. 208 al. 2 din C.pr.p. rap. la art. 207 al. 4 din C.pr.p., s-a mentinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta incheiere prima instanta a apreciat ca măsura arestării preventive a inculpatului P. V. este legala și temeinica iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor subzistă și impun în continuare privarea inculpaților de libertate.
- S-a retinut ca, din probatoriul administrat la momentul arestării preventive, au rezultat elemente de fapt de natură să creeze o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, si anume că în perioada aprilie 2014 – septembrie 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a cultivat și a vândut cannabis, inclusiv inculpatului T. C. R., și la data de 04.09.2014, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa din ., jud. G., a fost găsită o cultură de cannabis aparținând inculpatului, iar în urma analizelor de laborator efectuate s-a stabilit că de la adresa menționată s-au ridicat 246,1 kg fragmente de plante de cannabis (61,20 kg fragmente de plante de cannabis după uscare), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.
Situația de fapt a fost retinuta in baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: procese-verbale de investigații; procese – verbale de supraveghere operativă; procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire; procese-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire; procese-verbale de percheziții domiciliare; procese-verbale de percheziții corporale; rapoarte de constatare tehnico științifică; dovezi de predare bunuri; procese – verbale de restituire bunuri; procese – verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; declarații martori; declarații inculpați.
Prima instanta a apreciat ca măsurile preventive față de inculpați au fost luate cu respectarea dispozițiilor art. 218 din C.pr.p., art. 223 al. 2 din C.pr.p. rap. la art. 202 al.1 și 3 din C.pr.p., iar pe de altă parte, că și în acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea, respectiv înlocuirea măsurilor se mențin.
În acest sens, tribunalul a apreciat că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați, în sensul celor reținute de judecătorul de drepturi și libertăți.
De asemenea, tribunalul a apreciat că este întrunită și cea de-a doua condiție prevăzută de lege, avută în vedere de judecătorul de cameră preliminară de la fond și de la instanța superioară la momentul dispunerii înlocuirii măsurilor arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, respectiv că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce îl privește pe inculpatul P. V., prima instanta a retinut că acesta este acuzat pentru cultivarea de plante de cannabis și comercializarea de droguri de risc, pe un teren agricol proprietatea sa, susținându-se prin actul de sesizare că ar fi fost una dintre sursele de obținere de droguri pentru unii dintre ceilalți inculpați, respectiv C., N., B., T. și S..
Cu privire la anturajul și mediul din care provine inculpatul, tribunalul reține că inculpatul P. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea de infracțiuni similare, nu a făcut dovada că avea un loc de muncă la momentul arestării preventive. În plus, chiar dacă antecedența penală nu reprezintă un caz de luare sau menținerea stării de arest, totuși instanța nu poate să nu rețină perseverența infracțională a inculpatului, ceea ce denotă un grad mai ridicat al pericolului.
A fost avut in vedere perseverența antisocială a inculpatului și intervalul de timp în care se menționează în actul de sesizare că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, lipsa dovezilor privind realizarea de venituri licite, reprezintă aspecte ce reflectă riscul ridicat ca, pe viitor, acesta să repete fapte de natură penală.
Ori, încălcarea din nou a regulilor de conviețuire socială prin activități ale inculpatului, ulterioară infracțiunii, este unul din elementele pericolului concret pentru ordinea publică și unul dintre scopurile prevăzute de art.202 alin.1 C.proc.pen., ca justificând măsura arestării preventive. De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, rezultă și din consecințele pe care le produc acest gen de fapte asupra sănătății publice, din înmulțirea alarmantă și rezonanța socială deosebit de negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
Așadar, analizand împrejurările reale și circumstanțele personale, prima instanta a concluzionat că lăsarea în libertate a inculpatului P. V., ar genera un sentiment de insecuritate socială pentru comunitatea locală, că împotriva unor persoane ce comit fapte penale organele statului nu acționează suficient.
Nu în ultimul rând, prima instanța a mai retinut și faptul că privarea de libertate a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil, arestarea preventivă fiind dispusă la data de 5.09.2014, dată de la care a fost finalizată urmărirea penală și a fost sesizată instanța prin rechizitoriu.
Impotriva acestei incheieri a declarat contestatie inculpatul P. V., motivele fiind expuse oral in fata instantei de control judiciar, de catre aparatorul inculpatului, astfel cum au fost consemnate in practicaua prezentei decizii.
Examinând contestatia în conformitate cu dispozițiile art. 206 c.p.p., instanta constată că aceasta este nefondata pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 362 alin. 2 c.p.p. raportat la art. 208 alin. 4 c.p.p., in tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat, dispozitiile art. 207 alin. 3 - 5 aplicandu-se în mod corespunzător.
Potrivit disp. art. 207 alin. 4 c.p.p., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Alineatul 5 al aceluiasi articol prevede că, dacă au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Curtea constata faptul că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele alin. 4 al art. 207 c.p.p., in sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, așa cum în mod corect s-a retinut si in cuprinsul incheierii contestate, motiv pentru care se impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, probele administrate in cauza, mentionate si descrise de instanta de fond in incheierea contestatat, creeaza suspiciunea rezonabilă că inculpatul P. V. a săvârșit infracțiunea prev. de art. 2 al. 1 din legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 al. 1 din C.p. pentru care a fost trimis in judecata, fiind astfel indeplinita conditia prev. de art. 223 alin 2 c.p.p.
Curtea nu poate retine apararile inculpatului cu privire la inexistența faptei, datorată neprevederea plantei de canabis în enumerarea din anexa Legii 143/2000, întrucat în anexa legii se face referire la substanța tetrahidrocanabinol iar această substanță este sintetizată și de planta canabis.
Aprecierea subzistentei temeiului reglementat de art. 223 alin 2 c.p.p. se justifică nu doar față de pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea pentru savarsirea careia a fost trimis in judecata inculpatul în prezenta cauză, ci și față de faptul că lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publica rezulta din natura și gravitatea deosebită a faptei presupus a fi fost comise de inculpat, cantitatea ridicată de plante ce face obiectul infracțiunii fiind un element ce sporește gravitatea faptei, dar si din consecințele pe care le produc acest gen de fapte asupra sănătății publice, din înmulțirea alarmantă și rezonanța socială deosebit de negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
La evaluarea starii de pericol pentru ordinea publica Curtea are in vedere si faptul ca inculpatul P. V. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru fapte similare celei pentru care a fost trimis in judecata in prezenta cauza.
Prin urmare, infractiunea cu privire la care exista suspiciunea rezonabila a fi fost comisa de inculpat, prin gravitatea ei și prin reacția publicului creează o stare de neliniște capabilă să justifice mentinerea măsurii arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și cerințele art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).
Nu în ultimul rând, față de specificul contestației analizate, se impune a fi înlăturata și susținerea inculpatului, referitoare la situația juridică a altor inculpați cercetați în aceeasi cauza, in stare de arest la domiciliu, întrucât în materia măsurilor preventive nu pot exista situații juridice identice, care să presupună respectarea principiilor egalității de tratament juridic și al nediscriminării.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art. 202 din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății.
Prin urmare, luarea față de contestatorul inculpat a unei măsuri alternative arestării preventive nu ar fi suficienta la acest moment, măsura privării de libertate neprezentând caracter nerezonabil prin raportare la interesul public ocrotit.
In consecință, incheierea prin care s-a dispus mentinererea arestarii preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar contestatia formulata de inculpat este nefondata, urmand a fi respinsa ca atare, în temeiul art. 206 C.pr.pen.
Vazand si disp. art. 275 alin 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondata, contestația formulata de inculpatul P. V. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penala, în dosarul nr._ 14.
Obligă contestatorul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. C. A. S. V.-V.
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. prima instanta I.G.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
