Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Decizia nr. 817/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 817/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 23903/211/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 817/2015
Ședința publică din 5 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: E. C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – a fost reprezentat prin procuror D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 1461/2014 din data de 12 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. și partea vătămată S. S. I., privind pe inculpatul T. G., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1096/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emis la data de 07.10.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. 4 C.pen. rap. la art. 258 alin. 1 din C.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul T. G. asistat de avocat Sule R. B. și avocat O. R. P. în substituirea avocatului R. P. pentru partea civilă S. S. I. și martora O. R. N., lipsă fiind persoana vătămată S. S. I., partea responsabilă civilmente . și C. de C. Maxilo Facială Cluj N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, a procedat la identificarea și audierea martorei O. R. N., fiind ascultată sub prestare de jurământ, declarația acesteia a fost consemnată în procesul verbal atașat la dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea, acordă cuvântul asupra apelurilor formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj N., desființarea sentinței penale apelate și judecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de purtare abuzivă. Consideră că vechea reglementare este favorabilă inculpatului, iar ca modalitate de executare, este oportună suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform disp. art. 81 vechiul C.p., cu aplicarea art. 5 C.p. și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apreciază că prima instanță a considerat că plângerea nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege și nu a fost formulată în termen. Din punctul său de vedere, plângerea existentă la dosar la f. 6 dosar de urmărire penală este valabilă, conform vechilor proceduri, aflate în vigoare la acea dată, plângerea fiind introdusă la data de 21.04.2011, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la data de 10.04.2011, atâta doar că partea vătămată nu a cunoscut numele inculpatului. Astfel, solicită să se aibă în vedere și confruntarea consemnată în înscrisul de la f. 8, declarația părții vătămate din 9.05.2011, când aceasta face referire la persoana care l-a lovit, acesta fiind inculpatul, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar. Pentru aceste motive, consideră că plângerea părții vătămate era valabilă, fiind introdusă în termen la dosar, iar raportat la probele administrate, se impune condamnarea inculpatului.
Față de apelul persoanei vătămate, reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea acestuia. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul persoanei vătămate, solicită admiterea apelul persoanei vătămate și pe cale de consecință, desființarea hotărârii apelate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 al. 4 din vechiul C.p., raportat la art. 258 al. 1 din vechiul C.p., reprezentând legea penală mai favorabilă, atât sub aspectul limitelor de pedeapsă, cât și sub aspectul modalității de executare, fiind de acord cu concluziile dl. procuror, de suspendare a executării pedepsei. În latura civilă, solicită admiterea acțiunii civile formulate de către partea civilă și, pe cale de consecință, obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente, respectiv angajatorul acesteia de la data comiterii faptei –. – la plata sumei de 1500 lei reprezentând despăgubiri materiale și 50.000 lei reprezentând daune morale.
Își însușește concluziile dl. procuror, referitor la faptul că văzând plângerea penală prealabilă și toate declarațiile ulterioare, rezultă în mod clar că plângerea penală prealabilă a persoanei vătămate complinește conținutul prevăzut de legea penală în vigoare la acel moment, respectiv art. 283 C.p.p. și este formulată în termenul prevăzut de art. 284 C.p.p., în sensul că a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, consideră că prin probele administrate în cauză (declarațiile martorilor, a persoanei vătămate)reiese că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și a propus o ofertă fermă de împăcare. Solicită a se observa că potrivit contractului individual de muncă și adresa emisă de ITM, în acea noapte inculpatul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul se face vinovat de acțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de purtare abuzivă. În ce privește prejudiciul material, respectiv 1500 lei, acestea reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă constând în medicamente, alimentație specială, plata serviciilor medicale. Deși inculpatul nu a păstrat chitanțele, consideră că declarațiile martorilor dovedesc că s-au efectuat anumite cheltuieli și că timp de mai bine de o lună, inculpatul a avut o alimentație specială, situație în care în mod evident au existat aceste cheltuieli. În ce privește daunele morale, rezultă din biletul de ieșire din spital dar și din certificatul medico legal că a suferit o intervenție chirurgicală și coroborând actele medicale și declarațiile de martori, consideră că nu este o sumă exagerată ci una rezonabilă. Solicită a se ține seama că acest incident s-a petrecut înaintea sărbătorilor pascale, când fiecare bun creștin se bucură după un post lung de diverse bucate, însă așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, partea civilă nu a fost în măsură să se bucure în acel moment al vieții sale de respectivele sărbători, fiind cu mandibula imobilizată în atelă și putându-se alimenta doar cu paiul.
În ce privește calitatea de persoană responsabilă civilmente a angajatorului, consideră că din probele aflate la dosar inculpatul a acționat în virtutea atribuțiilor de serviciu și în calitatea sa de supraveghetor. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului formulat. Cu privire la apelul Parchetului, solicită admiterea acestuia.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea apelurilor formulate de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. și partea civilă, cu consecința menținerii hotărârii atacate. Raportat la tardivitatea introducerii plângerii, la data de 22.04.2011, partea vătămată a formulat o plângere împotriva unor autori necunoscuți, arătând că incidentul s-a produs la 19.04.2011 și nu la data de 10/11 aprilie 2011 cum a susținut ulterior. Cu prilejul acestor declarații, partea vătămată a arătat atât el cât și cele două martore (sora și iubita persoanei vătămate) că nu pot indica nici un amănunt legat de persoana făptuitorului sau despre respectivul eveniment. Partea vătămată precizează de la bun început că l-a recunoscut pe inculpat că acesta l-a urmărit și că l-a lovit. La data de 9 mai 2011, partea vătămată arată că la două zile după depunerea plângerii a fost contactat de către inculpat care a recunoscut că el este cel care l-a agresat, oferindu-i datele de identificare, locul de muncă, numele și numărul de telefon. Cu toate acestea, abia în fața procurorului, la data de 31.10.2012, la aproximativ un an și jumătate de la acel incident, partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului. P. urmare, este evident că plângerea prealabilă este tardiv formulată, raportat la termenul de două luni de zile.
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului, întrucât organele de urmărire penală aveau obligația de a strânge probe, atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului, acestea s-au limitat la audierea a două martore, respectiv sora și iubita inculpatului, persoane interesate și subiective a căror declarații sunt pline de inadvertențe. În timp ce partea vătămată arată că a fost agresată la data de 19 aprilie 2015, cele două martore indică data de 10/11 aprilie 2011. Fiecare dintre cele două martore, precum și inculpatul au dat câte trei declarații care, pe lângă faptul că nu se coroborează între ele, nu coincid nici ca declarații a acelorași persoane. Odată cu trecerea timpului, aceste martore își amintesc elemente noi despre care nu au făcut vorbire în declarațiile inițiale, deși succesiunea faptelor le erau proaspete în memorie. Consideră că partea vătămată și cele două martore au încercat încă de la început să denatureze adevărul. Consideră că dubiul creat în cauză profită inculpatului și solicită a se da eficiență acestui principiu. Cu privire la calitatea de parte responsabilă civilmente, din contractul individual de muncă, rezultă foarte clar că inculpatul era angajat pe perioadă determinată pe durata de câte 4 ore, de la orele 20 – 24. Conform declarației inculpatului, acesta se afla la un suc cu un prieten și a acționat pentru a restabili liniștea în local.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își menține susținerile doamnei avocat. Solicită menținerea hotărârii atacate.
CURTEA :
P. sentința penală nr. 1461 din 12 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 396 alin. 1, 6 rap la art. 16 alin. 1 lit. e CPP s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul T. G., fiul lui N. si R., născut la data de 10.08.1982 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, cetatean român, fără antecedente penale, absolvent de scoala profesionala, necăsătorit, ocupatie- supraveghetor jocuri in cadrul ., cu domiciliul in mun. Cluj-N., .. 54 ., a infracțiunii de purtare abuziva prev și ped de art.250 alin.4 CP din 1969 rap la art. 258 alin.1 CP din 1969, ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
În temeiul art. 397 rap la art. 25 alin.5 CPP s-au lăsat nesolutionate actiunile civile promovate in cadrul procesului penal de partea civilă S. S. I., cu domiciliul in mun. Cluj-N., . . jud. Cluj și SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENAT CLUJ, cu sediul in mun. Cluj-N., .-5 jud. Cluj .
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b CPP a fost obligată partea civilă S. S. I. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosar nr. 1096/P/2012 la data de 07.10.2013(dosar preluat în baza art. 209 alin.4/1 Cod Procedura Penala din 1968 de la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N.) înregistrat pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 14.10.2013, sub nr. dosar_ , s-a dispus punerea în mișcare actiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T. G. pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. și ped. de art. 250 alin. 4 Cod Penal din 1969 coroborat cu art. 258 alin.1 Cod Penal din 1969.
În actul de sesizare al instantei s-a reținut, în fapt, că la data de 10.04.2011, în cursul serii, persoana vătămată S. S. I. s-a deplasat în clubul „Infinity” din municipiul Cluj-N., împreună cu numitele S. A.-B. și O. R.-N., unde au ocupat o masă la care se afla un grup de prieteni. Spre dimineață, în data de 11.04.2011, în jurul orei 04.00, pe fondul consumului de alcool, unul dintre tinerii de la masă și-a ridicat tricoul în spirit de glumă. Acesta a fost observat de către agentul de pază al clubului, inculpatul T. G., angajat în funcția de supraveghetor jocuri în cadrul .., care l-a abordat pe un ton agresiv, spunându-i să-și coboare tricoul. A urmat un schimb de replici între cei doi în care au fost implicate și alte două persoane de la masă. Inculpatul a anunțat că a solicitat telefonic concursul altor agenți de pază pentru restabilirea ordinii în local. Pentru evitarea unui scandal, persoana vătămată, împreună cu martorele S. A.-B. și O. R.-N., au încercat să părăsească localul însă ieșirea a fost blocată de inculpat. Persoana vătămată a fost nevoită să tragă puternic de ușă pentru a o deschide și a părăsi barul împreună cu cele două martore. În urma lor s-au deplasat inculpatul T. G. și aproximativ 5-7 bărbați neidentificați. În zona scărilor care asigură accesul pe . a fost ajunsă din urmă de persoanele menționate care au exercitat violențe fizice asupra acesteia cu pumnii și cu picioarele pe toată suprafața corpului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat, conform certificatului medico-legal nr. 2762/I/a/493 din 19.04.2011, 50-55 de zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângere penală prealabilă, f. 6; fotocopie certificat medico-legal, f. 18; declarații parte vătămată, f. 8-9, 14-17; declarații învinuit, f. 7, 10, 22-23; declarații martori, f. 11-12, 27-32.
În cursul urmarii penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta, pozitie mentinuta si cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penală ( f. 24) iar persoana vatamata s-a constituit parte civilă in procesul penal cu suma de 20.000 lei ( f. 17).
P. încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29 aprilie 2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății( încheiere – f. 20-21).
Judecarea cauzei s-a făcut potrivit procedurii de judecată obișnuite, în faza de judecată, procedându-se la readministrarea în parte a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, fiind audiați inculpatul T. G. și persoana vătămată S. S. I., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar (f 49-50, f. 75-76).
Anterior începerii cercetării judecătorești s-au constituit părți civile în procesul penal:
- Spital Clinic Județean de Urgență Cluj cu suma de 1674,44 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate( f. 29-30, 31),
- persoana vatamata S. S. I., cu suma de 1500 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de 50.000 lei daune morale( f. 40-42).
În ședința publica din data de 20 iunie 2014 instanta a dispus introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, ., reprezentat de administrator C. A. ( încheiere de ședinta -f. 43-44) .
În cursul cercetării judecătorești instanța a mai încuviințat proba cu înscrisuri în cadrul căreia s-au mai depus la dosar: cazierul judiciar al inculpatului T. G. (f. 13, 34, 37, 58), decont de cheltuieli depus de partea civilă Spital Clinic Județean de Urgență Cluj, Secția C. maxilo-facială (f. 31), adeverință medicală (f. 39).
S-au mai depus la dosar note de ședință ale persoanei responsabile civilmente (f. 57), concluzii scrise prin apărătorul ales al inculpatului (f. 62-65), concluzii scrise prin apărătorul ales al persoanei vătămate (f. 66-73).
Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătoresti, instanța a reținut:
Potrivit prevederilor art. 258 alin.1 Cod Penal din 1969( în vigoare la data comiterii faptei de care a fost acuzat inculpatul- 10/11.04.2011 ), în cazul infracțiunii de purtare abuzivă săvârșită de un funcționar (în accepțiunea prevederilor art. 147 alin.2 Cod Penal din 1969), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauza reiese că persoana vătămată S. S. I., la data de 22.04.2011 a depus o plângere prealabilă (f. 6 dos UP) împotriva autorilor necunoscuți care l-au agresat în dimineața zilei de 10.04.2011, solicitând tragerea lor la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Cu prilejul declaratiilor date in etapa actelor premergatoare, in fata organelor de cercetare penala, la data de 21.04.2011 aceeasi persoana vatamata a mentionat că nu poate preciza nici un amănunt referitor la persoana făptuitorilor, intrucat in timp ce urca scarile ( pentru a ajunge pe . o lovitura puternica in barbie cazand și pierzandu-si cunostinta, fara a stii ce s-a intamplat ( f. 8 dos UP).
Mai apoi cu prilejul declaratiei date in fata organelor de cercetare penală la data de 09.05.2011, persoana vătămată a arătat că la apoximativ două zile după depunerea plângerii, a fost contactată telefonic de o persoană, numită “G.”, de pe nr. tel._, care i-a solicitat să se întâlnească pentru a discuta depre incidentul din data de 10.04.2011. Cei doi au stabilit o întâlnire a doua zi la clubul “Infinity”. Cand a mers acolo în urma discuțiilor avute de cei doi, persoana vătămată a aflat că autorul agresiunii din data de 10/11.04.2011 a fost interlocutorul său, numitul “G.”, care lucra ca om de ordine în local, și a fost de serviciu în noaptea în care a avut loc incidentul(l-am recunoscut imediat pe omul de ordine care in dimineata cand eu am fost agresat fizic era de serviciu la clubul respectiv- f. 9 dos UP).
Cu toate acestea abia cu prilejul declaratiei olografe date in fata procurorului in data de 31.10.2012 persoana vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului T. G. pentru faptele de agresiune săvârșite împotriva sa( f. 14-15 dos UP) iar cu prilejul declaratiei date in fata procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Cluj la data de 12.11.2012 persoana vătămată a descris întâmplările din seara incidentului și a reiterat solicitarea sa făcută și prin declarația din data de 31.10.2012, de tragere la răspundere penală a inculpatului pentru faptele comise( f. 16-17 dos UP).
În acelasi sens instanta a reținut că audiată fiind in cursul cercetarii judecatoresti in conditii de contradictorialitate si nemijlocire persoana vatamata a aratat in mod expres că după ce a fost externată din spital, la 5-6 zile după incident, s-a întâlnit cu inculpatul în clubul “Infinity” cei doi discutând despre incident, iar în acel moment deja știa cine este inculpatul și îi cunoștea numele( f. 75-76 dos I).
Or, atata sub imperiul Codului de Procedura Penala din 1968 cat si a Noului Cod de Procedura Penala plangerea prealabila reprezinta plangerea de a carei formulare legea conditioneaza punerea in miscare a actiunii penale in cazul anumitor infractiuni ( cum este cea dedusa judecatii de fata) reprezentand atat o conditie de pedepsibilitate cat si una de procedibilitate . Pentru aceasta plangerea prealabila trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părților și a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă și, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente( art. 283 Cod Procedura Penala din 1968 ).
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 284 alin. 1 Cod Procedura Penala din 1968 termenul de introducere a plângerii prealabile este de 2 luni( termen de decadere), care începe să curgă din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
Or, coroborand declaratiile persoanei vatamate date in mod succesiv in cursul urmaririi penale si in cursul cercetarii judecatoresti redate anterior, reiese fara putinta de tagada că, la aproximativ 5 zile de la data de 11.04.2011, a cunoscut atât persoana inculpatului, cât și numele acestuia.
Cu toate acestea, persoana vatamata nu a formulat plângere prealabilă în termenul prevăzut la art. 284 alin. 1 Cod Procedura Penala.
Declarația persoanei vătămate din data de 09.05.2011 (f. 6 dos UP) nu a putut fi apreciata ca apta de a corespunde exigentelor prevazute de art. 283 Cod Procedura Penala din 1968 neputand valora plângere prealabilă în condițiile în care, astfel cum chiar persoana vatamata a recunoscut prin declarația dată în fața instanței (f. 74 dos UP), deși cunoștea numele inculpatului nu a indicat decât porecla acestuia, și anume “G.”.
În aprecierea instanței, această împrejurare este de natură să ateste faptul că persoana vătămată nu a dorit la momentul respectiv să introducă plângere prealabilă împotriva inculpatului – fapt confirmat și prin aceea că prin declarațiile sale ulterioare (din datele de 31.10.2012- f. 14 verso dos UP, și 12.11.2012- f. 17 verso dos UP), date la aproximativ un an de la data incidentului, persoana vătămată a solicitat în mod expres tragerea la răspundere penală a inculpatului T. G..
Este adevarat ca in practica judiciara ( CSJ, sectia penala, decizia nr. 2392/2000) s-a statuat ca declaratia persoanei vatamate, data in cursul cercetarilor, trebuie considerata plangere prealabila in sensul prevederilor art. 283 Cod Procedura Penala din 1968, insa numai daca aceasta cuprinde descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba și rezulta intentia sa de a chema in judecata pe agresor.
Or, în condițiile în care persoana vătămată a recunoscut în fața instanței că avea cunoștință de numele inculpatului după circa 5 zile de la agresarea sa, aceasta trebuia să depună plângere prealabilă în termen de 2 luni de la momentul în care a aflat cine este persoana responsabilă pentru leziunile suferite în data de 10-11.04.2011.
Potrivit prevederilor art. 283 Cod Procedura Penala din 1968 plângerea prealabilă trebuie să conțină indicarea autorului infracțiunii, or persoana vătămată nu a precizat cine a fost agresorul său decât la data de 31.10.2012, după aproximativ un an de la momentul în care a aflat identitatea persoanei care i-a aplicat lovituri.
Chiar dacă Noul Cod de Procedură Penală majoreaza termenul în care se poate formula plangere penala prealabilă de la 2 la 3 luni, ce curge din ziua in care persoana vatamata a aflat despre savarsirea faptei, nici din aceasta perspectiva, nu se poate aprecia ca persoana vatamata si-a manifestat vointa in conditiile prescrise de lege.
Pentru considerentele anterior expuse, apreciind că plangerea penala prealabila formulata de persoana vatamata nu a fost introdusa in termenul legal de decadere, fiind astfel incidenta o cauza ce impiedica exercitarea actiunii penale, în temeiul art. 396 alin. 1, 6 rap la art. 16 alin. 1 lit. e Cod Procedura Penala, s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul T. G., fiul lui N. si R., născut la data de 10.08.1982 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, cetatean român, fara antecedente penale, absolvent de scoala profesionala, necăsătorit, ocupatie- supraveghetor jocuri in cadrul ., cu domiciliul in mun. Cluj-N., .. 54 ., a infracțiunii de purtare abuziva prev și ped de art.250 alin.4 Cod Penal din 1969 rap la art. 258 alin.1 Cod Penal din 1969, ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
Vazand solutia pronuntata de încetare a procesului penal instanta a apreciat ca nu se poate pronunta asupra cererii de schimbare a incadrarii juridice a faptei solicitare formulata de inculpat prin aparatorul ales, iar în temeiul art. 397 rap la art. 25 alin.5 Cod Procedura Penala s-au lăsat nesolutionate actiunile civile promovate in cadrul procesului penal de partea civilă S. S. I., cu domiciliul in mun. Cluj-N., . . jud. Cluj și SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENAT CLUJ, cu sediul in mun. Cluj-N., .-5 jud. Cluj.
De asemenea în baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod Procedură Penală a fost obligată partea civilă S. S. I. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. și partea civilă S. S. I..
În susținerea apelului parchetul s-a arătat că se solicită desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții de condamnare, sens în care să se aibă în vedere că plângerea existentă la dosar la f. 6 dosar de urmărire penală este valabilă, conform vechilor proceduri, aflate în vigoare la acea dată, plângerea fiind introdusă la data de 21.04.2011, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la data de 10.04.2011, atâta doar că partea vătămată nu a cunoscut numele inculpatului. Se solicită să se aibă în vedere și confruntarea consemnată în înscrisul de la f. 8, declarația părții vătămate din 9.05.2011, când aceasta face referire la persoana care l-a lovit, acesta fiind inculpatul, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar. Pentru aceste motive, consideră că plângerea părții vătămate era valabilă, fiind introdusă în termen la dosar, iar raportat la probele administrate, se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă.
Partea vătămată a arătat în motivarea apelului declarat că din plângerea penală prealabilă și toate declarațiile ulterioare rezultă în mod clar că plângerea penală prealabilă a persoanei vătămate complinește conținutul prevăzut de legea penală în vigoare la acel moment, respectiv art. 283 C.p.p. și este formulată în termenul prevăzut de art. 284 C.p.p., în sensul că a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, consideră că prin probele administrate în cauză (declarațiile martorilor, a persoanei vătămate) reiese că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și a propus o ofertă fermă de împăcare. Solicită a se observa că potrivit contractului individual de muncă și adresa emisă de ITM, în acea noapte inculpatul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul se face vinovat de acțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de purtare abuzivă. În ce privește prejudiciul material, respectiv 1500 lei, acestea reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă constând în medicamente, alimentație specială, plata serviciilor medicale. Deși inculpatul nu a păstrat chitanțele, consideră că declarațiile martorilor dovedesc că s-au efectuat anumite cheltuieli și că timp de mai bine de o lună, inculpatul a avut o alimentație specială, situație în care în mod evident au existat aceste cheltuieli. În ce privește daunele morale, rezultă din biletul de ieșire din spital dar și din certificatul medico legal că a suferit o intervenție chirurgicală și coroborând actele medicale și declarațiile de martori, consideră că 50.000 lei nu este o sumă exagerată ci una rezonabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, conform art. 417 C.pr.pen., Curtea reține că, în data de 10/11 aprilie 2011, partea civilă S. S. I. a fost victima unei agresiuni fizice exercitate asupra sa de inculpatul T. G., angajat al părții responsabile civilmente . Cluj-N., agresiune prin care i-au fost produse victimei leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă faptul că, în seara de 10 aprilie 2011, partea civilă S. S. I. s-a deplasat la barul Infinity din cartierul Mănăștur, însoțit fiind de martorele S. A.-B. și O. R.-N. (sora și prietena sa) precum și de alte persoane. În cursul serii, în contextul în care una din persoanele din grupul ce însoțea victima a avut un comportament mai libertin, în sensul că și-a dat jos tricoul, dezvelindu-și bustul, a intervenit inculpatul T. G., angajat ca supraveghetor jocuri in local. Între inculpat și persoanele din grup s-au iscat discuții și urmare acestora grupul a părăsit în grabă localul pentru ca disputa să nu degenereze.
Potrivit susținerilor părții civile S. S. I., confirmate și prin declarațiile martorelor mai sus arătate, după ieșirea din local, au fost urmăriți de o persoană din local (ce a fost ulterior identificată ca fiind inculpatul T. G.), care a chemat în ajutor și alți colegi ai săi. La o anumită distanță de local grupul s-a dispersat, partea civilă rămânând mai în spate cu cele două martore. La scurt timp însă, partea civilă a fost ajunsă de către inculpat care a agresat-o cu pumnii și picioarele, aplicându-i lovituri chiar și după ce victima a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința. Inculpatul a părăsit locul în care a comis ., iar victima a fost ridicată de la pământ de sora și prietena sa și transportată acasă. A doua zi, partea civilă s-a deplasat la spital, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, iar la data de 21 aprilie 2011 a formulat plângere la Poliția municipiului Cluj N., solicitând identificarea și tragerea la răspundere penală a agresorilor (fila 6 dup).
În plângerea penală formulată, partea civilă a arătat că nu cunoaște identitatea persoanei/persoanelor care l-au agresat. Ulterior, la data de 9 mai 2011, partea civilă s-a prezentat din nou la poliție, unde a arătat că, la câteva zile după depunerea plângerii penale, a fost contactat de o persoană de sex masculin care s-a recomandat ca fiind „G.” și care i-a cerut o întâlnire pentru a discuta despre . suferită. Întâlnindu-se cu acea persoană, partea civilă a aflat că respectivul „G.” este autorul agresiunii a cărei victimă este, cu prilejul discuției acesta cerându-i să renunțe la plângerea depusă împotriva sa și să se împace, propunere cu care victima nu a fost de acord. Noile împrejurări aflate de partea civilă au fost consemnate de aceasta într-o nouă declarație dată în fața organelor de poliție, iar pentru identificarea numitului „G.”, S. S. a furnizat numărul de telefon de pe care fusese apelat, respectiv nr. 0742-_ (fila 9 dup).
D. urmare, inculpatul T. G. a fost identificat, împotriva sa fiind demarată investigația penală vizând săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, în contextul în care s-a stabilit că acesta era angajat al . Cluj N. ca supraveghetor jocuri, că fusese de serviciu la data săvârșirii faptei, iar . exercitată asupra lui S. S. I. a avut loc în legătură cu atribuțiile sale de supraveghere în localul Infinity.
Analizând probele de la dosar, Curtea constată că în mod netemeinic prima instanță a dispus o soluție de încetare a procesului penal prin lipsa plângerii prealabile a părții vătămate. Argumentele aduse de instanța de fond, potrivit cărora, după ce partea civilă a cunoscut identitatea făptuitorului – la numai câteva zile după ce fusese agresat, acesta a rămas în pasivitate și nu a formulat plângere împotriva autorului cunoscut, fiind nerespectate prevederile art. 283 Cod procedură penală anterior, nu sunt conforme cu cele rezultate din probele de la dosar.
Astfel, din actele cauzei rezultă fără dubiu că partea civilă a înțeles să solicite intervenția organelor de poliție pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei care, în cursul nopții de 10/11 aprilie 2011, l-a agresat prin lovire activă și repetată, și care i-a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico legal pe care l-a atașat plângerii penale. Plângerea penală a fost formulată de partea civilă la data de 21.04.2011, deci la 11 zile după ce fusese agresată, în condițiile în care, în acest interval de timp victima a fost internată în spital, supusă unei intervenții chirurgicale și a obținut certificatul medico legal. (filele 6, 8, 18 dup).
Ulterior primului demers concretizat în formularea plângerii penale prealabile, la numai câteva zile, partea civilă a venit în ajutorul organelor de poliție, cărora le-a furnizat date noi pentru identificarea autorului agresiunii, sens în care a formulat declarație în care a arătat că acesta se numește „G.” și folosește numărul de telefon 0742-_. Totodată, partea civilă a indicat contextul în care a aflat aceste date precum și propunerea făcută de agresor pentru împăcare.(fila 9 dup).
După mai bine de 1 an, organele de anchetă au chemat victima la audieri, i-au făcut cunoscută acesteia identitatea agresorului, prilej cu care S. S. a arătat din nou că solicită cercetarea și tragerea la răspundere penală a acestuia (filele29-30 dup).
Soluția primei instanțe de încetare a procesului penal, apreciind că, cele relatate de victimă cu prilejul audierii în fața sa, când acesta a susținut că a cunoscut identitatea agresorului la câteva zile de la momentul agresiunii, constituie rezultatul unei eronate interpretări a susținerilor victimei, în condițiile în care, din probele de la dosar rezultă fără echivoc că ceea ce partea civilă a cunoscut la data de 9 mai 2011, era numele de „G.” și numărul de telefon al acestuia. Din declarația dată de partea civilă în fața instanței rezultă că acesta a fost audiat lapidar, fără ca judecătorul să lămurească la ce anume se referă victima când susține că a cunoscut numele agresorului la câteva zile după agresiune.
Din toate probele administrate în cauză precum și din succesiunea în care ele au fost obținute rezultă fără echivoc că ceea ce partea civilă a cunoscut despre inculpat la câteva zile după agresiune a fost numele de „G.” și nicidecum identitatea acestuia. Deși acest aspect reiese cu evidență din actele de la dosar, prima instanță a apreciat că partea civilă a știut exact de către cine a fost agresată și nu ar fi oferit toate datele organelor de poliție, context în care a ajuns la concluzia eronată că în cauză lipsește plângerea prealabilă.
Pe de altă parte, Curtea reține că din declarațiile succesive ale părții civile făcute de la momentul plângerii penale introductive și până la finalizarea urmăririi penale, rezultă fără dubiu că acesta a cerut constant organelor de anchetă să fie identificat agresorul și tras la răspundere penală. Împrejurarea că, la câteva zile după incident, partea civilă s-a întâlnit cu inculpatul T. G., de la care a aflat că se numește „G.” și i-a aflat numărul de telefon, nu echivalează cu o cunoaștere a identității inculpatului, victima nedispunând de alte mijloace specifice pentru identificarea acestuia. De altfel, victima nici nu avea obligația să depună diligențe sau să facă propriile investigații pentru identificarea inculpatului, acesta fiind atributul organului de urmărire penală care, de altfel, după ce a aflat identitatea agresorului, a chemat victima și a consemnat poziția acesteia, poziție prin care, încă o dată partea civilă a cerut tragerea la răspundere penală (filele 29,30 dup).
Împrejurarea că victima a fost constantă în poziția sa, că a dorit și s-a manifestat pentru ca acțiunea penală să fie exercitată este pusă în evidență și de faptul că aceasta și-a dat tot interesul pentru identificarea inculpatului, așa cum am arătat anterior, a furnizat poliției datele obținute la 9 mai 2011.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea concluzionează că în mod greșit a fost încetat procesul penal întemeiat pe lipsa plângerii prealabile, plângerea fiind introdusă de partea civilă la numai 11 zile de la data când a căzut victimă agresiunii, și menținută de aceasta pe parcursul întregii proceduri (prin declarațiile din datele de 21.04.2011, 09.05.2011, 12.11.2012).
În ce privește vinovăția inculpatului T. G. în săvârșirea faptei, Curtea constată că aceasta rezultă din toate probele coroborate ale cauzei, declarații constante ale părții civile, care a relevat împrejurări esențiale și care au și condus la identificarea autorului faptei, a celor două martore S. A.-B. și O. R.-N., declarații care se coroborează cu cele consemnate în certificatul medico legal ce atestă felul de producere al leziunilor suferite de S. S. I., precum și că acestea pot data din 11 aprilie 2011.
Având în vedere aceste împrejurări, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate în cauză, va desființa în întregime sentința atacată și va dispune o soluție de condamnare a inculpatului T. G. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev de art.250 alin.4 Cod penal din 1969 rap la art. 258 alin.1 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, constatând totodată că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal atât în ce privește limitele de pedeapsă cât și sub aspectul modului de individualizare a executării pedepsei, ce oferă posibilitatea suspendării condiționate a executării acesteia.
În baza art.81 Cod penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni prevăzut de art.82 din același cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal din 1969.
La individualizarea pedepsei Curtea a avut în vedere toate împrejurările ce țin de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, conduita inculpatului atât anterior comiterii faptei, acesta fiind pentru prima dată cercetat penal, cât și în timpul derulării instrucției penale, când acesta a negat constant fapta reținută în sarcina sa, în pofida probelor de vinovăție administrate. Se apreciază însă că, sunt incidente dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceasta fiind suficientă pentru a reformarea inculpatului sub aspectul respectării normelor legale, a conduitei sale sociale.
În ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul săvârșind o faptă de natură penală care a adus prejudicii părții civile, fiind incidente dispozițiile art. 998,999, 1000 alin.3 C.civ. în vigoare la data faptei. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Doctrina și jurisprudența în mod unanim au stabilit drept condiții de angajare a răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciu.
În cauză Curtea reține că inculpatul T. G. a săvârșit cu intenție o infracțiune cu violență, exercitată asupra părții civile S. S. I., prin care i-a pricinuit acesteia un prejudiciu, respectiv leziuni/vătămări corporale ce au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale și suferințe fizice. Mai reține că acțiunea violentă a inculpatului a fost exercitată urmare atribuțiilor de serviciu ale inculpatului, angajat al . Cluj N. în funcția de supraveghetor jocuri în localul Infinity. Chiar dacă activitatea ilicită a inculpatului ar fi avut loc după ora 24,00 când acesta ar fi ieșit din tură, Curtea reține că incidentul între inculpat și victimă a izbucnit în local, inculpatul reacționând la comportamentul grupului din care făcea parte victima în exercitarea atribuțiilor de serviciu, atribuții pe care și le-a depășit ulterior, când a urmărit victima și a agresat-o violent în afara localului, fiind corectă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței.( a se vedea Decizia nr. 1082/05.11.2009 CA Timișoara)
Ca urmare va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . Cluj-N. la plata în favoarea părții civile S. S. I. a sumei de 25.000 lei, reprezentând daune morale. Această sumă este apreciată ca suficientă și satisfăcătoare pentru acoperirea suferinței pricinuite victimei prin . ce a fost exercitată asupra sa, agresiune prin care i-au fost cauzate vătămări ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, nefiind justificată suma de 50.000 lei pretinsă de partea civilă.
În acest sens Curtea relevă faptul că daunele morale reprezintă atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale (Decizia nr. 5567 din 29 iunie 2011 a ÎCCJ).
In timp ce drepturile patrimoniale au un conținut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere ca ele vizează componente ale personalității umane cum ar fi dreptul la viață, la integritate fizică, la onoare și demnitate (Decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011 a ÎCCJ).
Așa fiind, Curtea apreciază că suma de 50.000 lei în cuantumul daunelor morale pretinse de victimă ar echivala cu oferirea unei satisfacții patrimoniale a părții civile, total nejustificată raportat la particularitățile în care infracțiunea a fost săvârșită și la suferința pricinuită victimei.
În ce privește daunele materiale pretinse, în sumă de 1.500 lei, Curtea constată că acestea nu au fost dovedite, susținerile potrivit cărora victima ar fi avut nevoie de alimentare specială în perioada de recuperare după intervenția chirurgicală nefiind justificative pentru acordarea acestor daune. Faptul că partea civilă a fost nevoită să se alimenteze o perioadă de timp doar cu alimente lichide, folosind paiul din pricina imobilizării mandibulei, constituie o împrejurare ce a fost avută în vedere la cuantificarea daunelor morale acordate, acesta constituind o suferință pricinuită victimei și nicidecum un prejudiciu material, deoarece în mod evident partea civilă s-ar fi hrănit și în lipsa unei agresiuni. D. urmare, Curtea va respinge celelalte pretenții civile formulate în cauză.
S-a constatat că pe parcursul cercetării judecătorești Spitalul Clinic Județean Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1674,44 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții civile S. S. I. în cadrul Secției Clinice BMF II în perioada 14.04.-18.04.2011 (filele 29-31 dos. fond), și raportat și starea de fapt reținută pe baza probelor administrate, respectiv săvârșirea de către inculpatul T. G. a infracțiunii de purtare abuzivă, Curtea, în temeiul art. 19, 25 și 397 Cod procedură penală, va obliga inculpatul T. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente . Cluj-N., la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean Cluj a sumei de 1674,44 lei, cu dobânda legală, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Va obliga inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare la fond.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și partea civilă S. S. I. împotriva sentinței penale nr.1461/12.12.2014 Judecătoriei Cluj-N. pe care o desființează în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre:
Condamnă pe inculpatul T. G., fiul lui N. si R., născut la data de 10.08.1982 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, absolvent de școala profesionala, necăsătorit, ocupație - supraveghetor jocuri in cadrul ., cu domiciliul in mun. Cluj-N., .. 54 ., pentru comiterea infracțiunii de purtare abuziva prev și ped de art.250 alin.4 CP din 1969 rap la art. 258 alin.1 CP din 1969 și art. 5 CP, apreciind că legea penală mai favorabilă în cauză este C.p. anterior, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art.81 C.p. anterior suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni prevăzut de art.82 c.p. anterior.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.p. anterior.
În baza art.998,999, 1000 alin.3 C.civ. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . Cluj-N. la plata în favoarea părții civile S. S. I. a sumei de 25.000 lei, daune morale, respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . Cluj-N. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean Cluj a sumei de 1674,44 lei, cu dobânda legală, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Obligă inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare la fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.06.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. R. E. B.
Pentru judecător plecat în concediu
de odihna semnează președintele
Curții de Apel
GREFIER
E. C. B.
Red. E.B./M.N.
4 ex./01.07.2015
Jud.fond.- T. I.
| ← Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
