Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 513/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 5379/337/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.513/A/2015
Ședința publică din 7 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin
PROCUROR – S. D.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Z. și inculpatul J. G. V., împotriva sentinței penale nr.2/07.01.2015, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art.336 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a constatat că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 martie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2 din 07.01.2015, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art. 396 alin.1, alin.4 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatul J. G.-V., fiul lui V. și E., cetățean român, născut la data de 21.07.1987 în mun. Z., jud. S., cu domiciliul în mun. Z., ..20A, ., având CNP_8, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. și cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen.
În baza art. 83 alin.1 și alin.3 C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul J. G.-V. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit.c-e s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art. 404 alin.3 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului J. G.-V. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin.1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul J. G.-V. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2498/P/2013 din data de 15.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. a fost trimis în judecată inculpatul J. G.-V., cercetat, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art.336 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut în esență că în data de 02.11.2013, în jurul orei 4.08, inculpatul J. G.-V., a condus autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Z., având o îmbibație alcoolică de 1,15 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,05 g/l alcool pur în sânge.
Situația de fapt mai sus menționată este susținută cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare din data de 02.11.2013 (f. 7); declarațiile inculpatului J. G.-V. din datele de: 02.11.2013 (f.8 și 13), 15.04.2014 (f.15 +19) și 30.05.2014 (f. 18+16), declarațiile martorului asistent B. R.-C. din data de 02.11.2013 (f.6) și din data de 25.06.2014 (f.23), declarațiile martorului M. B.-D. din data de 30.05.2014 (f.24), rezultatul testului cu aparatul alcotest (f. 25); proces-verbal de recoltare probe biologice (f. 27); buletin de examinare clinică (f. 28); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1305/IX/a/553,554 din 05.11.2013, întocmit la data de 14.11.2013 (f. 29); raport de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei (f.32-33) .
Prin încheierea din 24.10.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și în consecință a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 07.01.2015 inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește și nu solicită administrarea de probe uzând de prevederile art. 374 alin.4 C. proc. penală - judecata în cazul recunoașterii vinovăției. (f.61).
Ca urmare a dispoziției instanței s-a efectuat și depus la dosar raport de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S. (f.55-56).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în data de 02.11.2013, în jurul orei 4.08, inculpatul J. G.-V., a condus autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Z., având o îmbibație alcoolică de 1,15 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,05 g/l alcool pur în sânge.
Această stare de fapt se desprinde din coroborarea probei cu declarația inculpatului, de recunoaștere a faptei cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorului asistent B. R.-C. din data de 02.11.2013 (f.6) și din data de 25.06.2014 (f.23), declarațiile martorului M. B.-D. din data de 30.05.2014 (f.24), rezultatul testului cu aparatul alcotest (f. 25); proces-verbal de recoltare probe biologice (f. 27); buletin de examinare clinică (f. 28); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1305/IX/a/553,554 din 05.11.2013, întocmit la data de 14.11.2013 (f. 29); raport de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei (f.32-33) .
În drept, fapta inculpatului J. G.-V. care, în data de data de 02.11.2013, în jurul orei 4.08, a condus autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Z. respectiv pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv în urma efectuării analizei toxicologică alcoolemie stabilindu-se, la proba recoltată la ora 3.35 o alcoolemie de 1,15 g/l alcool pur în sânge, respectiv la ora 5.35, o alcoolemie 1,05 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art.336 alin.1 C.pen.
În aplicarea prevederilor art.5 C.pen, privind legea penală mai favorabilă inculpatului, având în vedere succesiunea de legi penale între momentul săvârșirii faptei și cel al judecării, instanța va reține faptul că, în concret, pentru inculpatul J. G.-V., Legea 286/2008 privind Codul penal este mai favorabilă, raportat la posibilitate ca instanța să nu dispună o condamnare ci amânarea aplicării pedepsei luându-se în considerare gravitatea nu foarte sporită a faptei și în special circumstanțele personale ale inculpatului, cu consecința practică pentru inculpat, în ceea ce privește dreptul de a conduce, a beneficierii de prevederile art.103 din O.U.G. 195/2005 privind o eventuală suspendare a dreptului de a conduce și neaplicarea prevederilor art.114 din art.103 din O.U.G. 195/2005 care reglementează cazurile de anulare a permisului de conducere, cazuri ce vizează o soluție de condamnare în procesul penal.
Astfel, deșii în compararea, pentru stabilirea caracterului mai favorabil, instituției suspendării condiționate a executării pedepsei reglementată de Codul penal 1969 cu instituția amânării corespondentă a primei, în noua reglementare, analizând atât condițiile de aplicare, conținutul concret și efectele cât și ansamblul normelor tranzitorii, se ajunge la concluzia că legea mai favorabilă este cea privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, în ipoteza săvârșirii unei infracțiuni rutiere, luând în calcul faptul că limitele de pedeapsă nu au suferit modificări considerabile în cele două legi succesive și astfel, determinarea legii penale mai favorabile va avea în prim-plan modalitățile de individualizare, amânarea aplicării pedepsei va constitui, de regulă, legea penală mai favorabilă raportat la suspendarea condiționată, deoarece, neimplicând o soluție de condamnare, nu va atrage anularea permisului de conducere.
Instanța a mai arătat aici faptul că, în comparația dintre cele două instituții trebuie făcută o raportare la cazul concret al inculpatului și nu stabilirea legii penale mai favorabile, pe baza unor aprecieri generale, luându-se în considerare inclusiv efectele aplicării unei instituții sau a alteia în privința dreptului de a conduce a inculpatului și consecințele pe care le are în concret asupra persoanei acestuia, lipsirea de acest drept. Or, în privința inculpatului J. G., astfel cum s-a arătat și în cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S., lipsa dreptului de a conduce, are repercusiuni negative asupra activității sale profesionale, ce presupune și deplasări în diferite localități.
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea s-a realizat prin acțiunea de a conduce autoturismul pe un drum public în condițiile în care inculpatul consumase băuturi alcoolice având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l la momentul recoltării mostrei biologice. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului; starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea s-a și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că fapta săvârșită de către inculpat nu prezintă un grad de pericol social concret foarte ridicat raportat la faptul că nivelul alcoolemiei nu este unul foarte ridicat și inculpatul a condus la o oră, respectiv în jurul orei 4.00, oră la care traficul este unul redus. De asemenea, instanța a avut în vedere comportamentul procesual al inculpatului care a recunoscut fapta și a arătat că regretă săvârșirea acesteia
Din concluziile raportului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S. instanța a reținut de asemenea următoarele aspecte legate de persoana inculpatului: acesta este în vârstă de 27 de ani, a absolvit cursurile de inginerie ale Universității Tehnice Cluj N. și în prezent desfășoară activități în domeniul atestărilor energetice.
Inculpatul nu manifestă o predilecție spre săvârșirea de fapte ilicite, infracțiunea pentru care este judecat, constituind un incident izolat petrecut pe fondul ignorării pe moment a consecințelor faptei sale. Inculpatul dispune de resurse interne pentru a adopta și menține în viitor un comportament conformist întrucât este bine integrat în comunitate, este apreciat la locul de muncă și manifestă interes pentru activități lucrative, este atașat de familie și a conștientizat în urma procesului penal consecințele consumului de alcool asupra comportamentului său în general și al conduitei la volan în special.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior săvârșirii faptei din prezenta cauză la pedeapsa închisorii astfel cum reiese din fișa de cazier; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (f.61) iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Astfel, în raport de datele obținute din raportul de evaluare și din declarațiile inculpatului, care caracterizează în mod favorabil persoana acestuia și conturează imaginea unei persoane bine integrate în societate, aflată la prima încălcare a legii penale, cu o comportare sinceră și cooperantă, care a comis fapta crezând cu ușurință că efectele consumului de alcool, respectiv alcoolemia în sânge nu se va face resimțită, la momentul la care s-a urcat la volan, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară. Inculpat a conștientizat gravitatea faptei și efectele negative asupra persoanei sale, a familiei și asupra activității sale profesionale, a săvârșirii unei astfel de fapte care este apreciată ca un incident izolat.
Instanța a arătat aici totuși că nu se impune, raportat la nivelul alcoolemiei, faptul că inculpatul a condus în oraș și necesitatea imperioasă a reprimării faptelor de această natură, care au o frecvență a comiterii lor foarte mare, renunțarea la aplicarea pedepsei și nici stabilirea unei pedepse cu amenda penală ci a pedepsei închisorii de 10 luni, acest cuantum fiind stabilit și ca urmare a reținerii dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime ca urmare a recunoașterii vinovăției.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin.3 C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală.
Instanța a arătat aici faptul că, schimbarea declarației inculpatului în privința felului băuturii alcoolice consumate și solicitarea, în probațiune, în cursul urmăririi penale, a efectuării unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemie, nu constituie împrejurări care să echivaleze cu o încercare de zădărnicire a adevărului, deoarece, pentru existența unei situații de încercare de zădărnicire a aflării adevărului, se impune, ca inculpatul să săvârșească o faptă concretă, cu rea credință, iar finalitatea acestei fapte fiind tocmai inducerea în eroare a organelor judiciare, orientarea lor pe o pistă greșită, ceea ce nu este cazul în speță, inculpatul exercitându-și doar dreptul la apărare.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin.1 și alin.3 C. pen. instanța a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 10 luni stabilită, pe un termen de supraveghere, în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul S., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit.c-e s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art. 404 alin.3 C. proc. pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Având în vedere în special persoana inculpatului dar și natura și gravitatea faptei săvârșite precum și celelalte criterii prevăzute de art. 67 alin.1 C.pen. instanța a apreciat că nu este necesară aplicarea unei pedepse complementare și pe cale de consecință nu au fost aplicate nici pedepse accesorii, raportat la prevederile art.65 C.pen.
În baza art. 274 alin.1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Z. și inculpatul J. G. V..
Prin apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. a criticat sentinta atacata ca fiind netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii dozată corespunzător, a cărei executare să se realizeze păotrivit art. 91 C.pen.
În motivarea apelului s-a arătat că sanctiunea aplicată inculpatului este rea mică raportat la urmările care s-ar fi putut produce, gradul de pericol social ridicat generat de comportarea inculpatului pentru restul participanților la trafic si nejustificată fata de valoarea alcoolemiei, nefiind în măsură să îl determine pe inculpat să resimtă consecințele faptei sale.
Inculpatul J. G. V. a criticat sentinta apelată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat achitarea sa în baza art.16 lit.b teza I N.C.proc.pen., iar în subsidiar să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei în baza art.396 alin.3 N.C.proc.pen.
În motivarea apelului s-a arătat că în noul sistem procesual, lipsa elementelor constitutive a fost preluată de teza I a art.16 lit.b NCPP, cazul fiind incident nu doar în situația dezincriminării în abstract a unei fapte, ci și în cazul dezincriminării în concret, respectiv atunci când fapta continuă să fie incriminată ca infracțiune, însă a fost restrânsă sfera de incidență a acesteia, astfel încât fapta concretă nu mai întrunește trăsătura tipicității. A mai arătat că sunt îndeplinite condițiile art.80-82 NCP pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei si că datorita comportamentului anterior si în cursul proceuslui penal, precum si educația de care a beneficiat pana la momentul comiterii infracțiunii, va înțelege constrângerea pedepsei chiar și fara executarea ei concreta iar aplicarea măsurii avertismentului îl va preveni pe viitor în legătura cu conduita sa.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 374 al. 4, 375, 377, 396 al. 10 N.C.proc.pen.
Astfel, s-a retinut în mod corect că în data de 02.11.2013, ora 04:08, a fost identificat de către organele de poliție ca fiind persoana care a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, în mun. Z., fiind suspectat că ar fi consumat băuturi alcoolice. Acestuia i-au fost prelevate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Prima probă, preelvată la ora 04:35, a indicat o alcoolemie de 1,15 g/l alcool pur în sânge iar a doua probă, prelevată la ora 05:35, a indicat o alcoolemie de l,05g/l alcool pur în sânge.
Vinovăția inculpatului este pe deplin probată cu declarațiile inculpatului de recunoaștere, declarațiile martorului asistent B. R.-C. din data de 02.11.2013 (f.6) și din data de 25.06.2014 (f.23), declarațiile martorului M. B.-D. din data de 30.05.2014 (f.24), rezultatul testului cu aparatul alcotest (f. 25); proces-verbal de recoltare probe biologice (f. 27); buletin de examinare clinică (f. 28); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1305/IX/a/553,554 din 05.11.2013, întocmit la data de 14.11.2013 (f. 29); raport de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei (f.32-33) .
Raportat la starea de fapt retinută prima instanta a stabilit corect că fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibatie alcoolică peste limita legală de o,80gr/%o alcool pur în sânge.
Apărarea privind incidenta art. 16 lit.b teza I N.C.proc.pen., respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală nu poate fi primită.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal care în art. 336 al. 1 sanctionează infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Prin decizia nr. 732/2014 Curtea Constitutională a statuat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul art. 336 al. C.pen. este neconstitutională.
Sub imperiul legii vechi, conform art.87 alin.1 din OUG 195/2002, se sanctiona infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având in sânge o îmbibație alcoolica peste limita legală de 0,80 gr%o.
Potrivit art.4 Cod penal legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
În art.3 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, se precizează că dispozițiile art.4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăției, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
Astfel, având în vedere aceste dispoziții legale precum și cele ale art.16 C.proc.pen. care suprimă distincția între ipoteza neprevederii faptei în legea penală și cea a lipsei unui element constitutiv al infracțiunii, aprecierea intervenției legii de dezincriminare se face prin aprecierea in concreto, în sensul că este vorba despre o dezincriminare atunci când, în raport de legea nouă, fapta concretă comisă de inculpat nu mai atrage răspunderea penală.
Analizând prevederile Codului penal, respectiv ale art. 336 alin.1 se observă că nu este restrânsă sfera de incidență a acestora raportat la vechea reglementare a infracțiunii, ambele texte de lege sanctionând conducerea pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibatie alcoolică peste limita legală, astfel încât fapta concretă de care este acuzat inculpatul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Considerăm că prin stabilirea neconstitutinalitatii sintagmei ” la momentul prelevării mostrelor biologice” nu atrage consecinta dezincriminării faptei de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibatie alcoolică peste limita legală, ci duce la aparitia unui conflict de legi penale în timp si că prin eliminarea sintagmei arătate continutul infractiunii sunt identice cu cele ale art. 87 din OUG nr. 195/2002.
Se are în vedere si art. 6 lit. c din normele metodologice privind recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie care prevede că se recomandă ca prima recoltare să fie efectuată la un interval de timp de până la 30 minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea recoltării de sânge, ceea ce inseamna ca o proba biologica luată înainte sau dupa trecerea primelor 30 de minute poate fi folosita ca si proba in procesul penal.
Totodata inculpatul a invocat rezultatul expertizei de recalculare retroactive a alcoolemiei, insa reamintim inculpatului ca expertiza a fost facuta exclusiv raportat la declaratia sa privind consumul de alcool, declaratie care oricum este neverosimila si nu este sustinuta de probe. Dar si asa, analizand demersul stiintific al raportului de expertiza retinem ca in jurul orei 04,35 inculpatul atingea valoarea maxima a alcoolemiei, de 1,15 gr %o, respectiv, de 1,05 gr %o la momentul prelevării celei de a doua probe - ora 05,35 conform buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.1305/IX/a/553,554 din 05.11.2013 întocmit de SJML S. (f.28 dos UP).
Analizand buletinul de analiza toxicologica retinem ca eliminarea alcoolului din organism s-a facut cu o rata de 0,10/ora. Având în vedere că inculpatul a fost suprins în trafic la ora 04,08 când a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,58 mg/alcool pur în aer expirat, si având în vedere că momentul primei recoltări s-a situat la un interval de circa 30 minute fata de cel a opririi în trafic, se poate conchide asupra faptului că acel consum declarat de catre inculpat si mai ales inervalul orar sunt dincolo de adevar.
Cu privire la sanctiunea aplicată, Curtea retine că instanta de fond s-a raportat la toate criteriile prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal si nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala, raportandu-se la limitele speciale de pedeapsa prevazute de textul incriminator ( închisoarea de la 1 la 5 ani alternativ cu amenda cu limite cuprinse in acest caz între 180 și 300 zile amendă ) reduse cu 1/3 respectiv ¼ din perspectiva prevederilor art. 396 alin. 10 Cod Procedura Penală.
Referitor la gradul de pericol social al infracțiunii, instanța a apreciat corect că acesta este unul mediu spre scăzut în contextul in care inculpatul s-a deplasat la volanul autovehiculului pe drumurile publice din mun. Cluj- N. la o ora la care traficul pe sectorul de drum pe care a circulat inculpatul nu era unul intens, însă în condiții de noapte, când gradul de oboseala este ridicat, iar aptitudinile conducătorului auto de a conduce in conditii de siguranta si securitate sunt diminuate, valoarea scazuta a alcoolemiei apropiata de limita legala (1,15 gr.o/oo), împrejurarea că inculpatul nu a fost implicat în producerea vreunui eveniment rutier dar a fost depistat de catre organele de politie ca urmare a incalcarii normelor rutiere intrucat a vorbit la telefonul mobil în timpu conducerii autovehiculului.
Totodată, nu se puteau omite criterii legate de persoana inculpatului, prin raportare atât aspectele care caracterizează persoana inculpatului anterior săvârșirii faptei ce face obiectul cauzei, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional, cât și aspectele care rezultă în privința inculpatului din modul de săvârșire al faptei și conduita ulterioară a acestuia, pentru ca atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancționator și preventiv al acesteia, la îndeplinirea funcțiilor pedepsei.
În acest sens instanța urmeaza a constata ca inculpatul este o persoana tanara în varsta de 27 ani la data comiterii faptei ce beneficiaza de pregatire scolara (a absolvit cursurile de inginerie ale Universității Tehnice Cluj N.) și în prezent desfășoară activități în domeniul atestărilor energetice. În ce privește conduita anterioară a inculpatului se constataă ca aceasta se afla la prima confruntare majora cu legea penala avand un comportament corespunzator in societate, aspect ce rezulta atat din lipsa antecedentelor penale, dar si din caracterizarile depuse la dosar.
De asemnea, imediat după comiterea faptei inculpatul a colaborat cu organele de urmarire penală recunoscând comiterea faptei, pozitie manifestată ca atare si în faza de jduecată când a recunoscut integral fapta comisa.
Față de complexul împrejurărilor in care fapta s-a comis si care imprimă acesteia un grad de pericol social mai scăzut, dar si apectele pozitive ce caraterizeaza persoana inculpatului, faptul ca acesta nu a mai fost implicat in activitati cu caracter infractional, varsta, regretul manifestat de acesta, dar si modalitatea in care acesta a perceput experienta procesului penal care l-a maturizat și l-a determinat sa reflecteze, Curtea retine că pedeapsa stabilită este una justă și proportională, iar amanarea aplicarii acesteia constituie un mod apt de a satisface scopul preventiv special, de reeducare si reinsertie socială.
Pentru toate acetse motive în temeiul art. 425 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge apelurile declarate în cauză, iar solutia atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor vor fi suportate de către acesta potrivit art. 275 al. 3 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Z. și inculpatul J. G. V., împotriva sentinței penale 2/07.01.2015 a Judecătoriei Z..
Obligă inculpatul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.H.L./S.M
4 ex./08.05.2015
Jud.fond. P. D. M.
| ← Omor calificat (art. 175 C.p.). Decizia nr. 321/2015. Curtea de... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
