Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 597/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 871/117/2011*
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 597/A/2015
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. G.
JUDECĂTOR - M. R.
GREFIER – A. B. H.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism S. Teritorial Cluj - reprezentant prin procuror – D. D.
S-a luat spre examinare, în rejudecare, apelul declarat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciu Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr.472 din 13 decembrie 2011 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpata R. (fostă B.) I. A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc prev. și ped. de art.2 alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal se constată lipsa părții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpata R. (fostă B.) I. A., prin avocat ales, a depus la dosar concluzii scrise.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 9 aprilie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Prin încheierea din data de 9 aprilie 2015 s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23 aprilie 2015.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 472 din 13.12.2011 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 11 pct. 2 lit. a- art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen., cu referire la art. 68 alin. 2 C.pr.pen.,a fost achitată inculpata B. I. A., fiica lui N. și E., ns. la data de 15.11.1985 în municipiul Aiud, jud. A., domiciliată în municipiul Aiud, ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a- art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., a fost achitată aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin referatul cu propunere de declinare a competenței întocmit la data de 27.09.2009 de către B.C.C.O Cluj, D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial Cluj a fost sesizată cu privire la faptul că o persoană de sex feminin neidentificată la aceea dată, se ocupa cu comercializarea de droguri de risc și de mare risc, respectiv canabis, rezină de canabis și timbre LSD pe raza municipiului Cluj-N.. Ulterior declinării competenței, B.C.C.O Cluj a solicitat potrivit dispozițiilor art.21 și art.22 din Legea nr. 143/2000 autorizarea introducerii în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „M. Septimiu", a colaboratorului acestuia cu nume de cod „C. D.", precum și procurarea de către aceștia a drogurilor de risc și de mare risc de la persoana respectivă.
Prin ordonanța nr.204/D/P/2009 din data de 27.08.2009 a D.I.I.C.O.T. Serviciu Teritorial Cluj s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „M. Septimiu" și a colaboratorului acestuia cu nume de cod „C. D.". In baza aceleiași ordonanțe s-a dispus autorizarea celor doi cu privire la strângerea datelor și informațiilor privind existența infracțiunilor și identificarea persoanei de sex feminin cu privire la care existau indicii că este autorul faptelor prevăzute de legea penală. Potrivit dispozitivului aceluiași act procedural, s-a dispus autorizarea investigatorului acoperire și a colaboratorului acestuia să procure cantitatea de până la 2 kg canabis, 2 kg. rezină de canabis, 500 pastile ecstasy și 200 timbre LSD.(f.9 – 11, vol.1 d.u.p.)
In urma investigațiilor efectuate s-a reușit identificarea persoanei respective ca fiind inculpata B. I. A., fiica lui N. și E., născută la data de 15.11.1985 în municipiul Aiud, jud. A., domiciliată în municipiul Aiud, ., ., fără forme legale în Cluj-N., ., ., posesoare al CI ., nr._ eliberată de SPCLEP Aiud, CNP_.
In baza ordonanței procurorului, la data de 27.08.2009 investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia au cumpărat de la inculpată 2 timbre LSD, de culoare verde cu negru, cu suma de 150 lei.(f.12-13, vol.I u.p.) Timbrele respective au fost înaintate pe bază de dovadă Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O Cluj pentru a fi supuse analizelor de laborator și a se stabili dacă conțin substanțe cuprinse în Tabelele Anexă la Legea 143/2000.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 28.08. 2009 a instituției amintite a rezultat faptul că proba înaintată spre a fi examinată a fost constituită din 2 pătrățele din hârtie cartonată de culoare verde, negru și alb pe una din fețe, iar pe verso de culoare alba, ambalate în folie din material plastic transparent. În concluziile raportului de constatare tehnico-științifică s-a reținut că proba înaintată a fost constituită din 2 doze care conțin Lysergide (LSD), substanță care face parte din Tabelul Anexă nr.I la Legea nr.143/2000. În concluziile aceluiași act s-a menționat faptul că proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator.(f.14-18, vol.I d.u.p.)
La data de 17.09.2009 investigatorul sub acoperire și colaboratorul au cumpărat de la inculpată 2 bucăți de hârtie cartonată, de culoare verde, cu suma de 200 lei.(f. 19-20, vol.I d.u.p.) Proba a fost înaintată pe bază de dovadă Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B,C.C.O Cluj pentru a fi supuse analizelor de laborator și pentru a se stabili dacă conțin substanțe cuprinse în Tabelele Anexă la Legea nr.143/2000.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 18.09.2009 a instituției amintite a rezultat faptul că proba înaintată spre a fi examinată a fost constituită din 2 pătrățele din hârtie cartonată colorată pe una fețe și albă pe verso, una din ele având desenată o bicicletă în miniatură. În concluziile raportului de constatare tehnico-științifică s-a reținut că proba examinată a fost constituită din 2 doze care conțin Lysergide (LSD), substanță care face parte din Tabelul Anexă nr. I la Legea nr.143/2000. În concluziile aceluiași act s-a menționat faptul că proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator.(f.21-26, vol.I d.u.p.)
La data de 21.09.2009 investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia au cumpărat de la inculpată 2 bucăți de hârtie cartonată, multicolore, cu suma de 200 lei.(f.27-28, vol.I d.u.p.) Proba a fost înaintată pe bază de dovadă Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O Cluj pentru a fi supuse analizelor de laborator și pentru a se stabili dacă conțin substanțe cuprinse în Tabelele Anexă la Legea nr.143/2000.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de
23.09.2009 a instituției amintite a rezultat faptul că proba înaintată spre a fi
examinată a fost constituită din 2 pătrățele din hârtie cartonată multicoloră pe
una din fețe și albă pe verso. În concluziile raportului de constatare tehnico-științifică s-a reținut că proba înaintată a fost constituită din 2 doze care conțin
Lysergide (LSD), substanță care face parte din Tabelul Anexă nr.I la Legea
nr.143/2000. În concluziile aceluiași act s-a menționat faptul că proba înaintată a
fost consumată în procesul analizelor de laborator.(f.29-34, vol.I d.u.p.)
La data de 13.11.2009 investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia au cumpărat de la inculpată o bucată de hârtie cartonată, multicoloră, cu suma de 80 lei.(f.38-39, vol.I d.u.p.) Proba a fost înaintată pe bază de dovadă Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O Cluj pentru a fi supuse analizelor de laborator și pentru a se stabili dacă conțin substanțe cuprinse în Tabelele Anexă la Legea nr. 143/2000.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 17 11 2009 a instituției amintite a rezultat faptul că proba înaintată spre a fi examinată a fost constituită dintr-un pătrățel din hârtie cartonată multicolor pe una din fețe și albă pe verso, ambalat în folie din material plastic transparent și introdus într-o punguță din material plastic transparent cu ziplock. În concluziile raportului de constatare tehnico-științifică s-a reținut că proba înaintată a fost constituită dintr-o doză care conțin Lysergide (LSD), substanță care face parte din Tabelul Anexă nr.I la Legea nr.143/2000. In concluziile aceluiași act s-a menționat faptul că proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator.(f.40-45, vol.I du.u.p.).
Prin încheierea penală nr.190/C/P/08.09.2010 a Tribunalului Cluj - Secția Penală s-a dispus autorizarea efectuării unei percheziții domiciliare la locuința inculpatei B. I. A. situată în Cluj-N., ., .. (f.83-87,vol.I) În urma punerii în executare a autorizației de percheziție nr.91 emisă în baza încheierii penale amintite, de la locuința inculpatei a fost ridicat un plic cu inscripția „druid fantasy" conținând 2 capsule de culoare roșu cu alb. Substanța ridicată de la locuința inculpatei a fost înaintată Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O Cluj, ocazie cu care s-a constatat că cele 2 capsule conțin o substanță cristalină de culoare albă, dar care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că nu are în compoziție substanțe stupefiante sau psihotrope aflate sub incidența Legii nr. 143/2000.(f.89,95-97,vol.I d.u.p.)
Prin încheierile penale nr.237/C/P/24.09.2009, nr.81/C/P/15.04.2010, nr.123 C/P/19.05.2010 și nr.178/C/P/l 1.08.2010 ale Tribunalului Cluj – Secția Penală s-a dispus interceptarea și înregistrarea pe suport optic a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de la postul telefonic cu nr.0743-_ utilizat de către inculpata B. I. A. fiind emise autorizațiile nr. 353/24.09.2009, nr. 115/15.04.2010, nr. 166/19.05.2010 și nr. 265/11.08.2010, fiecare cu o valabilitate de câte 30 de zile. Convorbirile telefonice interceptate și redate nu au relevat aspecte relevante cauzei.
1. Sub aspectul temeiniciei acuzațiilor care se aduc inculpatei prin actul de sesizare al instanței, s-a constatat în primul rând că se reține în sarcina inculpatei B. I. A. săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 2 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., constând în aceea că în cursul anului 2009, inculpata ar fi vândut, în mod repetat, colaboratorului autorizat cu nume de cod „C. D." și numitei H. C. A., 8 timbre LSD, care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că au ca și substanță activă Lysergide (LSD), substanță care face parte din Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000.
Ca și o primă observație, instanța a remarcat faptul că organele de cercetare penală au omis audierea numitei H. C. A., audierea acesteia nefiind posibilă nici în faza de cercetare judecătorească, reținând totuși în sarcina inculpatei B. I. A. săvârșirea unui act material de trafic de droguri de mare risc și în raport de această persoană.
Din analiza declarațiilor date de inculpata B. I. A. atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că aceasta a susținut în permanență că a vândut timbrele de LSD către și în beneficiul unei singure persoană pe nume I. M.. În ceea ce o privește pe numita A. (H.), inculpata a arătat în faza de urmărire penală că i-a vândut acesteia un timbru LSD, beneficiarul final urmând să fie tot numita I. M., pentru ca în faza de judecată să revină asupra declarației și să arate că în realitate nu i-a remis numitei A. nici un timbru de LSD, declarațiile din faza de urmărire penală fiind date sub presiune generată de starea de reținere în care se afla. Nu se poate susține că inculpata nu cunoștea natura drogurilor traficate, referirea inculpatei la eroarea în care se afla având natura unei apărări de circumstanță, construită în cursul cercetării judecătorești. Or, în cursul urmăririi penale inculpata B. a indicat explicit denumirea de LSD și nici nu a făcut referire la eventualul caracter licit al drogului, apărând cu evidență că aceasta cunoștea natura substanței traficate.
Nici o altă probă administrată în faza de urmărire penală sau în faza de judecată nu confirmă săvârșirea de către inculpata B. I. A. a actului material de trafic de droguri de mare risc față de numita H. C. A., în contextul în care potrivit dispozițiilor art. 69 C.pr.pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care acestea se coroborează cu alte fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Pe cale de consecință, s-a reținut preliminar că actele dosarului reflectă în mod cert doar existența unui număr de 4 acte materiale de trafic de droguri de mare risc, toate în raport de colaboratorul sub acoperire autorizat cu nume de cod „C. D.”.
Pornind de la această stare de lucruri, instanța a analizat în cele ce urmează în ce măsură investigatorul sub acoperire și colaboratorul său nu sunt „agenți provocatori” în sensul dat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) și dacă s-au respectat principiile contradictorialității, egalității armelor, nemijlocirii, legalității și loialității în administrarea probelor, garantate prin art. 6 parag. 1 și parag. 3 lit. d din Convenție.
Curtea Europeană a definit „agenții provocatori” ca fiind agenții infiltrați ai statului sau orice persoană ce acționează sub coordonarea sau supravegherea unei autorități, care, în activitatea desfășurată, depășesc limitele atribuțiilor conferite de lege, de a acționa în scopul descoperirii activității infracționale a unei persoane, provocând-o pe aceasta să comită infracțiuni, în vederea administrării de probe în acuzare.
Acest concept a fost ulterior dezvoltat în jurisprudența instanței de contencios european. Astfel, în cauzele Ramanauskas c. Lituania (hotărârea din 5.02.2008) și Delcourt c. Belgia (hotărârea din 17.01.1970), Curtea Europeană a arătat că recurgerea la metode de investigație speciale nu implică, în sine, încălcarea dreptului la un proces echitabil. Totuși, intervenția agenților infiltrați trebuie circumscrisă și însoțită de garanții, chiar și atunci când este vorba de represiunea traficului de stupefiante, pentru că buna administrare a justiției nu trebuie sacrificată pentru motive de oportunitate, iar exigențele de echitate consacrate în art. 6 din Convenție se aplică procedurilor care privesc toate tipurile de infracțiuni, de la cea mai simplă, la cea mai complexă. Curtea a mai statuat că pentru ca procedura să fie considerată echitabilă, este necesar ca polițiștii să examineze de o manieră pur pasivă activitatea inculpatului și să nu exercite asupra acestuia o influență de natură să-l provoace să comită infracțiunea.
Dacă totuși agenții infiltrați au provocat săvârșirea infracțiunii, este necesar să se dovedească că, fără intervenția lor, aceasta ar fi fost comisă. Dacă în perioada în care agentul face oferta, organele judiciare au suficiente informații care să le autorizeze să presupună că infracțiunea s-ar săvârși chiar fără provocare, art. 6 parag. 1 din Convenție nu este încălcat (cauzele Eurofinacom c. Franța, hotărârea din 7.09.2004, Sequeira c. Portugalia, hotărârea din 6.05.2003).
În speță, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „M. Septimiu” a organizat 4 cumpărări autorizate de la inculpată a unor timbre de LSD. Astfel, în ziua de 27.08.2009, colaboratorul cu nume de cod „C. D.”, un particular, a cumpărat de la inculpată 2 timbre de LSD, pentru care a plătit suma de 150 lei, în ziua de 17.09.2009 a cumpărat 2 timbre de LSD pentru care a plătit 200 lei, în ziua de 21.09.2009 a cumpărat 2 timbre de LSD pentru care a plătit 200 lei, iar la data de 13.11.2009 a cumpărat 1 timbru de LSD pentru care a plătit 80 lei. Operațiunea a fost organizată și verificată de investigator.
Audiat fiind în ședința publică de la data de 24.05.2011, prin intermediul mijloacelor speciale, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „M. Septimiu” a confirmat cele 4 acte materiale de vânzare de droguri de mare risc (plicuri de LSD) în modalitatea în care au fost reflectate în procesele-verbale de cumpărare autorizată. Martorul a mai arătat că actele de trafic au avut loc în locuri publice stabilite de inculpata B. I. A., care ar fi luat legătura cu colaboratorul sub acoperire fie telefonic, fie prin intermediul internetului, după caz. Deși i-au fost interceptate convorbirile telefonice pentru o perioadă de câteva luni, iar, pe de altă parte, organele de urmărire penală aveau la dispoziție IP-ul inculpatei și adresa M. a calculatorului corespunzător IP-ului, totuși acestea nu s-au preocupat în a obține mandat de percheziție informatică pentru a li se permite interceptarea convorbirilor purtate de inculpata B. prin intermediul internetului. În acest mod, susținerile agentului infiltrat audiat ca și martor s-ar fi putut corobora cu alte mijloace de probă administrate în cauză, ceea ce nu este cazul.
Pe de altă parte, din analiza declarațiilor date de inculpata B. I. A. atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța constată că aceasta a susținut în permanență că a vândut timbrele de LSD către și în beneficiul unei singure persoane pe nume I. M., aceasta fiind de altfel și cea care i-ar fi dezvăluit inculpatei că ar fi interesată să consume astfel de substanțe. (f. 107 d.u.p, f. 147-148 fond). A mai arătat inculpata că numita I. M. a refuzat să preia timbrele de LSD din locuința sa, motivând că nu are suficienți bani să le plătească și propunându-i să se întâlnească în diverse locuri publice alese chiar de această persoană, unde să aibă loc tranzacțiile. Se constată astfel că deși inculpata nu a indicat în mod expres acest aspect, aceasta sugerează existența unei provocări din partea agenților statului la săvârșirea infracțiunii. Chiar dacă confidențialitatea datelor reale de identificare ale colaboratorului sub acoperire împiedică confirmarea sau infirmarea identității cu persoana indicată de inculpată ca fiind beneficiarul actelor de vânzare de droguri de mare risc, instanța remarcă aspectul că reținerea în sarcina inculpatei a 4 acte materiale de trafic, toate în raport de colaboratorul sub acoperire, este în sine de natură a ridica suspiciuni cu privire la caracterul provocat al săvârșirii faptelor.
Sub aspectul existenței provocării, instanța a reținut că probele cauzei nu pot conduce la o concluzie certă într-un sens sau altul.
Astfel, colaboratorul sub acoperire cu nume de cod „C. D.” nu a fost audiat în faza de urmărire penală, iar în cursul cercetării judecătorești, în pofida tuturor demersurilor efectuate în acest scop, nu s-a reușit audierea sa nemijlocită.
Totuși, instanța a analizat în mod concordant toate aspectele cauzei, în încercarea de a decela indicii cu privire la mobilul activității infracționale a inculpatei B. I. A..
Constată sub acest aspect că nimic nu indică faptul că fără intervenția agenților statului inculpata ar fi vândut drogurile. La dosar nu există dovezi că inculpata ar fi fost cunoscută, la acea dată, ca vânzător sau consumator de droguri de mare risc, iar din cazierul acesteia rezultă că nu a mai suferit condamnări. Este adevărat că la dosar există un proces verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare (f. 27 vol. I d.u.p) din care rezultă că verificările și investigațiile preliminare au condus la concluzia că inculpata ar fi primit drogurile periodic, prin pachet, care însă nu este susținut de vreo probă administrată în cauză. Pe de altă parte însă, se confirmă susținerea inculpatei că numitul D. C. i-ar fi furnizat cele 7-8 timbre de LSD, astfel cum se consemnează îprocesului-verbal de investigații de la data de 05.11.2010 (f. 154 vol. I d.u.p.).
Instanța a mai reținut ca relevant cauzei și aspectul că deși autorizarea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia a ființat din 27.08.2009 până la 21.05.2010, cele 4 cumpărări autorizate au fost singurele acte materiale reținute în sarcina inculpatei B., deși se autorizase cumpărarea unei cantități de 200 timbre LSD, 2 kilograme cannabis și 2 kilograme rezină de cannabis.
În sfârșit, nu se poate omite împrejurarea că deși în cuprinsul procesului-verbal de supraveghere a cumpărării autorizate de droguri de la data de 13.11.2009 se menționează faptul că inculpata ar fi oferit colaboratorului sub acoperire hașis contra sumei de 60 lei/gram, aspect confirmat și de investigatorul M. Septimiu cu ocazia audierii în calitate de martor, apare inexplicabil de ce nu s-au efectuat cumpărări autorizate de hașiș de la inculpata B. (chiar la o dată ulterioară), câtă vreme autorizarea folosirii investigatorului și a colaboratorului viza și cumpărarea de nu mai puțin de 2 kg rezină de cannabis.
În cauzele Edwards și Lewis c. Regatul Unit și Jasper c. Regatul Unit, Curtea
Europeană a arătat că atunci când informațiile divulgate de autoritățile de urmărire nu permit să se constate dacă inculpatul a fost sau nu victima unei provocări, trebuie să se verifice dacă dreptul la apărare a fost protejat corespunzător, și anume trebuie analizată respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor, nemijlocirii, legalității și loialității în administrarea probelor, garantate de art. 6 parag. 1 și 3 lit. d din Convenție.
Din acest punct de vedere, procedura nu a fost echitabilă pentru inculpată în administrarea probei cu martorii cu identitate protejată. Astfel, în faza de urmărire penală investigatorul și colaboratorul sub acoperire nu au fost audiați, iar în cursul cercetării judecătorești s-a reușit doar audierea investigatorului cu nume de cod „M. Septimiu”.
Astfel, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, toate elementele de probă trebuie, în principiu, administrate în fața acuzatului, în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudență constantă (Guilloury c. Franța, hotărârea din 22.06.2006, L. c. Italia, hotărârea din 27.02.2001, V. Mechelen și alții c. Olanda, hotărârea din 23.04.1997).
În prezenta cauză, inculpata și apărătorul său au avut posibilitatea să interogheze martorul cu nume de cod „M. Septimiu” în cursul cercetării judecătorești, însă nu trebuie omis că acest martor are identitatea protejată, astfel că cel puțin din perspectiva acestui motiv, condamnarea inculpatei nu poate fi fondată într-o manieră determinantă pe depozițiile sale. În acest sens s-a pronunțat Curtea Europeană în cauza Kostovski c. Olanda, hotărârea din 20.09.1989, statuând că deși nu pot fi ignorate dificultățile incontestabile ale luptei contra traficului de stupefiante, în special în materia descoperirii și administrării probelor, și nici ravagiile cauzate de traficul de stupefiante în societate, totuși aceste dificultăți nu pot conduce la limitarea în așa măsură a dreptului la apărare al oricărui acuzat.
Pe de altă parte, Curtea a mai statuat în cauzele V. Mechelen și alții c. Olanda, hotărârea din 23.04.1997 sau Ludi c. Elveția, hotărârea din 15.06.1992 că depoziția investigatorului sub acoperire nu poate fonda o condamnare întrucât acesta are o îndatorire generală de subordonare față de autoritățile executive statale, iar depoziția sa nu trebuie să întemeieze exclusiv sau într-o măsură determinantă condamnarea.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 2 Cod procedură penală, este interzis a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei infracțiuni, în scopul obținerii de probe, iar potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 2 Cod procedură penală, mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Reținând și principiile care se desprind din jurisprudența instanței de contencios european (explicitate mai sus), instanța a înlăturat probele obținute prin utilizarea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului său, deoarece, prin activitatea desfășurată, aceștia au determinat-o pe inculpată să comită o infracțiune pe care, altfel, în absența manoperelor utilizate, aceasta nu ar fi săvârșit-o.
Pe cale de consecință, și întrucât declarațiile investigatorului, ca și probele obținute prin activitățile investigatorului și ale colaboratorului său nu pot fi folosite, iar martorii apărării și ai acuzării, precum și mijloacele probatorii administrate în cauză nu au relevat, fără putință de tăgadă, că inculpata B. I. A. este consumator sau traficant de droguri de mare risc (LSD), prezumția de nevinovăție de care aceasta se bucură nu a fost răsturnată. Așa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. a C.pr.pen., cu referire la art. 68 alin. 2 C.pr.pen., s-a dispus achitarea inculpatei B. I. A., fiica lui N. și E., ns. la data de 15.11.1985 în municipiul Aiud, jud. A., domiciliată în municipiul Aiud, .. 18, jud. A., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Având în vedere că în lipsa probelor legal obținute, fapta nu există din punctul de vedere al legii penale, confiscarea sumelor de bani obținute de inculpată ca efect al săvârșirii actelor provocate de trafic de droguri de mare risc nu pot face obiectul confiscării speciale. În acest sens, dispozițiile art. 112 alin. 2 C.pen. stabilesc în mod explicit că măsurile de siguranță (cum este și cea a confiscării speciale, chiar prevăzută de legea specială) se iau numai față de persoanele care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, temeiul de achitare prevăzut de art. 10 lit. a C.pr.pen. fiind în mod evident, incompatibil cu această măsură de siguranță.
2. În ceea ce privește infracțiunea de trafic și deținere fără drept în vederea consumului propriu de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., instanța reține că în cursul cercetărilor efectuate în cauză, au fost identificate mai multe persoane din anturajul inculpatei, printre care și învinuita R. A. și martora G. I. O., în raport de care finalmente s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (cannabis).
Audiată fiind inițial în faza de urmărire penală, martora R. A. a arătat că în virtutea relațiilor de prietenie cu inculpata B., ar fi vizitat-o pe aceasta la domiciliu, context în care li s-ar fi oferit spre consum țigări confecționate artizanal care conțineau cannabis. Din țigări ar fi consumat și inculpata B. I. A..
Martora R. A. și-a nuanțat declarația încă din faza de urmărire penală, arătând, cu ocazia reaudierii, că a consumat țigări confecționate artizanal pe care le-a primit de la inculpata B., însă a menționat că nu știa ce fel de substanțe conțineau acestea.
În cursul cercetării judecătorești, martora R. A. a menționat faptul că nu a cunoscut natura substanței vegetale din țigara confecționată artizanal și că denumirea de cannabis i-a fost insuflată de anchetator, la precizarea că plantele respective ar fi provenit de pe câmp (f. 55 fond). Martora a recunoscut și faptul că după ce a ieșit de la primele audieri din faza de urmărire penală l-a contactat telefonic pe prietenul inculpatei, însă a precizat că schimbarea declarațiilor sale nu a survenit ca efect al discuției cu acesta.
În cauză a fost audiată și martora G. I. O., prietenă cu inculpata B. care a precizat că în vara anului 2010, cu ocazia unui festival de muzică electronică care a avut loc în județul Maramureș, a tras câteva fumuri împreună cu inculpata dintr-o țigară confecționată artizanal ce conținea o substanță vegetala, însă nu a putut preciza cine anume a procurat țigara respectivă. Mai mult martora G. I. O. a precizat și faptul că la scurt timp după ce a ieșit de la declarația dată în fața organelor de poliție judiciară a fost contactată telefonic de către inculpată căreia i-a spus ce a declarat, motiv pentru care aceasta s-a enervat și i-a reproșat că a declarat faptul că au consumat împreună substanțele respective.(f.136-137, 139-141, vol.I u.p.).
Din analiza conținutului proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice atașate filelor 45-54 vol. II u.p, instanța a constatat că inculpata s-a arătat mai degrabă deranjată de caracterul aparent nesincer (sau eronat) al declarației martorei G. cu referire la aspectul că și inculpata ar fi consumat din țigara confecționată artizanal, iar nu de eventuala trădare a încrederii sale, cum încearcă să acrediteze P..
În faza de judecată, martora și-a menținut declarațiile date inițial, precizând că după aprecierea ei substanțele vegetale din țigările confecționate artizanal care au circulat din mână în mână la festivalul de muzică din Maramureș erau substanțe etnobotanice, bazându-și presupunerea pe aceea că cvasitotalitatea participanților consumau astfel de substanțe și nu se fereau să lase a fi cunoscut un astfel de aspect. Martora a mai făcut precizarea că audiată fiind în faza de urmărire penală, organele de anchetă au încercat să îi sugereze să declare că substanța consumată ar fi fost cannabis, martora neacceptând o astfel de consemnare (f. 54 fond).
Inculpata B. I. A. și-a menținut aceeași poziție procesuală în sensul că singurele droguri pe care le-a consumat au fost substanțele etnobotanice, în perioada când acestea erau legale.
Cu excepția acestor declarații și a proceselor-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice (care par a sugera o strategie de apărare în sensul de a declara caracterul legal al substanțelor consumate), nici o altă probă nu a fost administrată în cauză cu privire la natura substanțelor care au făcut obiectul acțiunilor de oferire și respectiv de consum propriu din partea inculpatei. Or, natura substanțelor care fac obiectul infracțiunilor prevăzute de art. 2 și 4 din Legea nr. 143/2000 trebuie stabilită fără dubiu, în sensul că este vorba de droguri de risc sau de mare risc.
În cauză nu s-a găsit nicio cantitate din substanța pretinsă a fi drog (cannabis) asupra inculpatei sau asupra vreunui martor, astfel că nu s-a analizat din punct de vedere chimic nicio cantitate din această substanță și nici nu au fost identificate urme ale existenței acesteia asupra vreunui obiect, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.
Pe de altă parte, inculpata nu a fost supusă examenelor toxicologice pentru a se stabili dacă la datele de referință (perioada infracțională reținută în rechizitoriu) era consumatoare de droguri și de ce natură.
În sfârșit, nici existența presupuselor câmpuri de cultură de cannabis din zona Aiud sau Mediaș nu a fost dovedită, pentru a justifica presupunerea că inculpata își procura drogurile din acea locație.
În aceste condiții, nu se poate dispune condamnarea inculpatei B. I. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, natura substanțelor oferite și respectiv consumate de aceasta nefiind dovedită în mod neîndoielnic, sens în care lipsește elementul material al laturii obiective al infracțiunilor sesizate.
Față de considerentele expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a- art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., instanța a dispus achitarea inculpatei B. I. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Cluj prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnată inculpata B. I. A. pentru comiterea infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C.p., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
În motivele de apel s-a arătat că, sentința penală pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit s-a reținut că, inculpata a comis activitatea infracțională, fiind determinată de către agenții statului.
S-a mai arătat în motivele de apel că, inculpata nu a fost provocată de către investigatorul sub acoperire sau colaboratorul acestuia, că au fost ignorate probele administrate în cauză, că investigatorul sub acoperire a fost audiat în mod direct de către instanța de fond și că în apel poate fi audiat colaboratorul investigatorului sub acoperire C. D. și martora H. C..
La fel, s-a arătat că instanța de fond în mod nejustificat a înlăturat declarațiile inițiale ale martorelor R. A. și G. I., date în faza de urmărire penală, înainte ca inculpata să fi încercat influențarea acestor declarații, influențare care a fost dovedită de procesele verbale privind redarea convorbirilor telefonice interceptate și depuse la dosarul cauzei .
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Cluj, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond analizând în mod just și temeinic probele administrate în faza de urmărire penală și de judecată, a constatat în mod întemeiat că acuzațiile aduse de D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Cluj împotriva inculpatei B. I. A., nu sunt dovedite, fie dovezile obținute în susținerea acuzațiilor se datorează unor provocări din partea agenților statului.
Inculpata B. I. A. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin-2 C.p., constând în aceea că, în cursul anului 2009, în mod repetat, a vândut colaboratorului autorizat și martorei H. C. 8 timbre LSD, care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că au ca și substanță activă Lyserigide, substanță care face parte din tabelul anexă nr.1 la Legea nr.143/2000 și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. constând în aceea că, în cursul anului 2010 a oferit în mod repetat martorelor R. A. și G. I. țigări confecționate artizanal care conțineau cannabis, precum și infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. constând în aceea că, în cursul anului 2010 a deținut, în mod repetat pentru consum propriu cannabis, substanță care se regăsește în tabelul anexă nr.3 din Legea nr.143/2000.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: rapoarte de constatare tehnico științifică, proces verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor D. B., R. E., G. I., R. V., T. S., P. C., B. A., C. V., R. A. și declarația inculpatei Bocșlan I. A., precum și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de aceasta din urmă.
Materialul probator administrate în faza de urmărire penală, în principiu susține acuzațiile la adresa inculpatei, însă după o analiză detaliată a acestor probe vom observa că acuzațiile aduse inculpatei nu sunt dovedite în condițiile cerute de dispozițiile legii.
Potrivit art.99 alin.1 C.p.p. în acțiunea penală sarcina probei aparține în principal procurorului.
Din dispozițiile art.101 alin.3 C.p.p. rezultă că este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe .
Potrivit art.103 alin.1 și 2 C.p.p. probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate . Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În faza de judecată (fond și apel) instanța este obligată să verifice temeinicia și legalitatea probelor adunate în faza de urmărire penală, care au constituit temei pentru trimiterea în judecată, prin administrarea acestora în mod nemijlocit, oral și contradictoriu, în ședință publică (art.351, art.352 C.p.p.).
Această verificare, în condițiile celor patru principii specifice ale fazei de judecată (nemijlocirii, oralității, publicității și contradictorialității), este obligatorie, pentru că probele descoperite și adunate în cursul urmăriri penale nu pot servi drept temei de pronunțare a unei hotărâri judecătorești, ci numai temei de trimitere în judecată.
Pentru a servi drept temei în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești, instanța este obligată să treacă fiecare din aceste probe prin filtrul cercetării judecătorești, unde părțile și procurorul vor putea să le conteste motivat sau să și le însușească, în ședință publică, nemijlocit, oral și contradictoriu.
Numai după verificarea în aceste condiții, de către instanță, a probelor adunate în cursul urmăririi penale și după administrarea oricăror alte probe necesare aflării adevărului, instanța va putea reține, motivat, care dintre probe exprimă și reflectă adevărul.
Pornind de la aceste considerente teoretice, apreciem că prima infracțiune pentru care inculpata B. I. A. a fost trimisă în judecată, respectiv cea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., nu este dovedită potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus.
La instanța de fond și de apel, în rejudecarea cauzei, nu a fost posibilă audierea în mod direct și nemijlocit a colaboratorului investigatorului sub acoperire C. D. și nici a martorei H. C., față de care se reține că inculpata ar fi vândut timbrele LSD .
Declarația investigatorului sub acoperire de la instanța de fond și de apel în rejudecarea cauzei nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, aceasta neputând dovedi fără putință de tăgadă că acele cumpărări autorizate efectuate de colaboratorul său au fost realizate de la inculpată și nici nu exclud teza unei provocări din partea agenților statului. Investigatorul sub acoperire nu a făcut altceva decât să relateze aspecte care i-au fost transmise de către colaboratorul său, colaborator care, așa cum s-a arătat mai sus nu a putut fi prezentat de D. spre a fi audiat, deoarece acesta ar fi plecat din țară, așa cum rezultă din adresa nr._ din 08.04.2015 a Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Cluj-N..
Practic, există doar declarația investigatorului sub acoperire Mandrea Septimiu, declarație care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, sens în care o condamnare nu se poate fundamenta într-o măsură determinantă pe declarația unei persoane cu identitate protejată, în acest sens fiind și hotărârea CEDO în cauza V. Machelen și alții contra Olandei, respectiv nicio condamnare nu se poate baza exclusiv pe declarații anonime. Jurisprudența CEDO a fost transpusă în legislația internă în art.103 C.p.p. care în alin.3 prevede imposibilitatea întrunirii în măsura determinantă a unei soluții de condamnare pe depozițiile investigatorului, colaboratorului sau a martorului protejat.
În esență, pentru a fi respectate exigențele art.6 paragraful 1 și 3 lit.b din CEDO este necesar ca instanța să nu-și întemeieze hotărârea de condamnare în mod exclusiv sau într-o manieră determinantă pe declarații anonime, indiferent dacă persoana inculpată a avut sau nu posibilitatea de a le interoga . Aceste mijloace de probă au așadar un caracter subsidiar și nedeterminat (cauza Saidi c. Franței din 20 septembrie 1993).
Teza provocării din partea agentului statului este susținută și de declarația inculpatei B. I. A. potrivit căreia, inculpata a fost contactată în mod repetat de către o persoană cu numele de I., care aflând că deține droguri pe care le primise de la numitul D. C., i-a solicitat în mod repetat, să-i dea acesteia drogurile în schimbul unei datorii. De precizat că persoana interesată i-a solicitat inculpatei în mai multe rânduri să se întâlnească cu aceasta pentru a cumpăra acele timbre, sub pretextul că nu are suma suficientă de bani asupra sa. Inculpata a negat că ar fi oferit sau vândut timbre și altor persoane înafară de acea persoană cu numele de I..
Actul material față de martora H. C. nu a fost dovedit cu nici un mijloc de probă, deoarece aceasta nu a fost audiată la instanța de fond și nici în apel, deși s-a solicitat prezentarea acesteia de către D., însă din adresa Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Cluj-N. precizată mai sus rezultă că și această martoră este plecată din țară.
De asemenea, provocarea a fost admisă, chiar dacă nu direct, în faza de rejudecare a apelului de către investigatorul sub acoperire Mandrea Septimiu, care în ședința publică din 5 martie 2015 a arătat că cele patru tranzacții în cursul anului 2009 au avut loc în urma discuțiilor avute cu informatorul, care la rândul său a avut discuții cu inculpata, care a comercializat substanțele și că în urma discuțiilor colaboratorul său a inițiat o întâlnire la care s-a efectuat tranzacția.
Având în vedere că în cauză nu există certitudinea că inculpata B. I. A. ar fi săvârșit infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, întrucât organele de urmărire penală nu au fost în măsură să administreze probe cu privire la vinovăția inculpatei, în baza principiului „in dubio pro reo”, soluția de achitare pronunțată de instanța de fond, este temeinică și legală.
Pe de altă parte, în baza unei singure probe și aceasta indirectă, nu se poate dispune condamnarea unei persoane.
Referitor la celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, instanța de apel reține că, organele de urmărire penală nu au făcut dovada că acele țigări confecționate artizanal și consumate de inculpată împreună cu numitele R. A. și G. I. ar fi conținut substanțe interzise la acea dată, deoarece în cauză nu a fost posibilă întocmirea unor rapoarte de constatare tehnico științifică pentru a se putea stabili natura acestor substanțe. Cele două martore au susținut că au consumat țigările confecționate artizanal, fără a cunoaște compoziția acestora și fără a li se aduce la cunoștință de către inculpată că ar fi vorba de cannabis .
Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice privind pe inculpată nu rezultă că aceasta ar fi încercat să influențeze declarațiile celor două martore menționate mai sus, care au arătat că nu au declarat că ar fi consumat cannabis, ci doar țigări artizanale, care în mod cert nu conțineau doar tutun.
Cu privire la persoana și conduita inculpatei, aceasta are în prezent vârsta de 30 de ani, provine dintr-o familie unită, nu are antecedente penale, este bine integrată în societate, așa cum rezultă în detaliu din cele 12 caracterizări depuse la dosar. Mai mult, dezvoltarea pe linie profesională a inculpatei, a fost prioritară, aceasta devenind doctor în inginerie mecanică potrivit diplomei depuse în dosarul de apel, date care confirmă că, inculpata nu are un comportament specific traficului de droguri.
Având în vedere că, în acuzarea inculpatei există doar o singură probă, respectiv declarația investigatorului sub acoperire, care a relatata cea ce a aflat de la colaboratorul acestuia, a cărui audiere nu a fost posibilă nici în faza de rejudecare a apelului, probe care nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, deoarece nici declarațiile martorilor audiați la judecata în fond a cauzei și în rejudecarea apelului, nu confirmă activitatea infracțională pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și nici procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice nu evidențiază aspecte ale unor operațiuni referitoare la traficul de droguri sau de încercare de a influența martorii audiați în cauză, sens în care, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr.472 din 13.12.2011 a Tribunalului Cluj urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.272 alin.1 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ:
Cheltuielile judiciare suportate de stat în apel, urmează să rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE_
Respinge ca nefondat apelul declarat de către D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 472 din 13.12.2011 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ .
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu – avocat H. O. I..
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 aprilie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
V. G. M. R. A. B. H.
red.VG/SMD
3 ex./04.05.2015
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... → |
|---|
