Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 787/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 787/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 96/337/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 787/2015
Ședința publică din data de 03 iunie 2015
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: I. – C. M.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentant prin procuror:
D. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul – apelant D. F. împotriva sentinței penale nr. 92/25.03.2015, pronunțate de către Judecătoria Z., în dosar nr._, în care inculpatul – apelant D. F., a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., dat în dosarul de urmărire penală nr. 1871/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa inculpatului – apelant D. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 29 mai 2015, din partea inculpatului – apelant D. F., prin fax, o cerere de retragere a apelului declarat.
Curtea pune în discuția reprezentantului Ministerului Public cererea formulată de către inculpatul – apelant D. F..
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să ia act de manifestarea de voință exprimată de inculpatul – apelant.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 92 din 25 martie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza 386 alin.1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D. F. din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.
În baza art. 87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 Cod penal și a prevederilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. F., fiul lui F. și M., născut la data de 16.12.1978, în loc. Tășnad, jud. Satu M., CNP_ cetățean român, necăsătorit, studii medii, de profesie zidar, fără antecedente penale, domiciliat în loc. Bogdand, nr. 32, jud. Satu M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.81 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal 1969.
În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.12 din Legea 187/2012, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969.
În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal 1969 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul D. F. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. nr. 1871/P/2013 din data de 09.01.2015 a fost trimisă în judecată inculpatul D. F., în stare de libertate, săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art.336 alin.1 Noul Cod penal. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 12.01.2015 sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență, că în data de 11.08.2013 în jurul orei 03.00 inculpatul D. F. a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. Z., iar în urma recoltării probelor biologice și a efectuării analizei toxicologice alcoolemie s-a constatat că a avut la prima probă recoltată o alcoolemie de 1,40 g/l alcool pur în sânge, iar la a doua probă 1.30 g/l alcool pur în sânge.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, în actul de sesizare a instanței s-au indicat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f.6); ordonanțele de începere a urmăririi penale ( f. 2,3); ordonanța de schimbarea a încadrării juridice a faptei (f.4);ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale ( f. 5); proces – verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat ( f. 23); declarația de inculpat ( f. 7, 24); rezultat etilotest (f. 11); buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.947/IX/a/405,406 ( f. 15); cerere de analiză, proces – verbal de recoltare probe biologice ( f. 12-14), declarație martor Bonte A. ( f.9, 10); fișa de evidență auto ( f. 16); fișă cazier judiciar (f.8).
Prin încheierea din data de 10.02.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 25.03.2015, în prezența apărătorului ales, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prev. de art.375 C.p.p. declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți (f. 41).Cererea inculpatului a fost admisă de către instanță, iar cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art. 375Cod procedură penală, inculpatul arătând că nu dorește să depună înscrisuri la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 10/11.08.2013 inculpatul D. F. s-a deplasat de la domiciliul său din . M., în mun. Z., la discoteca „Club T”. Aici, potrivit propriilor sale declarații, a consumat 2 beri cu alcool (de câte 0,33 ml fiecare) și 0,50 ml de băuturi spirtoase (f.7). În jurul orei 03:00 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său marca Dacia, având nr. de înmatriculare_, și a pornit spre orașul Cehu Silvaniei. Fiind oprit în trafic de un echipaj de poliție pe . mun. Z., în zona magazinului Silvania.
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,64 mg/l alcool în aerul expirat. Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de constatare (f.6), rezultatul testării (f.11), dar și din declarațiile inculpatului (f.7, 24) și ale martorului B. A. (f.9,10).
În aceste condiții, inculpatului a fost condus la UPU a Spitalului Județean de Urgență Z., unde i-au fost recoltate 2 probe biologice de sânge, la orele 03:55 și 04:55 (f.13). În urma efectuării analizelor toxicologice s-a stabilit că învinuitul a avut o alcoolemie de 1,40 g/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 1,30 g/l alcool pur în sânge la a doua probă (f.15).
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu declarația martorului asistent și cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie 947/IX/a/405, 406 din 13.08.2013.
În drept, fapta inculpatului D. F., care la data de 11.08.2013, în jurul orei 03.00, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe drum public – . mun. Z., jud. S., având o îmbibație alcoolică în sânge de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,40 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, în vigoare la data săvârșirii faptei (pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani). Constată că de la momentul săvârșiri faptei și până la data pronunțării prezentei hotărâri, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, iar infracțiunea săvârșită de inculpat este incriminată și de noua lege, fiind prevăzută de art. 336 alin.1 Noul Cod penal și pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public deși consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste limitele legale este o infracțiune de pericol, starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil cantități însemnate de alcool, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, știind că a consumat băuturi alcoolice, a prevăzut pericolul pentru siguranța traficului rutier reprezentat de acțiunea s-a de a conduce sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Comparând cele două legi succesive în timp, de la data săvârșiri faptei și până la judecare acesteia, în temeiul art. 5 Cod penal, instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă inculpatului legea veche atât prin prisma regimului sancționator cât și a modalităților de executare. Astfel, față de gravitatea sporită a faptei, instanța apreciază că se impune aplicarea pedepsei închisorii (cu aceleași limite în ambele legi penale), iar față de circumstanțele personale ale inculpatului s-a apreciat că nu se impune executarea în detenție a pedepsei, în aceste condiții, modalitățile de executare a pedepsei închisorii cu suspendare, atât prin prisma condițiilor și a obligațiilor impuse, cât și a consecințelor împlinirii termenului de încercare, sunt mai favorabile inculpatului cele prev. de Codul penal 1969.
Ca urmare, reținând lege penală mai favorabilă inculpatului legea veche, în baza 386 alin.1 Cod procedură penală și a art. 5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.
Reținând vinovăția inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea inculpatului D. F. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicare art. 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța va avea în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal 1969, respectiv criteriile stabilite pentru aprecierea gravității infracțiunii și a periculozității infractorului,.
Având în vedere că infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 este o infracțiune de pericol, pericolul social al faptei este apreciat de legiuitor ca fiind unul ridicat prin încadrarea acestei fapte ca infracțiune și prin limitele de pedeapsă stabilite, starea de pericol pentru siguranța traficului rutier se produce dacă se constată întrunite celelalte elemente constitutive ale infracțiunii, indiferent de producerea în concret a unei consecințe. Instanța a reținut că starea de pericol creată este cu atât mai mare cu cât nivelul alcoolemiei inculpatului este unul ridicat, care în mod cert i-a afectat atenția, coordonarea și capacitatea de reacție, că acesta a condus pe artere rutiere importante dintr-o localitate urbană, intenționând să conducă pe o distanță foarte mare, astfel că urmările faptei ale putea fi grave, dar în același timp va avea în vedere că a condus la o oră la care traficul este mai redus și nu a avut pasageri în autoturism. Raportat la aceste împrejurări de fapt instanța reține că gravitatea în concret a infracțiunii săvârșite este una medie.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 36 de ani, are studii medii, este necăsătorit, de profesie este zidar și are un loc de muncă, potrivit fișei de cazier judiciar (f. 8) nu are antecedente penale și a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei, colaborând cu organele judiciare din fișa de evidență auto a inculpatului (f. 16) rezultă că în perioada 2012-2013 inculpatul a avut numeroase abateri de la reglementările legale în domeniul circulației rutiere, iar în anul 2006 a săvârșit o infracțiune similară celei ce face obiectul cauzei, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni, în ce privește această condamnare intervenind reabilitarea de drept. Raportat la toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului se apreciază că periculozitatea persoanei inculpatului nu este una ridicată.
La stabilirea pedepsei instanța a adat eficiență și prevederilor art.396 alin.10 C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege.
Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 și prev. art.396 alin.10 Cod procedură penală instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare va fi de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei, fiind un mijloc suficient pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru îndreptarea comportamentului inculpatului, prin formare a unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială .
Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche, în temeiul art. 12 din Legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică și acestea tot potrivit legii vechi.
Având în vedere prevederile art. 65 alin.1 C.p. 1969, aplicând o pedeapsă principală mai mică de 2 ani închisoarea, nu este posibilă aplicarea unei pedepse complementare. Chiar dacă potrivit noului cod penal aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare, în speță aplicarea pedepsei accesorii în lipsa aplicării unei pedepse complementare, corespunde exigențelor art. 2 Cod penal privind legalitatea sancțiunii, acest mod de aplicare a pedepselor fiind prevăzut de lege la data comiterii faptei de către inculpat.
Astfel, în baza art.71 Cod penal 1969, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal 1969, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal 1969. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) C.p. nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere vârsta inculpatului, nivelul de educație, situația profesională a inculpatului, conduita bună anterioară și ulterioară comiterii faptei, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Riscul revocării și executării pedepsei în regim de detenție este apreciat suficient pentru îndreptarea inculpatului și evitarea riscului de recidivă, fără a fi necesară aplicarea unor obligații suplimentare și supravegherea îndeaproape a inculpatului de către un serviciu specializat.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. l Cod Penal 1969, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969
În baza art.404 alin.2 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal 1969, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art.274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul D. F. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei reprezintă contravaloarea buletinului de analiză toxicologică alcoolemie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. F. fără a depune motive de apel.
La termenul de azi s-a constatat că inculpatul prin apărător ales a depus un înscris prin care arată că înțelege să-și retragă apelul declarat în cauză.
În contextul celor expuse mai sus Curtea în baza art.415 C.p.p. va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul D. F. împotriva sentinței penale nr. 92/25.03.2015 a Judecătoriei Z..
Va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul D. F. împotriva sentinței penale nr. 92/25.03.2015 a Judecătoriei Z..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.06.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
I.-C. MORARDELIA P.
GREFIER
N. N.
Red. I.C.M./S.M.D.
4 ex./12.06.2015/Jud.fond.M. E.
| ← Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Decizia nr. 817/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... → |
|---|
