Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 2375/84/2014*/a2
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._ 4*a2
DECIZIA PENALĂ NR.74/2015
Ședința publică din 1 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj – reprezentat prin PROCUROR – D. D.
S-a luat spre examinare contestația formulată de inculpata R. R. V., împotriva încheierii penale nr.123/17.06.2015, pronunțată în dosar nr._ 4*a2 al Tribunalului S., prin care s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile a inculpatei, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, fapta fiind comisă în formă continuată (8 acte materiale) și în stare de recidivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata R. R. V. aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, av.R. I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebată fiind, inculpata învederează instanței că-și menține contestația formulată și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, inculpata arată că este de acord să dea declarație și în fața Curții de Apel Cluj, sens în care se procedează la ascultarea acesteia, cele declarate fiind consemnate conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a contestației.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatei în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu măsura controlului judiciar. Astfel, procurorul de ședință a solicitat luarea măsurii arestării preventive întrucât ar exista plângeri penale formulate de martorii din dosar cu privire la existența unor posibile influențe din partea inculpatei, ori, nu există nici o aducere la cunoștință legat de presupusele plângeri. Apreciază că măsura arestului preventiv este cam drastică având în vedere că instanța avea posibilitatea să ia măsura controlului judiciar cu impunerea obligației de a nu lua legătura cu părțile implicate în dosar. Mai mult, în încheierea de arestare se motivează pe prevederile art.223 alin.2 C.pr.pen., respectiv că prin lăsarea în libertate a inculpatei s-ar intimida ordinea și liniștea publică și mai puțin pe faptul că ar exista indicii cu privire la săvârșirea faptei. Totodată, consideră că judecarea s-ar putea desfășura cu inculpata în stare de libertate cu atât mai mult cu cât martorii au dat deja declarații și atâta timp cât inculpatei nu i s-a adus la cunoștință aceste plângeri, existând doar niște afirmații din partea martorilor, astfel că măsura arestării este cam drastică. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului în temeiul art.425/1 alin.7 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea contestației și menținerea ca temeinică, legală și corect motivată a încheierii atacate, în mod corect judecătorul reținând îndeplinirea condițiilor prev.de art.223 alin.1 lit.b și c C.pr.pen. Solicită a se avea în vedere că în ședința din data de 17 iunie 2015 martora a declarat că a fost amenințată în repetate rânduri de către inculpată și familia acesteia. Pe de altă parte, infracțiunea prezumat a fi comisă de către inculpată este prevăzută printre infracțiunile care justifică luarea măsurii arestării preventive și că în acest moment procesual se impune luarea măsurii arestării preventive pentru a înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică cu atât mai mult cu cât inculpata are antecedente penale.
Apărătorul inculpatei, în replică, arată că suntem la momentul cercetării judecătorești ceea ce înseamnă că a fost o urmărire penală și o cameră preliminară și oricând în acest interval de timp, dacă se aprecia oportun, se putea lua măsura arestării preventive pe motivul prev.de art.223 alin.2 C.pr.pen.
Inculpata R. R. V. având ultimul cuvânt achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând punerea în libertate întrucât familie ei suferă din cauza detenției.
CURTEA :
Prin încheierea penală nr. 123 din 17 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în baza art.223 alin.(1) lit.b) și c) Cpp coroborat cu art.238 Cpp s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei R. R.-VOICHIȚĂ născută la data de 18.10.1984 în Șimleu Silvaniei, CNP_ fiica lui V. și a F., cetățenia română, starea civilă căsătorită, fără studii, fără obligații militare, fără ocupație și loc de muncă, recidivistă - cu domiciliul în Șimleu Silvaniei, ., nr.17, județul S., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.06.2015, ora 14:25 și până la 16.07.2015, ora 14:25.
În baza art.230 Cpp s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
În baza art.275 alin.(3) Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, avocat P. A. V., care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatei, în sumă de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată verbal în ședința de judecată din data de 17.06.2015 de către procurorul șef al Biroului Teritorial S. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatei R. R.-Voichiță.
În motivarea propunerii de arestare preventivă s-a arătat că inculpata este cercetată în dosarul penal nr._ 4* al Tribunalului S. pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, reținându-se că a fost de acord cu comiterea de acte sexuale orale de către minorul T. G. C. cu inculpatul W. M. N., cercetat în același dosar penal.
Arestarea preventivă a inculpatei s-a solicitat în baza dispozițiilor stipulate de art.223 alin.1 lit.b) și c) Cod procedură penală.
Examinând cererea de arestare preventivă, instanța a reținut următoarele:
Din materialul de urmărire penală rezultă faptul că în anul 2004 inculpatul R. A. s-a căsătorit legal cu inculpata R. R. Voichiță, aceasta fiind sora minorului T. G. C-tin.
În anul 2011, Lakatoș V. tatăl acestui minor a decedat, ocazie cu care cei doi inculpați i-au solicitat mamei minorului, respectiv T. F. să-l încredințeze pe acesta spre creștere și educare, având în vedere că inculpata R. R. V. nu putea să aibă copii.
Întrucât T. F. a fost de acord, minorul a locuit începând cu anul 2011, în orașul Șimleu Silvaniei împreună cu cei doi inculpați, ocazie cu care acesta la solicitarea celor doi soți a început să practice cerșetoria în fața magazinului Penny din Șimleu Silvaniei.
În luna iunie 2011, nu se cunoaște data exactă, aflându-se în parcarea magazinului Penny din orașul Șimleu Silvaniei l-a cunoscut pe cetățeanul german W. M. N..
Cu această ocazie inculpatul W. M. N. a aflat de la minor că provine dintr-o familie dezorganizată din orașul Șimleu Silvaniei, aflându-se în îngrijirea surorii acestuia R. R. Voichiță și soțului R. A..
În perioada următoare cetățeanul german a încercat și a reușit să câștige încrederea minorului prin diferite cadouri și atenții constând în sume de bani și bunuri predate acestuia.
De asemenea, inculpatul W. M. N. i-a cunoscut pe inculpații R. A. și R. R. Voichiță, care-l aveau în îngrijire pe minorul T. G. C..
Cu această ocazie inculpatul W. M. N. le-a comunicat celor doi soți că dorește să-l înfieze pe minor urmând al transporta în Germania, iar pentru aceste servicii inculpatul W. M. N. le va plăti acestora suma de 5.000 de euro.
Inculpații au fost de acord cu propunerea cetățeanului german, dar i-au comunicat că nu dețin certificatul de naștere al minorului în original.
Cu această ocazie inculpatul W. M. N. le-a predat celor doi soți suma de 150 de euro pentru ca aceștia să depună diligențele necesare pentru obținerea certificatului de naștere.
În perioada următoare inculpatul W. M. N. a efectuat mai multe vizite la locuința minorului și a celor doi inculpați, iar ulterior minorul T. G. C. a fost transportat de către cetățeanul german și cazat în diferite pensiuni și hoteluri de pe raza jud. S..
Tot cu această ocazie inculpatul W. M. N. le-a propus celor doi soți ca acesta să întrețină în repetate rânduri acte sexuale cu minorul T. G. C-tin în pensiunile mai sus arătate în schimbul unor sume de bani cuprinse între 100 și 1000 de lei.
Astfel, inculpații R. A. și R. R. Voichiță au fost de acord ca minorul să fie exploatat sexual respectiv ca acesta să întrețină raporturi sexuale cu cetățeanul german pentru sume cuprinse între 100 și 1000 de lei, sume de bani care erau primite de către inculpați înainte de consumarea actelor sexuale.
Astfel, începând cu luna iunie 2011 inculpatul W. M. N. le plătea celor doi inculpați diferite sume de bani, pentru ca minorul să întrețină relații sexuale.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că inculpatul W. M. N. s-a cazat începând cu luna iunie 2011 la Hotelul Atlante din orașul Șimleu Silvaniei, pentru o perioadă de 7 sau 14 zile stabilindu-și reședința în fapt la acest hotel.
În dimineața fiecărei zile inculpatul W. M. N. se deplasa la locuința inculpaților R. A. și R. R. Voichiță unde le plătea acestora sume de bani cuprinse între 100 și 150 de lei, după care împreună cu minorul T. G. C-tin se deplasa la Hotelul Atlante, unde întrețineau raporturi sexuale orale.
Ulterior, inculpatul W. M. N. împrună cu minorul se deplasau pe raza mun. Șimleu Silvaniei sau în diferite orașe din țară (A., O., Cluj-N., Tășnad, Carei, T., Valea lui M.) de unde inculpatul îi achiziționa minorului diferite cadouri.
La întoarcere inculpatul W. M. N. se deplasa din nou în Hotelul Atlante, unde întreținea raporturi sexuale orale cu minorul, T. G. C-tin.
În unele situații minorul rămânea peste noapte cazat în camera de hotel aparținând inculpatului W. M. N., dar au existat situații în care acesta se întorcea la locuința lui de pe ..
După o perioadă de 7 până la 14 zile inculpatul se întorcea în Germania, iar după aproximativ trei luni de zile se întorcea în orașul Șimleu Silvaniei, cazându-se din nou în Hotelul Atlante.
În perioada în care inculpatul W. M. N. se afla în Germania acesta le expedia prin sistemul Western Union sume de bani cuprinse între 80-220 euro, care erau ridicate de către inculpații R. A. și R. R. Voichiță (Vol. I, Fila 179-183 dosar urmărire penală).
De asemenea, cetățeanul german le expedia celor doi inculpați cât și minorului T. G. C-tin colete, conținând haine, adidași, role, biciclete, telefoane mobile, ceasuri în schimbul serviciilor sexuale prestate.
În data de 17.05.2014, inculpatul W. M. N. a intrat în țară și s-a cazat în orașul Șimleu Silvaniei, la Cabana Brădet, iar ulterior la Hotelul Atlante, camera nr. 5.
În următoarea zi cetățeanul german s-a deplasat la locuința inculpaților R. A. și R. R. Voichiță unde le-a predat acestora suma de 250 de euro în schimbul serviciilor sexuale oferite de minorul T. G. C-tin.
Activitatea infracțională a inculpatului R. A. rezultă și din declarațiile martorilor R. I. M. și R. E., (Vol.II, fila 8-16 dosar urmărire penală) care arată faptul că începând cu anul 2011, R. A. l-a trimis pe minorul T. G. C-tin să practice cerșetoria în fața magazinului Penny din orașul Șimleu Silvaniei, ocazie cu care a cunoscut un cetățean german având porecla “Maicăl”, care s-a împrietenit cu acesta după câteva zile.
De asemenea, din declarațiile martorilor rezultă faptul că în perioada următoare minorul a fost transportat de către cetățeanul german în diferite locații unde întreținea relații sexuale, sumele de bani fiind plătite de către Maicăl către R. A. și soția acestuia:
“Toți romii de pe . că R. A. trăiește din sumele de bani, pe care le primește de la Maicăl și toți romii cunosc faptul că T. C. întreține relații sexuale cu Maicăl. „
Activitatea infracțională a inculpatei R. Voichiță Ramonă este descrisă și în declarația martorului minor B. P. (Vol. II Fila 5-7 dosar urmărire penală), care arată faptul că din anul 2012 a început să cerșească împreună cu T. G. C. în zona magazinului Penny din orașul Șimleu Silvaniei, ocazie cu care au cunoscut un cetățean german care le-a propus să se deplaseze în orașul Șimleu Silvaniei, dar B. P. a refuzat.
Din declarația aceluiași martor rezultă faptul că în perioada următoare inculpatul W. M. N. îi plătea diferite sume de bani inculpatului R. A. și soției acestuia R. Voichiță Ramonă pentru ca minorul să întrețină relații sexuale:
„ Cunosc faptul că, din acea zi, prietenul meu G., primea de la Maicăl in mod frecvent diferite sume de bani si bunuri, respectiv, biciclete, role, telefoane mobile, haine si alimente, precum și un card bancar împreună cu codul de acces, bunuri care erau însușite de către R. A. și soția lui R.. În schimbul acestor bunuri, Maicăl le solicita celor doi soți să îl lase pe G. să se întâlnească cu el, deși aceștia știau că întâlnirea lor urma să conducă la întreținerea de relații sexuale cu acesta.”
Activitatea infracțională a inculpatei R. Voichiță Ramonă este descrisă și în declarația inculpatului Roștas A. în care arată faptul că începând cu luna mai 2012 a fost abordat de către cetățeanul german având porecla “M.”, care i-a propus să-i plătească diferite sume de bani în schimbul prestării de servicii sexuale de către minorul T. G. C..
Întrucât inculpatul R. A. a fost de acord cu această propunere, respective ca în perioada următoare inculpatul W. M. N. să întrețină relații sexuale cu minorul T. G. C., aceste aspecte rezultând din declarația inculpatului (Vol. I, Fila 67-72 dosar urmărire penală):
„M. mi-a propus ca în perioada următoare să-i cumpere la copil mâncare haine și să aibă grijă de el. Am fost de acord, iar după câteva luni M. mi-a spus că îi plac copiii și mi-a propus să-l las pe G. să întrețină relații sexuale cu acesta spunându-mi că-l iubește și îmi va plăti sume cuprinse între 150 și 200 lei.
Prin urmare în perioada următoare M. venea la noi acasă îmi plătea aceste sume, după care îl lua pe G. îl ducea la Cabana Brădet, precum și la un Hotel din centru unde întrețineau relații sexuale orale. După aproximativ trei patru zile în care G. stătea împreună cu M. acesta îl aducea acasă, respectiv G. venea cu bicicleta.
M. venea în România la trei patru luni, perioadă în care G. vorbea cu el la telefon.
După aproximativ trei patru luni M. venea din nou în țară îl lua pe G. de acasă de la noi, primeam de la acesta diferite sume de bani după care aceștia plecau la pensiuni și hoteluri din S..
De fiecare dată M. ne spunea să nu spunem la cineva, dacă vom fi întrebați de către alte persoane ce se întâmplă cu G. și să nu recunoaștem niciodată că acesta întreține relații sexuale cu el.
Din discuțiile avute cu G. acesta mi-a spus că M. deține un aparat foto de culoare neagră, cu obiectiv și cu casetă, cu care-l filma pe el, în timp ce întreținea relații sexual, făcând de asemenea astfel de poze.
În data de 17.05.2014, M. a venit din nou în țară cu un autoturism marca Mercedes, de culoare verde, l-a luat pe G. și l-a dus la cabana Brădet. A doua zi M. a venit în apropierea locuinței mele și mi-a dat suma de 250 euro spunându-mi că va mai sta în următoarele zile cu G.. „
Activitatea infracțională a inculpatei R. R. Voichiță rezultă și din declarația acesteia, care arată că începând cu anul 2013 cetățeanul german le-a propus celor doi soți să întrețină relații sexuale cu minorul T. G. C. în schimbul unor sume de bani.
Întrucât cei doi inculpați au fost de acord în perioada următoare inculpatul W. M. N. le plătea acestora sume cuprinse între 100 și 500 de lei, după care se deplasa la Hotelul Atlante din orașul Șimleu Silvaniei unde întreținea relații sexuale cu minorul T. G. C..
Analizând condițiile măsurii arestării preventive stipulate de prevederile noului cod de procedură penală, instanța a considerat că această măsură se poate lua în două împrejurări distincte reglementate pe de o parte în alin. 1 literele a-d și pe de altă parte în alineatul doi al aceluiași articol.
Față de probele administrate în cauză instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile cerute de alin. 1 lit. c. din art. 223 C.p.p. pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpata de mai sus așa cum s-a expus în continuare.
Astfel, așa cum rezultă din materialul probatoriu administrat în cauză inculpata R. R.-Voichiță a avut o influență negativă asupra minorului T. G. C-tin solicitându-i acestuia să întrețină relații sexuale orale la vârsta de 11 ani și prin urmare în situația în care inculpata ar fi cercetată în stare de libertate ar exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau ar încerca să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta.
Față de probele administrate în prezenta cauză instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute și de alin 2 din art. 223 C.p.p. pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpați din următoarele considerente:
În primul rând este de observat că legiuitorul față de condițiile cu caracter general în care se poate lua această măsura preventivă a prevăzut posibilitatea luării unei astfel de măsuri în situații excepționale, chiar fără a fi îndeplinite condițiile alineatului 1 al art. 223 C.p.p., situații justificate de săvârșirea unor infracțiuni grave, enumerate în mod expres de lege, sau indicate prin raportate la limita maximă a pedepsei în raport de prevederile noului Cod penal, respectiv infracțiuni pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de cinci ani, în măsura în care, în raport de anumite criterii ce trebuie avute în vedere ( gravitatea faptei, modul și circumstanțele săvârșirii acesteia, a anturajului și mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale ale acestuia și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, în privința inculpatei R. R. Voichiță, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, fapta fiind comisă în formă continuată (8 acte materiale) și în stare de recidivă, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi și prin urmare luarea acestei măsuri preventive față de acest inculpată este justificată.
Evaluând gravitatea faptelor săvârșite de către această inculpată, instanța a reținut că aceste fapte sunt de o gravitate deosebită, gravitate ce se desprinde dintr-o . împrejurări de fapt existente la dosar.
Gravitatea sporită a infracțiunii reținută în sarcina inculpatei se desprinde din modul de comitere a acesteia, minorul T. G. C-tin fiind obligat de către inculpată să practice cerșetoria, iar ulterior aflându-se într-o stare de vulnerabilitate, datorită vârstei acestuia, la solicitarea inculpatei a început să întrețină relații sexuale anormale pentru un tânăr de 11 ani.
Modul în care a fost săvârșită fapta precum și perioada lungă de timp scoate de asemenea în relief gravitatea deosebit de mare a infracțiunii pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, legiuitorul a prevăzut pedepse extrem de aspre, împrejurare care demonstrează preocuparea și îngrijorarea societății cu privire la fenomenul infracțional al traficului de minori și la urmările pe care le poate produce.
Sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 223 C.p.p. dar și cele menționate în art. 5 parag. alin. 1 lit. c) din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, potrivit cărora o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Noile dispoziții ale codului de procedură penală în vigoare de la data de 01.02.2014 sunt în consens atât cu prev. art. 23 din Constituția României, conform căruia libertatea persoanei reprezintă starea firească în timpul procesului penal, reținerea și arestarea preventivă fiind permise „numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege” cât și cu prev. art. 5 paragraf 3 din Convenția (europeană) pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertățile Fundamentale, la care România este parte încă din anul 1994 și care statuează că „orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță” și că „nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa” „cu excepția cazurilor expres și limitativ prev.de parag.1 lit.a-f” (unde, în paranteză fie spus, nu se regăsește și motivul de pericol pentru ordinea publică).
Pornind de la acest text al Convenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a dezvoltat în jurisprudența sa, patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei – Hot.din 10 nov.1969; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hot.din 27 iunie 1968); să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei Hot.din 10 nov.1969); sausă tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hot.din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Olandei, Hot.din 5 iulie 2007), ultimul dintre aceste motive și anume tuilburatea ordinii publice, fiind așadar o creație jurisprudențială a Curții Europene și care a fost preluată în legislația penală internă, ca un temei distinct și special de arestare.
Pentru că în sistemul juridic intern, conceptul de „ordine publică” nu a fost și nu este explicat de legiuitor, practica judiciară și literatura juridică au dat diferite interpretări acestei sintagme, făcându-se de multe ori confuzie între pericolul social, abstract sau concret al faptei penale săvârșită de inculpat și respectiv pericolul pentru ordinea publică, pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, raportat la gravitatea infracțiunii de care este acuzat.
Astfel, de cele mai multe ori s-a susținut că, „pericolul pentru ordinea publică” poate fi înțeles și ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, insuflând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacționează eficient, și că pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic doar prin raportare la gravitatea legală a faptei, ci el trebuie să fie evident și mai ales nemijlocit dovedit, neputând fi prezumat.
O astfel de aserțiune este însă ambiguă întrucât nu se definesc termenii de „pericol” și ”ordine publică” și este formulare prea generală, fiind valabilă în cazul săvârșirii oricăror infracțiuni, prin care se aduce atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală; apoi, este evident că o stare de „pericol” – care prin definiție este o stare potențială și nu actuală – nu poate fi dovedită prin probe, în sensul dat de legea procesual penală acestei noțiuni ci poate fi doar presupusă, în baza unor raționamente logice, raportat la circumstanțele reale și personale, ale fiecărei fapte și ale fiecărui făptuitor.
Pe de altă parte, îmbinând înțelesul din dreptul constituțional cu cel din limbajul comun, unii autori au definit „ordinea publică” ca semnificând” ordinea politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și se traduce prin funcționare normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora.” Într-un alt demers, ordinea publică a fost definită ca fiind un” cumul de politici economice și sociale, dublate de norme juridice interne adecvate, ce permite cetățenilor să trăiască normal într-o societate democratică”, astfel că, cele două accepțiuni ale sintagmei „ordine publică” completându-se reciproc, sunt pe deplin lămuritoare în ce privește sfera foarte de cuprindere al acestui concept, care este una foarte largă și în care desigur, trebuie inclusă și „ordinea de drept”.
Prin urmare, din punct de vedere al dreptului penal, încălcarea unor norme juridice de incriminare, pot să aducă atingere fie unor valori sociale ce ocrotesc doar drepturi particulare (de o mai mică sau mai mare importanță) protejate prin legea penală, când putem vorbi doar despre încălcarea ordinii de drept sau, dimpotrivă, pot să aducă atingere și/sau unor valori sociale de importanță deosebită (ce ocrotesc drepturi fundamentale ale cetățenilor sau sunt menite să asigure stabilitatea ordinii politice, sociale sau economice a statului) și atunci putem spune că a avut loc, însăși încălcarea ordinii publice, astfel de fapte prezentând un grad ridicat de pericol social, prin însăși natura lor.
Cu alte cuvinte, între „ordinea publică” și „ordinea de drept” există o relație de corespondență de la general la particular, în sensul că, deși în toate situațiile în care se încalcă legea penală, se aduce atingere „ordinii de drept”, doar în cazul anumitor infracțiuni se poate spune că se încalcă însăși ordinea publică. (cum sunt infracțiunile expres prevăzute de art. 223 alin.2 Cod procedură penală: contra vieții, vătămarea corporală sau moartea unei persoane, contra securității naționale, trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, corupție, infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică); noțiunea de „ordinea publică” are așadar un conținut mai larg decât noțiunea „ordine de drept”– pe care desigur include și o presupune, alături de „politicile economice și sociale ale statului”– aceasta din urmă fiind doar set de norme și reguli general acceptate, în vederea asigurării întregii ordini politice, economice și sociale a Statului Român, astfel cum este acesta definit de art.1 din Constituție.
Cât privește „pericolul pentru ordinea publică” pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta trebuie apreciat prin prisma criteriilor prev. de art.223 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv: gravitatea faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, urmând a se face distincție între „infracțiunile expres prevăzute” de acest text de lege și care, prin natura lor, sunt „prezumate ca fiind de pericol public” și „orice alte infracțiuni”, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, judecătorul urmând să constate „în concret” dacă, prin săvârșirea acestora s-a adus sau nu atingere și ordinii publice. Evident, celelalte elemente de circumstanțiere, privind fapta sau persoana inculpatului vor contura în final „gradul de pericol pentru ordinea publică” pe care l-ar reprezenta, în concret, lăsarea în libertate a inculpatului, întrucât, potrivit legii, privarea de libertate a inculpatului poate avea loc numai dacă măsura arestării preventive, este una necesară și proporțională cu gravitatea faptei, pentru realizarea scopului propus de art.223 alin.2: prezervarea ordinii și liniștii publice.
De asemenea în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 1 lit. b CPP, arestarea preventiva a inculpatei Roștas R. Voichiță s-a impus, întrucât în cursul cercetării judecătorești aceasta a încercat să influențeze martorii să dea declarații mincinoase în fata instanței de judecată.
Astfel, în data de 21.05.2015, martora Roștas E., a depus o plângere la D.I.I.C.O.T. B.T. S., care a fost înaintată ulterior la P. de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, pentru competentă soluționare, respectiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, arătând că în data de 20.05.2015 la solicitarea inculpatei Roștas R. Voichită, numiții Rostas V. si Rostas G. au amenințat-o cu acte de violență pentru a o determina pe aceasta să își schimbe declarațiile în fața organului de urmărire penală.
De asemenea în data de 05.06.2015, martora Roștas E., a depus din nou o plângere la D.I.I.C.O.T. B.T. S., care a fost înaintată ulterior la P. de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, pentru competentă soluționare, respectiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, arătând că în data de 04.06.2015 inculpata Roștas R. Voichită împreuna cu frații acesteia au amenințat-o din nou cu acte de violență pentru a o determina pe aceasta să își schimbe declarațiile în fața organului de urmărire penală.
Totodată în data de 16.06.2015, martorul R. I. M. a depus o cerere la D.I.I.C.O.T. B.T. S., care a fost înaintată ulterior la Tribunalul S., pentru competentă soluționare, respective o cerere prin care acesta să fie audiat cu mijloace specifice, respectiv fără ca acesta să fie prezent, cu vocea si imaginea distorsionata, întrucât după declanșarea cercetării judecătorești inculpata Roștas R. V. împreună cu rudele acesteia l-au amenințat cu acte de violență pentru a-l determina pe acesta să își schimbe declarațiile în fără organului de urmărire penală.
De asemenea, cu ocazia ședinței de judecată din data de 17.06.2015 din dosarul_ 4, a Tribunalului S., martora R. E. a declarat în fața instanței de judecată că după începerea cercetării judecătorești aceasta a fost amenințată cu acte de violență în repetate rânduri atât de către inculpata Roștas R. Voichită cât și de membrii familiei acesteia, pentru ca martora să își schimbe declarațiile dată în fata organului de urmărire penală.
Totodată, martora a arătat faptul că inculpata Roștas R. Voichiță exercita presiuni și asupra persoanei vătămate T. G. C. pentru ca acesta să își schimbe declarațiile dată în fata organului de urmărire penală.
Aceste aspect rezultă și din declarația persoanei vătămate T. G. C. care cu ocazia cercetării judecătorești arată faptul că cele declarate în fata organului de urmărire penală nu sunt adevărate, cu toate că declarațiile acestuia date în fața procurorului au fost luate în prezența apărătorului din oficiu, în prezența apărătorilor aleși a inculpaților Roștas A. și W. M. N., aceste declarații fiind înregistrate pe suport optic.
De asemenea este de menționat faptul că inculpata Roștas R. Voichiță a fost arestată de către Judecătoria Șimleu Silvaniei pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu,iar prin Sentința penală nr. 98 din data de 28.04.2004 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu privare de libertate pentru săvârșirea acestor infracțiuni, ulterior aceasta fiind liberată în cursul anului 2006 din penitenciar.
Prin urmare având în vedere materialul probatoriu administrat în cauză, rezultă faptul că inculpata R. R. Voichiță a comis infracțiunea de trafic de minori în stare de recidivă, prev. de art. 41 alin. 1 C.p. și a încercat să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii și alți martori, exercitând presiuni asupra persoanei vătămate, aspecte prevăzute de art. 223, alin. 1, lit. b și c, raportat la art. 238 alin. 1 C. proc. pen.
Astfel, instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatei R. R.-VOICHIȚĂ născută la data de 18.10.1984 în Șimleu Silvaniei, CNP_ fiica lui V. și a F., cetățenia română, starea civilă căsătorită, fără studii, fără obligații militare, fără ocupație și loc de muncă, recidivistă - cu domiciliul în Șimleu Silvaniei, ., nr.17, județul S., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.06.2015, ora 14:25 și până la 16.07.2015, ora 14:25.
În baza art.230 Cpp, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
În baza art.275 alin.(3) Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, avocat Păscuta A. V., care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatei, în sumă de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S..
Împotriva acestei încheieri a formulat în mod oral contestație inculpata R. R. V. solicitând instanței de control judiciar, apărătorul desemnat din oficiu a arătat că dorește în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, iar în sub subsidiar, înlocuirea acestei măsurii preventive cu măsura controlului judiciar.
S-a apreciat că luarea măsurii arestului preventiv este prea severă având în vedere celelalte posibilități pe care instanța le avea la dispoziție putând lua de exemplu față de inculpată, măsura controlului judiciar și impunerea obligației de a nu lua legătura cu părțile implicate în dosar.
Apărătorul din oficiu al inculpatei a mai învederat faptul că lăsarea în libertate a inculpatei, la un timp atât de îndelungat de la momentul comiterii faptelor din prezentul dosar nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
În plus, martorii despre care se susține că i-a influențat inculpata, au dat deja declarații în prezentul dosar.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Instanța investită cu soluționarea pe fond a dosarului nr._ 4 privindu-i pe inculpatului W. M. N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor, pornografie infantilă prev de art 220 alin 1 și 2 CP cu aplicarea art 41 alin 2 VCP, și art 374 alin 1 și 2 CP, R. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii trafic de minori prev de art 211 alin 1 CP cu aplicarea art 41 alin 2 VCP, și Rostas R., cercetată ptn infracțiunea de recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, prev de art 211 alin 1 CP cu art 35 alin 1 CP și art 41 alin 2 CP,la termenul din 17 iunie_, a fost sesizstă cu solicitarea orală formulată de Ministerul Public, de luare a măsurii arestului preventiv, cu privire la inculpata R. R. V., fiind incidente prev 223 ali 1 lit b CPP, respectiv faptul că inculpata încearcă ar influențeze vreun alt participant la comiterea infracțiunii, un martor, un expert, sau să distrugă, să altereze sau să ascundă ori sustragă mijloace materiale de probă, sau să determine altă persoană să aibă un astfel de comportament.
Reprezentantul Ministerului Public a învederat faptul că motivul pentru care a formulat este declarația dată cu prilejul cercetării judecătorești de către martora R. E..
Instanța de control judiciar constată, asemenea instanței fondului, că propunerea de arestare preventivă a inculpatei, este justificată existând probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că această inculpată ar încerca să influențeze unii dintre martorii din prezentul dosar, precum și o parte vătămată pentru a-și crea o situație juridică mai favorabilă.
În acest sens este declarația dată de martora R. E. în ședința din 17 iunie 2015, consemnată în procesul verbal de la filele 393-394 vol II al dosarului fond, când aceasta a arătat că R. G., tatăl inculpatului Rostas A. a amenințat-o că o să-i scoată inima afară din piept, dacă nu își schimbă declarațiile pe care le-a dat anterior în acest dosar, această martoră a mai formulat plângeri la D., solicitând a fi protejată deoarece în data de 4 iunie 2015, inculpata R. R. împreună cu frații ei, au amenințat-o cu acte de violență pentru a o determina să își schimbe declarațiile în fața organelor de urmărire penală.
O plângere similară a formulat această martoră și în 21 mai 2015, arătând că în data de 20 mai 2015 la solicitarea inculpatei Rostas R., numiții R. V. și R. G. au amenințat-o cu acte de violență pentru ca aceasta să schimbe declarații.
Cele două plângeri au fost înaintate către Parchetele de pe lângă Judecătoria Șimleu- Silvaniei spre competentă soluționare sub aspectul comiterii infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă.
În susținerea afirmațiilor Ministerului Public prin propunerea orală de arestare preventivă este și scriptul existent la fila nr.398 vol II dosar fond, întocmit de numitul R. Janos M., care a arătat că este terorizat, amenințat cu moartea de către fam inc R. A. și familia inculpatei Rostas R..
În acest script, această persoană a mai arătat că R. R., l-a amenințat cu moartea prin frații ei ca să schimbe declarația.
Această persoană a susținut că Rostas V. o să-l taie cu coasa, provocându-i o stare de temere.
În opinia instanței de control judiciar, aceste probe sunt de natură a convinge un observator obiectiv că inculpata Rostas R., încearcă prin presiunile exercitate asupra martorilor din prezentul dosar, să influențeze aflarea adevărului.
Constatăm astfel că este incidente temeiul de arestare prev de art 223 alin 1 lit b respectiv că inculpata să încerce să influențeze un martor.
Apreciem și noi asemenea instanței fondului, că pentru asigurarea bunei desfășurării a procesului penal, în scopul aflării adevărului în prezenta cauză, se impune luarea față de această inculpată a unei măsuri preventive.
Singura măsură preventivă care poate corespunde dezideratelor art 202 CPP, și care să fie cu adevărat eficientă în condițiile anterior menționate, este măsura arestului preventiv care este proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate față de inculpată.
Nu trebuie omis faptul că această inculpată, nu este la prima confruntare cu legea penală, comițând faptele din prezentul dosar, în stare de recidivă.
Ea nu prezintă nicio garanție că fără luarea față de ea a celei mai drastice dintre măsurile preventive și interzicerea contactului cu membrii familiei, dată încadrării ei în arestul Inspectoratului Județean de Poliție S., aceasta nu și-ar continua activitatea de influențării a martorilor din dosar, cu scopul de a denatura aflarea adevărului în prezentul dosar.
Într-o atare situație interesul particular al inculpatei de a fi cercetată în stare de libertate, pălește în raport cu interesul general al societății de a afla adevărul și de a fi sancționate persoanele care au comise într-adevăr fapte ilicite grave.
Pentru toate aceste considerente, constatând că încheierea atacată nu prezintă aspecte de nelegalitate și netemeinicie, va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpatei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpata R. R. V., fiica lui V. și F. ,n. la data de 18.10.1984 în Șimleu Silvaniei, CNP_, în prezent aflat în C.A.R.P la IPJ S. împotriva încheierii penale nr.123/17.06. 2015 a Tribunalului S..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 130 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru av. R. I..
Obligă inculpata contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi 01 iulie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. ȘORTANLENUȚA C.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./6.07.2015
Jud.fond.-C. C.
| ← Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
