Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 440/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 13116/182/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.440/A/2015
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. - judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul D. V. D. împotriva sentinței penale nr.2828 din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj cinegetic prev.de art.42 al.1 lit.a/1 din Legea nr.407/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că starea de fapt a fost constatată corect de prima instanță și aspectele pe baza cărora s-a dispus condamnarea nu se impun a fi modificate.
De asemenea, consideră că în mod corect s-a făcut o evaluare a pericolului social din perspectiva art.5 C.pr.pen., însă între considerentele pe care instanța le-a expus pe larg în cuprinsul soluției și dispoziția dată cu privire la modalitatea de executare există o discrepanță care ar permite admiterea apelului declarat de inculpat și schimbarea modalității de executare cu reținerea disp.art.81 C.pen. și nu a disp.art.86/1 vechiul C.pen., întrucât, așa cum se reține, starea de fapt confirmă realizarea activității infracționale avută în vedere și de legiuitor în textul de incriminare iar aspectele legate de persoana inculpatului nu justifică evaluarea posibilităților de reeducare prin aplic.art.86/1 C.pen.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și, în consecință, a se schimba modalitatea de executare a pedepsei, cu reținerea evaluării făcute conform art.5 NCP și a analizei situației premisă dedusă judecății.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 2828 din 22 decembrie2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Baia-M., în temeiul art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. V. D., născut la 21.12.1978 în Botiza, județul Maramureș, CNP_, porecla „O.”, fiul lui V. și M. R., cetățean român, căsătorit, studii 8 clase, zidar, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în Seini, ., județul Maramureș, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj cinegetic, prevăzută de art. 42, alin. 1, lit. a și a, indice 1 din Legea 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu aplicarea art. 74, alin. 1, lit. a, art. 76, alin. 1, lit. c Cod penal din 1969, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
Cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal din 1969.
În baza art. 86, indice 1 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, iar, în baza art. 86, indice 2 Cod penal, stabilește un termen de încercare de 5 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 86, indice 3, alin. 1 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Maramureș;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71, alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86, indice 4 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 118, alin. 1, lit. b Cod penal din 1969, s-a dispus confiscarea corpului delict (lamă de cuțit lungă de 25 cm) aflat în camera de corpuri delicte a IPJ Maramureș, conform procesului verbal ., nr._, și distrugerea acestuia, după soluționarea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 397, alin. 1, raportat la art. 25, alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul D. V. D. la plata sumei de 1000 euro (sau echivalentul în lei la data plății), reprezentând despăgubiri civile, către partea civilă Asociația de V. Comja - Seini, cu sediul în Seini, Piața Unirii, nr. 10, județul Maramureș.
În baza art. 274, alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul D. V. D. la plata sumei de 1800 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cursul judecății pentru inculpat, av. B. I., se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M. din 24 octombrie 2013 - dosar 5221/P/2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 30 octombrie 2013 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D. V. D., pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj cinegetic, prevăzută de art. 42, alin. 1, lit. a și a, indice 1 din Legea 407/2006.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în fapt, anterior datei de 2 noiembrie 2012, inculpatul ar fi montat o capcană neautorizată confecționată artizanal pe terenul proprietate personală, situat în locul numit „Curmătura” din localitatea Săbișa, județul Maramureș, teren care face parte din fondul cinegetic administrat de către Asociația de V. Comja - Seini; apoi, la data de 2.11.2012, inculpatul ar fi capturat un mistreț, pe care l-a omorât.
Prin Încheierea penală din data de 18 martie 2014 a judecătorului de cameră preliminară, rămasă definitivă prin Încheierea penală 358/14.04.2014 a Tribunalului Maramureș, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpatul D. V. D., pentru săvârșirea infracțiunii braconaj cinegetic, prevăzută de art. 42, alin. 1, lit. a și a, indice 1 din Legea 407/2006.
Inculpatul nu a dorit să se prevaleze de procedura simplificată prevăzută de art. 374 Cod procedură penală, acesta declarând în fața instanței că nu se face vinovat de comiterea faptei care i s-a reținut în sarcină (filele 36-37 din dosarul instanței).
Reprezentantul Ministerului Public nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale. Inculpatul, prin apărător, a solicitat audierea martorilor Șuliok A. E., L. M. D., M. A. C., G. I., T. F. A., necontestând declarațiile date de ceilalți martori audiați în cursul urmăririi penale. De asemenea, pentru dovedirea susținerilor inculpatului, s-a solicitat audierea martorilor C. I. și D. V..
Instanța a încuviințat cererea în probațiune formulată, iar, din oficiu, a dispus și citarea martorului C. C. A. în vederea audierii.
Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost audiați martorii Șuliok A. E., L. M. D., M. A. C., G. I., T. F. A., D. V., C. I., C. C. A. (filele 54-56, 57-58, 59-60, 61-62, 108-109, 110-111, 112-, 113-114 din dosarul instanței).
La termenul din data de 8 decembrie 2014, inculpatul prin apărător nu a solicitat administrarea altor probe, apreciind că probațiunea administrată în cauză este suficientă.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul D. V. D. deține un teren în localitatea Săbișa, în zona pădurii, în locul numit „Curmătură”. Terenul în cauză face parte din fondul cinegetic gestionat de Asociația de V. Comja - Seini și este cunoscut faptul că în zonă trăiesc mistreți.
După ce inculpatul D. V. D. a montat pe terenul său un laț de sârmă oțeloasă (legat de un copac) cu scopul de a prinde un mistreț, în data de 2 noiembrie 2012, în capcana montată s-a prins un animal vizat.
În ziua respectivă, martorii T. F. A., Bîrsovan Vespazian D., Șuliok A. E., M. A. C., G. I., aflându-se în pădure la cules de ciuperci, au constatat că s-a prins un mistreț într-o capcană.
Astfel, martorul Bîrsovan Vespazian D. l-a anunțat telefonic pe ginerele său, martorul P. I. A., în legătură cu cele constatate, cerându-i acestuia să anunțe pădurarul (filele 59-60 din dosarul de urmărire penală). Martorul P., fiind în imposibilitate de a își utiliza propriul telefon mobil, i-a solicitat martorului F. M. să anunțe pădurarul cu privire la mistrețul capturat, ceea ce s-a și întâmplat, fiind sesizat pădurarul C. A. în legătură cu aspectele sesizate (fila 55 din dosarul de urmărire penală).
În jurul orei 10 din acea zi, inculpatul s-a deplasat în zona arătată, probabil pentru a verifica starea capcanei, ocazie cu care a observat un porc mistreț viu, prins cu piciorul în lațul montat anterior. Având asupra sa un dispozitiv confecționat dintr-o bâtă la capătul căreia se afla montat un cuțit, inculpatul a folosit acest dispozitiv pentru a ucide mistrețul, aplicându-i acestuia tăieturi în zona gâtului.
Întrucât în zonă a apărut martorul Șuliok A. E., inculpatul i-a cerut acestuia ajutorul pentru a elibera animalul ucis din capcană, iar apoi, a târât mistrețul din locul în care a fost prins până în apropierea văii de lângă drumul principal - ., inculpatul a abandonat animalul ucis, pentru a se deplasa la domiciliu.
Între timp, martorul C., după ce și-a anunțat superiorii din cadrul Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș în legătură cu aspectele cu privire la care a fost sesizat, s-a deplasat în zona indicată pentru a efectua verificări. Inițial, martorul trebuia să se întâlnească în zona bisericii din localitatea Săbișa, cu L. M. D., trimis de reprezentanții asociației de vânătoare, și împreună, să identifice locația mistrețului. Fără a îl mai aștepta pe martorul L. M. D., C. a luat decizia de a se deplasa singur în pădure.
Ajungând cu autoturismul până în zona barierei care restricționează accesul în pădure, martorul C. s-a deplasat pe jos înspre locul numit „Curmătură”, ocazie cu care a observat pe jos mistrețul mort, având în zona gâtului o plagă deschisă, în care era implantată o lamă de cuțit. În acest context, pentru ca cel care a ucis mistrețul să nu vină să îl transporte din locul respectiv, martorul a luat mistrețul și l-a pus în portbagajul autoturismului său, urmând a se întoarce pentru a se întâlni cu L..
Martorul L. M. D. s-a deplasat personal în locul numit „Curmătură”, neîntâlnindu-se cu C. A., iar la întoarcere, l-a observat pe inculpat în apropierea locuinței, acesta având pete de sânge pe pantaloni. Martorul l-a chestionat pe inculpat cu privire la mistreț, atrăgându-i atenția că o atitudine de cooperare l-ar avantaja, însă inculpatul a negat că ar avea cunoștință de vreun mistreț, solicitându-i lui L. garanții cu privire la consecințe mai ușoare, în cazul în care ar da declarații cu privire la animal.
Ajungând în același loc și martorul C. A., acesta i-a adus la cunoștința lui L. că mistrețul se află în portbagajul autoturismului său. În final, martorii C. și L. s-au deplasat spre centrul localității, unde s-au întâlnit cu I. L. H. și cu organele de poliție.
Asociația de vânătoare Comja Seini s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 euro.
Vinovăția inculpatului rezultă din probatoriul administrat în cauză, după cum urmează.
Astfel, instanța a constatat faptul că martorii M. A. C., Șuliok A. E., G. I., Bîrsovan Vespazian D., T. F. A. au constat personal capturarea mistrețului în capcana improvizată.
Martorul L. M. D. l-a întâlnit pe inculpat în apropierea pădurii în care a fost braconat mistrețul și chiar l-a chestionat în legătură cu cele întâmplate, acesta suspectându-l pe inculpat că era implicat în uciderea animalului. Suspiciunile, conform declarațiilor martorului, au fost alimentate de faptul că inculpatul a fost singura persoană întâlnită în zonă de martor, dar și de faptul că acesta a observat pete de sânge pe hainele inculpatului, D. V. D. având o atitudine agitată. Mai mult, spunându-i inculpatului că, dacă va preda mistrețul, consecințele vor fi mai favorabile pentru el, acesta i-a cerut martorului L. garanții în acest sens (filele 67-69 din dosarul de urmărire penală).
Apoi, martorul C. C. A., după ce a identificat locul din pădure unde a fost capturat și ucis mistrețul, a găsit animalul mort târât la o anumită distanță, animal pe care l-a recuperat după abandonarea sa de către inculpat (filele 80-82 din dosarul de urmărire penală).
Deși inițial martorul C. a fost suspectat că ar fi avut o implicare în braconarea mistrețului, instanța va avea în vedere, pe de o parte, faptul că, potrivit procesului verbal de examinare a autoturismului martorului, a fost verificată și uniforma purtată de pădurarul C., nefiind identificate urme cu aspect sangvinolent sau alte materii organice care să ridice suspiciuni cu privire la conduita acestuia. Pe de altă parte, varianta descrisă de martorul C. cu privire la acțiunile sale din ziua comiterii faptei este susținută și de declarația martorului P. V. (filele 41-42 din dosarul de urmărire penală), inginerul silvic din cadrul Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș. Astfel, martorul P. a arătat că, în timp ce se aflau împreună, C. a fost sunat cu privire la faptul că în pădure a fost capturat un porc mistreț. În urma discuțiilor purtate de P. V. cu P. V. – reprezentantul Asociației de vânătoare Comja Seini, martorul P. a stabilit ca C. să se deplaseze la fața locului, ca reprezentant al Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș, iar L. ca reprezentant al asociației de vânătoare. Toate celelalte acțiuni ale lui C. i-au fost relatate de acesta martorului P. V., inclusiv faptul că pădurarul C. s-a intersectat cu inculpatul în timp ce se deplasa spre pădure.
Inculpatul a fost văzut de martorul Șuliok A. E. în timp ce aplica lovituri animalului, martor care, de altfel, l-a și ajutat pe inculpat să dezlege mistrețul după uciderea acestuia (filele 72-73 din dosarul de urmărire penală).
Deși a fost vehement contestată declarația acestui martor de către inculpat în cursul cercetării judecătorești, instanța nu va înlătura declarațiile martorului Șuliok, reținând faptul că aspectele relatate de acesta se coroborează cu celelalte declarații date în cauză, martorul având o poziție consecventă la fiecare audiere a sa.
Astfel, martorul a confirmat că l-a văzut pe inculpat omorând mistrețul, prin aplicarea de lovituri cu obiectul ascuțit confecționat, iar apoi, l-a auzit pe inculpat vorbind la telefon și cerând sprijinul cuiva. Fiindu-i cerut ajutorul, martorul a participat la dezlegarea animalului ucis din lațul de sârmă.
Ulterior, martorul le-a povestit consătenilor săi, M. și G., ce a făcut, aceștia observând urme de sânge pe mâinile și pe hainele lui Șuliok.
Atât martorul Șuliok, cât și G. I. (filele 104-105 din dosarul de urmărire penală), au declarat că tatăl inculpatului, numitul D. V., i-a abordat pe amândoi, solicitându-le mai întâi să nu spună nimic organelor de poliție cu privire la mistrețul braconat, iar apoi să spună că s-au aflat sub influența alcoolului când au dat primele declarații, în caz contrar amenințându-i pe aceștia că vor fi dați în judecată și vor face închisoare.
Deși inculpatul a încercat să acrediteze ideea că Șuliok ar fi ucis mistrețul, insistând să se lămurească ce anume a declarat martorul că recunoaște și regretă (în declarația olografă luată în data de 17.12.2012), instanța reține faptul că martorul a fost consecvent în relatările sale. Singura declarație în care martorul nu face nicio referire la inculpat este prima declarație olografă din data de 09.11.2012. Ulterior, după aprofundarea cercetărilor în cauză, martorul a dat declarații detaliate în care a descris comiterea faptei de către inculpat, declarații menținute și în fața instanței de judecată.
Având în vedere că martorul l-a ajutat pe inculpat să dezlege animalul ucis, instanța a apreciat ca fiind explicabilă atitudinea de regret a acestuia și de recunoaștere a acțiunilor sale.
Inculpatul a încercat să explice petele de culoare roșie de pe hainele sale ca fiind cauzate de activitatea derulată la construirea unei anexe gospodărești. Astfel, în susținerea acestor afirmații, a fost audiat martorul C. I. (fila 112 din dosarul instanței), care a confirmat faptul că inculpatul l-a ajutat la ridicarea și tencuirea unei construcții, fără a putea detalia intervalul orar în care au fost derulate aceste activități. Acesta a arătat că nu au folosit vopsele roșii, dar a precizat că au folosit cărămizi de culoare roșie.
Petele de culoare roșie văzute de martorul L. pe hainele inculpatului au fost unul dintre motivele pentru acesta l-a suspectat pe inculpat de comiterea infracțiunii de braconaj, acestea având aspect sangvinolent. Urmele pe care le-ar putea cauza manevrarea unor cărămizi de culoare roșie, pe obiectele de îmbrăcăminte, nu au un aspect nici măcar asemănător cu urmele de sânge. Martorul L. a arătat în fața instanței că urmele pe care le-a văzut pe hainele inculpatului ar fi putut fi confundate eventual cu niște urme de vopsea, însă martorul nu a făcut nicio apreciere cu privire la posibilitatea de a fi confundate cu urme de cărămidă roșie.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere în completarea și coroborare probelor deja expuse, raportul de constatare tehnico-științifică privind testarea inculpatului cu tehnica poligraf.
În acest sens, deși apărătorul a solicitat ca acest mijloc de probă să nu fie avut în vedere la deliberare, în raport de faptul că ar lipsi diagrama poligraf, instanța reține că, ceea ce prezintă relevanță în cazul unui astfel de mijloc de probă sunt concluziile exprimate de către specialist.
Astfel, conform art. 181, alin. 2 Cod procedură penală, „raportul de constatare cuprinde descrierea operațiilor efectuate de specialist, a metodelor, programelor și echipamentelor utilizate și concluziile constatării”.
În momentul constatării legalității sesizării instanței, a fost analizată de judecătorul de cameră preliminară critica adusă de inculpat, în sensul că lipsește diagrama poligraf, proba nefiind exclusă, ea fiind administrată în mod legal. Așa fiind, instanța, la aprecierea vinovăției inculpatului, alături de celelalte probe examinate, poate să aibă în vedere și raportul de constatare tehnico-științifică de detecție a comportamentului simulat.
Apoi, aspectul invocat de inculpat la cuvântul pe fondul cauzei, că ar fi trebuit să se identifice reacții psihofiziologice specifice comportamentului simulat în cazul în care proba ar fi fost corect administrată și la întrebarea R11, iar concluziile psihologului nu relevă un astfel de rezultat, instanța reține că aspectele invocate nu viciază valoarea probantă a raportului, în condițiile în care obiectivul stabilit a fost acela de a se stabili dacă inculpatul a răspuns sincer la întrebările relevante cauzei (R5, R8 și R10). Raportul de constatare nu conține de altfel nicio concluzie cu privire la întrebarea R11, întrucât aceasta reprezintă o întrebare auxiliară, în legătură cu care sunt interpretate întrebările relevante.
Pentru ca specialistul să poată formula o concluzie certă cu privire la testarea unei persoane cu tehnica poligraf, este necesară interpretarea diagramelor, atribut exclusiv al psihologului specialist. Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, „procesul interpretării este o desfășurare de raționamente în care se împletește intuitivul cu științificul și care se fundamentează pe cunoștințe de psihofiziologie și pe o bogată experiență în ceea ce privește psihologia infractorului. La baza interpretării diagramelor stau procesele de comparație, analiză și sinteză atât maniera global-generală, cât și detalii. Corelațiile se fac pe de o parte între caracteristicile calitative ale traseelor răspunsurilor unor întrebări distincte și pe de alta între parametrii cantitativi (amplitudine, frecvență, durată, etc.) ai acelorași caracteristici de traseu” (T. B., „Psihologie judiciară” - curs universitar, Editura Trei, 2012, pag. 290). Specialistul în tehnica poligraf poate formula, după caz, una din următoarele concluzii: certă pozitivă, certă negativă, de imposibilitate.
În concluzie, situația de fapt, astfel cum a fost prezentată în actul de sesizare a instanței și analizată anterior, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- proces verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare aferentă (filele 6-14 din dosarul de urmărire penală);
- proces verbal de examinare a autoturismului martorului C. C. A. și planșa cu fotografii judiciare aferentă (filele 15-26 din dosarul de urmărire penală);
- declarația inculpatului D. V. D. (filele 120, 125-127 din dosarul de urmărire penală, filele 36-37 din dosarul instanței);
- declarațiile martorilor P. V., P. V., I. L. H., F. M. F., P. A., Bîrsovan Vespazian D., T. F. A., L. M. D., Șuliok A. E., C. C. Alexnadru, G. I., M. A. C. (filele 41-42, 45-46, 48-49, 52, 55, 59-60, 6467-68, 72-73, 80-82,104-105, 111-112 din dosarul de urmărire penală, filele 54-56, 57-58, 59-60, 61-62, 108-109, 110-111, 112, 113-114 din dosarul instanței);
- proces verbal de conducere în teren (filele 100-101 din dosarul de urmărire penală);
- raport de efectuare a necropsiei animalului braconat (fila 38 din dosarul de urmărire penală);
- raport de constatare tehnico-științifică nr. 81.748/03.06.2013 (filele143-146 din dosarul de urmărire penală).
În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut sub aspectul încadrării juridice a faptelor, următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o faptă comisă în condițiile vechiului Cod penal. Întrucât până la momentul judecării definitive a cauzei a intervenit o lege penală nouă, se impune analizarea legii penale mai favorabile.
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5, alin. 1 al aceluiași act normativ prevede o excepție de la principiul activității legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penala, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale a României). De asemenea, instanța va avea în vedere și Decizia 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile („dispozițiile art. 5 sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”).
Analizând comparativ dispozițiile Legii 407/2006, așa cum arăta la data comiterii faptei, cu dispozițiile aceleiași legi după . noului Cod penal, instanța observă următoarele.
Prin Legea 187/2012, a fost modificat art. 42 din Legea 407/2006, reducând limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiune, de la 3 la 7 ani închisoare, alternativ cu amenda penală de la 5000 lei la 25.000 lei, la o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare, alternativ cu amenda penală. Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, reglementarea anterioară și cea actuală sunt identice, astfel că nu se poate stabili strict din acest punct de vedere care este legea penală mai favorabilă.
Sub aspectul limitelor de pedeapsă, legea penală mai favorabilă apare a fi Legea 407/2006 în varianta actuală, după modificarea prin Legea 187/2002.
Totuși, doar cuantumul pedepsei prevăzut de lege nu constituie un criteriu suficient prin sine însuși pentru determinarea legii penale mai favorabile aplicabile. Astfel, în speță, dispozițiile Codului penal din 1969 permit reținerea cu titlu de circumstanță atenuantă conduita bună a inculpatului avută anterior comiterii faptei. Astfel, în măsura în care instanța va reține această circumstanță în favoarea inculpatului, pedeapsa se coboară sub minimul special. Această circumstanță nu se regăsește printre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75, alin. 2 din actualul Cod penal, astfel că, sub acest aspect, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
De asemenea, instanța a avut în vedere și modalitățile de individualizare a executării pedepsei. Astfel, în raport de datele speței, instanța a înclinat spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Analizând modalitățile de individualizare a pedepsei prevăzute de cele două reglementări, instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art. 86, indice 1 Cod penal din 1969 este mai favorabilă decât suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de noul Cod penal.
Astfel, pedeapsa maximă stabilită de instanță a cărei executare poate fi suspendată sub supraveghere este diferită în cele două reglementări (3 ani închisoare, potrivit noului Cod penal, respectiv 4 ani închisoare sau 3 ani în caz de concurs de infracțiuni, potrivit Codului penal din 1969). Noul Cod penal nu permite aplicarea suspendării sub supraveghere a pedepsei atunci când fapta este comisă în stare de recidivă, spre deosebire de Codul penal din 1969 care permitea acest lucru.
În noul Cod penal, termenul de supraveghere este cuprins între 2 și 4 ani, fără a se adăuga la acesta pedeapsa a cărei executare se suspendă, fără a putea fi mai mic decât durata pedepsei aplicate. Mai mult, noua reglementare stabilește un alt set de măsuri de supraveghere și obligații decât Codul penal din 1969.
În cazul noii reglementări, legiuitorul prevede o condiție suplimentară, respectiv acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, întrucât, potrivit art. 93, alin. 3 Cod penal, prestarea unei munci în folosul comunității este obligatorie pe parcursul termenului de supraveghere.
Nu în ultimul rând, în noul Cod penal, efectul definitiv al suspendării sub supraveghere este acela că pedeapsa se consideră executată, în vreme ce, potrivit Codului penal din 1969, intervenea reabilitarea de drept.
Raportat la dispozițiile Deciziei 265/2014 a Curții Constituționale a României, precum și argumentele expuse anterior, instanța apreciază că, în speță, legea penală mai favorabilă este cea anterioară, deci Codul penal din 1969.
Astfel, sub aspectul elementului material al laturii obiective, instanța a reținut că inculpatul a capturat și ucis un porc mistreț, fără a poseda permis de vânătoare, acesta neregăsindu-se în situațiile exceptate de la îndeplinirea acestei exigențe prevăzute de art. 32 din legea 407/2006. De asemenea, inculpatul nu a posedat la data comiterii faptei autorizație de vânătoare legală.
Apoi, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul urmărind capturarea și uciderea animalului sălbatic. Fapta comisă de inculpat corespunde tipicității obiective prevăzute de lege, încadrându-se perfect în activitățile interzise în norma de incriminare, evidențiind fără echivoc rezoluția infracțională.
Așa fiind, în drept, fapta inculpatului D. V. D., care, anterior datei de 2 noiembrie 2012, a montat o capcană neautorizată confecționată artizanal pe terenul proprietate personală, situat în locul numit „Curmătura” din localitatea Săbișa, județul Maramureș, teren care face parte din fondul cinegetic administrat de către Asociația de V. Comja - Seini, iar apoi, la data de 2.11.2012, a capturat un mistreț, pe care l-a omorât, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42, alin. 1, lit. a și a, indice 1 din Legea 407/2006.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea de braconaj, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la 3 la 7 ani închisoare, alternativ cu amenda penală), împrejurările comiterii faptei, dar și persoana inculpatului.
Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fapta pentru care este judecat în prezent reprezentând primul contact al acestuia cu legea penală.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74, alin. 1, lit. a Cod penal din 1969, respectiv conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei, astfel că minimul special al pedepsei a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 76, alin. 1, lit. c Cod penal din 1969.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul D. V. D. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42, alin. 1, lit. a și a, indice 1 din Legea 407/2006.
Instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul prevăzut de art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal din 1969, în condițiile art. 71 Cod penal din 1969. Interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice este justificată și proporțională având în vedere faptul că exercitarea funcțiilor publice și a autorității de stat nu poate fi încredințată decât acelor persoane care posedă probitatea morală necesară și au o conduită ireproșabilă în societate, nefiind de acceptat ca persoanele care se fac vinovate de comiterea unor fapte penale să acceadă la funcții sau demnități publice.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate, instanța, având în vedere că sunt întrunite condițiile din art. 86, indice 1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 ani și 8 luni închisoare, iar, în baza art. 86, indice 2 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Maramureș;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică serviciului menționat la litera a).
Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanța a apreciat-o ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta îndeplinind condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru infracțiune nu depășește 4 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție. Conduita inculpatului urmează a fi verificată pe durata termenului de încercare, astfel încât s-a apreciat că există toate premisele ca scopul preventiv și educativ al pedepsei să fie atins și prin această modalitate de individualizare a executării.
În temeiul art. 71, alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Instanța i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86, indice 4 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 118, alin. 1, lit. b Cod penal din 1969, instanța va dispune confiscarea corpului delict (lamă de cuțit lungă de 25 cm) aflat în camera de corpuri delicte a IPJ Maramureș, conform procesului verbal ., nr._, și distrugerea acestuia, după soluționarea definitivă a cauzei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de Codul civil și anume: existența unui prejudiciu (nereparat) care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
Pe cale de consecință, în baza art. 397, alin. 1, raportat la art. 25, alin. 1 Cod de procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 euro (sau echivalentul în lei la data plății), reprezentând despăgubiri civile, către partea civilă Asociația de V. Comja - Seini.
În baza art. 274, alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpatul D. V. D. la plata sumei de 1800 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cursul judecății pentru inculpat, av. B. I., se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. V. D. solicitând instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, fără a indica însă nici în scris și nici oral în fața instanței de control judiciar motivele de nelegalitate sau netemeinicie a acesteia.
Analizând apelul declarat prin prisma dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, în urma coroborări judicioase a unui material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești, a reținut o stare de fapt corectă, constând în aceea că inculpatul D. V. D., anterior datei de 2 noiembrie 2012 a montat o capcană neautorizată confecționată artizanal pe terenul situat la locul numit Curmătura din localitatea Săbișa, județul Maramureș, capcană cu ajutorul căreia, în data de 2 noiembrie 2012, a capturat un mistreț pe care ulterior l-a omorât.
Deși inculpatul a negat comiterea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, vinovăția sa a reieșit din acolo de orice dubiu, prin interpretarea judicioasă a probelor administrate în cauză, după cum urmează:
- martorul Șuliok A. E., se afla în data de 2 noiembrie la cules de ciuperci, în zona localității Săbișa împreună cu martorii M. A. C. și G. I., observând cu acest prilej un mistreț prins într-o capcană.
Fiindu-i frică de acest animal, martorul împreună cu ceilalți doi s-au îndepărtat de acel loc. Ulterior martorul s-a întors în zona în care văzuse mistrețul și l-a observat pe inculpat cum omora animalul folosind un soi de suliță.
După uciderea animalului martorul a declarat că inculpatul a transportat singur mistrețul până la mașina aflată în apropiere.
Același martor mai relatează faptul că inculpatul i-a cerut să nu spună nimic despre ceea ce a văzut și a observat urme de sânge pe hainele și pe mâinile inculpatului.
Poziția exprimată de acest martor este confirmată și de martorul M. A. C. și de G. I. cărora numitul Șuliok le-a relatat cele întâmplate.
- deosebit de concludentă în dovedirea vinovăției inculpatul este și depoziția martorului L. M. D., care a fost sunat de numitul P. V. președintele Asociației de vânătoare Seini care a cerut să se deplaseze în zona Curmătura din localitatea Săbișa întrucât acolo se afla un porc prins într-un laț.
Pe drumul din cea zonă martorul s-a întâlnit cu inculpatul care se afla deja la volanul autoturismului său și se îndrepta spre . și-a continuat drumul spre locul indicat însă nu a mai găsit animalul ci doar urme ale acestuia, pete de sânge și urme de târâre pe drumul spre tufiș.
Bănuind că prezența inculpatului nu era întâmplătoare, martorul l-a căutat din nou pe inculpat, și a observat că acesta avea urme de sânge pe pantaloni, recunoscând că a trecut prin zona unde s-a aflat porcul, dar că nu știe nimic despre acesta.
- Martorul C. C. A. a arătat că în cursul lunii noiembrie 2012 a fost încunoștințat de numitul Frontaș M. că în locul numit „La vii” a fost prins în laț un porc mistreț, pe care s-a dus și l-a identificat și l-a urcat în mașină.
- T. F. A. a observat în toamna anului 2012 un mistreț care răsufla greu, în zona aflându-se în acel moment, martorii G., M. și Șuliok.
- Martorul C. I. a demontat alibiul inculpatului care a încercat să acrediteze în fața organelor de urmărire penală și apoi a instanței de judecată, ideea că petele găsite pe hainele sale erau pete de vopsea roșie iar nu de sânge, susținând în mod constant că l-a ajutat pe inculpat la zidit și tencuit în acea perioadă, însă au folosit var și nu vopsea roșie.
- Declarația martorului D. V. va fi înlăturată de instanța de control judiciar ca nesinceră, necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză.
Aceste probe, la care se adaugă procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare, procesul-verbal de examinare a autoturismului numitului C. C. A., raportul de efectuare a necropsiei animalului braconat, raportul de constatare tehnico-științifică privind testarea inculpatului cu tehnica poligraf, sunt de natură a convinge instanța că inculpatul, contrar celor susținute, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de braconaj, prev de art 42 alin 1 lit a și a1 din Legea nr. 407/2006.
Nu trebuie omis din vedere faptul că capcana a fost instalată pe terenul aparținând inculpatului și că acesta a fost identificat de mai multe persoane în apropierea locului unde s-a dovedit că a fost prins un mistreț, la ora la care se susține și s-a dovedit că acest animal a fost ucis.
Deși s-a încercat în mod constant înlăturarea declarației martorului ocular Șuliok acest demers al inculpatului a rămas fără rezultat deoarece declarația acestui martor, a fost constantă și sinceră pe parcursul întregului proces penal.
Instanța a făcut o analiză pertinentă a legii penale mai favorabile aplicată în cauza concretă dedusă judecății, ajungând la concluzia că legea penală mai favorabilă este VCP.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an și 8 luni închisoare a fost just individualizată, având în vedere gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăți, împrejurările n care aceasta a fost comisă – punerea unei capcane pe terenul proprietate personală și prinderea unui animal sălbatic care apoi a fost ucis – conduita nesinceră a inculpatului pe parcursul întregului procesului penal, lipsa antecedentelor penale, și limitele de pedeapsă prevăzută de lege identificată ca fiind legea mai favorabilă.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate a inculpatului, instanța în mod legal și temeinic a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, apreciind că este necesar ca pe durata acestui termen de încercare, conduita inculpatului să fie verificată periodic, pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art 275 alin 2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul D. V. D., domiciliat în Seini, ., jud. Maramureș împotriva s.p.2828/22.12.2014 a Judecătoriei Baia M..
Obligă inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 23 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. COVRIGMONICA Ș.
GREFIER
M. B.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./23.04.2015
Jud.fond.- M. F.
| ← Tulburarea de posesie (art. 220 C.p.). Decizia nr. 357/2015.... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 426/2015. Curtea de... → |
|---|
