Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1102/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1102/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 6537/328/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 1102/A/2015

Ședința publică din 28 septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C., judecător

JUDECĂTOR: A. D. M.

GREFIER: E. C. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de procuror: C. O. T.

S-au luat spre examinare apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 17 din 27.05.2015 a Judecătoriei T., de către inculpații H. C. A. - trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. b,c,d,e, și alin.2 lit. b NCP, cu aplic. art. 44 NCP (pluralitate intermediară), totul cu aplicarea art. 5 NCP - și inculpatul L. F. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. b,c,d,e și alin.2 lit.b NCP, cu aplic. art. 41 alin.1 rap. la art. 43 alin. 5 NCP, (recidivă postexecutorie), totul cu aplicarea art. 5 NCP-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul L. F., aflat în detenție - asistat de avocat din oficiu Z. M. C. și inculpatul H. C. A. – asistat de avocat din oficiu Waldraf D., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Inculpații L. F. și H. C. A. arată că își mențin apelurile declarate. Sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.

Inculpatul L. F. declară că dorește să facă scurte completări la declarațiile inițiale.

Inculpatul H. C. nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, își menține declarațiile date până în prezent.

S-a procedat la audierea inculpatului L. F., declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii inculpaților arată că nu au alte cereri de formulat.

Curtea, nemaifiind formulate alte solicitări, acordă cuvântul asupra apelurilor formulate.

Apărătorul inculpatului L. F. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse minime, raportat la atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal. Apreciază că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile legii vechi, astfel că susține apelul declarat și sub acest aspect.

Curtea atrage atenția dl. avocat că inculpatului i-a fost aplicată legea penală veche prin hotărârea atacată.

Apărătorul inculpatului arată că susține ceea ce solicită inculpatul, iar acesta apreciază că i-au fost aplicate dispozițiile legii penale noi.

Apărătorul inculpatului H. C. A. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și să se pronunțe o hotărâre de achitare a inculpatului, în baza art. 16 lit. „c” C.p.p. Consideră că prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată în cazul inculpatului, persistând o stare de incertitudine asupra săvârșirii faptei de către acesta. Probele reținute cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat au fost declarațiile coinculpatului, declarații care, majoritatea nu au fost reținute în faza de judecată și nici coroborate cu alte mijloace de probă. Mai mult, la acest termen de judecată inculpatul L. F. a declarat că inculpatul H. C. nu a participat la săvârșirea faptei și că între aceștia exista o relație conflictuală, ceea ce l-a determinat pe inculpatul L. să declare că inculpatul H. ar fi participat la comiterea faptei. Având în vedere că declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpați au fost date bazându-se pe anumite influențe și nu au fost coroborate cu alte mijloace de probă, apreciază că într-adevăr inculpatul H. C. trebuia să fie achitat de către prima instanță. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului declarat de inculpat.

Reprezentanta Ministerului Public, cu privire la apelul declarat de inculpatul L. F., solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, cu mențiunea că instanța de fond a făcut aplicarea legii penale mai favorabile în cazul acestui inculpat, care este vechiul Cod penal și în mod corect au fost efectuate operațiunile de cazier, prin raportare la motivele de apel invocate, existând la dosar S.P. nr. 200/2014 a Curții de Apel Cluj, de unde rezultă cu certitudine că în urma recunoașterii pedepselor din străinătate, instanța a efectuat corect operațiunile de cazier, inclusiv în ceea ce privește deducerea perioadei executate.

În ce privește apelul declarat de inculpatul H. C. A., solicită respingerea acestuia, apreciind că instanța de fond a dat o corectă interpretare materialului probator administrat în faza de urmărire penală și nemijlocit în fața acesteia, făcând o analiză a probelor care au condus. în cele din urmă. la concluzia că fapta există și că a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat. Încă din faza de urmărire penală, toți participanții la comiterea infracțiunii, cu excepția inculpatului H. C., au recunoscut participarea și au indicat în mod constant aceeași participanți, fiecare dintre aceștia au dat declarații, potrivit percepției individuale, indicându-l și pe inculpatul H. C., fie urmare a semnalmentelor exterioare, așa cum le-au perceput ei, fie prin indicarea pseudonimului sau apelativului sub care-l cunoșteau. Mai mult, martorul D. A. C., audiat cu privire la transportul participanților la locul faptei, și-a menținut punctul de vedere pe tot parcursul procesului penal. Solicită a se observa că, chiar coinculpatul L. F., atât cu ocazia recunoașterii faptei potrivit actului de sesizare, în care se reține numele tuturor participanților, precum și în fața instanței de fond, l-a indicat pe inculpatul H. C., ca fiind coautor, aspect ce evidențiază că schimbarea declarației este consecința înțelegerii dintre cei doi.

Inculpatul L. F., în ultimul cuvânt, solicită să i se deducă din pedeapsă, perioada executată începând cu data de 27 februarie 2011, dată la care a fost reținut în Spania. De asemenea, apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche, iar deducerea pedepsei să se realizeze începând cu data de 27 februarie 2011 și nu 28 februarie 2011, cum din eroare, a procedat prima instanță. Este foarte nemulțumit și de faptul că nu au fost trimiși în judecată și taximetriștii, care au participat la comiterea faptelor.

Inculpatul H. C., în ultimul cuvânt, declară că este nevinovat. Solicită să fie achitat. Își însușește concluziile avocatului său.

CURTEA

Prin sentința penală nr._ a Judecătoriei T., pronunțată în dosar nr._,

în baza art.377 al.4 și art.386 C.pr.penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului L. F. din:

- infracțiunea de furt calificat prev.art.228 al.1, art. 229 al.1 lit.b,d,d,e și al.2 lit.b cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 rap. la art.43 al.5 cod penal, art 5 cod penal în

- infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, c g, i cod penal 1969, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal 1969, art.5 cod penal

În baza art.396 al.2 și 10 cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului L. F. ( fiul lui L. C. și al lui CCIG M., născut la data de 11.06.1977, în Câmpia Turzii, Jud. Cluj, cu domiciliul în Mun. Câmpia Turzii, ..2, ., posesor al C.I. ., nr._, emisă de SPCLEP Câmpia Turzii, la data de 09.09.2009, având CNP_, studii 5 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, cu antecedente penale care atrag starea de recidivă post-executorie) la:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, c g, i cod penal 1969, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal 1969, art.5 cod penal

In temeiul art.71 alin2 C.penal 1969, art.5 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal 1969.

În baza art.33 lit.a Cod penal 1969 s-a constatat că infracțiunea de furt calificat pentru care s-a aplicat pedeapsa 4 ani închisoare prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.131/16.04.2012 pronunțată de Audiența Provincială din Almeria, secția a 3 a Spania și nr.102/2013 a Judecătoriei Penale nr.1 din Granada și recunoscute prin sentințele penale nr.131/5.03.2014 a Curții de Apel București și nr.200/25.04.2014 a Curții de Apel Cluj prin s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 11 ani și o lună închisoare.

În baza 36 Cod penal 1969 raportat la art.33 lit.a, raportat la art.34 lit.b cod penal 1969 s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa rezultantă de 11 ani și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 200/25.04.2014 a Curții de Apel Cluj și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 11 ani și o lună închisoare care a fost sporită cu 1 an închisoare, în final, pedeapsa de executat fiind de 12 ani și o lună închisoare, în regim de detenție.

In temeiul art.71 alin2 C.penal 1969, art.5 C.penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal 1969.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b C.p. pe durata pedepsei principale, până la executarea sau considerarea ca executată a acesteia (stabilită prin sentința penală nr.131/5.03.2014 a Curții de Apel București).

S-a dispus anularea mandatului de executare emis de Curtea de Apel Cluj în baza sentinței penale nr.200/25.04.2014 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în sensul prezentei hotărâri.

S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat conform art.36 al.3 Cod penal 1969 începând cu data de 28.02.2011 până la zi.

În baza art.386 C.pr.penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului H. C. A. din infracțiunea de furt calificat, prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1, lit.b,c,d,e, și alin2, lit.b NCP, cu aplic. art.44 Cod penal (pluralitate intermediară), totul cu aplicarea art.5 cod penal și art.10 din Legea nr.187/2012 în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art.229 alin.1, lit.b,c,d,e, și alin.2, lit. b NCP, totul cu aplicarea art.5 cod penal și art.10 din Legea nr.187/2012.

În baza art.396 al.2 C.pr.penală s-a dispus condamnarea inculpatului H. C. A. ( fiul lui H. M. D. și al lui H. A. I., născut la data de 29.08.1991, în Câmpia Turzii, Jud. Cluj, cu domiciliul în Mun. Câmpia Turzii, ..36, ., posesor al C.I.P. ., nr._, emisă de SPCLEP Câmpia Turzii, la data de 04.02.2014, având CNP_, studii 6 clase, fără ocupație și fără loc de muncă), la:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1, lit. b,c,d,e, și alin.2, lit. b NCP, totul cu aplicarea art. 5 cod penal și art.10 din Legea nr.187/2012.

În baza art.67 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului H. C. A. ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.(1) lit. a), b) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durata de 3 ani.

În baza art.65 alin.1 și 3 cod penal s-au interzis inculpatului H. C. A. drepturile prev. de art.66 alin.(1) lit. a), b) C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art.38 al.1 cod penal s-a constatat că fapta mai sus amintită a fost săvârșită în concurs real cu infracțiunea prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b, d și e C.penal cu aplic.art.77 lit.a C.penal pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.203/2014 pronunțată de către Judecătoria T., modificată prin decizia penală nr.664/29.07.2014 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj.

În baza art.129 al.4 Cod penal, raportat la art.39 al.1 lit.b C.penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.203/2014 pronunțată de către Judecătoria T., modificată prin decizia penală nr.664/ 29.07.2014 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj și s-a aplicat inculpatului cea mai grea pedeapsă de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni (o treime din cealaltă pedeapsă aplicată de 1 an și 6 luni închisoare) în final, pedeapsa de rezultantă fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.21 al.1 din Legea nr.187/2012 s-a înlocuit pedeapsa aplicata prin sentința penala nr.206/2009 a Judecătoriei T. – 1 an și 9 luni închisoare – cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pentru 1 an și 9 luni.

În baza art.129 al.2 lit.b C.penal s-a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare cu o pătrime (1/4) din restul rămas neexecutat de 150 zile din măsura educativă a internării într-un centru de detenție pentru 1 an și 9 luni, urmând ca în final, inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani, 7 luni și 7 zile închisoare în regim de detenție.

În baza art.67 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului H. C. A. ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.(1) lit.a), b) C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durata de 3 ani.

În baza art.65 alin.1 și 3 Cod penal s-a interzis inculpatului H. C. A. drepturile prev. de art.66 alin.(1) lit. a), b) C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr.203/2014 pronunțată de către Judecătoria T., modificată prin decizia penală nr.664/29.07.2014 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în sensul prezentei hotărâri.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată și perioada în care a fost reținut și arestat preventiv conform art.40 al.3 și art.72 al.1 Cod penal, respectiv din data de 08.04.2009 la 08.10.2009 și de la data de 13.04.2014 la zi.

În baza art.14, 397 cod procedură penală, art.998 și art.999 cod civil 1864 s-a admis acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată S.C. M. T. S.R.L. și au fost obligați inculpații L. F. și H. C. A., în solidar cu inculpații din dosarul nr._ al Judecătorie T., la plata sumei de 24.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art.272 C.pr.penală, onorariul apărătorilor din oficiu C. C. și R. N., fiecare în cuantum de 300 lei s-au suportat din fondul special al Ministerului Justiției.

În baza art.274 alin.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul L. F. la plata sumei de 200 lei, iar inculpatul H. C. A. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. din data de 08.12.2014 emis în dosar 1118/P/2013 au fost trimiși în judecată inculpatul H. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1, lit. b,c,d,e, și alin.2, lit.b NCP, cu aplic. art.44 NCP (pluralitate intermediară), totul cu aplicarea art.5 NCP și inculpatul L. F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1, lit.b,c,d,e, și alin.2, lit.b NCP, cu aplic. art.41 alin.1 rap. la art.43 alin.5 NCP, (recidivă postexecutorie), totul cu aplicarea art.5 NCP.

În actul de sesizare s-a reținut că inculpații H. C. A. și L. F. în noaptea de 27/28.11.2010, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună și cu martorii C. Eucențiu I., M. V., H. A.-I., M. D.-R. și B. I., prin efracție și având fețele acoperite, prin violarea sediului profesional, au pătruns în incinta punctului de lucru al S.C. M. T. S.R.L., situat în satul Viișoara nr.1527A, jud.Cluj, iar după distrugerea sistemului de supraveghere video a unității păgubite, dintr-o hală au sustras împreună cu celelalte persoane, sus menționate, cantitatea de 700 kg cupru și două drujbe pe benzină, cauzând un prejudiciu total în sumă de 24.000 lei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței sub nr._ .

Prin încheierea din 04.03.2015 s-a dispus începerea judecății față de inculpați, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 25.03.2015.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și martorii din rechizitoriu, mai puțin numiții H. A.-I. și R. A., în privința cărora s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.381 al.7 cod procedură penală.

Din actele și lucrările de la dosar și din probatoriul administrat instanța de fond a reținut următoarele:

In noaptea de 27/28.11.2010 inculpații s-au deplasat la sediul părții civile din Viisoara nr. 1527A, Cluj, împreună cu alte persoane.

Inculpații L. F., H. C.-A. și martorul C. EUCENȚIU-I. s-au deplasat cu autoturismul taxi, condus de către martorul B. I..

La fața locului, în Viișoara au sosit si martorii H. A.-I., M. V. și M. D.-R.. Aceștia au ridicat poarta de pe șină, au pătruns în curtea centrului de colectare, iar numitul H. A.-I. s-a urcat pe un stâlp și a distrus sistemul video de supraveghere.

În continuare, martorii C. Eucențiu-I. și H. A.-I. s-au urcat pe o grămadă de cărămizi așezate lângă o hală și cu un levier au forțat un geam, pe care l-au deschis, au intrat în interiorul halei, au deschis ușa din spate a halei, după care în hala respectivă au intrat și ceilalți participanți. Aceștia au încărcat șase saci cu cupru, iar când au terminat, inculpatul L. F. l-a sunat pe martorul B. I., taximetrist, care a venit la fața locului.

Inculpații și ceilalți participanți au încărcat sacii în mașina lui B. I., după care s-au deplasat la intrare în Câmpia Turzii unde au descărcat marfa lângă un cimitir și s-au întors la centrul de colectare. Acolo au mai încărcat în mașină încă un sac mare cu cupru și două drujbe, după care toți participanții s-au deplasat în T., în spatele fostei uzine chimice, unde au descărcat marfa din mașină. O parte din autorii faptei au rămas acolo, iar inculpatul L. F. și martorul C. Eucențiu s-au întors în Câmpia Turzii cu același taxi condus de B. I. unde, de lângă cimitir au încărcat în autoturism și cei șase saci cu cupru descărcați mai devreme, iar apoi s-au deplasat înapoi în T., unde așteptau și ceilalți participanți. Ajungând acolo, au descărcat cuprul din mașină, taximetristul B. I. a plecat, iar inculpatul L. F. a apelat telefonic o persoană spunându-i să vină că are de vândut cupru, aceasta fiind deja dimineața în jurul orei 08,30.

După aproximativ 45-50 min., la fața locului a ajuns o persoană de sex masculin cu un autoturism de culoare albastră model furgoneta, care a încărcat tot cuprul și drujbele în mașină, i-a achitat inculpatului L. F. o sumă de bani, după care a plecat. Ulterior plecării acestuia inculpatul L. F. le-a dat inculpatului H. C.-A. (zis B.) și celorlalți martori, participanți la săvârșirea faptei, câte 500 lei, după care l-a sunat pe taximetristul B. I., căruia i-a dat și acestuia suma de 500 lei, iar apoi au plecat cu toții acasă.

Acțiunea de sustragere a fost inițiată de către inculpatul L. F., toți participanți având fețele acoperite, întrucât erau camere de supraveghere.

În fața instanței persoana vătămată S.C. M. T. S.R.L., S.C. „Romtelecom” S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 24.000 lei. (f.38 dosar).

Conform art.374 alin.4 Cod procedură penală „ În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).”

Art.375 alin.1 prevede că „Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art.374 alin.(4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.”, iar când judecata s-a desfășurat în aceste condiții iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

La termenul de judecată din data de 25.03.2015, inculpatul L. F. a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea art.396 al.10 cod procedură penală.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: plângerea persoanei vătămate/parte civilă (f.26-27 d.u.p.) și declarațiile acesteia (f.38-42 d.u.p.), declarațiile inculpaților L. F. f.44-46,52-53 d.u.p.), H. C. A. (f.48-49, 56-57 d.u.p.), proces verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto aferente (f.28, 31-37 d.u.p.), proces verbal de cântărire (f.58 d.u.p.), declarațiile martorilor C. EUCENȚIU I. (f.60-62, 63-66 d.u.p.), M. V. (f.67-72, 74-78 d.u.p.), M. D. R. (f.79-81, 83-86 d.u.p.), B. I. (f.87-90, 91, 92-93, 95-98 d.u.p.), H. A.-I. (f.99 d.u.p.), D. A.–D. (f.110-112, 113-114 d.u.p.), R. A. (f.115-117 d.u.p.), S. M. (f.118-120 d.u.p.), proces verbal de reconstituire cu martorul C. Eucențiu I. (f.100-102 d.u..p) și planșe foto aferente (f.104-109 d.u.p.), proces verbal din care rezultă că nu s-a solicitat taxi pe numele „M.” sau „S.”, . (f.121 d.u.p.), acte doveditoare a faptului că inculpații au fost arestați/deținuți în Spania (f.122-123, 129-132, 137-139 d.u.p.), fișe de cazier ale inculpaților (f.124-125, 126-128 d.u.p.).

Deși inculpatul H. C.-A. (zis B.) nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare, instanța a reținut că aceasta nu e conformă cu realitatea, neavând nici un suport probator.

Acesta a fost indicat ca participant la acțiunea de sustragere în cursul urmăririi penale, atât de către inculpatul L. F., cât și de martorii: C. Eucențiu-I. (f. 60-62, 63-72, expres la f.64 și 66 unde menționează că „B.” – porecla inculpatului H. – a participat la faptă, respectiv că apoi a primit și el suma de 500 lei); M. V. (f.74-78, expres la f.75 și 77 unde menționează că „B.” – porecla inculpatului H. –a participat la înțelegerea pentru comiterea faptei, apoi a participat efectiv la aceasta, respectiv la f.78 – că „B.” a primit și el suma de 500 lei din vânzarea bunurilor sustrase); M. D.-R. (f.83-86, expres la f.84, 85 și 86 unde menționează că „B.” – porecla inculpatului H., persoană descrisă de martor ca neavând dinți în gură, fapt care corespunde semnalmentelor inculpatului H. – a participat la înțelegerea pentru comiterea faptei, apoi a participat efectiv la aceasta, că „B.” a primit și el suma de 500 lei din vânzarea bunurilor sustrase); D. A. C. (f.113-114 unde menționează că „B.” – porecla inculpatului H., persoană descrisă de martor ca de etnie romă și neavând dinți în gură, fapt care corespunde semnalmentelor inculpatului H. – a fost în noaptea comiterii faptei în taxiul condus de acest martor, fiind lăsat la intrare în Viișoara).

În fața instanței, inculpatul L. F. a arătat că și inculpatul H. C. A. a participat activ la săvârșirea faptei, pe care a recunoscut-o. De asemenea, și martorul M. V. l-a arătat pe inculpatul H. C. A., zis B. ca fiind cel care a participat la sustragerea de cupru și două drujbe din . A. C. a arătat că își menține declarația dată anterior în cursul urmăririi penale, dar nu își mai aduce aminte dacă persoana, care a luat-o în taxi nu avea dinți în gură.

Martorii M. D. R. și C. Eucențiu au declarat că își mențin declarațiile date anterior în cursul urmăriri penale, în care îl indică pe inculpatul H. ca participant la comiterea faptei. În fața instanței acești doi martori nu l-au mai indicat pe H. ca participant la faptă, acest lucru datorându-se, în mod evident, faptului că au fost aduși cu aceeași mașină de la penitenciar, unde au discutat, în prealabil, despre ce o să declare, prin urmare, instanța a dat eficiență declarațiilor date în cursul urmăririi penale și mai puțin celor din cursul judecății, mai puțin, aspectele care se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză.

Concluzionând, s-a reținut că din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în fața instanței a rezultat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, aceasta fiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege și nu există nici o cauză justificativă sau de neimputabilitate, care să înlăture caracterul penal al faptei.

Legea penală mai favorabilă și încadrarea juridică a faptelor

În privința inculpatului L. F. s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Vechiul Cod penal, raportat la limitele minime ale pedepsei aplicabil, care sunt aceleași (3 ani), el aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, însă s-au avut în vedere și regulile de la concursul de infracțiuni, (spor facultativ versus spor parțial obligatoriu), instanța de fond contopind pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu cea pe care o execută în prezent.

Raportat la aceste aspecte, s-a impus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului L. F. din:

- infracțiunea de furt calificat prev.art.228 al.1, art. 229 al.1 lit.b,d,d,e și al.2 lit.b cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 rap. la art.43 al.5 cod penal, art 5 cod penal în

- infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, c, g, i cod penal 1969, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal 1969, art.5 cod penal

În privința inculpatului H. C. A. s-a constatat că legea penală aplicabilă este Noul Cod penal, având în vedere dispozițiile art.10 din Legea nr.187/2012, raportat la faptul că prezenta infracțiune este concurentă cu o faptă săvârșită după . noului cod penal și cu privire la care s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea.

Totodată, fața de fisa de cazier judiciar a inculpatului, s-a reținut că antecedentele penale ale inculpatului provin din minoritate, motiv pentru care nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.44 alin.1 C.pen, pluralitatea intermediară, care fac referire la existența unei pedepse anterioare. Ori, în aplicarea art.21 Legea nr.187/2012 de aplicare a noului cod penal, pedepsele aplicate minorilor conform vechiului cod penal se înlocuiesc cu masuri educative.

Prin urmare, în baza art.386 C.pr.penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului H. C. A. din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1, lit. b,c,d,e, și alin.2, lit. b NCP, cu aplic. art. 44 cod penal (pluralitate intermediară), totul cu aplicarea art. 5 cod penal și art. 10 din Legea 187/2012 în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1, lit. b,c,d,e, și alin.2, lit. b NCP, totul cu aplicarea art. 5 cod penal și art. 10 din Legea 187/2012.

În drept

Fapta inculpatului L. F. care, în noaptea de 27/28.11.2010, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpatul H. C. A. și cu martorii C. Eucențiu I., M. V., H. A.-I., M. D.-R., și B. I., prin efracție și având fața acoperită, prin violarea sediului profesional, a pătruns în incinta punctului de lucru al ., situat în satul Viișoara nr. l527A, jud. Cluj, iar, după distrugerea sistemului de supraveghere video a unității păgubite, dintr-o hală a sustras împreună cu celelalte persoane sus menționate cantitatea de 700 kg cupru și două drujbe pe benzină, cauzând un prejudiciu total în sumă de 24.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, c g, i Cod penal 1969.

Fapta inculpatului H. C. A. care, în noaptea de 27/28.11.2010, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpatul L. F. și cu martorii C. Eucențiu I., M. V., H. A.-I., M. D.-R., și B. I., prin efracție și având fața acoperită, prin violarea sediului profesional, a pătruns în incinta punctului de lucru al ., situat în satul Viișoara, nr. l527A, jud. Cluj, iar, după distrugerea sistemului de supraveghere video a unității păgubite, dintr-o hală a sustras împreună cu celelalte persoane sus menționate cantitatea de 700 kg cupru și două drujbe pe benzină, cauzând un prejudiciu total în sumă de 24.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, infracțiunea de furt calificat prev.art.228 al.1, art. 229 al.1 lit.b,d,d,e și al.2 lit.b Cod penal.

La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului L. F. pentru comiterea acestei infracțiuni, s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute la art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile generale ale Codului penal, limitele speciale ale sancțiunii menționate în actul de incriminare, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, care a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, a recunoscut comiterea ei, prejudiciul ridicat în cuantum de 24.000 lei, contribuția acestuia la săvârșirea faptei, acesta fiind creierul activității de sustragere.

Raportat la aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea inculpatului L. F. a unei pedepse de 4 ani închisoare, aceasta fiind necesară și suficientă pentru atingerea scopurilor educativ și de exemplaritate ale sancțiunii, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 C. penal 1969, art.5 Cod penal rap. la art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal 1969.

În baza art.33 lit.a Cod penal 1969, s-a constatat că infracțiunea de furt calificat pentru care s-a aplicat pedeapsa 4 ani închisoare prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.131/16.04.2012 pronunțată de Audiența Provincială din Almeria, secția a 3 a Spania și nr. 102 din 22.03.2013 a Judecătoriei Penale nr.1 din Granada și recunoscute prin sentințele penale nr.131/5.03.2014 a Curții de Apel București și nr.200/25.04.2014 a Curții de Apel Cluj, prin s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 11 ani și o lună închisoare.

În baza art.36 Cod penal 1969, raportat la art.33 lit.a, raportat la art.34 lit.b Cod penal 1969 s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa rezultantă de 11 ani și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 200/25.04.2014 a Curții de Apel Cluj și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 11 ani și o lună închisoare care a fost sporită cu 1 an închisoare, în final pedeapsa de executat fiind de 12 ani și o lună închisoare, în regim de detenție.

In temeiul art.71 alin.2 C.penal 1969, art.5 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal 1969.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit. a, b C.p. pe durata pedepsei principale, până la executarea sau considerarea ca executată a acesteia.(stabilită prin sentința penală nr.131/5.03.2014 a Curții de Apel București)

S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat conform art.36 al.3 Cod penal 1969 începând cu data de 28.02.2011 până la zi.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului H. C. A., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu a recunoscut fapta, prejudiciul produs este ridicat (24.000 lei), a fost condamnat anterior de nenumărate ori pentru infracțiuni similare, hotărârile judecătorești anterior pronunțate nu au avut nici un efect în ceea ce privește schimbarea atitudinii inculpatului, raportat la activitatea infracțională, acesta persistând în a săvârși în continuare fapte reprobabile.

Raportat la aceste elemente, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aceasta fiind necesară și suficientă pentru atingerea scopurilor educativ și de exemplaritate ale sancțiunii, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă.

În baza art.67 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului H. C. A. ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.(1) lit. a), b) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durata de 3 ani.

În baza art.65 alin.1 și 3 Cod penal s-au interzis inculpatului H. C. A. drepturile prev. de art.66 alin.(1) lit.a), b) C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară s-a impus a fi aplicate inculpatului întrucât prin săvârșirea faptei în cauză, în contextul antecedenței penale pentru infracțiuni similare, inculpatul H. C. A. s-a dovedit nedemn pentru a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, pentru a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.38 al.1 cod penal s-a constatat că fapta mai sus amintită a fost săvârșită în concurs real cu infracțiunea prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b, d și e C.penal, cu aplic.art.77 lit.a C.penal pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.203/2014 pronunțată de către Judecătoria T., modificată prin decizia penală nr.664/29.07.2014 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj.

În baza art.129 al.4 cod penal, raportat la art.39 al.1 lit.b C.penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.203/2014 pronunțată de către Judecătoria T., modificată prin decizia penală nr.664/ 29.07.2014 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj și s-a aplică inculpatului cea mai grea pedeapsă de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni (o treime din cealaltă pedeapsă aplicată de 1 an și 6 luni închisoare) în final, pedeapsa de rezultantă fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.129 al.2 lit.b C.penal s-a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare cu o pătrime (1/4) din restul rămas neexecutat de 150 zile din măsura educativă a internării într-un centru de detenție pentru 1 an și 9 luni, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani, 7 luni și 7 zile închisoare în regim de detenție.

În baza art.67 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului H. C. A. ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.(1) lit.a), b) C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durata de 3 ani.

În baza art.65 alin.1 și 3 Cod penal s-au interzis inculpatului H. C. A. drepturile prev. de art.66 alin.(1) lit. a), b) C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art.14, art.397 C.pr.penală, art.998 și art.999 Cod civil 1864 s-a admis acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată S.C. M. T. S.R.L. și au fost obligați inculpații L. F. și H. C. A., în solidar cu inculpații din dosarul nr._ al Judecătorie T., la plata sumei de 24.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art.274 alin.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul L. F. la plata sumei de 200 lei, iar inculpatul H. C. A. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel, inculpații H. C. A. și L. F..

Inculpatul L. F. a solicitat desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri, prin care să i se aplice o pedeapsă mai mică, la nivelul minimului special, precum și deducerea corectă din pedeapsă, perioada executată.

În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a recunoscut fapta de care este acuzat, a avut deci, o atitudine sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului penal și apreciază că, operațiunile juridice făcute de instanță cu privire la concursul de infracțiuni, i-au creat o situație juridică mai gravă, decât cea existentă după condamnările pronunțate de autoritățile spaniole, condamnări ce au fost recunoscute de către instanțele românești.

Totodată, s-a arătat că nu i s-a dedus corect perioada executată, din durata pedepsei finale aplicate, de la 27.02.2011 - data reținerii în Spania, și nu de la 28.02.2011, cum,greșit, a procedat instanța.

Inculpatul H. C. A. a solicitat desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa, în baza art. 16 alin.1 lit.c C.pr.pen.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat, prin apărător, că prezumția de nevinovăție, în cazul său, nu a fost înlăturată, cu privire la el persistând o stare de incertitudine asupra săvârșirii faptei.

Probele în acuzarea sa și reținute de instanță au fost doar declarațiile coinculpatului L., declarații care, majoritatea, nu au fost menținute în faza de judecată și nici coroborate cu alte mijloace de probă.

Mai mult, în apel coinculpatul L. F. a declarat că inculpatul H. C. nu a participat la săvârșirea faptei și că între aceștia exista o relație conflictuală, ceea ce l-a determinat pe inculpatul L. să declare, în cursul urmăririi penale că și inculpatul H. ar fi participat la comiterea faptei. Declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpați au fost date pe baza unor influențe și nu au fost coroborate cu alte mijloace de probă.

Verificând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8 și art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea constată nefondate apelurile formulate în cauză pentru următoarele considerente.

Cu privire la inculpatul L. F., se constată că judecata avut loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prev. de art.374 alin.4, art.375 C.pr.pen., inculpatul apelant recunoscând integral fapta comisă, așa cum a fost reținută și descrisă în actul de sesizare a instanței, necontestând probele de la urmărire penală, solicitând a fi judecat doar în baza acestora, astfel că instanța, prin coroborarea acestor probe, judicios analizate și interpretate, a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că în noaptea de 27/28.11.2010, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpatul H. C. A. și cu martorii C. Eucențiu I., M. V., H. A.-I., M. D.-R. și B. I., prin efracție și având fața acoperită, prin violarea sediului profesional, a pătruns în incinta punctului de lucru al S.C. M. T. S.R.L., situat în satul Viișoara nr. l527A, jud. Cluj, iar, după distrugerea sistemului de supraveghere video a unității păgubite, dintr-o hală a sustras împreună cu celelalte persoane, sus menționate, cantitatea de 700 kg cupru și două drujbe pe benzină, cauzând un prejudiciu total în sumă de 24.000 lei.

Apoi, instanța a realizat o încadrare juridică corespunzătoare a faptei comisă de inculpat în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,c,g,i Cod penal 1969, stabilind această încadrare, ulterior aplicării dispoz. art.5 C.pen., întrucât de la data comiterii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, a intervenit o lege nouă - Legea nr.286/2009 privind Codul penal - în vigoare de la 1 februarie 2014, iar instanța, în urma analizei comparative a condițiilor de incriminare, a tratamentului sancționator al infracțiunii în cele două reglementări, a concluzionat corect că legea penală mai favorabilă este C.pen.1969 și în lumina dispoz. Deciziei Curții Constituționale nr.265/2014 privind stabilirea legii penale mai favorabile, în mod global (chiar dacă limitele speciale ale pedepsei aplicabile sunt mai mici în legea nouă - închisoarea de la 2 la 7 ani, față de închisoarea de la 3 la 15 ani în legea veche, s-au mai avut în vedere: sancționarea recidivei - mai aspră în legea nouă, inculpatul fiind recidivist; regulile aplicabile concursului de infracțiuni - mai aspre în legea nouă - spor obligatoriu față de spor facultativ în legea veche).

Procedând apoi la individualizarea judiciară a sancțiunii, pe care instanța a apreciat-o corespunzătoare și oportună în cauză, a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen.1969, ținând seama, de: limitele speciale ale pedepsei prevăzute de legea veche pentru infracțiunea de furt calificat - închisoarea de la 3 ani la 15 ani, reduse cu 1/3, urmare a aplicării dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen., deci închisoarea de la 2 ani la 10 ani); gradul de pericol social al faptei săvârșite - ridicat, având în vedere împrejurările și modul de comitere ( prin efracție, pe timp de noapte, mai multe persoane împreună), consecințele produse ( un prejudiciu semnificativ - nerecuperat); persoana inculpatului (cu o atitudine sinceră și cooperantă, însă cu antecedente penale, săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie și având contribuția determinantă la comiterea acesteia, fiind, practic, inițiatorul activității infracționale).

Se constată sub acest aspect că, în raport de toate criteriile de individualizare a pedepsei, instanța a aplicat o sancțiune corespunzătoare ca și natură, cuantum și modalitate de executare, o pedeapsă legală și corect dozată, apropiată de minimul special, în măsură a asigura realizarea scopului pedepsei prev. de art.52 C.pen.1969, astfel că nu se justifică reducerea acesteia, în contextul în care, inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, are numeroase condamnări în antecedență, pentru infracțiuni similare și, deși a beneficiat de mai multe ori de clemența organelor judiciare prin liberare condiționată, nu a înțeles să se îndrepte, să se reintegreze social, ci a perseverat în activități infracționale, inclusiv cu caracter de extraneitate.

Totodată, pedeapsa rezultantă, mai mare, pe care o are de executat inculpatul este consecința operațiunilor juridice reclamate de concursul de infracțiuni și, respectiv, contopirea pedepsei aplicate prin prezenta cu pedeapsa aplicată de autoritățile spaniole, al căror cuantum au impus și aplicarea unui spor consistent, apreciat întemeiat și de către instanța de apel, în raport de toate circumstanțele concrete ale cauzei.

În ceea ce privește susținerile inculpatului că nu toate persoanele vinovate au fost trimise în judecată - acestea reprezintă un aspect ce excede cadrului procesual actual, neputând face obiectul analizei instanței de apel.

De asemenea, este neîntemeiată critica privind greșita deducere a perioadei executate, din durata pedepsei aplicate, instanța având în vedere, în acest sens, dispozițiile hotărârii instanței care a recunoscut condamnarea pronunțată în Spania - Sentința penală nr.131 din 05.03.2014 a Curții de Apel București, care a arătat expres și cu autoritate de lucru judecat că, din documentele transmise de autoritățile spaniole rezultă drept dată de început a prevenției 28.02.2011 ( f.18-21 dos. atașat nr._ al Curții de Apel Cluj).

Cu privire la inculpatul H. C. A., instanța a stabilit, de asemenea, o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că în noaptea de 27/28.11.2010, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpatul L. F. și cu martorii C. Eucențiu I., M. V., H. A.-I., M. D.-R. și B. I., prin efracție și având fața acoperită, prin violarea sediului profesional, a pătruns în incinta punctului de lucru al S.C. M. T. S.R.L., situat în satul Viișoara nr.l527A, jud. Cluj, iar, după distrugerea sistemului de supraveghere video a unității păgubite, dintr-o hală a sustras împreună cu celelalte persoane sus menționate cantitatea de 700 kg cupru și două drujbe pe benzină, cauzând un prejudiciu total în sumă de 24.000 lei.

Susținerile inculpatului, în sensul că nu a participat la comiterea faptei în mod întemeiat nu au fost reținute de instanță, fiind în contradicție cu însăși susținerile coinculpatului L., dar și ale martorilor: C. Eucențiu-I. (f.60-62, 63-72, expres la f.64 și 66 unde menționează că „B.” – porecla inculpatului H. – a participat la faptă, respectiv că apoi a primit și el suma de 500 lei); M. V. (f.74-78, expres la f.75 și 77 unde menționează că „B.” a participat la înțelegerea pentru comiterea faptei, apoi a participat efectiv la aceasta, respectiv la f.78 – că „B.” a primit și el suma de 500 lei din vânzarea bunurilor sustrase); M. D.-R. (f.83-86, expres la f.84, 85 și 86 unde menționează că „B.” persoană descrisă de martor ca neavând dinți în gură, fapt care corespunde semnalmentelor inculpatului H. – a participat la înțelegerea pentru comiterea faptei, apoi a participat efectiv la aceasta, că „B.” a primit și el suma de 500 lei din vânzarea bunurilor sustrase); D. A. C. (f.113-114 unde menționează că „B.”, persoană descrisă de martor ca de etnie romă și neavând dinți în gură, fapt care corespunde semnalmentelor inculpatului H. – a fost în noaptea comiterii faptei în taxiul condus de acest martor, fiind lăsat la intrare în Viișoara.

În fața instanței, inculpatul L. F., care a recunoscut faptele, așa cum au fost descrise în rechizitoriu, a arătat că și inculpatul H. C. A. a participat activ la săvârșirea faptei.

Modificarea poziției procesuale a inculpatului L. în fața instanței de apel, în sensul că - la momentul primelor declarații, se afla în relații conflictuale cu inculpatul H., împrejurare ce l-a determinat să-l incrimineze și pe el - nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care, inculpatul nu a oferit o explicație rezonabilă pentru poziția din fața primei instanțe și în contextul în care, această variantă a sa, nu se coroborează cu restul probelor.

Totodată, a mai reținut instanța, în mod corect, în sprijinul acuzației inculpatului H., că: martorul M. V. l-a arătat pe inculpatul H. C. A., zis B. ca fiind cel care a participat la sustragerea de cupru și două drujbe din . D. A. C. a arătat că își menține declarația dată anterior în cursul urmăririi penale, dar nu își mai aduce aminte dacă persoana, care a luat-o în taxi nu avea dinți în gură.

De asemenea, s-a mai reținut, în același sens, că martorii M. D. R. și C. Eucențiu au declarat că își mențin declarațiile date anterior în cursul urmăriri penale, în care îl indică pe inculpatul H. ca participant la comiterea faptei, chiar dacă în fața instanței acești doi martori nu l-au mai indicat pe H. ca participant la faptă, instanța explicând acest aspect prin faptul că martorii că au fost aduși cu aceeași mașină de la penitenciar, unde au discutat, în prealabil, despre ce o să declare, prin urmare, instanța a dat eficiență declarațiilor acestor martori date în cursul urmăririi penale și mai puțin celor din cursul judecății, mai puțin, aspectele care se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză.

Instanța a făcut apoi o încadrare juridică corectă a faptei reținute în sarcina inculpatului H. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1, lit. b,c,d,e, și alin.2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Au fost avute în vedere, pentru stabilirea legii noi, ca fiind legea penală mai favorabilă aceleași criterii ca și în cazul inculpatului L. (condiții de incriminare a infracțiunii în cele două reglementări, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, dispoz. Deciziei Curții Constituționale nr.265/2014), dar și dispoz. art.10 din Legea nr.187/2012.

Pentru individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a valorificat eficient criteriile legii noi - art.72 C.pen. - împrejurările și modul de comitere a infracțiunii - pe timp de noapte, prin efracție, mai multe persoane împreună; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită - ridicată; natura și gravitatea rezultatului produs - prejudiciu patrimonial, într-un cuantum substanțial, nerecuperat; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială - făptuitorul este o persoană tânără, cu o educație precară, fără ocupație și loc de muncă, cu situație financiară și familială precare; persoana inculpatului: cu o atitudine procesuală necorespunzătoare, nerecunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și care, nu este la prima confruntare cu legea penală, având numeroase alte condamnări în antecedență, în special în perioada minorității, care atrag starea de pluralitate intermediară în raport de fapta dedusă judecății.

Așa fiind, în raport de criteriile de individualizare a pedepsei, anterior menționate, instanța a aplicat și acestui inculpat o sancțiune corespunzătoare ca și natură, cuantum și modalitate de executare, dând dovadă chiar de prea multă clemență - o pedeapsă cu puțin peste minimul special de 2 ani închisoare - în circumstanțele concrete ale cauzei, legate de persoana inculpatului, a antecedenței penale - aspect ce nu poate fi însă, remediat, înlăturat, în propria cale de atac a inculpatului, în sensul agravării situației sale.

S-a aplicat astfel o pedeapsă legală, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și periculozității inculpatului, aptă să asigure realizarea scopului pedepsei.

Apoi, instanța a făcut operațiunile corespunzătoare reclamate de concursul de infracțiuni existent în raport de condamnările anterioare ale inculpatului, inclusiv din perioada minorității, pentru care sunt incidente dispoz. art.39 C.pen., art.129 C.pen. și art.21 alin.1 din Legea nr.187/2012, aplicând, în final, o pedeapsă rezultantă într-un cuantum rezonabil, de 3 ani, 7 luni și 7 zile, ce se va executa în detenție.

Pentru toate aceste considerente, apelurile formulate în cauză se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului L. F. perioada executată de la 28.02.2011 la zi, iar din durata pedepsei aplicate inculpatului H. C. A. perioada executată de la 08.04.2009 la 08.10.2009 și de la data de 13.04.2014 la zi.

În baza art.272 C.pr.pen. se vor stabili în favoarea Baroului Cluj sumele de câte 360 lei, reprezentând onorarii apărători din oficiu ( av. Waldraf D. și av. Z. M. C.), sume ce se vor plăti din FMJ.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați inculpații apelanți să plătească fiecare, câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații L. F. (fiul lui L. C. și al lui Ccig M., născut la 11.06.1977 în Câmpia Turzii, jud. Cluj - în prezent, deținut în Penitenciarul G.) și H. C. A. (fiul lui M. D. și A. I., născut la 29.08.1991 în Câmpia Turzii, jud. Cluj, în prezent, deținut în Penitenciarul Bistrița), ambii inculpați, arestați în alte cauze - împotriva sentinței penale nr.176 din 27.05.2015 a Judecătoriei T..

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului L. F. perioada executată de la 28.02.2011 la zi, iar din durata pedepsei aplicate inculpatului H. C. A. perioada executată de la 08.04.2009 la 08.10.2009 și de la data de 13.04.2014 la zi.

În baza art.272 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj sumele de câte 360 lei, reprezentând onorarii apărători din oficiu ( av. Waldraf D. și av. Z. M. C.), sume ce se vor plăti din FMJ.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpații apelanți să plătească fiecare, câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. C. A. D. M.

GREFIER

E. C. B.

Red.A.C./Tehnred.A.C.

2 ex./05.10.2015

Jud.fond: C. A.

← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 1016/2015. Curtea...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1102/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1102/2015. Curtea de Apel CLUJ