Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 192/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Încheierea nr. 192/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-04-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.192/2015

Ședința camerei de consiliu din 7 aprilie 2015

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: A. C.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă I.C.C.J. – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR – D. D.

S-a luat spre examinare contestația formulată de P. de pe lângă I.C.C.J. – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 18 martie 2015 dată de judecătorul de cameră preliminară în dosar nr._ 15 al Tribunalului Cluj, având ca obiect măsuri și excepții invocate în camera preliminară.

La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

I. Prin încheierea din 18 martie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosar nr._ 15 al Tribunalului Cluj:

S-a admis în parte cererile și excepțiile formulate de inculpatul S. A. prin apărător, cu privire la nelegalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor și pe cale de consecință:

S-a constatat nulitatea parțială a ordonanței de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspectul S. A. de la data 05.12.2014, extinzând efectele nulității și cu privire la situația inculpatului A. P. D., numai cu privire la infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat nulitatea parțială a ordonanței de extindere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. A. de la data de 08.01.2015, numai cu privire la infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen..

S-au extins efectele nulității ordonanței de extindere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale de la data de 08.01.2015 și cu privire la situația inculpatului A. P. D., numai cu privire la infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. aferentă anului 2014.

S-a constatat nulitatea parțială a actului de sesizare a instanței prin rechizitoriul nr. 332/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D., S. Teritorial Cluj cu privire la dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului S. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen..

S-au extins efectele nulității cu privire la dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului A. P. D., numai cu privire la infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. aferentă anului 2014.

S-a constatat nulitatea, în condițiile art. 282 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 201 și alin. 200 alin. 1 și 2 C.pr.pen. și pe cale de consecință s-a dispus excluderea următoarelor mijloace de probă administrate în mod nelegal (în lipsa ordonanței de delegare): declarație martor B. D. de la data de 15.12.2014 (f. 290-292 d.u.p); declarație martor Gologoz B. de la data de 15.12.2014 (f. 293-295 d.u.p); declarație martor B. S. E. de la data de 15.12.2014 (f. 296-298 d.u.p).

S-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. 332/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D., S. Teritorial Cluj sub aspectul lipsei oricărei descrieri în fapt a infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 aferent anului 2013, reținută în sarcina inculpatului S. A..

S-a constatat că neregularitatea nu a fost remediată corespunzător în termenul legal prevăzut de art. 345 alin. 3 C.pr.pen., conducând la imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății și pe cale de consecință, în baza art. 346 alin. 3 lit. a C.pr.pen., s-a restituit cauza la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. - S. Teritorial Cluj.

Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalului Cluj a reținut următoarele:

Prin încheierea penală f.nr./03.03.2015 dată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj, parte integrantă din prezenta, au fost admise în parte cererile și excepțiile formulate de inculpatul S. A. prin apărător, cu privire la nelegalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor și pe cale de consecință:

Au fost extinse efectele nulității ordonanței de extindere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale de la data de 08.01.2015și cu privire la situația inculpatului A. P. D., numai cu privire la infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. aferentă anului 2014.

Au fost extinse efectele nulității cu privire la dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului A. P. D., numai cu privire la infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. aferentă anului 2014.

S-a constatat nulitatea, în condițiile art. 282 alin. 2 C.pr.pen., rap. la art. 201 și alin. 200 alin. 1 și 2 C.pr.pen. și pe cale de consecință dispune excluderea următoarelor mijloace de probă administrate în mod nelegal (în lipsa ordonanței de delegare): declarație martor B. D. de la data de 15.12.2014 (f. 290-292 d.u.p); declarație martor Gologoz B. de la data de 15.12.2014 (f. 293-295 d.u.p); declarație martor B. S. E. de la data de 15.12.2014 (f. 296-298 d.u.p).

Au fost respinse ca neîntemeiate restul cererilor și excepțiilor formulate de inculpații S. A. și A. P. D..

În motivare s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 332/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Cluj, au fost trimiși în judecată inculpații, după cum urmează:

- inculpatul V. G. M., trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.35 alin. l Cod penal, introducere în țară de droguri de risc fără drept, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.35 alin. l Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art.38 alin. l Cod penal;

- inculpatul S. A., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.35 alin. l Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art.38 alin. l Cod penal;

- inculpatul A. P. D., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 aslin.1 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art. 38 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului V. G. M. s-a reținut că în cursul anului 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi pus în vânzare prin intermediul inculpaților S. A. și A. P. D., ar fi vândut și oferit în mod direct numiților Radenschi G. Olguța, Gologoz B. Mîhaela și A. P. M., cantitatea de aproximativ 300 de grame cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, pe care ar fi procurat-o din Cehia, droguri din care la data de 11.12.2014 ar fi deținut fără drept în vederea comercializării cantitatea de 55,9 grame cannabis, precum și că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2014 ar fi deținut fără drept pentru propriul consum cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr.143/2000.

În sarcina inculpatului S. A. s-a reținut în cursul anului 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi vândut cannabis inculpatului A. P. D., ar fi vândut și oferit cannabis numiților Radenschi G. Olguța, A. P. M., B. S. E., B. D., I. Lavian M. și I. A. C. - substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr.143/2000, precum și că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2013-2014 ar fi deținut fără drept pentru propriul consum cannabis și rezină de cannabis, substanțe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr.143/2000.

În sfârșit, în sarcina inculpatului A. P. D., s-a reținut că în perioada 2013-2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi vândut și oferit în mod direct inculpatului S. A. precum și numiților P. V. I., P. D. S., M. B. S., precum și colaboratorului autorizat cu nume de cod „B. A.”, la datele de 22.08.2014, 27.08.2014, 09.10.2014, 25.10.2014 și 03.12.2014 cannabis și rezină de cannabis, substanțe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, precum și faptul că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2013-2014 ar fi deținut fără drept pentru propriul consum cannabis și rezină de cannabis, substanțe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.

Situația de fapt a fost reținută de organele de urmărire penală în baza următoarelor acte de urmărire penală și mijloace de probă: adrese privind introducere în cauză a investigatorului sub acoperire (f.5); adrese privind introducere în cauză a colaboratorului sub acoperire (f.6); ordonanțe de delegare (f.7-8, 70-71,85-86, 110-111, 153, 195, 267, 289, 304, 308); ordonanță de începere a urmăririi penale „în rem” din 22.08.2014 (f.9); ordonanțe de autorizare a investigatorului sub acoperire și prelungirea acestora (f. 10-12,13-15); proces-verbal de efectuare a unei cumpărări autorizate de droguri din 22.08.2014 (f.16); ordonanță de efectuare a unei constatări tehnico-științifice din 22.08.2014 (f.17); raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 26.08.2014 (f.18-23); proces-verbal de efectuare a unei cumpărări autorizate de droguri din 27.08.2014 (f.24); ordonanță de efectuare a unei constatări tehnico-științifice din 27.08.2014 (f.25); raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 27.08.2014 (f.26-31); proces-verbal de identificare a inculpatului A. P. D. (f.32); proces-verbal de efectuare a unor verificări din data de 01.09.2014 (f.33); proces-verbal de efectuare a unei cumpărări autorizate de droguri din 09.10.2014 (f.34); ordonanță de efectuare a unei constatări tehnico-științifice din 10.10.2014 (f.35); raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 10.10.2014 (f.36-41); proces-verbal de efectuare a unei cumpărări autorizate de droguri din 25.10.2014 (f.42); ordonanță de efectuare a unei constatări tehnico-științifice din 27.10.2014 (f. 43); raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 27.10.2014 (f.44-49); proces-verbal de efectuare a unor verificări din data de 27.10.2014 (f.50); proces-verbal de efectuare a unei cumpărări autorizate de droguri din 03.12.2014 (f.51); ordonanță de efectuare a unei constatări tehnico-științifice din 04.12.2014 f.52); raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 15.12.2014 (f.53-59); proces-verbal de efectuare a unor verificări din data de 04.12.2014 (f.60); proces-verbal de identificare a consumatorilor din data de 05.12.2014 (f.61); procese-verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpatul A. P. D. (f.72-78, 88-99, 115-124,); ordonanțe de amânare a informării persoanei supravegheate (f.79-80); proces-verbal de verificări din data de 10.11.2014 (f.87); procese-verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpatul S. A. (f. 112-114, 125-133 ); ordonanță de continuare a urmăririi penale „în personam” din data de 05.12.2014 (f.134-139); proces-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor (f.155-157); proces-verbal de percheziție domiciliară privind pe inculpatul S. A. și V. G. M. (f.158-162); ordonanță motivată din 11.12.2014 (f. 163); raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 18.12.2014 (f. 164-173); mandat de aducere privind pe inculpatul S. A. (f. 174-175); proces-verbal de punere în executare a mandatului de aducere din data de 11.12.2014 (f. 176); procese-verbale de aducere la cunoștință a drepturilor în calitate de suspect și inculpat privind pe inculpatul S. A. (f.177-178, 186-188); declarațiile inculpatului S. A. (f. 181 -185,189-192); fișa de cazier a inculpatului S. A. (f. 193); proces-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor (f. 196-198); proces-verbal de percheziție domiciliară privind pe inculpatul A. P. D. (f.200-203); mandat de aducere privind pe inculpatul A. P. D. (f.204-205); proces-verbal de punere în executare a mandatului de aducere din data de 11.12.2014 (f.206); procese-verbale de aducere la cunoștință a drepturilor în calitate de suspect și inculpat privind pe inculpatul A. P. D. (f.208-209,217-219); declarațiile inculpatului A. P. D. (f.210-213, 220-224); fișa de cazier a inculpatului A. P. D. (f.207); ordonanțe de extindere a urmăririi penale, a acțiunii penale, precum și de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 11.12.2014 și 08.01.2015 (f.225-238); procese-verbale de aducere la cunoștință a drepturilor în calitate de suspect și inculpat privind pe inculpatul V. G. M. (f.239-240, 250-251); declarațiile inculpatului V. G. M. (f.243-247, 253-258); ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 11.12.2014; f.248-249); proces-verbal de desigilare (f.259); înscrisul Western Union din data de 07.10.2014 privind transferul unei sume de bani pe numele inculpatului V. G. M. (f.260); fișa de cazier a inculpatului V. G. M. (f.286); dovada procedurii de citare a inculpatului V. G. M. (f.287-288); declarațiile martorilor M. B. S. (f.268-270), C. B. R. (f.271-272), Radenschi G. Olguța (f.273-275), P. D. S. (f.276-278), A. P. M. (f.279-282), I. Lavian M. (f.283-285), B. D. (f.290-292), Gologoz B. M. (f.293-295), B. S. E. (f.296-298), O. B. R. (f.299-300), P. V. I. (f.301-303), I. A. C. (f.305-307), Urmă A. G. (f.309-311), C. R. I. (f.312-314), S. A. O. (f.315-317), A. V. (018-320); ordonanța procurorului D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial Cluj din data de 06.01.2015 privind evaluarea inculpaților de către Centrul de Prevenire, Evaluare, Consiliere Antidrog Cluj (f.352-355); ordonanța procurorului D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial Cluj din data de 13.01.2015 de admitere a cereri de consulare a dosarului (f.357-358); ordonanța procurorului D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial Cluj din data de 13.01.2015 de admitere a cereri de consulare a dosarului (f.360-361); încunoștințare făcută de inculpatul S. A. privind încheierea unui; contract de muncă în Germania (f.362-366); procese-verbale întocmite la data de 16.01.2015 privind punerea la dispoziție a dosarului în vederea consultării (f.367-368).

Prin memoriul depus la dosar, inculpatul S. A. a invocat următoarele:

- neregularitatea actului de sesizare a instanței, apreciind că faptele pentru care a fost trimis în judecată nu au fost descrise corespunzător, cu indicarea tuturor împrejurărilor de timp și de loc, ce caracterizează fiecare act material în parte.

- nelegalitatea administrării următoarelor mijloace de probă:declarația martorului P. D. S. dată la 11.12.2014 (f. 276 d.u.p), mijlocul de probă fiind administrat în lipsa delegării organului de cercetare penală;declarațiile martorilor B. D. dată la 15.12.2014 (f. 290-292 d.u.p.); Gologoz B. M. dată la 15.12.2014 (f. 293-295 d.u.p); B. S. E. dată la 15.12.2014 (296-298 d.u.p); O. B. R. dată 11.12.2014 (f. 299-300 d.u.p); P. V. I. (f. 301-303 d.u.p), pentru aceleași motive de lipsă de delegare a organelor de urmărire penală

nelegalitatea unor acte de urmărire penală:

- ordonanțele de delegare emise de procuror, fiind date cu încălcarea dispozițiilor art. 305 alin. 3 C.pr.pen., față de conținutul nedeterminat al actelor de urmărire penală delegate la punctul final al ordonanței și de împrejurarea neindicării nominale a persoanelor delegate;

- nulitatea parțială a ordonanței de continuare a efectuării urmăririi penale față de suspect de la data de 05.12.2014 față de lipsa dispoziției de începere a urmăririi penale față de fapta prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000;

- ordonanța de extindere a urmăririi penale din 08.01.2015, întrucât aceasta nu ar fi motivată sub aspectul actelor de deținere fără drept de droguri de risc în cursul anului 2013;

- ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale de la data de 08.01.2015, apreciindu-se că, față de inexistența dispoziției de începere a urmăririi penale față de fapta prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, se poate vorbi despre existența impedimentului de punere în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 lit. e C.pr.pen..Se mai susține că ordonanța este nelegală și din perspectiva nemotivării cu privire la existența probelor care au format convingerea organului de urmărire penală că S. A. ar fi săvârșit faptele cu privire la care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.

La rândul său, inculpatul A. P. D. a invocat:

- nelegalitatea sesizării instanței sub aspectul nesocotirii dreptului la apărare a inculpatului (susținându-se în esență că inculpatul prin apărător a avut acces la dosarul de urmărire penală numai la data de 16.01.2015 când rechizitoriul era deja întocmit și că nu i s-a permis să formuleze cereri de nicio natură).

- nulitatea, cu consecința excluderii probelor administrate nelegal, constând în procesele verbale de cumpărări autorizate și subsecvent, a rapoartelor de constatare tehnico-științifică pe motiv că investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestuia ar fi acționat ca agenți provocatori în înțelesul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului; precum și nulitatea, cu consecința excluderii probelor obținute nelegal constând în procesele verbale de redare a conținutului convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon de inculpatul A. la data de 05.12.2014 orele 17.43 și respectiv 17.44, în lipsa autorizării judecătorului de drepturi și libertăți (susținându-se sub acest aspect că prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți a fost autorizată interceptarea convorbirilor și comunicațiilor efectuate prin telefon de inculpatul A. numai până la data de 05.12.2014 orele 10.00).

Prin memoriul depus la dosar la data de 02.03.2015, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Cluj a solicitat respingerea cererilor și excepțiilor ca neîntemeiate.

II.Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală prin prisma cererilor și excepțiilor invocate, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunal a reținut că acestea sunt fondate în parte, pentru motivele care vor fi expuse în continuare:

Astfel, abordând activitatea de urmărire penală din perspectiva cronologiei desfășurării acesteia, s-a reținut că prin ordonanța de la data de 22.08.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale față de infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (f. 9 d.u.p).

Prin ordonanța de la data de 05.12.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții A. P. D. și S. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată, prev. de art. 4alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., fără a se dispune și extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu.

În lipsa dispoziției de extindere a urmăririi penale (care nu poate fi decât expresă), dispoziția de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspecți și cu privire la infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 este lovită de nulitate, față de prevederile art. 305 alin. 3 C.pr.pen.. Potrivit acestui text legal, pentru a se putea dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect, este necesar să existe date și probe din care să rezulte indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta față de care s-a început urmărirea penală. Așadar, începerea urmăririi penale față de faptă este o condiție prealabilă obligatorie dispoziției de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspect, putând fi substituită (eventual) numai de dispoziția de extindere a urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în speță.

Dispoziția de extindere a urmăririi penale a fost dată numai la data de 08.01.2015 (f. 232-238 d.u.p) și numai cu privire la actele de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu aferent anului 2013, atât față de inculpatul S., cât și față de inculpatul A., actele de deținere fără drept în vederea consumului propriu aferente anului 2014 rămânând în afara acestei dispoziții.

- D. urmare, consecutiv constatării lipsei dispoziției de începere a urmăririi penale față de fapta de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu aferentă anului 2014,sunt lovite de nulitate toate dispozițiile subsecvente, de efectuare în continuare a urmăririi penale, de punere în mișcare a acțiunii penale și de trimitere în judecată cu privire la această infracțiune, reținută atât în sarcina inculpatului S., cât și în sarcina inculpatului A..

Deși acesta din urmă nu a invocat un atare motiv de nulitate, s-a constatat că verificarea legalității sesizării instanței se circumscrie verificării respectării dispozițiilor art. 328, 330 și 331 C.pr.pen. de către procurorul de caz, fără ca această verificare să fie subordonată sancțiunii nulității relative sau absolute, conform prevederilor art. 281 și 282 C.pr.pen. În acest sens s-a invocat ca și argument de text dispozițiile art. 342 C.pr.pen., care enumeră verificarea legalității sesizării instanței distinct față de verificarea legalității efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor în faza de urmărire penală, de unde se poate lesne trage concluzia că această verificare urmează un alt regim.

Pe de altă parte, art. 328 alin. 1 C.pr.pen. obligă instanța să verifice dacă rechizitoriul se limitează la persoana și faptele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, de unde concluzia că instanța este obligată să verifice parcurgerea etapelor obligatorii ale urmăririi penale.

Pe cale de consecință, judecătorul a apreciat că se impune extinderea efectelor nulităților actelor de urmărire penală amintite (ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale, ordonanța de extindere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale, respectiv dispoziția de trimitere în judecată conținută în rechizitoriu) și cu privire la situația inculpatului A., având în vedere efectele acestei nulități asupra legalității sesizării instanței.

Inculpatul S. a mai invocat nulitatea ordonanței de extindere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale de la data de 08.01.2015 și sub aspectul infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, pretins comisă în cursul anului 2013, raportat la lipsa de motivare a acesteia sub aspectul bazei factuale a acuzației.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că, într-adevăr, ordonanța indicată se caracterizează prin lipsa indicării bazei factuale a extinderii (strict în ceea ce privește situația inculpatului S., cu referire la infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, întrucât actele materiale ale infracțiunii de trafic de droguri de risc pentru care s-a dispus extinderea sunt descrise în mod corespunzător), procedura folosită fiind contrară dreptului inculpatului la un proces echitabil în sensul dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Astfel, în cauza A. C. împotriva României (par. 18 și 19) Curtea a arătat că dispozițiile art. 6 par. 3 exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării „acuzației” aduse persoanei în cauză, întrucât după notificare, persoana pusă sub acuzare este oficial înștiințată în scris cu privire la temeiul legal și factual al acuzațiilor care i se aduc. Sub acest aspect, s-a arătat că art. 6 par. 3 lit. a) îi recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat, atât cu privire la cauza acuzației, adică la faptele materiale de care este acuzat și pe care se bazează acuzația, dar și cu privire la natura acuzației, adică încadrarea juridică a faptelor, și aceasta în mod detaliat.

Curtea a mai reținut că sfera de aplicare a acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces echitabil garantat la art. 6 par 1 din Convenție, subliniindu-se că în materie penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unui acuzat este o condiție esențială a echității procedurii, iar dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina dreptului acuzatului de a-și pregăti apărarea.

Constatându-se încălcarea dispozițiilor legale cu privire la conținutul ordonanței de extindere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale, care în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului au produs o vătămare drepturilor inculpatului S. în ce privește exercitarea dreptului la apărare, judecătorul de cameră preliminară s-a preocupat apoi a stabili în ce măsură vătămarea produsă poate fi înlăturată în alt mod, decât prin anularea actului de urmărire penală contestat. Or, și sub acest aspect, s-a apreciat că este îndeplinită condiția legală impusă de dispozițiile art. 282 C.pr.pen., având în vedere faptul că nu se poate susține că prin dreptul inculpatului de a-și exercita dreptul la apărare în cursul cercetării judecătorești vătămarea produsă poate fi remediată eficient. Aceasta, întrucât faza de urmărire penală rămâne o fază obligatorie a procesului penal, cu beneficii, obligații și garanții procesuale pentru inculpat, astfel că nesocotirea dreptului la apărare în aspectele sale esențiale (inculpatul fiind pus în imposibilitate de a-și exercita în mod efectiv dreptul la apărare în lipsa aducerii la cunoștință a faptelor în materialitatea lor care îi sunt imputate) nu poate fi remediată omisso medio, direct în fața instanței de judecată. În același sens s-a conturat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în deciziile nr. 20/2012 a Secției penale și nr. 242/2012 a Completului de 5 judecători.

- Prin urmare, s-a dispus anularea parțială a ordonanței de extindere a urmăririi și de punere în mișcare a acțiunii penale de la data de 08.01.2015, sub aspectul infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 pretins comisă de inculpatul S. în cursul anului 2013.

Conform dispozițiilor art. 280 alin. 2 C.pr.pen., nulitatea relativă a ordonanței de extindere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. A. va produce efecte parțiale asupra rechizitoriului ca act de sesizare a instanței, sub aspectul dispoziției de trimitere în judecată a inculpatului S. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii indicate.

- In ceea ce privește actul de sesizare a instanței, pe lângă aspectele de neregularitate a sesizării care s-au propagat ca urmare a iradierii efectelor nulității, s-a reținut că acesta nu conține nici o descriere în fapt a presupusei fapte de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu de către inculpatul S. aferent anului 2013. Singura referire din actul de sesizare la perioada anului 2013 (în ceea ce îl privește pe acest inculpat) este ce areferitoare la activitatea infracțională a acestui inculpat raportat la inculpatul A. P. D. (pg. 8 rechizitoriu), unde se reține că « inculpatul A. P. D. l-a cunoscut pe inculpatul S. A. la sfârșitul anului 2013, fără a se putea stabili cu exactitate data, când a aflat despre acesta că este consumator de droguri de risc ». Restul stării de fapt care îl vizează pe acest inculpat se referă exclusiv la perioada anului 2014. Or, în lipsa oricărei dezvoltări a stării de fapt referitoare la perioada anului 2013 de manieră a produce consecințe juridice și de a învesti instanța de judecată, susținerile inculpatului S. în sensul că sesizarea instanței este lovită de viciul neregularității, impunându-se remedierea acestuia, au fost considerate întemeiate.

Sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc însă, contrar susținerilor inculpatului S., s-a constatat că activitatea infracțională este descrisă în detaliu, cu privire la fiecare consumator în parte, iar atâta vreme cât circumstanțele de timp și de loc ale faptelor de trafic de droguri de risc nu constituie cerințe esențiale ale elementului material, indicarea doar cu aproximație a împrejurărilor săvârșirii actelor de trafic nu pot fi reținute ca un aspect de neregularitate a actului de sesizare.

- În ceea ce privește presupusa nulitate a ordonanțelor de delegare față de dispoziția finală referitoare la efectuarea oricăror acte de cercetare penală care se impun, precum și la omisiunea nominalizării ofițerilor de poliție judiciară delegați cu efectuarea actelor de cercetare, s-a reținut că aceasta nu este întemeiată.

Aceasta întrucât pe de o parte, dispozițiile art. 200 C.pr.pen. (aplicabile și delegării) nu impun nominalizarea ofițerilor de poliție judiciară delegați cu efectuarea actelor de cercetare penală, iar pe de altă parte, dispoziția finală a ordonanței nu poate fi interpretată decât în limita legalității efectuării actelor de urmărire penală prin delegare, respectiv ca referindu-se la efectuarea actelor care reclamă urgența, conform prevederilor art. 60 C.pr.pen., așadar cu respectarea limitelor impuse de art. 200 alin. 2 C.pr.pen. referitoare la interzicerea încuviințării de probatorii prin delegare. Sub aspectul legalității administrării probelor în faza de urmărire penală, s-a reținut că potrivit art. 102 C.pr.pen., nulitatea actului de dispunere sau de administrare a probei poate conduce, în condițiile art. 281 sau 282 C.pr.pen., la excluderea probei obținute în mod nelegal. Așadar, cererile de excludere a probelor obținute în mod nelegal sunt subsecvente constatării nulității actului de dispunere sau de administrare a probei.

În cauză, inculpatul S. prin apărător a invocat nulitatea actelor de administrare a probelor cu declarațiile martorilor P. D. S. dată la 11.12.2014 (f. 276 d.u.p), B. D. dată la 15.12.2014 (f. 290-292 d.u.p.); Gologoz B. M. dată la 15.12.2014 (f. 293-295 d.u.p); B. S. E. dată la 15.12.2014 (296-298 d.u.p); O. B. R. dată 11.12.2014 (f. 299-300 d.u.p); P. V. I. (f. 301-303 d.u.p), motivat de lipsa ordonanței de delegare a ofițerilor de poliție judiciară.

Întrucât cauzele date în competența D. sunt caracterizate prin competența funcțională a procurorului de a efectua urmărirea penală (conform prevederilor art. 56 alin. 3 lit. d C.pr.pen.), este evident că organele de cercetare penală ale poliției judiciare pot efectua acte de cercetare penală numai în condițiile delegării, sau, după caz, în condițiile prev. de art. 60 C.pr.pen. (acte care reclamă urgența).

Totuși, s-a arătat că nulitatea relativă a administrării probelor cu declarațiile martorilor indicați, trebuie invocată în condițiile art. 282 alin. 2 C.pr.pen., respectiv de inculpatul care justifică un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate.

Sub acest aspect, s-a reținut că vizează situația penală a inculpatului S. A. numai declarațiile martorilor B. D. dată la 15.12.2014 (f. 290-292 d.u.p.); Gologoz B. M. dată la 15.12.2014 (f. 293-295 d.u.p); B. S. E. dată la 15.12.2014 (296-298 d.u.p), restul martorilor enumerați fiind audiați cu referire la activitatea infracțională a coinculpatului A. P. D..

Strict cu privire la declarațiile acestor martori, s-a constatat că într-adevăr, lipsește dispoziția de delegare a procurorului de caz. Referirea generală de la finalul ordonanței de delegare de la data de 11.12.2014 (f. 267, f. 289 d.u.p) la efectuarea oricăror acte care se impun pentru justa soluționare a cauzei nu poate fi în nici un caz interpretată în sensul că organul de cercetare penală ar putea încuviința administrarea de probatorii (declarații de martori suplimentar față de cei nominalizați în prima parte a ordonanței), întrucât ar contraveni dispozițiilor art. 200 alin. 2 C.pr.pen., aplicabilă și delegării, conform prevederilor art. 201 alin. 2 C.pr.pen..

Prin audierea martorilor B. D. dată la 15.12.2014 (f. 290-292 d.u.p.); Gologoz B. M. dată la 15.12.2014 (f. 293-295 d.u.p); B. S. E. dată la 15.12.2014 (296-298 d.u.p) de către organul de cercetare penală în lipsa delegării procurorului de caz și în lipsa justificării urgenței (în condițiile art. 60 C.pr.pen.), inculpatului S. i s-a produs o vătămare prin aceea că martorii astfel audiați au dat declarații de natură a-l incrimina, iar vătămarea nu poate fi remediată de procuror prin emiterea ulterioară a unei ordonanțe de delegare, astfel că se impune anularea actelor de administrare a probelor, cu consecința excluderii lor.

În ceea ce privește cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. P. D., s-a reținut că acestea nu sunt întemeiate.

Sub aspectul neregularității sesizării instanței raportat la nerespectarea dreptului la apărare reflectat în punerea la dispoziție a dosarului de urmărire penală la data de 16.01.2015, când rechizitoriul era deja întocmit, s-a reținut că inculpatul nu a dovedit existența vreunei vătămări. Acesta nu a făcut dovada formulării vreunei cereri care să fi fost eventual respinsă în mod abuziv de procuror, astfel că susținerile sale în acest sens au fost apreciate ca fiind invocate pro causa.

În al doilea rând, sub aspectul proceselor verbale de cumpărări autorizate și a probelor subsecvente (rapoarte de constatare tehnico-științifică) ca efect al neloialității administrării probelor prin agenți provocatori, s-a reținut că în procedura camerei preliminare nu poate fi valorificată o astfel de susținere. Caracterul provocator al acțiunii agenților statului nu poate fi apreciată decât prin analiza coroborată a probelor administrate în cauză, impunând inclusiv aprecieri referitoare la caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, inclusiv prin parcurgerea fazei de judecată, astfel că judecătorul de cameră preliminară nu poate tranșa în această fază procesuală problema invocată.

În sfârșit, în ceea ce privește nelegalitatea administrării probei cu interceptarea convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate la data de 05.12.2014 orele 17.43 și respectiv 17.44 (f. 130, 131 d.u.p), s-a reținut că acestea sunt purtate între inculpații S. și A., în condițiile în care cu privire la inculpatul S. era activ mandatul de supraveghere tehnică nr. 677/UP/10.11.2014 (f. 106-109 d.u.p), astfel că și această susținere este neîntemeiată.

Încheierea a fost comunicată parchetului, care în termen legal a comunicat judecătorului de cameră preliminară procesul verbal de remediere a neregularităților actului de sesizare, precum și mențiunea că înțelege să mențină dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților.

În ceea ce privește răspunsul parchetului, judecătorul a constatat în primul rând, că procesul verbal de remediere a deficiențelor privind omisiunea descrierii stării de fapt în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului S. A. sub aspectul actelor materiale de deținere fără drept pentru consumul propriu de droguri de risc aferentă anului 2013, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. nu poartă viza de verificare sub aspectul legalității și temeiniciei emanând de la procurorul ierarhic superior, viză care este necesară potrivit principiului simetriei juridice (atâta vreme cât rechizitoriul ca act de trimitere în judecată trebuie să poarte această mențiune, conform prevederilor art. 328 alin. 1 C.pr.pen.).

Contrar susținerilor inculpatului S. prin apărător, remedierea deficiențelor nu trebuie făcută, în mod necesar, printr-un alt act de sesizare a instanței (care ulterior să poată fi suspus cenzurii în condițiile art. 342 și urm. C.pr.pen.), în acest sens fiind chiar dispozițiile art. 345 alin. 3 lit. a C.pr.pen., care condiționează soluția de restituire de imposibilitatea stabilirii obiectului și a limitelor judecății, prin urmare caracterul corespunzător al remedierii sau, după caz, efectele omisiunii remedierii sau a remedierii necorespunzătoare asupra stabilirii obiectului și limitelor învestirii instanței este dată în competența exclusivă de apreciere a judecătorului de cameră preliminară.

În al doilea rând, chiar acceptând valabilitatea actului de dispoziție în lipsa vizei de verificare a legalității și temeiniciei, judecătorul a constatat că soluția cu privire la etapa camerei preliminare trebuie pronunțată în mod unitar cu privire la întreaga cauză, nefiind admisibile soluții de restituire parțială sau de începere a judecății numai cu privire la unele dintre fapte, sau numai cu privire la unele dintre persoanele trimise în judecată. În același sens este și doctrina de specialitate (C. V./D. Atasiei în Noul Cod de Procedură penală comentat, Ed. Hamangiu, București 2014, p. 896 sau M. U. în Procedură penală, Partea Specială, Noul Cod de Procedură penală, Ed. C.H. B., București 2014, p. 132). Or, sub acest aspect, s-a reținut că anularea parțială a ordonanței de dispunere a efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspecții S. A. și A. P. D. de la data de 05.12.2014 (cu referire la infracțiunile de deținere fără drept pentru consumul propriu de droguri de risc, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.), precum și a ordonanței de extindere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale de la data de 08.01.2015 privind pe aceiași inculpați, sub aspectul infracțiunii de deținere fără drept pentru consumul propriu de droguri de risc, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (în ceea ce îl privește pe inculpatul A., numai cu referire la activitatea infracțională aferentă anului 2014) cu consecințe, conform art.280 alin.2 C.pr.pen. și asupra dispoziției de trimitere în judecată a inculpaților sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni nu ar putea fi remediate de procuror în procedura camerei preliminare și au ca efect, imposibilitatea declanșării fazei de judecată cu privire la aceste fapte și persoane.

În aceste condiții, dispoziția de disjungere a cauzei cu privire la aceste fapte și persoane care ar fi trebuit să emane de la procurorul de caz (cu viza aferentă din partea procurorului ierarhic superior), pentru a se putea remedia în mod valid aceste deficiențe în urma reluării urmăririi penale, nu ar putea fi suplinită printr-o dispoziție similară a judecătorului de cameră preliminară, acesta neputând dispune asupra actelor de urmărire penală ci putând doar constata și sancționa anumite deficiențe ale unor asemenea acte.

Pe cale de consecință, judecătorul a constatat că se află în ipoteza prevăzută de art.346 alin.3 lit. a C.pr.pen., respectiv rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată (corespunzător) în termenul prevăzut de lege, astfel că limitele judecății nu pot fi stabilite, impunându-se restituirea cauzei la parchet.

III. Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj, în termen legal a formulat contestație P. de pe lângă I.C.C.J. – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj, solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, respingerea excepțiilor invocate de inculpatul S. A. și dispunerea începerii judecății față de inculpații S. A. și A. P. D. sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, întrucât instanța a fost legal sesizată, actul de sesizare fiind regulat întocmit, probele au fost legal administrate, iar urmărirea penală s-a desfășurat potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

În motivarea contestației, s-au arătat, în esență, următoarele:

1.în ceea ce privește excepția nulității relative, în principal a ordonanței de continuare a urmăririi penale „in personam" din data de 05.12.2014 și implicit a ordonanțelor de extindere a urmăririi penale din data de 08.01.2015 și a celei de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 08.01.2015, precum și referitor la dispoziția de trimitere în judecată din 16.01.2015, cu consecința restituirii cauzei la procuror - s-a arătat că în mod greșit a fost admisă de judecător, adoptându-se o soluție greșită de restituire a cauzei, întrucât:

- pe de o parte, după începerea urmăririi penale in rem pentru o faptă, respectiv, după stabilirea unui cadru procesual în care pot fi administrate probe, nu este necesară, în prealabil, extinderea urmăririi penale in rem, dacă din ansamblul probatoriu administrat rezultă, fără îndoială, participarea unei persoane identificate, la alte fapte; interpretarea restrictivă a dispozițiilor art.305 alin.3 C.p.p., ar însemna ca pentru fiecare autor în parte, implicat în activitatea infracțională să se dispună începerea urmăririi penale „in rem" anterior continuării acesteia „in personam".

- pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că, deoarece, în ordonanța de continuare a urmăririi penale „in personam" pentru trafic de droguri de risc, a fost reținută și infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin.l din Legea nr.143/2000, cu aplic, art.35 alin.1 Cod penal, i s-a fi cauzat inculpatului S. vreo vătămare a drepturilor procesuale, atâta timp cât i s-a adus la cunoștință de îndată și această faptă, cu privire la care și-a exercitat drepturile procesuale în prezența unui apărător desemnat din oficiu (inclusiv acela de a consulta dosarul).

2. Cu privire la excepția nulității ordonanței din 08.01.2015 - de extindere a urmăririi penale pentru alte acte materiale ce intră în conținutul aceleași infracțiuni de deținere de droguri de risc pentru consum propriu - comise în cursul anului 2013 - pe motiv că lipsește baza factuală, nu sunt descrise în fapt, aceste acte - contestatorul a arătat că și aceasta, în mod greșit a fost admisă, întrucât, pe de o parte, datorită specificului acestei infracțiuni, în general, cu caracter continuu, este practic, imposibil, indicarea condițiilor de loc și de timp, pentru fiecare act material de deținere, iar pe de altă parte, nici în acest caz, nu s-a dovedit vreo vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatului S., în condițiile în care, noile acte materiale i-au fost aduse la cunoștință inculpatului, în prezența unui apărător, iar cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut chiar, și noile acuzații.

Mergând mai departe, judecătorul a apreciat că și actul de sesizare este lovit de același viciu sub acest aspect, astfel că a dispus remedierea neregularității, ceea ce procurorul a făcut prin procesul verbal din 9 martie 2015.

Aprecierea judecătorului că remedierea făcută de procuror nu este una conformă, se consideră neîntemeiată de către contestator pe motiv că nici un text de lege nu prevede care este actul procedural prin care se poate îndrepta o neregularitate de acest tip, ori condițiile de fond și formă, pe care trebuie să le îmbrace un astfel de act, respectiv, obligativitatea vizei conducătorului unității de parchet, prin simetrie cu condițiile cerute pentru rechizitoriu.

3. în legătură cu excluderea probelor administrate nelegal - declarațiile martorilor B. D., Gologoz B. și B. S. E. pe motiv că au fost administrate în lipsa ordonanței de delegare a lucrătorului de poliție de către procuror - contestatorul a arătat că, deși acești martori nu au fost menționați expres în ordonanțele de delegare de la dosar, în respectivele ordonanțe au fost inserate mențiuni ca „efectuarea oricăror acte care se impun pentru o justă soluționare a cauzei", datorită naturii cauzei precum și necesității soluționării cu celeritate a acesteia, existând situații care impun lucrătorilor de poliție judiciară efectuarea unor acte de urmărire penală de îndată, sens în care administrarea mijloacelor de probă în astfel de condiții, se realizează cu respectarea dispozițiilor legale, mențiune care, nu echivalează cu dreptul organelor de poliție judiciară de a încuviința probe, ci cu permisiunea de a audia și alte persoane, decât cele enumerate exemplificativ.

Mai mult, nu s-a adus nici o atingere drepturilor procesuale ale inculpatului S., prin administrarea probelor, în această modalitate.

4. sub aspectul soluției finale adoptate de judecător - restituirea cauzei la procuror, datorită imposibilității stabilirii obiectului și limitelor judecății - încheierea a fost criticată, de asemenea, pentru că în fapt, rechizitoriul descrie, fără echivoc, faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, mijloacele de probă, încadrarea juridică, etc., nu conține contradicții de natură a împiedica stabilirea obiectului și limitelor judecății. Chiar și în ipoteza în care, judecătorul a apreciat că remedierea făcută de procuror nu este una corespunzătoare, avea posibilitatea ca ulterior, în faza judecății, să înlăture actele materiale, considerate nedescrise ori insuficient precizate.

IV. Verificând încheierea contestată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.425/1 și art.347 C.pr.pen., Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar constată întemeiată contestația formulată în cauză, pentru următoarele considerente.

Fără a relua întreaga argumentație a judecătorului de la Tribunal, pe care, în parte, o apreciem judicioasă și minuțios realizată - cea referitoare la excepțiile invocate de inculpatul A. P. D. - vom arăta, punctual, motivele pentru care, apreciem greșită soluția pronunțată asupra excepțiilor invocate de inculpatul S. A..

A. Cu privire la:

- nulitatea parțială a ordonanței de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspectul S. A. de la data 05.12.2014, și prin extinderea efectelor nulității, și cu privire la situația inculpatului A. P. D. - cu privire la infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, precum și a

- nulității parțiale a ordonanței de extindere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. A. de la data de 08.01.2015, și prin extinderea efectelor nulității, și cu privire la situația inculpatului A. P. D. - cu privire la infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. ( pentru cel din urmă inculpat, cu privire la faptele aferente anului 2014).

se apreciază că, în mod greșit, judecătorul a constatat că sunt incidente condițiile nulității relative, ca sancțiune a neregularității invocate.

Astfel, în stabilirea incidenței sau nu, a acestei sancțiuni, trebuie pornit de la analiza regimului nulităților în actuala reglementare - art.281-282 C.pr.pen.

În lumina acestor dispoziții, se constată că încălcările invocate - continuarea urmăririi penale in personam pentru o anumită infracțiune și, respectiv, extinderea urmăririi penale pentru alte acte materiale și punerea în mișcare acțiunii penale, în condițiile în care nu s-a început urmărirea penală in rem pentru respectiva infracțiune, în contra dispozițiilor art.305, art.309 C.pr.pen. - nu atrag incidența nulității absolute, pentru că nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile expres și limitativ prev. de art.282 C.pr.pen., iar pentru incidența nulității relative nu sunt îndeplinite condițiile de aplicabilitate a art.282 C.pr.pen., în sensul că nu s-a dovedit vreo vătămare a drepturilor inculpaților, care să nu poată fi înlăturată, altfel decât prin desființarea actului, atât timp cât, în procesele verbale din 11 decembrie 2014, de aducere la cunoștință a învinuirilor ce au făcut obiectul urmăririi penale in rem și apoi, al continuării urmăririi penale in personam - inculpaților li s-a adus la cunoștință, în prezența apărătorilor aleși sau din oficiu, toate faptele de care sunt învinuiți, punctual - trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu - cu arătarea în concret a împrejurărilor ce conturează învinuirea, precum și încadrarea juridică a acestora (f.177-179, 208-209 dos. u.p.). Același lucru s-a întâmplat și cu ocazia audierii acestora, în calitate de suspecți la 11 decembrie 2014, când, din nou li s-a adus la cunoștință faptele pentru care sunt urmăriți penal, drepturile procesuale (f. 181-185,210-212 dos. u.p.).

De asemenea, situația este similară și pentru viciul ordonanței din 08.01.2015 de extindere a urmăririi penale cu privire la alte acte de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu ( comise în anul 2013) și, respectiv, de punere în mișcare a acțiunii penale pentru această infracțiune (faptă, comisă, în întregul ei, în perioada 2013-2014), pentru că, și actul procedural al extinderii urmăririi penale și al punerii în mișcare a acțiunii penale a fost adus la cunoștința inculpaților, prin ordonanțele din 9 ianuarie 2014 și, respectiv, 12 ianuarie 2015 ( f.186-188, 217-219 dos. u.p.), ocazie cu care au aflat conținutul învinuirii și cu privire la noile acte materiale de deținere de droguri de risc din anul 2013 și de trafic de droguri de risc, li s-au adus, din nou, la cunoștință drepturile procesuale, aspecte reiterate și anterior audierii lor în calitate de inculpați, la aceleași date (f.189-191, 220-224 dos. u.p.). Mai mult, cu ocazia audierii lor, ca suspecți, și ca inculpați, S. A. și A. P. D. nu au invocat aceste aspecte - de încălcare a vreunui drept procesual, și chiar, în parte, au recunoscut învinuirile ori s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Așadar, împrejurarea că, formal, nu au fost respectate toate condițiile legale cu privire la începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, nu poate atrage sancțiunea nulității actului procedural în discuție - și, nu apreciem că a fost încălcat inculpaților dreptul la apărare ori dreptul la un proces echitabil, date fiind condițiile, mai sus menționate, în care au fost încunoștințați despre acuzațiile care li se aduc. Au cunoscut, imediat după ce s-a început urmărirea penală, s-a extins urmărirea penală ori s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea în discuție - faptele de care sunt acuzați, încadrarea juridică, drepturile procesuale, pe care, astfel, au putut să și le exercite, până la terminarea urmăririi penale.

De altfel, odată creat cadrul procesual legal pentru administrarea probelor - prin începerea urmăririi penale in rem pentru o anumită infracțiune - identificându-se ulterior persoanele bănuite că au comis respectiva infracțiune, dar și alta - în cazul nostru, și deținere de droguri de risc pentru consum propriu - este evident că indiciile, probele sub aspectul celei din urmă infracțiuni au rezultat într-un cadru legal și, așa cum susține contestatorul, dat fiind și specificul acestei infracțiuni, care rezultă, de regulă, ca o consecință a traficului de droguri - ar fi devenit artificial, să se extindă urmărirea penală in rem și, apoi, sî se dispună continuarea urmăririi penale in personam, pentru această infracțiune.

B. Cu privire la nulitatea ordonanței din 08.01.2015 - de extindere a urmăririi penale pentru alte acte materiale ce intră în conținutul aceleași infracțiuni de deținere de droguri de risc pentru consum propriu - comise în cursul anului 2013 și, pe cale de consecință, neregularitatea actului de sesizare sub acest aspect - pe motiv că lipsește baza factuală, nu sunt descrise în fapt, aceste acte - apreciem, de asemenea, că nu sunt întemeiate concluziile judecătorului, din aceleași considerente, ale nedovedirii vreunei vătămări a drepturilor inculpatului S. A. iar, pe de altă parte, nu este incidentă nici ipoteza imposibilității stabilirii obiectului și limitelor judecății, care să genereze soluția de restituire a cauzei la parchet prev. de art.345 alin.3 lit.a C.pr.pen.

Este adevărat că în ordonanță și în actul de sesizare a instanței nu este detaliată starea de fapt privind activitatea inculpatului S. A., de deținere de droguri, fără drept, pentru consum propriu, aferentă anului 2013.

Cu toate acestea, nu se poate aprecia, chiar și în lumina în jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, în sensul art.6 par.3 lit.a din Convenție că inculpatului i s-a cauzat vreo vătămare a unor drepturi procesuale - dreptul la apărare ori la un proces echitabil - în condițiile în care, a fost informat cu privire la cauza acuzației - că a deținut, fără drept, droguri de risc - cannabis și rezină de cannabis - în cursul anului 2013 și la natura acuzației - infracțiunea prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 - chiar dacă descrierea faptei nu a fost una foarte concretă, cu indicarea circumstanțelor de loc, timp, având în vedere și specificul infracțiunii, dar asupra căreia inculpatul s-a pronunțat, și-a exprimat poziția, prin declarația dată în calitate de inculpat la 9 ianuarie 2015.

Aceleași considerente sunt valabile și pentru regularitatea actului de sesizare, care, chiar și în condițiile unui conținut lapidar, sub aspectul acestei infracțiuni - învestește instanța cu judecarea, printre altele, și a infracțiunii de deținere fără drept, de droguri de risc - cannabis și rezină de cannabis - de către inculpatul S. - în perioada 2013 - 2014. Aceasta este fapta și aceasta este încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată. Că ulterior, în faza de judecată se poate, eventual, constata că doar o parte a acuzației, în aceste sens, este determinată, explicită ori dovedită - este o altă discuție, este în căderea exclusivă a judecătorului fondului să facă aceste constatări și, corespunzător, să adopte soluția ce se impune - achitare, condamnare, etc. - pe diverse temeiuri (lipsă faptă, lipsă vinovăție, etc.), însă la acest moment, obiectul și limitele judecății se pot stabili, este certă fapta cu care este sesizată instanța, perioada în care se susține că a fost comisă, încadrarea juridică.

Așa fiind, luând în considerare și remedierea actului de sesizare, sub acest aspect, realizată, apreciem noi, corespunzător (procurorul a detaliat, pe cât posibil, datorită specificului infracțiunii, starea de fapt reținută ca și activitate infracțională a inculpatului S., iar adresa de înaintare a remedierii și de menținere a dispoziției de trimitere în judecată este avizată, - chiar dacă, nu cu acest titlu, cu această formulă - de către procurorul șef de serviciu ) prin procesul verbal din 9 martie 2015 ( f.126-127 dos. fond), considerăm legal învestită instanța și sub acest aspect, al infracțiunii de deținere de droguri de risc, de către inculpatul S. - ca fiind comisă în 2013, pentru motivele anterior expuse, iar pentru anul 2014, pentru considerentele arătate la pct. A, ca efect al aprecierii ca valabile a ordonanțelor, acolo analizate.

C. În fine, în legătură cu excluderea probelor administrate nelegal - declarațiile martorilor B. D., Gologoz B. și B. S. E. - pe motiv că au fost administrate în lipsa ordonanței de delegare a lucrătorului de poliție de către procuror, judecătorul de cameră preliminară de la Curte constată că, și această dispoziție este neîntemeiată.

Astfel, Noul cod de procedură penală, în vigoare de la 1 februarie 2014, introduce această nouă sancțiune pentru probele obținute nelegal, prin art.102 C.pr.pen., care prevede însă, mai multe categorii de încălcări ale dispozițiilor legale, ce atrag această sancțiune.

Cu excepția dispoz. art.102 alin.1 C.pr.pen. ( referitoare la probele obținute prin tortură) și, respectiv, art.89 alin.2 C.pr.pen. ( referitoare la probele obținute cu încălcarea confidențialității comunicărilor dintre reținut/arestat și avocatul său), dispoziții care prevăd excluderea automată, in abstracto, a acestor probe - alte dispoziții în acest sens nu sunt reglementate de NCPP.

Din prevederile art.102 alin.3 C.pr.pen. rezultă că excluderea probelor nelegal administrate nu este o sancțiune procesuală autonomă, ci subsumată sancțiunii nulității, intervenind în măsura în care se constată nulitatea (absolută sau relativă) a actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori, prin care aceasta a fost administrată.

În speță se constată că încălcările invocate nu atrag incidența nulității absolute, pentru că nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile prev. de art.282 C.pr.pen.

Însă, poate fi invocată nulitatea relativă, care se solicită a fi constatată, cu consecința excluderii probelor administrate, afirmativ, nelegal.

Pentru incidența acestei nulități - a depozițiilor martorilor, ori a ordonanței de delegare - însă, este necesară dovedirea vătămării drepturilor procesuale aduse inculpatului S., prin acest mod de administrare a probelor testimoniale, anterior menționate.

Într-adevăr, martorii, mai sus arătați, nu au fost menționați expres în ordonanțele de delegare de la dosar, în respectivele ordonanțe au fost însă inserate mențiunea privind „efectuarea oricăror acte care se impun pentru o justă soluționare a cauzei", ceea ce nu înseamnă că organelor de poliție judiciară li s-a permis să încuviințeze probe noi, ci să efectueze același tip de act procedural, dar cu privire la alte persoane - deci, un act procedural de aceeași natură și valoare cu a celor pentru care, avea delegare expresă.

Faptul că martorii respectivi au declarat în defavoarea inculpatului, au făcut declarații incriminatoare, nu echivalează cu o vătămare a vreunui drept procesual al inculpatului, în condițiile în care și martorii pentru audierea cărora, exista delegare, au făcut aceleași depoziții incriminatoare și, în condițiile în care, însuși inculpatul recunoaște că a consumat droguri cu martorii respectivi (declarație inculpat f.191 dos.u.p.).

În contextul analizei legalității administrării unei probe, nu verificăm dacă conținutul probei îl incriminează pe inculpat (pentru că, în genere, probele pe care se bazează acuzarea, îl incriminează pe inculpat, și implicit, îi provoacă o vătămare, însă, nu una, a drepturilor procesuale) , ci dacă modalitatea de administrare a probei, i-a cauzat vreo vătămare a drepturilor procesuale, ceea ce, în speță nu s-a dovedit - martorii respectivi, fiind audiați în aceleași condiții procedurale, de către aceleași organe judiciare, ca și cei pentru care există delegare expresă, din partea procurorului.

Pentru toate aceste considerente, contestația formulată în cauză se privește ca fondată, urmând a fi admisă ca atare în baza 425/1 alin.7 pct.2 lit. a, art.347 alin.3 C.pr.pen., încheierea penală din 18 martie 2015 dată de Judecătorul de cameră preliminară în dosar nr._ 15 al Tribunalului Cluj va fi desființată, împreună cu încheierea penală din 3 martie 2015 pronunțată de același judecător asupra cererilor și excepțiilor invocate - ambele, doar cu privire la soluționarea cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul S. A. și, soluționând cauza, în aceste limite:

În baza art.346 alin.1 C.proc. pen., se vor respinge excepțiile și cererile cu privire la nelegalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală formulate de inculpatul S. A..

Se vor menține dispozițiile celor două încheieri privind soluționarea cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul A. P. D..

Se va constata legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.332/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Cluj, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală din acest dosar și se va dispune începerea judecății privind pe inculpații: V. G. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.35 alin. l Cod penal, introducere în țară de droguri de risc fără drept, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.35 alin. l Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art.38 alin. l Cod penal; S. A. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.35 alin. l Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art.38 alin. l Cod penal; A. P. D. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 aslin.1 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art. 38 alin.1 Cod penal.

În baza art.272 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu pentru av. B. I. A., sumă ce se va plăti din FMJ.

Văzând și dispoz. art.275 alin.3 C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza 425/1 alin.7 pct.2 lit. a, art.347 alin.3 C.pr.pen. admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Cluj - împotriva încheierii penale din 18 martie 2015 dată de Judecătorul de cameră preliminară în dosar nr._ 15 al Tribunalului Cluj, pe care o desființează, împreună cu Încheierea penală din 3 martie 2015 pronunțată de același judecător asupra cererilor și excepțiilor invocate - ambele, doar cu privire la soluționarea cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul S. A. și, soluționând cauza, în aceste limite:

În baza art.346 alin.1 C.proc. pen., respinge excepțiile și cererile cu privire la nelegalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală formulate de inculpatul S. A..

Menține dispozițiile celor două încheieri privind soluționarea cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul A. P. D..

Constată legalitatea sesizării instanțeiprin rechizitoriul nr.332/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Cluj, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală din acest dosar și dispune începerea judecății privind pe inculpații:

V. G. M. (fiul lui I. și V., născut la 28.07.1986 ) - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.35 alin. l Cod penal, introducere în țară de droguri de risc fără drept, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.35 alin. l Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art.38 alin. l Cod penal;

S. A. (fiul lui A. și A., născut la 18.08.1993 )- pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.35 alin. l Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art.38 alin. l Cod penal;

A. P. D. (fiul lui G. H. și L. S., născut la 12.07.1995 )- pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 aslin.1 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art. 38 alin.1 Cod penal.

În baza art.272 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu pentru av. B. I. A., sumă ce se va plăti din FMJ.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, azi, 7 aprilie 2015.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

A. C.

GREFIER

M. B.

Red./Dact.A.C.

2 ex./14.04.2015

Jud.C.P. fond: L.F.

← Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 1384/2015. Curtea de Apel...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 715/2015. Curtea... →

Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 192/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 192/2015. Curtea de Apel CLUJ