Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 708/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 708/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DECIZIE PENALĂ NR. 708/A/2015

Ședința publică din data de 19 mai 2015

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: V. V. A., judecător

JUDECĂTOR: L. H.

GREFIER :C. C.

Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel C. este reprezentat prin PROCUROR: S. D.

S-a luat în examinare apelul formulat de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-N. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. împotriva sentinței penale nr. 53 din data de 20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Z., care privește pe inculpatul NEDIȘAN L. și partea responsabilă civilmente . SRL, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a treia strigare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul Parchetului arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în baza art. 420 C.pr.pen., Curtea acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea apelului.

Reprezentantul Parchetului apreciază că instanța de fond, prin sentința atacată, a pronunțat o hotărâre legală, temeinică și laborios motivată, însă lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi dată în prezenta cauză cu privire la apelul promovat de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-N..

CURTEA

Prin sentința penală nr. 53 din 20.02.2015 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și a art. 5 Cod penal, cu aplicarea și a prevederilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul NEDIȘAN L., fiul lui I. și R., născut la data de 25.01.1968, în loc. Borla, jud. S., C.N.P._, cetățean român, căsătorit, studii medii, de profesie mecanic, fără ocupație, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. Z., .. 3, ., jud. S., cu locuința în fapt în mun. Z., . la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată.

În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969 rap. la art. 12 din Legea 187/2012, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal 1969 și dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) Cod penal 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art.81 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1969.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) Cod penal 1969.

În baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 23 alin. 3 Cod procedură penală și la prev. art. 1349 și art. 1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile Statul Român prin A., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. și obligă pe inculpatul Nedișan L. la plata către partea civilă a sumei de 27 742 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă (debit principal), la plata sumei de 9 869 lei reprezentând accesorii (din care 5.708 lei dobânzi și 4.161 lei penalități de întârziere) aferente debitului principal, calculate până la data de 18.06.2013 și la plata accesoriilor aferente debitului principal, calculate în continuare, potrivit prev. OG 92/2003 privind Codului de Procedură Fiscală, de la data de 19.06.2013 și până la plata integrală a debitului principal.

În baza art.13 alin.1 din Legea nr. 241/2005, o copie a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, s-a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi infracțiuni sau neplata obligațiilor civile în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 272 și art. 274 Cod procedură penală s-a dispus avansarea sumei de 200 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul S. reprezentând onorariul apărătorului din oficiu av. Szeker A., pentru asistența juridică asigurată inculpatului în faza de judecată, cheltuieli ce au rămas în sarcina statului.

În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul Nedișan L. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. nr. 1552/P/2013 din data de 23.09.2014 a fost trimis în judecată inculpatul Nedișan L. în stare de libertate, săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, faptă prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 și art. 5 Noul Cod penal.

Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 24.09.2014 sub nr._ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul Nedișan L. în calitate de administrator în fapt al . SRL în perioada 03.09._13 a reținut scriptic, dar nu au vărsat la bugetul de stat, în termen de 30 zile, contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă, aferente drepturilor salariale ale angajaților, cu consecința prejudicierii bugetului de stat consolidat cu suma de 27.742 lei.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de control al DGFP S. (vol.I, f. 11, 12), raportul de inspecție fiscală (vol.I, f.69-82), declarațiile inculpatului (vol.I, f.15-18, 21-26), declarațiile martorului P. C.-F. (vol.I, f.30-35), declarația martorului C. S.-R. (vol.I, f.40-46), procura din data de 22.12.2010 (vol.I, filele 28, 29), statele de plată (vol.I, f. 111-173), extrasele de cont ale societății (vol.I, f. 174-297), înscrisuri-balanțe de verificare, registru de casă, jurnal de bancă, jurnal vânzări cumpărări (vol.II), fișa cazier judiciar (f.27).

S-a constituit parte civilă în cauză Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin D.G.R F.P. C. – AJFP S. cu suma de 242 844 lei din care 175 465 lei reprezintă obligații, suma de 41 060 lei reprezintă dobânzi și suma de 26.319 lei reprezintă penalități de întârziere, solicitând obligarea inculpatului și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, calculate în continuare de la data scadenței și până la plata efectivă a prejudiciului (f. 25 vol. 3).

Prin încheierea din data de 27.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

Potrivit informațiilor comunicate la solicitarea instanței de către Oficiul Registrului Comerțului, ., indicată prin rechizitoriu ca parte responsabilă civilmente, a fost radiată la data de 09.01.2015, astfel că la termenul de judecată din data de 13.02.2015 instanța a constat lipsa calității procesuale a acestei societății care nu mai există ca subiect de drept.

La termenul de judecată din 13.02.2015, inculpatul, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prev. de art.375 C.p.p. declarând că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți ( f. 37).Cererea inculpatului a fost admisă de către instanță, iar cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art. 375Cod procedură penală, inculpatul arătând că nu dorește să depună înscrisuri la dosar. în ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă inculpatul declară că recunoaște aceste pretenții doar în parte, respectiv în limita prejudiciul reținut în actul de sesizare.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Potrivit istoricului comunicat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul S., la data de 03.09.2010 a fost înființată și a fost înscrisă în registrul comerțului societatea . SRL Z., CUI_, având ca obiect principal de activitate ”Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale” și ca unic asociat și administrator pe martorul P. C. F. (f.50, 51).

Prin procura specială din data de 22.12.2010, autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociați C., martorul P. C. F. l-a împuternicit pe inculpatul Nedișan L. să reprezinte societatea . SRL Z., având puteri de dispoziție depline în administrarea conturilor societății pe o perioadă nedeterminată, administrând conturile acesteia, efectuând operațiunile financiare și bancare, semnând ordine de plată și orice instrumente bancare, ridicarea de extrase de cont și depunerea și ridicarea de numerar din conturile societății. Totodată inculpatul a fost împuternicit să efectueze plăți după cum va crede de cuviință către persoane fizice, instituții și autorități ale statului, colaboratori, beneficiari și terțe persoane (f.28, 29).

În perioada 04.06.2013–19.06.2013, DGFP S. - Activitatea de Inspecție Fiscală a efectuat un control fiscal la . SRL Z..

Cu ocazia controlului efectuat, organele fiscale au stabilit faptul că în perioada 03.09.2010 – 31.03.2013, . SRL Z., a reținut și nu a vărsat către bugetul statului în termenul legal de 30 de zile de la data scadenței, mai multe obligații pentru care legea prevede reținerea la sursă. Astfel, . SRL Z., la data efectuării controlului fiscal datora bugetului, pentru perioada menționată anterior, impozit pe veniturile din salarii în sumă de 8.779 lei, contribuția angajaților la asigurările sociale în sumă totală de 12.034 lei, contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de asigurați în sumă de 6.346 lei și contribuția asiguraților la fondul de șomaj, în sumă de 583 lei. Niciuna din aceste contribuții cu reținere la sursă nu a fost achitată de către S.C. RACORD I. DOMUS S.R.L. în termenul legal de 30 zile de la scadența acestora.

Cele patru obligații fiscale reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru care au existat întârzieri mai mari de 30 de zile față de data scadenței sunt în sumă totală de 27.742 lei.

Dobânzile aferente impozitului și contribuțiilor cu reținere la sursă, calculate până la data de 18.06.2013, sunt în sumă de 5708 lei, iar penalitățile, calculate până la aceeași dată, sunt în sumă de 4161 lei (vol. I, fila 11).

Practic, potrivit statelor de plată întocmite pentru perioada septembrie 2010- decembrie 2012 (vol.I, filele nr.111-173), obligațiile fiscale reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă aferente drepturilor salariale ale angajaților, au fost reținute scriptic și în fapt, însă nu au fost virate către bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență (ultima scadență fiind 25 ianuarie 2013).

Cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că în perioada 09._, când au fost reținute la sursă impozitele și contribuțiile pentru care exista obligativitatea virării lor la bugetul statului în termen de 30 de zile, . SRL Z. a dispus de lichiditățile necesare achitării obligațiilor fiscale datorate bugetului statului, în perioada respectivă societatea efectuând încasări din prestări de servicii în baza contractelor de lucrări încheiate. Acest aspect rezultă din extrasele de cont ale societății, din balanțele de verificare contabilă și din registrul de casă.

În luna decembrie 2010, societatea a înregistrat venituri totale din lucrări și servicii de 101.193,04 lei (vol.II, fila nr.243). De asemenea, în luna decembrie 2010, societatea a rulat prin casă numerar 44.164 lei, iar prin conturile bancare a avut încasări în sumă totală de 47.499,37 lei (vol.II, filele nr. 242, 243).

Din extrasele de cont depuse la dosar rezultă că societatea . SRL Z., în perioada 03.09.2010 – 31.03.2013, a încasat sume în numerar și a efectuat plăți sau retrageri de numerar, după cum urmează: în data de 13.10.2010 societatea a încasat suma de 10.000 lei (vol.I, fila nr.181), în data de 02.11.2010 a încasat suma de 5000 lei (vol.I, fila 187), în data de 10.11.2010 a încasat 8266,68 lei (vol.I, fila 188), iar în data de 03.12.2010 a încasat 9268,43 lei (vol.I, fila 194). În luna mai 2011 încasările au fost de 35.000 lei iar retragerile de numerar de 35.043 lei (vol.I, filele nr.208-210), în luna iunie 2011 încasările au fost de 9757, 22 lei iar retragerile de numerar de 9759,41 lei (vol.I, filele 212, 213), în luna iulie 2011 încasările au fost de 37.000 lei iar retragerile de numerar de 30.999 lei (vol.I, fila 215), în luna august 2011 încasările au fost de 32.000 lei iar retragerile de numerar de 37.955 lei (vol.I, fila nr.219), în luna septembrie 2011 încasările au fost de 21.000 lei, iar retragerile de numerar de 20.369 lei (vol.I, filele nr.221-228), în luna octombrie 2011 încasările au fost de 35.200 lei iar retragerile de numerar de 31.678 lei (vol.I, filele nr.229-234), iar în luna decembrie 2011 încasările au fost de 36.000 lei iar retragerile de numerar de 37.950 lei (vol.I, filele nr.245-252). În luna februarie 2012 încasările au fost de 5000 lei iar retragerile de numerar de 5013 lei (vol.I, filele 257, 258), în luna mai 2012 încasările au fost de 32.375 lei iar retragerile de numerar de 32.319 lei (vol.I, filele nr.261-264), în luna august 2012 încasările au fost de 26.564 lei iar retragerile de numerar de 26.482 lei (vol.I, filele 276-282).

Potrivit extraselor de cont retragerile de numerar au fost efectuate de către Nedișan L. atât de la ghișeul băncii cât și prin utilizarea cardului MBS 5104 (vol.I, filele 270, 283, 288, 292). Din probele administrate în cauză rezultă că societatea . SRL Z. a fost înființată de către martorul P. C. F. la cererea inculpatului Nedișan L., cei doi fiind cumnați, întrucât inculpatul Nedișan L. a fost anterior administrator la . și în urma radierii acestei societăți pentru nedepunerea bilanțului și a declarațiilor fiscale, inculpatul a rămas cu cazier fiscal, neavând posibilitatea de a mai fi administratorul la altă societate. În fapt, inculpatul a administrat societatea . SRL Z. de la înființate, martorul P. C. F. neavând nicio implicare în conducerea sau administrarea societății (vol.I, filele 25, 26, 21-24, 30-35).

Inculpatul Nedișan L. a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că imediat după înființarea societății . SRL Z. a început administrarea în fapt a societății, P. C. F. neavând nicio implicare în conducerea sau administrarea acesteia, iar prin procura din data de 22.10.2010 a fost împuternicit de către P. C. F. să administreze societatea. Totodată inculpatul a precizat că i-a solicitat contabilei societății, martora C. S. R., să îndeplinească formalitățile de angajare a mai multor persoane, iar în legătură cu conducerea evidenței contabile, inițial a păstrat documentele de evidență contabilă primară la el, după 6-7 luni a dus o parte din documente contabilei pentru a le înregistra, însă întrucât nu erau complete nu au putut fi înregistrate și ulterior a omis să predea documentele contabile primare martorei C. S. R., până la începutul anului 2013, când a fost încunoștiințat de către organele fiscale că urmează ca societatea să fie supusă unei inspecții fiscale (vol.I, filele 15-18).

S-a reținut că prin faptele omisive ale inculpatului prejudiciul cauzat bugetului de stat prin nevirarea obligațiilor cu reținere la sursă este în sumă de 27.742 lei și nu a fost recuperat.

Din declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat pe parcursul procesului penal coroborate cu declarațiile martorilor, procesul verbal de inspecție fiscală, statele de plată, extrase de cont, registre de casă, balanțe de verificare, jurnale de bancă și jurnale de cumpărări, rezultă că starea de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite.

În drept, fapta inculpatului Nedișan L. care în calitate de administrator în fapt al . SRL, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a reținut scriptic în perioada septembrie 2010 – decembrie 2012 și nu a vărsat în termen de 30 zile impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente drepturilor salariale ale angajaților ., cu consecința cauzării unui prejudiciu bugetului consolidat al statului, în sumă de 27.742 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată faptă prev. la data săvârșirii de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969.

Sub aspectul laturii obiective infracțiunea a fost săvârșită prin omisiunea de a vira la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la scadență, sumele reținute scriptic lunar din drepturile salariale ale angajaților, așa cum rezultă din statele de plată, inculpatul, în calitate de persoană care administra societatea și gestiona resursele financiare ale acesteia, având obligația legală de plată a acestor sume. Faptul că inculpatul nu a avut calitatea de administrator al societății nu prezintă relevanță în cauză atâta timp cât, în fapt, inculpatul în calitate de împuternicit al administratorului a desfășurat singur întreaga activitate de conducere a activității și administrare a societății, efectuând plăți și retrageri de numerar din casieria și conturile societății. De altfel, în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 nu este cuprinsă condiția subiectului activ special, legiuitorul nu a condiționat existența infracțiunilor de evaziune fiscală sau a celor asimilate acestora de săvârșirea faptei de către o persoană ce are o calitate specială (în același sens este și practica recentă a ÎCCJ - 272/28.01.2013)

Având în vedere modul de acțiune al inculpatul care au acționat în aceeași calitate – împuternicit al administratorului ., în mod în similar, în mai multe luni consecutiv și în dauna aceleași persoane vătămate – statul reprezentat de către A., instanța a apreciat că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, actele materiale ale infracțiunii prev. de art. 6 din Lege 241/2005 fiind săvârșite în baza unei singure rezoluții infracționale, cum de altfel și inculpatul recunoaște că a luat hotărârea de a nu achita obligațiile cu reținere la sursă și a efectua alte plăți în vederea continuării activității, urmând a plăti obligațiile către bugetul de stat după redresarea financiară a societății.

Având în vedere faptul că inculpatul a cunoscut că societatea are datorii la bugetul de stat în ce privește obligațiile cu reținere la sursă, iar în perioada în care aceste obligații erau scadente a avut în cadrul societății la dispoziție resursele bănești net superioare acestor obligații, luând decizia de a nu vărsa la bugetul de stat obligațiile cu reținere la sursă, folosind disponibilul băbesc în alte scopuri, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție, a prevăzut că prin fapta sa omisivă prejudiciază bugetul de stat și chiar dacă nu a urmărit în mod expres acest lucru, cel puțin a acceptat producerea acestui rezultat, intenția sa fiind indirectă, în condițiile art. 19 alin.1 pct.1 lit. b C.p. 1969, respectiv art.16 alin.3 lit. b Noul Cod penal.

Așa cum s-a reținut și în starea de fapt, ultimele obligații cu reținere la sursă au fost reținute în baza statului de salarii aferent lunii decembrie 2012, obligații pentru care data scadenței era 25 ianuarie 2013, astfel că ultimul act material la infracțiunii s-a consumat la 30 de zile de la scadență, respectiv la data 25 februarie 2013 aceasta fiind și data epuizării infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 săvârșită de inculpat în formă continuată. În cazul infracțiunilor continuate data săvârșirii acestora este reprezentată de data comiterii ultimei acțiuni inacțiuni, iar în raport de data epuizării infracțiunii se produc consecințele juridice referitoare la aplicarea legii penale în timp și în spațiu ( Decizia de îndrumare nr. 1/1987 a Tribunalului Suprem).

S-a constatat că de la data epuizării infracțiunii reținute în sarcina inculpatului (25.02.2013 data comiterii ultimei inacțiuni) și până la judecarea acesteia, a intervenit o succesiune de legi penale în timp.

Prevederile art. 6 din Legea 241/2005 au suferit modificări, dar nu în ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii, ci în ce privește regimul sancționator, astfel la data săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze, pedeapsa prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 era închisoare de la 1 la 3 ani alternativ cu amenda, iar la data pronunțării prezentei hotărâri pedeapsa prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, așa cum a fost modificat prin Legea 50/2013 intrată în vigoare la data de 22.03.2013, este de 1 la 6 ani închisoare, în aceste condiții, făcând aplicarea art. 5 Cod penal, mai favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv prevederile art. 6 din Legea 241/2005 anterior modificării intervenite prin legea 50/2013.

În ce privește forma continuată a infracțiunii, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile reținerii acesteia, atât raportat la prev. art. 41 alin.2 C.p. 1969, cât și raportat la prev. art. 35 alin.1 Noul Cod penal, diferență existând în ce privește regimul sancționator prevăzut de cele două legi succesive (un spor facultativ adăugat la maximul special de 5 ani în cazul închisorii sau ½ din maxim în cazul amenzii - potrivit art. 42 rap. la art. 34 C.p. 1969, sau de 3 ani închisoare în cazul închisorii și 1/3 din maximul special, în cazul amenzii - potrivit art. 36 Noul Cod penal). Comparând prevederile Codului penal 1969 cu prevederile Noului Cod penal prin prisma circumstanțelor atenuante și a efectului acestora, dar și raport la modalitățile de executare a pedepsei, mai favorabile inculpatului sunt prevederile Codului penal 1969, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii. Având în vedere aceste considerente și făcând o apreciere globală a celor două legi penale succesive în timp, raportat la criteriul aprecierii globale statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014, stabilește lege penală mai favorabilă inculpatului legea penală în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii menținând astfel încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare, prev. art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Reținând vinovăția inculpatului Nedișan L. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicare art. 5 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal 1969, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite - apreciat ca fiind unul ridicat având în vedere perseverența în actul infracțional pe o perioadă de 2 ani, prejudiciul produs care este unul ridicat și nu a fost recuperat nici măcar în parte de inculpat.

Referitor la persoana și conduita inculpatului instanța a reținut că acesta este în vârstă de 46 ani, are studii medii, de profesie este mecanic, nu are un loc de muncă, este căsătorit, potrivit fișei de cazier judiciar (f.27 vl.1) nu are antecedente penale, dar nu a intrat pentru prima dată în câmpul infracțional, prin ordonanța 1244/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., fiindu-i aplicată o amendă administrativă pentru comiterea de infracțiuni la legea cecului. Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră a recunoscut săvârșirea faptelor și a colaborat cu organele judiciare.

Având în vedere că legea prevede pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 pedepse alternative, ținând cont de circumstanțele reale și personale stabilite anterior în temeiul art. 72 alin. 2 C.p., în special perseverența în acțiunea infracțională pe o perioadă îndelungată de timp și prejudiciul ridicat produs și nerecuperat, instanța a ales din pedepsele alternative prevăzute aplicarea pedepsei închisorii.

La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.396 alin.10 C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege.

Astfel având în vedere limitele de pedeapsă prev. de art. 6 din Legea la data săvârșirii infracțiunii, prev. art. 396 alin.10 C.p.p., circumstanțele reale și personale, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. 1969 va fi suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, asigurând îndeplinirea atât a funcției coercitive a pedepsei cât și a funcției de reeducare și prevenție, fiind astfel un mijloc eficient pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru îndreptarea comportamentului inculpatului, prin formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche, în temeiul art. 12 din Legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică și acestea tot potrivit legii vechi.

Având în vedere prevederile art. 65 alin.1 C.p. 1969, aplicând o pedeapsă principală mai mică de 2 ani închisoarea, nu este posibilă aplicarea unei pedepse complementare. Chiar dacă potrivit noului Cod penal aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare, în speță aplicarea pedepsei accesorii în lipsa aplicării unei pedepse complementare, corespunde exigențelor art. 2 Cod penal privind legalitatea sancțiunii, această modalitate de aplicare a pedepselor fiind prevăzută de lege la data comiterii faptei de către inculpat.

Astfel, în baza art.71 Cod penal 1969, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) și dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) Cod penal 1969, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat, precum și să desfășoare activități de genul celor în exercitarea cărora a comis infrcațiunea. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. d) și e) Cod penal 1969. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) C.p. nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere vârsta inculpatului, nivelul de educație, conduita bună anterioară și ulterioară comiterii faptei, conduita procesuală, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, experiența procesului penal și aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Riscul revocării și executării pedepsei în regim de detenție este apreciat suficient pentru îndreptarea inculpatului și evitarea riscului de recidivă.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. l Cod Penal 1969, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal 1969.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 25.11.2014 Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin D.G.R F.P. C. – AJFP S. s-a constitui parte civilă în cauză cu suma de 242 844 lei din care 175 465 lei reprezintă debite principale ( suma de 27 738 lei obligații cu reținere la sursă și suma de 147 723 lei TVA, impozit pe profit și alte contribuții datorate de angajator), suma de 41 060 lei reprezintă dobânzi și suma de 26.319 lei reprezintă penalități de întârziere, solicitând obligarea inculpatului și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, calculate în continuare de la data scadenței și până la plata efectivă a prejudiciului (f. 25 vol. 3).

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință penală constă în omisiunea acestuia de a vărsa la bugetul de stat obligațiile cu reținere la sursă aferente drepturilor salariale ale angajaților . SRl reținute conform în perioada septembrie 2010- decembrie 2012, urmarea acestei infracțiuni fiind prejudicierea bugetului de stat cu sumele reprezentând contribuții cu reținere la sursă reținute și nevărsate la buget, în cuantum total de 27 742 lei . De altfel chiar Direcția Generală a Finanțelor Publice S. – activitatea de inspecție fiscală, a reținut prin procesul verbal de inspecție nr. 4642/19.06.2013 că la data de 30.03.2013 . avea obligații cu reținere la sursă scadente și neachitate în cuantum de 27.742 lei, la care au fost calculate, până la data de 18.06.2013 dobânzi în cuantum de 5.708 lei și penalități de întârziere în cuantum de 4161 lei, arătându-se că DGFP S. se constituie parte civilă cu suma de 37 611 lei reprezentând prejudiciu cauzat aferent impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.(f. 11 vl.1).

S-a reținut astfel legătură directă de cauzalitate între fapta omisivă a inculpatului și prejudiciul produs bugetului de stat prin neplata obligațiilor cu reținere la sursă scadente. Nu există legătură directă de cauzalitate între infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze și prejudiciul invocat de partea civilă privind alte obligații neachitate ale contribuabilului . SRL respectiv TVA, impozit pe profit și alte contribuții ale angajatorului –CAS angajator, somaj angajator, Cass angajator, contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale, etc-, ce nu reprezintă impozite și taxe cu reținere la sursă aferente drepturilor salariale.

Potrivit art. 19 alin.1 C.p.p. acțiunea civilă ce se poate exercita în cadrul procesului penal are ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs doar prin comiterea faptei ce face obiectul acțiunii penale.

Raportat la obiectul acțiunii penale în prezenta cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului doar cu privire la prejudiciul produs prin neplata obligațiilor cu reținere la sursă, în cuantum de 27 742 lei, iar în acest cadru procesual nu poate fi exercitată acțiunea penală cu privire la prejudicii produse prin alte fapte decât cea care face obiectul acțiunii penale, s-a admis în aceste limite acțiunea civilă.

În cazul răspunderii civile delictuale acționează principiul reparării integrale a prejudiciului, atât în ce privește paguba efectiv produsă, cât și beneficiul nerealizat, iar potrivit art. 19 alin.5 C.p.p. repararea prejudiciului produs prin comiterea faptei ce face obiectul acțiunii penale se face potrivit legii civile. Prin declarația dată în fața instanței inculpatul a declarat că recunoaște pretențiile părții civile doar în limita prejudiciul stabilit în actul de sesizare, iar potrivit art. 23 alin.3 C.p.p. pentru pretențiile civile recunoscute de inculpat nu s-a impus a fi administrate probe inculpatul fiind obligat la plata acestora.

În speță, constatând îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictule prev. de art. 1349, 1357 Cod civil, instanța a apreciat că inculpatul Nedișan L. este răspunzător față de partea civilă Statul român, reprezentat prin A., pentru acoperirea întregului prejudiciu produs prin săvârșirea infracțiunii, prejudiciu format atât din debitul principal, cât și beneficiul nerealizat. Întrucât inculpatul a produs un prejudiciu bugetului de stat, beneficiul nerealizat în acest caz este cuantificat prin lege specială, respectiv prev. art. 119, 120 și 120¹ din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Având în vedere aceste considerente instanța a obligat inculpatul la plata accesoriilor datorate bugetului de stat, calculate potrivit OUG 92/2003 de la data scadenței și până la data plății integrale a debitului principal. Așa cum rezultă din deciziile de impunere emise și procesul verbal de control nr. 4642/19.06.2013, au fost calculate, în conformitate cu prev. art. 119 alin.4 din OG 92/2003, până la data de 18.06.2013 obligațiile accesorii aferente obligațiilor cu reținere la sursă neachitate la scadență, rezultând un cuantum de 5 708 lei pentru dobânzi și 4 161 lei pentru penalități de întârziere.

Obligația de plată a inculpatului este de natură distinctă și nu se confundă cu obligația fiscală a societății debitoare, întrucât obligația inculpatului are izvor delictual, fiind guvernată de principiul răspunderii delictuale privind acoperirea integrală a prejudiciului, atât paguba efectivă cât și beneficiul nerealizat.

Existența și întinderea obligațiilor inculpatului, izvorâte din răspunderea sa delictuală, nu sunt condiționate în mod obligatoriu de existența și întinderea obligațiilor fiscale ale societății debitoare, cum de altfel nu sunt condiționate nici de existența societății ca subiect de drept (chiar dacă societatea debitoare, fiind radiată, nu are personalitate juridică și în consecință nu mai are obligații față de bugetul de stat, obligația inculpatului izvorâtă din răspunderea delictuală a inculpatului subzistă).

În consecință, în baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 23 alin. 3 Cod procedură penală și la prev. art. 1349 și art. 1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile Statul Român prin A., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. și a fost obligat inculpatul Nedișan L. la plata către partea civilă a sumei de 27 742 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă (debit principal), la plata sumei de 9 869 lei reprezentând accesorii (din care 5.708 lei dobânzi și 4.161 lei penalități de întârziere) aferente debitului principal, calculate până la data de 18.06.2013 și la plata accesoriilor aferente debitului principal, calculate în continuare, potrivit prev. OG 92/2003 privind Codului de Procedură Fiscală, de la data de 19.06.2013 și până la plata integrală a debitului principal.

Deși inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri, iar potrivit art. 11 din Legea 241/2005 luarea măsurilor asiguratorii în acest caz este obligatorie în cauză nu pot fi luate astfel de măsuri întrucât în urma verificărilor efectuate (f. 92, 93 vl. 1) nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile în proprietatea inculpatului.

Asistența juridică a inculpatului Nedișan L. în faza de judecată a fost asigurată de către apărător desemnat din oficiuu av. Szeker A. (f. 15 vl.3), iar în temeiul art. 272 și art. 274 Cod procedură penală s-a dispus avansarea sumei de 200 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul S. reprezentând onorariul apărătorului din oficiu av. Szeker A., cheltuieli ce au rămas în sarcina statului.

În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul Nedișan L. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-N., solicitând modificarea acesteia, în sensul obligării inculpatului la plata întregului prejudiciu în suma de 242.844 lei cu care s-a constituit parte civila, reprezentând 175.465 lei debit principal la care se adaugă dobânzi și majorări de întârziere calculate de la data scadentei și până la data plații efective a întregului prejudiciu.

În motivare s-a arătat că în mod nelegal s-a admis în parte constituirea de parte civila și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 27.742 lei din totalul sumei de 175.465 lei reprezentând debite, calculate de către organele de inspecție fiscala în urma demarării inspecției fiscale la . SRL, conform Procesului Verbal nr.4642 din 19.06.2013 încheiat de Activitatea de Inspecție Fiscala S..

S-a mai arătat că în baza verificărilor efectuate a rezultat ca inculpatul nu a declarat veniturile realizate în perioada 03.09._13, nu a înregistrat în evidenta contabila contribuții aferente salariilor, impozit pe profit și TVA, nedepunând în acest sens declarații fiscale, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor, taxelor și contribuțiile fiscales tabilindu-se un prejudiciu total de 175.465 lei la care s-a calculat dobânzi în suma de 41.060 lei și penalități de întârziere în suma de 26.319 lei, suma totala fiind astfel de 242.844 lei, după cum urmează.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Se constată că, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului Nedișan L. constatând că vinovăția acestuia a fost dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și a art. 5 Cod penal,.

În primă instanță, la termenul din 13.02.2015, inculpatul, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii potrivit art.375 C.proc.pen., declarând că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți (f. 37).

Instanța de fond a apreciat corect că este aplicabilă procedura simplificată, pentru că există declarația inculpatului făcută în conformitate cu dispozițiile art. 374 si urm. C. proc. pen.

Prin urmare, a dispus condamnarea inculpatului pentru infractiunea pentru care a fost trimis în judecată, aplicându-i o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 10 C. proc. pen., retinându-se, în esență, că inculpatul Nedișan L., în calitate de administrator în fapt al . SRL în perioada 03.09._13 a reținut scriptic, dar nu a vărsat la bugetul de stat, în termen de 30 zile, contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă, aferente drepturilor salariale ale angajaților, cu consecința prejudicierii bugetului de stat consolidat cu suma de 27.742 lei.

Critica referitoare la solutionarea actiunii civile este nefondată.

Curtea retine, în acord cu opinia instanței de fond, că instanța este ținută a soluționa cauza în limitele sesizării astfel cum această cerință rezultă din textul art. 371 C.proc.pen. și potrivi căruia „judecata se mărgineste la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare. Altfel spus, nu este permis ca o persoană să fie judecată pentru o faptă sau fapte cu privire la care nu s-a dispus trimiterea în judecată și, mai mult, cu privire la care nu s-a efectuat urmărirea penală.

Ori, instanța a fost sesizată sub aspectul comiterii infractiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal cu un prejudiciu în valoare de 27.742 lei, fapta fiind comisa în perioada 03.09._13.

Ca atare, raspunderea inculpatului nu poate fi atrasa pentru alte fapte decât cele care au facut obiectul urmăririi penale, sesizarii instantei si judecatii si, corespunzător, în raport de aceste fapte poate fi angajată raspunderea civila a acestuia.

De altfel chiar Direcția Generală a Finanțelor Publice S. – Activitatea de Inspecție Fiscală, a reținut prin procesul verbal de inspecție nr. 4642/19.06.2013 că la data de 30.03.2013 . avea obligații cu reținere la sursă scadente și neachitate în cuantum de 27.742 lei, la care au fost calculate, până la data de 18.06.2013 dobânzi în cuantum de 5.708 lei și penalități de întârziere în cuantum de 4161 lei, arătându-se că DGFP S. se constituie parte civilă cu suma de 37 611 lei reprezentând prejudiciu cauzat aferent impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.(f. 11 vol.1).

Pentru celelalte sume pretinse de partea civila nu s-a constatat existenta unei legaturi de cauzalitate cu fapta dedusa judecătii.

Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că instanta de fond în mod corect a rezolvat actiunea civilă decurgând din fapta ilicita care a facut obiectul judecătii astfel că în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, iar solutia atacată se va mentine ca fiind legală si temeinică.

Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga apelanta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-N. împotriva sentinței penale nr. 53 din 20.02.2015 a Tribunalului S..

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V. V. A. L. H.

GREFIER,

C. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./15.06.2015

Jud.fond. M. D. E.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 703/2015....		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 573/2015. Curtea de Apel CLUJ →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 708/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 708/2015. Curtea de Apel CLUJ